Informatia Bucureştiului, septembrie 1963 (Anul 11, nr. 3133-3157)

1963-09-02 / nr. 3133

O LUNĂ UNIVERSITARĂ Aproape toată lun­a august, la Si­naia a fost... an universitar, într-una din clădirile de la Peleş s-au desfăşu­rat cursurile de vară ale Universităţii Bucureşti. Profesori au fost academi­cieni şi cadre universitare de specia­litate , programa analitică, cu temati­că variată din domeniul artei şi cul­turii romîneşti. Cursanţi: profesori universitari, cercetători şi studenţi din 29 de ţări ale lumii. S-au întilnit in sălile de cursuri oaspeţi din Anglia şi Somalia, din U.R.S.S. şi Mexic, din Elveţia şi S.U.A., din R.P. Bulgaria şi Uruguay, din Franţa, Italia, R.D. Ger­mană etc. După ultima prelegere, cursanţii au luat o scurtă vacanţă, in timpul căreia au făcut o excursie pe litoralul Mării Negre. Deunăzi, s-au întîlnit cu toţii — profesori şi cursanţi — la Universitatea din Bucu­reşti. Aici, după cum se vede şi din fotografia noastră, a avut loc festivi­tatea de încheiere a cursurilor, cursan­ţii primind diplomele respective. TIRAJELOR Cronica", „23 August“, Combinatul de cauciuc Jilava, „I.O.R.“, Institutul de proiectări geologice şi geofizice ş.a., bucurîndu-se pretutindeni de sprijinul efectiv al organelor de partid şi al conducerii respective. ION BUTNARU Teatrul Ţăndărică în turneu şi acasă Chiar dacă elevii sunt în vacanţă, colectivul Teatrului „Ţăndărică” nu i-a uitat. In cursul lunii august co­lectivul acestui teatru a vizitat cîte­­va tabere de pionieri şi­­şcolari din regiunea Bucureşti şi regiunea Ar­geş susţinînd 18 spectacole în faţa unui număr de aproximativ 2.500 de copii. Au fost vizitate taberele de la Stoeneşti, Bughiu, Voineşti, Va­lea Mare, Călimăneşti, Cimpulung Muscel şi Rucăr. Cu prilejul acestor turnee au fost prezentate spectacole cu piesele „Ursuleţii veseli", „Mă­­riuca şi merele de aur" şi *,Găinu­şa harnică". In momentul de faţă întregul co­lectiv al teatrului repetă piesele ce vor fi prezentate în premieră in prima parte a noii stagiunii : „E­­lefăntelul curios“ de Nina Cassian după R. Kipling şi „Năzbîtiile lui Ţăndărică" de Nicolae Massim. In fotografie, o scenă din f­uca şi merele de aur“. «Mă- ► m MUFSCHIBBATI­I­wmmmammmwmmmmMmmgmMmMmmMâwsmmmm Sarcini concrete activului fără partid , Biroul organizaţiei de bază de la în­­­­treprinderea „Electrotehnica“ (secretar / p­rov. Ion Bu­nescu), acordă o atenţie de­­­­osebită creşterii şi educării activului \' fără partid. Repartizînd sarcini con­­s ► crete fiecărui tovarăş din activ, orga­­ni ► nizînd discuţii şi expuneri pe diferite­­ teme, biroul atrage activul fără partid , la îndeplinirea sarcinilor ce stau în­­ faţa organizaţiei de bază.­­ în secţia montaj se află un panou cu fotografii din viaţa şi activitatea acestei secţii. Una di­n fotografii îl prezintă pe ajustorul Ion Dreve ex­­plicind unui grup de muncitori carac­teristicile tehnice ale motorului D.R.I. A populariza iniţiativele şi metodele noi de muncă folosite în secţia montaj , şi în alte secţii, a explica caracteristi­­ci­cile tehnice ale unor repere noi intrate în producţia de serie — aceasta este sarcina minere­ta a ajustorului Ion Dre­­c»ve, membru al activului fără partid al organizaţiei de bază. Gheorghe Tudor, inginer, are sarcina să asigure ca te-­­ mele care se expun în faţa muncitori­­^ * lor pe secţii despre profilul tehnic al ► noilor produse intrate în fabricaţie, să­­► fie string legate de sarcinile secţiilor CI­TE­VA SUN CĂRŢI NOI în Editura politică a apărut car­tea lui Manfred Ktinne — „Cauciuc" (romanul unei materii prime). Sub­titlul e mult mai propriu decât ar părea. E vorba, intr-adevăr, de un roman al descoperirii, exploatării şi prelucrării „aurului alb“ in ultimele trei secole, un roman al consecinţe­lor social-economice pe care noua descoperire le-a avut atit asupra dez­voltării industriei capitaliste cit şi, mai ales, asupra popoarelor din Ame­rica Latină, Asia şi Africa, cultiva­toare ale arborelui de cauciuc, ex­ploatate singe­ ros. Zoe Dumitrescu-Buşulenga sem­nează la Editura pentru literatură, monografia „Ion Creangă". E vorba de un studiu asupra operei marelui povestitor, o încercare reuşită de a delimita contribuţia personală şi fon­dul folcloric al operei lui Creangă. Specificul creaţiei e surprins în di­mensiunile ei esenţiale, dincolo de datele de suprafaţă ale structurii ar­tistice. Autoarea întreprinde, cu , fi­neţe şi inteligenţă, şi o cercetare a mijloacelor de stil, pînă acum rezer­vate mai ales lingviştilor. Tot la Edi­tura pentru literatură a apărut o nouă ediţie a romanului „Groapa" de Eugen Barbu. într-o notă, auto­rul rezumă destinul... critic al lu­crării sale de debut, care apare acum cu cîteva capitole noi în care se oglindesc aspecte ale ridicării con­ştiinţei sociale a eroilor acestei prime părţi dintr-un ciclu consacrat Gri­­viţei. Din literatura străină. Editura pentru literatură universală a tipărit romanul „Fundătura îngerilor“ de J. B. Priestley, o cronică a Londrei deceniului al III-lea al secolului nostru, a dramei oamenilor mărunţi de pe o străduţă mizerabilă, victime ale societăţii burgheze. Analize psi­hologice pătrunzătoare accentuează acuitatea unui conflict social irecon­ciliabil, urmărit cu stringenţă şi lu­ciditate, în colecţia „Pagini de is­torie universală“. Editura ştiinţifică a tipărit lucrarea „Din istoria unui imperiu“ (Turcii otomani) de Florica Lorenţ. Autoarea face o amplă ana­liză a specificului imperiului oto­man, expansionist şi retrograd, scoate în evidenţă lupta popoarelor asuprite împotriva jugului turcesc, lupta po­porului român sub conducerea lui Mircea cel Bătrîn, Ioan de Hune­doara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Ion Vodă, Mihai Viteazul ş.a., pînă la războiul de Independenţă. A apă­rut, de asemenea, la Editura muzi­cală, vol. II din „Istoria muzicii uni­versale“ de R. I. Gruber. Partea I cuprinde o introducere generală şi capitolele consacra­te culturii muzicale a Italiei, Franţei şi Spaniei de la ju­mătatea secolului al XV-lea pînă la jumătatea secolu­lui al XVII-lea, iar partea a II-a capi­tolele dedicate po­poarelor slave, Germaniei, Ţărilor de Jos şi Angliei, din aceeaşi peri­oadă. De mult interes se bucură în rîndu­­rile cumpărătorilor şi unele lucrări re­cent apărute la E­­ditura pentru lite­ratură, cum ar fi „Cordovanii“ de Ion Lăncrănjan, „Cairte despre vre­muri multe“ de Ion Pas, „Fuga“ de Au­rel Mihale şi „A­­mar", romanul de debut al unui pro­zator înzestrat, Traian Filip. Aspect din vitrina cu manuale şi rechizite şcolare a librăriei „George Coşbuc“ STABILIREA După cum am mai anunţat, între 26 august şi 12 septembrie, C.L.D.C.­­regionala Bucureşti, desfăşoară o campanie susţinută în vederea sta­bilirii tirajului la cartea tehnică şi ştiinţifică. în acest scop, s-au trimis planurile pentru anul 1964 ale edi­turilor : Tehnică, a Academiei, Ştiin­ţifică, Medicală, tuturor librăriilor, standurilor de cărţi din întreprinderi şi instituţii ca şi la colectura biblio­tecilor din Capitală şi regiunea Bu­cureşti, pentru largi consultări în vederea stabilirii necesarului de exemplare. Pe lingă lucrătorii din librării, la această acţiune participă peste 1 000 de difuzori ai cărţii la locul de muncă, circa 500 de consul­tanţi desemnaţi de conducerea fabri­cator, uzinelor, instituţiilor, plus 1200 de bibliotecari ai bibliotecilor sin­dicale, documentare, universitare, şco­lare, al