Informatia Bucureştiului, decembrie 1965 (Anul 13, nr. 3830-3856)

1965-12-01 / nr. 3830

Pag. a 2-a Retrospectiva I. Gr. Popovici Sculptorul Ion Grigore Popovici (1907—1946) a avut o existență scurtă, prematur fi nefericit curmată, la numai 39 de ani. Înainte de a fi apucat să ajungă la Înflorirea deplină a viguro­sului său talent. Retrospectiva deschisă în aceste zile în sălile Muzeului Simu din str. Biserica Amzei nr. 7 readuce în conştiinţa publicului o parte din opera unui mare artist, pierit de timpu­riu, mai puţin cunoscut iubitorilor de artă. Ea constituie un act întrutotul în­dreptăţit faţă de creaţia unui spirit în­noitor, care făgăduia mult, căci era bogat înzestrat. Plecăm din expoziţie n­u numai cu impresia de ceea ce a fost Ion Gr. Popovici, ci mai ales de ce ar fi putut să devină, dacă îl aveam printre noi, adică un sculptor de frunte al epocii noastre. Fiu al unui învăţător de lingă Vas­lui, după ce învaţă la Şcoala de arte şi meserii din Iaşi, termină cu succes, în 1933, cursurile Academiei de arte fru­moase din Bucureşti, ca şef de pro­moţie. Elev al lui Paciurea, a deprins de la acest maestru subtila ştiinţă a modelajului, însuşindu-şi temeinice cu­noştinţe de meşteşug. In anii studen­ţiei, dar şi după aceea, a trăit greu, strîmtorat, luptindu-se cu sărăcia. Ciş­­tigind in 1934 bursa Paciurea, lucrează timp de doi ani intr-un atelier din curtea Muzeului Aman, unde îşi des­chide şi prima sa expoziţie personală. Critica i-a apreciat încă de atunci ca­lităţile excepţionale, care-l impuneau pe primele locuri ale generaţiei sale: un dinamism puţin obişnuit, unghiuri noi de vedere, aptitudini deosebite pentru monumental, precum şi expresii drama­tice, de o mare forţă de sugestie, un lirism de interpretare, care conferea re­prezentărilor sale umane stări paroxisti­ce, de maximă încordare, putere de a emoţiona şi convinge pe privitor. Toate aceste însuşiri ii încadrau lucrările în­­tr-o viziune apropiată de expresionism. Totodată, a expus regulat la Salonul oficial, iar in 1937, prin concurs, plea­că pentru studii la Roma, de unde in anul următor se întoarce cu numeroase desene, deschizind o nouă expoziţie, de astă dată împreună cu alţi doi artişti. După terminarea războiului, işi reia cu multă însufleţire activitatea de sculptor, realizind o serie de proiecte de monumente menite să glorifice victoria împotriva fascismului. Căuta soluţii mo­demne, în care elementele de arhitectură îşi găseau şi ele o fericită îmbinare cu statuile propriu-zise, contribuind eficient la obţinerea acelei note de măreţie, ca­racteristică statuarei sale monumentale. Din păcate, insă, 1. Gr. Popovici n-a apucat să-şi ducă pînă la capăt proiec­tele sale. Doar bustul lui G. Coşbuc a fost ridicat pe soclu, în rondul din Ciş­­migiu închinat scriitorilor. Multe din lucrările lui Popovici, tur­nate în ghips, s-au pierdut. In expoziţie pot fi văzute citeva fotografii după li­nele din ele. Totuşi, portretele şi tor­surile expuse, şi îndeosebi acel patetic cap în bronz, numit Victorie, alături de numeroasele desene în di­verse tehnici, ca şi cele citeva proiecte de monu­mente pot oferi privitori­lor o imagine concludentă asupra largilor sale posibi­lităţi. Temperament neliniştit, veşnic agitat, de o sensi­bilitate puţin obişnuită, l. Gr. Popovici a fost un cîntăreţ inspirat, plin de elan, al trupului uman, gă­­sindu-l mai totdeauna, mai cu seamă în grafica sa, poziţii variate, contor­sionate, în stare să-i releve plasticitatea. Ghemuită, a­­plecată deasupra noului născut, femeia din Ma­ternitate capătă noi va­lenţe expresive, sugerindu­­ne mai pregnant nobilul sentiment al grijii, al dra­gostei pentru vlăstarul