cabinetelor tehnice etc. în întreprinderi, consultanţii, în cola­borare cu conducătorii producției, stabilesc numărul de exemplare pe secţii, sectoare, hale, la lucrările teh­nice de nivel elementar şi mediu, urmînd ca la lucrările de speciali­tate de nivel superior necesarul să se stabilească pe baza înscrierii an­ticipate a celor interesaţi. Majori­tatea uzinelor şi instituţiilor au în­ceput deja acţiunea de consultare în rîndul oamenilor muncii. La „Griviţa Roşie“, bunăoară, planurile au fost difuzate la 19 standuri, la Institutul de proiectări metalurgice planurile sunt popularizate de către responsa­bilii culturali ai grupelor sindicale. Acţiunea e in plină desfăşurare şi la uzinele „Semănătoarea“, „Elec­ miiiiiimmiiiiiiiimmiiiiiiiiimiiiimmiiiiiitmiiiii­ Miercuri, pe estrade In cadrul „Zilei tinărului construc­tor“, pe estrada din bd. Muncii va avea loc, la ora ÎS:30, un bogat program ar­tistic in interpretarea formaţiilor Ca­sei de cultură a tineretului din raio­nul Tudor Vladimire­scu. Pe estrada Voinicelui vor fi prezenţi artiştii Ca­sei de cultură a tineretului din raio­nul 16 Februarie. Pe estrada amatori­lor din Parcul de cultură şi odih­nă Herăstrău, îşi vor da concursul brigada, orchestra, soliştii, grupul vo­cal şi echipa de dansuri a Casei ra­ionale de cultură Grivița Roşie. .► Angajamentele proiectanţilor In atelierele şi secţiile Institutului de proiectări al industriei uşoare, dom­neşte atmosfera unei activităţi intense. La fiecare etaj al institutului se în­tâmpină panouri mari pe care sunt afişate angajamentele diferitelor colective de proiectare. Ele pot fi rezumate la cîteva obiective precise : îmbunătăţirea calităţii, reducerea preţului de cost lri predarea în termen a proiectelor. Biroul organizaţiei de bază (secretar tov. ing. Vlad Lucian) desfăşoară o intensă muncă politică pentru mobilizarea colectivului de proiectanţi, ingineri şi arhitecţi pentru realizarea sarcinilor de plan şi a angajamenteilor luate in întrecerea socialistă pe acest an. Ţinind seama de diversitatea problemelor ce se ridică în atelierele şi sec­ţiile unde îşi desfăşoară activitatea comuniştii, biroul organizaţiei de bază ur­­măreşte ca fiecărui membru şi candidat de partid să-i fie repartizată o sarcină concretă potrivit specificului activităţii sale, strins legat de planul de pro­iectare al atelierului sau secţiei în care îşi desfăşoară activitatea comuniştii. Biroul organizaţiei de bază intervine ori de cite ori este nevoie pentru a sprijini conducerea institutului, ca sarcinile de plan să fie realizate la toţi indicatorii folosindu-se cu eficienţă sporită tot ce este nou în domeniul pro­iectării ca şi propria experienţă. Aproape de sfirşitul semestrului I al anului în­ curs, biroul organizaţiei de bază a constatat unele deficienţe in desfăşurarea activităţii de proiectare in unele secţii. Un colectiv format din proiectanţi şi ingi­neri cu experienţă — Vasile Şerban, inginer şef de proiect, inginer Stan Dragomir şi ing. Maria Buruc, membru in biroul oganizaţiei de bază, a făcut o analiză temeinică a activităţii acestei secţii. Concluziile ce s-au desprins din acest studiu, care a durat cîteva luni, au fost discutate recent intr-o adu­nare generală a organizaţiei de bază. Măsurile stabilite de adunarea generală, propunerile şi recomandările făcute conducerii institutului, au condus la îm­bunătăţirea activităţii nu numai in secţia respectivă, ci şi in alte secţii şi ate­liere cu situaţii asemănătoare. Palete de amatori De ctteva zile, Casa creaţiei populare a Capitalei s-a transformat in salon de expoziţie, încă din hol, Se întîmpină nume cunoscute: Ana Constantin, Geo Săvulescu, Rubinger, Fonda Mihuleac, Gheorgh­e Lăiniceanu. Expoziţia cuprinde aproape 100 de lucrări selecţionate din 215 cite s-au prezentat. Tematica deosebit de variată întruneşte aspecte din cele mai diverse domenii. Sunt prezente lucrări care reprezintă şantierele de construcţii, noile cartiere de locuinţe, muncitori fruntaşi, frumu­seţile patriei, momente de muncă. Legă­tura strinsă a artiştilor plastici amatori cu cotidianul şi strădania lor de a-i oglindi cit mai fidel, se degajă din în­treaga expoziţie. In pas cu preocuparea pentru con­ţinut, a mers şi grija pentru exprimarea plastică a gîndirii. Limbajul lapidar, întrebuinţarea tuşelor largi şi a petelor de culoare vin să susţină cu putere în­treaga lume de idei şi sentimente a fie­cărui tablou. Coloritul viu, paleta bo­gată, plină de armonie, redau întregul optimism şi bucurie de viaţă a omului nou. Movul e folosit cu curaj şi cu inspiraţie de Aglaia Tătărescu. Aceeaşi culoare o întâlnim, alături de roşu a­l şi atelierelor respective . Cornel Dră­­goiescu, şeful echipei de transforma­­­­ tori pentru maşina de cusut „Ileana“ prins, în lucrarea vopsitorului Dumitru , se ocupă de ridicarea nivelului de ca- Codrişan de la Uzinele „Griviţa Roşie“,c­a­lificare a tinerilor veniţi de curind în intitulată „In caringerie“. Plin de pros­x , fabrică, peţime coloritul şi desenul din peisajul­­ ► Biroul organizaţiei de bază urmăreş­ti pomi al elevului Şerban Popa. Ca şi­­­­e permanent cum sunt îndeplinite sar în alte expoziţii, paleta lui Mihai Gheor- „ , cinile repartizate membrilor activului ghe e plină de vibraţie caldă, enlu- / „ fără partid. Astfel, membri ai activu­ziastă („Mamaia“). y [ lui prezintă informări in adunările ge-In lucrările din expoziţie se oglindeşte g­e­nerale ale organizaţiei de bază sau în din plin viaţa, iar forma şi culoarea sunt p r şedinţele cu activul fără partid, cele două coordonate între care artistul ,i­­in prezent, organizaţia de bază are o face să pulseze pe priză. „Portret O 21 de tovarăşi în activul fără partid — colectivistă“ de Zenobia Cazaţi (M.T.Tc.)­­► muncitori evidenţiaţi în producţie, teh­e plin de gingăşie, dar şi de forţă, ţăr­­­nieieni, economişti, ingineri. Mai in ranca are ochi isteţi şi un zimbet şă­­u, fiecare lună intervin schimbări în galnic în colţul gurii. Interesante sunt: * componenţa activului fără partid. Mulţi Şi „Uliţa din Turnu­ Roşu“ (Şerban Clon- N * din cei care piuă de curind făceau oia), „Fabrici din Bucureşti“ (A. Mi-­­ ► parte din activul fără partid, iată-i a hăilescu), „Studenţi în practică“ (Gh.­­ ► cum in rîndul candidaţilor de partid Lăiniceanu). — Ion Tudorache, ajustor. Victoria îs­ Din păcate, în expoziţie mai sunt unele­­ ş­trate, economistă: Constantin Nicolae, lucrări destul de slabe. Compoziţia „Ieri g, inginer; Ştefan Radu, ajustor — sunt şi azi“, de pildă, semnată de C. Georg­­7 numai ciţiva din cei care, crescuţi şi gescu, e încărcată de vechile căsuţe, în­­7 educaţi, îndrumaţi permanent de bi­­timp ce undeva, pe ultimul plan al de- c­i­roul organizaţiei de bază, s-au pregă­­senului, se profilează trei siluete de ‚ ‹ M cu grijă pentru a merita cinnstea de blocuri. Plată apare şi lucrarea „Fabrica › S a fi primiţi în partid. Zilele acestea, fie băi şi radiatoare“ de Constantin Ful­­­­ţ biroul organizaţiei de bază şi-a propus caii. Nesemnificativ este şi tabloul „Me- X să analizeze munca cu activul fără dic­ţie“ de Pătru Monea. Cu părere de l­a partid, să stabilească măsuri pentu­­m rău, am găsit în această bogată şi in-') bunătăţirea continuă a activităţii aces­­teresantă expoziţie, numai 9 lucrări de­­ t tuia. sculptură. Şi acestea realizate numai de la elevi şi absolvenţi ai Şcolii populare de­­­i artă, care de altfel au figurat şi