a­­dus pe lume... Amintitul cap al Victoriei, de un mode­laj aspru, neliniştit, frămîntat, evocă greutăţile luptelor purtate, sacrificiile dureroase prin care a fost obţinută bi­ruinţa forţelor progresului. E o lucrare simbolică, reprezentativă pentru concep­ţia sculptorului, constituind totodată şi un îndemn convingător de a păstra ne­ştirbit ceea ce omenirea a dobindit prin atîtea eforturi colective. Din expoziţie, în care predomină lu­crurile de grafică, se desprinde forţa unui remarcabil desenator. Reprezentind în genere nuduri, dar şi cîteva portrete, aceste desene in tuş, guaşă, tempera, pastel, acuarelă (cel mai adesea combi­nate ) au o frumoasă ţinută artistică, impresiunind prin puterea de sugestie a volumului, a cărui linie fermă evidenţia­ză o viziune de sculptor. Marin Mihalache Victorie TEATRE REGELE MOARE — Teatrul naţional „1. L. Caragiale", sala Comedia, telefon 14.71.71, ora 19.80. O FEMEIE CU BANI Teatrul naţio­nal „I. L. Caragiale“, sala Studio, telefon 15.15.53, ora 19.30. PRINŢESA CIRCULUI — Teatrul de stat de operetă, tel. 14.80.11, ora 19.30. JOCUL DE-A VACANTA (spectacol te­levizat) — Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­landra“, tel. 14.60.60, ora 19.30. CANIOTA — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.74.50, ora 17. _ SONET PENTRU O PĂPUȘĂ — Tea­trul „C. I. Nottara“, sala Magheru, tele­fon 15.93.02, ora 19.30. 3. 3. 3. — Teatrul „C. I. Nottara", sala Studio, bd. Magheru 20, ora 20. FIZICIENII — Teatrul de comedie, tel. 16.64.60, ora 20. BILLY MINCINOSUL (spectacol pre­zentat de Teatrul muncitoresc C.F.R.) în sala Teatrului Mic, tel. 14.70.81, ora 19.30. BĂIATUL ȘI VINTUL — Teatrul Ţăn­dărică, sala din str. Academiei, telefon 15.87.37, ora 15 şi ora 17. REVISTA DRAGOSTEI — Teatrul sa­­tiric-muzical „C. Tanase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 20. CU MUZICA. . . E DE GLUMIT — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase", sala din calea Victoriei nr. 174, tel. 15.04.18, ora 20. PRIVEŞTE ÎNAPOI CU MINIE — Stu­dioul Institutului de artă teatrală Şi ci­nematografică „I. L. Caragiale“, telefon 15.72.59, ora 20. MEREU MAI SUS — Ansamblul artist*­­el C.C.S., tel. 13.13.00, ora 20. CICLUL Pagini de antologie din muzica universală — Sala Ateneului, ora 20. PARADA CIRCULUI (spectacol prezen­tat de Circul Mare din Budapesta) — Circul de stat, tel. 11.01.20, ora 20. CINEMATOGRAFE OLD SHATTER HAND — film pentru ecran panoramic — Patria, bd. Magheru nr. 12—14, tel. 11.86.25, orele 9, 11.30, 14, 16.30, 19, 21.30. DINCOLO DE BARIERA — Republica, bd. Magheru 2 tel. ll.os.72, orele 9.30, 11.30, 14, 16.30, 18.45, 21.15. ULTIMA VACANTA — Griviţa, calea Griviţei — podul Basarab tel. 17.08.58, o­­rele 10, 12, 14, 16, 18.15, 20.15. ÎNDRĂZNEŢUL PARDAILLAN — cine­mascop — Luceafărul, bd. 1848 nr. 0, tel. 15.87.67, orele 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.30; Festival, bd. Gh. Gheorghiu-Dej nr. 14, tel. 15.63.84, orele 9.45, 12. 14.15, 16.45, 19. 21 ; Feroviar, calea Griviţei nr. 80, tel. 16.22.73, orele 9. 11.15. 18.30, 15 45, 18. 20.15 ; Excels­or, bd. 1 Mal nr. 174, tel. 18.10.88, orele 10. 12.15. 14.30, 16.45, 19. 21.15 ; Tomis, calea Văcăreşti nr. 21, tel. 21.49.46,­ orele 8.15, 10.15, 12.30, 14.45, 17, 19.15, 21.15 ; Melodia, şoseaua Ştefan cel Mare colţ cu strada Lizeanu, tel. 12.05.68, orele 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18, 20.15 ; Fla­mura, şoseaua Giurgiului nr. 155, tel. 23.07.40, orele 10, 12. 14, 16. 18.15, 20.30, DE-AȘ FI... HARAP ALB — Bucureşti, bd. Gh. Gheorghiu-Dej nr. 5, tel. 15.61.54, orele 9. 11, 13, 15. 17. 19. 21 ; Floreasca, strada J. S. Bach nr. 2, tel. 12.28 30, ore­le 9, 12. 