în ex­poziţia organizată cu cîteva luni în /W urmă la Parcul Herăstrău. Instructorii­­ cercurilor de artă plastică ar trebui să se îndrepte şi spre stimularea sculp­torilor amatori, pentru ca acest gen să fie mai prezent în creaţia artiştilor plas­tici amatori. Expoziţia deschisă la Casa creaţiei, populare a Capitalei, marchează un net pas înainte făcut de creatorii din dome­niul artei plastice, dovedind forţa şi puterea de creaţie a paletei amatoare. GABRIELA BUCUR Schimburi de experienţă Organizaţia de partid de la Uzina de reparaţii Dudeşti-Cioplea s-a se­sizat recent de creşterea procentului de rebuturi în special la turnătorie şi în sectorul prelucrări. Pentru a cu­noaşte mai bine cauzele, biroul orga­nizaţiei de bază a constituit un colec­tiv format din maiştri şi brigadieri, membri şi candidaţi de partid, care au studiat cauzele rebuturilor. Concluzi­ile acestui colectiv au făcut obiectul unei dezbateri în cadrul unei adunări generale de partid, care a adoptat şi măsuri corespunzătoare în vederea re­ducerii procentului de rebuturi. Pentru a cunoaşte o seamă de met­­ode noi în turnarea şi prelucrarea u­­nor piese, s-au organizat schimburi de experienţă între turnătorii acestei uzi­ne şi cei de la uzinele „Semănătoa­rea“ şi „Timpuri noi“, în sectorul pre­lucrări mecanice, membrii şi candida­ţii de­­ partid au luat iniţiativa confec­­ţionării de scule şi dispozitive care a­­sigură o prelucrare corectă a pieselor. Ca rezultat al acestor preocupări in cursul semestrului I al acestui­­an, procentul de rebuturi a scăzut sub coeficientul admis, iar prin reducerea consumurilor specifice și a rebuturilor s-a realizat o economie de 233.000 lei. Ne scriu corespondenţii voluntari CINECLCRIJI. ..N­. P. IE. B.“ în cadrul întreprinderii de distri­buire a energiei electrice Bucureşti,­­ de curind, a luat fiinţă un cine­­club. Organizat din iniţiativa comitetului „ sindicatului, cu sprijinul comitetului­­ * de partid şi al conducerii administra­­›i ► tive, acest cineclub are menirea să­­ ► sprijine procesul de producţie, prin realizarea unor filme tehnice şi docu­mentare. In prima etapă de activitate, mem­­­­brii cine clubul­ui „I.D.E.B.“, lucrează­­ * la filmul cu tema „Norme de tehnica › ► securităţii muncii în instalaţiile ener­­­­getice“. Acest film este util pentru muncitorii, tehnicienii şi inginerii care lucrează la instalaţiile energe­tice. Concomitent cu realizarea acestui film, cineclubul „I.D.E.R." a luat ini­ţiativa organizării unui concurs de fotografii dotat cu premii. La con­curs vor participa membrii cineclu­­bului — fotografi amatori. Cele mai bune fotografii prezentate în concurs vor fi selecţionate, pentru a se or­ganiza o expoziţie in cadrul între­prinderii. B. LIVIU Cercetătorii din uzinâ ^ ^ (Urmare din pag. IV ^ ^ s-a hotărit elaborarea unor șarje ' ^ experimentale. Colaborarea dintre \ ► turnătorie și specialiștii laboratoru­­­­­ lui s-a încheiat cu succes. Anali­­•(). iele efectuate au putut determina / ^ stabilirea unei formule corespunză­­/ v toare. Aceasta a dus, pe de o parte, ^ la îmbunătăţirea calităţii pompei ' ' respective, iar pe de altă parte, pro­­­F­centul de rebuturi la cilindrii D-5­0» a scăzut cu peste 30 la sută. Acesta este doar un exemplu. In laboratorul uzinei se execută zilnic peste o sută de analize. Fie că sunt pentru forjă sau pentru turnătorie, pentru montaj sau pentru recepţia materialelor, ele urmăresc un sin­gur scop: calitatea produselor. In activitatea laboratorului va interveni in următoarele săptămîni un­­ element­ nou. In cadrul turnă­toriei va începe să funcţioneze o secţie a laboratorului. Aci se vor efectua analize rapide pentru de­terminarea calităţii şarjelor şi se vor face o serie de alte cercetări legate de turnarea propriu-zisă. Controlul tehnic de calitate din sec­ţia turnătorie va primi astfel un preţios ajutor. Pînă atunci, cercetătorii desfăşoa­ră o intensă activitate de pregătire a procesului ştiinţific, care va sta la baza efectuării viitoarelor analize. Inginera Alexandra Plămădeală are deja întocmite documentaţiile cu privire la urmărirea operaţiilor de turnare. In perioada care urmează, ea se va ocupa de instruirea per­sonalului de laborator. Perspective noi se deschid ast­fel in munca cercetătorilor de la Uzina de pompe, iar în secţii ana­lizele şi studiile lor vor îmbună­tăţi, în continuare, calitatea pro­duselor. Un model clasic de umor cinematografic Buster Keaton in „Mecanicul Generalei“ Cele două antologii de umor cinema­tografic din epoca de glorie a filmului mut şi „Festivalul Chaplin“, reunind cîteva celebre comedii scurte ale genia­lului cineast din anii 1916—1917, ne-au readus în atenţie un capitol strălucit al istoriei celei de a şaptea arte. Acum reluarea altei vechi producţii, „Mecani­cul Generalei“ (cu titlul tradus „Ge­neralul“), creaţie a lui Buster Keaton datind din 1926, vine să confirme o dată în plus valorile permanente ale unui gen pe care trecerea timpului (necruţătoare mai cu seamă în cinema) nu l-a putut nici altera, nici disloca din preferin­ţele marelui public. Care e secretul longevităţii şi univer­salităţii artei unor asemenea aşi ai fil­mului comic ca Chaplin, Keaton, Fatty, Harry Langdon, care au cunoscut o extraordinară înflorire în primele decenii ale secolului nostru ? Să fie vorba oare numai de pofta de rîs a spectatorilor de toate vîrstele ? Greu de crezut. Cel mai elocvent răspuns îl vom găsi în sub­stanța filmelor acestea, în fantezia ine­puizabilă Cu care sunt tratate subiectele (chiar dacă sunt uneori banale istorioare vesele), în uimitoarea vervă a invenţiei comice, în resortul esenţial al celor mai ilariante gaguri născute din, studierea pătrunzătoare a psihologiei umane. Fără să atingă perfecţiunea capodo­perelor lui Charlie Chaplin (a cărui creaţie a urmat de altfel, o dezvoltare mult mai complexă şi mai lunga în timp) Buster Keaton este, evident, cel mai serios rival al părintelui lui Chariot. Ca şi acesta — cum o probează „Meca­nicul Generalei“ — Keaton depăşeşte burlescul gratuit, frenezia poantelor co­mice „mitraliate“ în maniera lansată de Mac Senett. El rămîne, fără îndoială, un acrobat excepţional (ştie să cadă şi să se ridice automat cu supleţea unui arc; desfăşoară o uluitoare gamă de exhibiţii pe locomotiva şi tenderul afla­te în mers). In acelaşi timp, ni se dez­văluie ca un mim de clasă, cu ochii şi mîinile de o expresivitate concentrată, dezminţind, la o privire mai atentă, faimoasa imobilitate a figurii sale. Dar Buster Keaton se ridică pe o treaptă calitativ superioară faţă de majoritatea contemporanilor lui, în special prin tipul comic memorabil pe care l-a creat — eroul veşnic impasibil, firav, dar isteţ, sperios, dar favorizat de noroc care trece prin cele mai năstruşnice peripeţii fără să-şi piardă cumpătul, izbutind să se descurce cu bine în ciuda stîngăciei lui exterioare atit de amuzante. Tipul a cucerit o notorietate mondială, iar nu­mele lui Buster Keaton, alias Malec sau Frigo, a devenit sinonim cu „omul care nu ride niciodată“. Explicîndu-şi stilul, artistul scria in 1932: „...Am remarcat de la Începutul carierei mele un music-hall că, atunci cind închei un număr mai mult sau mai puţin hazliu, provoci rîsul cu atit mul tare cu cît rămîi indiferent și chiar mirat de ilaritatea publicului“. Dar, în afara acestei lămuriri „tehnice“, există un fundament filozofic mai profund al umorului său, care-1­ înrudește cu Chaplin. Un antagonism net il opune pe eroii lumii în mijlocul căreia trăieşte. Clima­tul social — de pildă, războiul de sece­siune evocat în „Mecanicul Generalei“ — nu-i îngăduie să trăiască liniştit, îl împinge în situaţii de-a dreptul dispe­rate, din care însă el izbuteşte să iasă cu o dezinvoltură aparent bizară, aproa­pe fără să ia în seamă primejdiile, în­treaga acţiune din „Mecanicul Genera­lei“ decurge din raportarea avataruri­lor măruntului şi inimosului mecanic de locomotivă la agitaţia înconjurătoare, la absurdul războiului. In acest sens, epi­sodul trecerii sale printre armatele beli­gerante pe care nici măcar nu le observă, preocu­pat să-şi alimenteze cu lemne lo­comotiva, capătă o valoare simbolică. Triumful său final este un fond trium­ful calmului, al bunului simţ, al simpli­tăţii asupra emfazei ridicole şi a bra­vurii de paradă. Sursa principală a comicului în film il reprezintă abila răsturnare, în mo­mente cîttd totul pare să fie pierdut, * situaţiei tragice printr-o întimplare surprinzătoare sau printr-un gest ele­mentar comis cu desăvîrşită seninătate, de parcă nici un pericol nu l-ar ameninţa pe erou. Tragicul se preface brusc în grotesc. Efectul se face simţit imediat: hohote de rîs. Aşa se întîmplă cînd tu­nul din spatele locomotivei îl vizează pe erou, dar o cotitură a liniei ferate ivită în ultima fracţiune de secundă îl scoate pe acesta din traiectoria ghiulelei care va nimeri drept în mijlocul vrăjmaşilor. Sau seria de gaguri provocate de sabia ne­supusă, care îi scapă mereu din miner, culminînd în momentul cînd, ţintit de un puşcaş duşman, Keaton, neştiutor, gesticulează cu sabia, iar lama acesteia zboară din miner şi se înfige drept în spatele celui care se pregătea să-l îm­puşte. Poantele sînt gîndite şi elaborate cu o precizie matematică, dar păstrează per­fect aerul inspiraţiei spontane. Ele survin exact cînd e nevoie şi se înlănţuie con­form unui calcul riguros. Ritmul fil­mului nu-i ameţitor, succesiunea gagu­rilor nu ne taie răsuflarea, dar trecerea eroului din postura de urmăritor în cea de urmărit, din postura de laş, dispre­ţuit de ai săi, în cea de erou adulat, toate întîmplările comice la care asistăm sînt conduse şi gradate cu un magistral simţ al umorului. Nimic nu pare desuet sau îmbătrînit în „Mecanicul Generalei“ care ne oferă într-adevăr un model clasic de comedie cinematografică. MIHAIL LUPU Rămas... pedestru, mecanicul a pornit încă o dată pe urmele locomotivei sale atică Aşa l-au mingilat de mie părinţii f ' şa •* mtngîie şi acum cînd împli­neşte 18 ani. Dar, în Htele socotltoru­­°3lindlt# hărnicia colectiviştilor, el e trecut pe numele întreg­­. Constantin Costea. Un omuleţ cu ochi­ buni, cu ztmbetul ca o floare ce-şi desface graţios peta­lele în razele soarelui, unul dintre cei mai tineri colectivişti din Otopeni, min­­cina părinţilor şi, fireşte, nădejde­a gospodăriei in care s-ar putea spune ca a crescut. ■— Unde să-l dăm în muncă pe ţîncul ăsta ? — a întrebat o dată tov. Alexe Constantin, preşedintele gospodăriei care, la drept vorbind, se ingrijeşte ca toţi tinerii colectivişti sa fie repartizaţi la cele mai potrivite locuri de muncă, acolo unde reclamă vîrsta lor fragedă. — Să-l dam lui Rusu, brigadierul zo­otehnic de la brigada I, a fost de părere inginerul agronom Gheorghe Oprescu.­­ Şi l-au dat acolo. Brigada are şi animale vîrstnice şi tinere . Titică a fost repartizat ca îngri­jitor la viţei, unde responsabilă e co­lectivista Maria Gh. Radu. Din capul locului, el s-a declarat de acord, că, vedeţi dumneavoastră, mic, mic Titică, dar dreptul de opinie li are, mă rog ca toţi ceilalţi colectivişti. Intr-un fel judecind, băiatul ar fi putut sa se codească, —­ să prefere un loc la grădina de legume şi zarza­vat, ca şi acolo munca are frumuseţea ei şi dă satisfacţie. Dar Titică s-a dus la viţei , s-a dus câ-i sunt dragi anima­lele, măcar că în gospodăria părinteas­că n-a pomenit pe vremuri cine ştie cîte vaci ori viţei. In gospodăria colec­tivă insă, unde a văzut adevărate ci­rezi, ochii î-au rămas pe acestea. Il “plăcea sa le petreacă cu ochii cînd plecau vara la păşune şi cînd se în­torceau în asfinţit cu clopotele bălăn­gănind în cîntecul lor metalic. Iar acum îl plac şi mai mult, căci el duce pe cei 85 de viţei al brigăzii la păşune, şi tot el îi adapă şi îi hrăneşte dimi­neaţa şi seara cu grăunţe, după un program pe care tînârul îngrijitor îI respectă cu stricteţe. L-am văzut la treabă. Era într-o di­mineaţă cînd încă nu răsărise bine soarele. Titică a pus mai întîi târiţele in jgheaburi, a dat drumul viţeilor din sălaşul lor, s-a supravegheat în timpul mesei — să nu râmînă vreunul nemîn­­cat — şi apoi i-a adăpat. Soarele se ridicase cam de două suliţi. Programul cerea ca­­d­esi să fie scoşi la păşune, pe lncernieră. Şi au fost scoşi, baletul merglnd în urma lor. Am avut în faţa ochilor un tablou ca unul din acele nemuritoare tablouri ale lui Grigorescu, care redau nu numai frumuseţea locu­rilor şi a muncii de la ţară, dar şi sen­timentele curate, trainice, ale oameni­lor cîmp­ui. Titir, e, pînă la urmă, un subiect vrednic de penelul pictorului de azi • munca lui e făcută nu în silnicie ochii lui nu sunt numai contemplativi ca ochii ţăranilor din vechile tablouri • Fu­risul lui nu e forţat, ci tara şi lumi­­nos, ca Însăşi viaţa pe care şi-o fău­resc ţăranii de azi, în marea gospodă­rie colectivă. 3 ^ RADU SANDU: MĂSURI PROVIZORII? In urmă cu cîteva luni am semnalat faptul că Fabrica de cabluri și materiale electroizolan­­te a livrat Uzinei „Elec­tromagnetica“ o anumi­tă cantitate de sirmă care nu corespundea în totalitatea sa din punct de vedere calitativ. La scurt timp după aceea, conducerea fabricii ne-a informat că a luat mă­surile care se impuneau, astfel ca pe viitor ase­menea cazuri să nu se mai repete. Cum în lunile care au urmat nici o întreprin­dere nu a mai avut ni­mic de reproşat calităţii produselor executate de Fabrica de cabluri şi materiale electroizolante, se putea trage concluzia că intr-adevăr colectivul fabricii ştie să-şi res­pecte cuvintul dat. Iată însă că un fapt recent petrecut vine să infirme această părere. La Uzina „Electronica”, In secţia de bobinaj, pro­centul de rebuturi a crescut dintr-odată, de­păşind limita admisă. Cerind explicaţiile nece­sare,­ între altele, con­ducerea uzinei ne-a co­municat următoarele : „Rebuturile înregistrate se datorează sirmei de cupru, emailate — primi­tăi de la F.C.M.E. - a cărei calitate a fost ne­corespunzătoare. Emailul ce izolează sirma a ce­dat pe unele porţiuni, producînd astfel scurt circuite in bobine. Con­trolul tehnic din uzina noastră a respins bobi­nele care nu au cores- I puns condiţiilor de cali­tate prevăzute în nor­­mele interne”. Prin urmare este lim­pede : din nou o altă uzină are de suportat cheltuieli pentru că la F.C.M.E., la un moment dat, s-a uitat de obliga­ţiile privind calitatea produselor. Această situa­ţie este greu de expli­cat. Cum a fost posibil ca după măsurile pe care conducerea fabricii a anunţat că le-a luat­, să se mai ivească un ase­menea caz ? Sau a fost vorba de „măsuri pro­vizorii”, de care cu timpul s-a uitat complet? Pentru ca produselor Fa­bricii de cabluri şi mate­riale electroizolante să nu li se mai poată repro­şa nimic din punct de vedere al calităţii, de­pinde numai de colec­tivul fabricii, de măsu­rile pe care le va lua şi aplica cu consecvenţă. S. C.

Next