14, 16. 18.15, 20.30; Modern, Piaţa G. Coşbuc nr. 1, tel. 23.71.01, orele 10. 12. 14. 16. 18. 20. SASA — Capitol, bd. Gh. Gheorghiu- De­, nr. 16, tel. 16.29.17, orele 9.30, 11.45, 14. 16.30, 18.45. 21. A FOST ODATĂ UN MOȘ ȘI O BABA — Victoria, bd. Gh. Gheorghiu-Dej, nr. 7, tel. 16.28.79, orele 9.45, 12. 14.15, 16.80, 18.45. 21. CAMERA IN FORMA DE „L* — Cen­tral, bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej nr. 2, tel. 14.12.24, orele 9, 11.30, 14, 16 30, 10, 21.15. PRIMII ANI — Lumina, bd. Gh. Gheor­­ghiu-Dej nr. 12, tel. 16.23.35, orele 9.45, 11.45, 13.45, 16, 18.15. 20.30. RUNDA 6 .— Union, strada 18 Decem­brie nr. 5—7, tel. 13.49.04, orele 15.30, 18. 20.30; Crîngași, sos. Cringaşi nr. 42, tel. 17.38.81, orele 10, 16. 16.15, 26.30 PROGRAM PENTRU COPII (ora 10) ; VESELIE LA ACAPULCO (orele 11.30, 13.45, 16. 18.15, 20.30). — Doina, strada Doamnei nr. 9, tel. 16.35.38. O CĂLĂTORIE EXPERIMENTALA IN MAREA ROSIE — cinemascop — CINTE­­CUL YMEI SUMAR — VREAU SA STIU TOT nr. 40 — UN CROS NEOBIS­NUIT — Timpuri Noi, bd. Gh. Gheor­­ghe-Dej nr. 18, tel. 15.51.10. «­e la ora 10—21 in continuare. CARTIERUL VESELIEI — Giuleş», şo­seaua Giuleşti nr. 56, tel. 17.55.46, orele 15.30, 18. 29.30 ; Dacia, calea Grivi­ei nr. 137, tel. 16.26.10, de la ora 9—13.30 în continuare, apoi orele 15.45, 18.15. 20.45. FEMEIA NECUNOSCUTA - Cultural, Piata 1. Prnd­ie nr. 2, tel. 16.25.39, orele 10.30. 15. 17.45. 20.30. SOARECELE DIN AMERICA — cine-i mascop — Buzesti, strada Buzesti 9—11, tel. 15.62.79, orele 16. 12. 14. 16.15. 18.30, 20.30. LALEAUA NEAGRA — cinemascop —­ Bucegi, bd. 1 Mal nr. 57, tel. 17.05.47, o­­rele 10, 12.30, 15, 17.45, 20.39. MISTERELE PARISULUI — cinemascop — Unirea, bd. 1 Mal nr. 143, tel. 17.10.21. orele 11. 15. 18.15, 20.80. BOCCELUTA — Flacăra, calea Dudești nr. 22, tel. 21.85.40. orele 10. 15.30. 17.45. 20. LA ORA 6 DUPA-AMIAZA — Viran, calea Dudesti nr. 07. tel. 21.39.82, orele 16. 18.15. 20.30. MARILYN — cinemascop — Mioriţa, calea Moşilor nr. 127 tel. 14.27.14, orele 9.45, 12, 14.16. 16.30, 18.46, 21. Volga, so­seaua 1. Pintille nr. 11. tel. 11.91.26, orele 9.45, 12, 14.15, 16.80, 18.45, 21. PINA LA ORAS NU E DEPARTE - cinemascop — Munca, soseaua Mihai Brevu nr. 221, tel. 21.5007, orele 16. 18. 20. 800 DE LEGHE PE AMAZOANE — Popular, strada Mătăsari nr. 31, tel. 86.15.17, orele 10.80, 16. 10.30, 21 . Ferentari calea Ferentari nr. 86, tel. 28.17.50, orele 10. 16. 18.15, 20.80. WINNETOU — cinemascop — şi CO­MOARA DIN LACUL DE ARGINT—Artă, calea Călăraşi nr. 153. tel. 21.31.86, orele 9.15, 1245. 16.30, 20.15. UNCHIUL MEU — Moşilor, calea Moşi­lor nr. 221. tel. 12.52.93, orele 16.30. 10, 20.30. CARTOUCHE — cinemascop — Cosmos, şoseaua Pantelimon nr. 89, tel. 85.19.15, orele 15.45. 18. 20.15. PRIMA ZI DE LIBERTATE — Cine­mascop — Viitorul, strada M. Eminescu nr. 127, tel. 11.48.03, orele 16. 18.15. 20.30. CINE EŞTI DUMNEATA DOMNULE SORGE­L — cinemascop — Colentina, şo­seaua Colentina nr. 84, tel. 85.07.09, orele 15.30. 16. 20.30. JUDEX — Rahova, calea Ratio­vei nr. 118, tel. 23.91.00, orele 10.30. 18, 18.15. 20.30 JOE LIMONADA — cinemascop — Progresul, şoseaua Giurgiului nr. 3, tel. 23.94.10, orele 15.30. 18. 20.15. CĂPITANUL ZERO — cinemascop — Lira, calea 13 Septembrie nr. 196, telefon 31.71.71, orele 15.30, 18. 20.30. DUMINICA LA NEW YORK — Drumul Sării, strada Drumul Sării nr. 30, tel 31.28.18, orele 15.30, 17.45. 20. ONORABILUL STANISLAS. AGENT SECRET — Cotroceni, soseaua Cotroceni nr. 9, tel. 13.62.56, orele 14. 16.15, 16.30, 20.45. CEI MAI FRUMOȘI ANI - cinerpascor — Pacea, bd. Uvertura nr. 70—72, tel 31.32.52, orele 16. 18.15. 20.30. FIUL CĂPITANULUI BLOOD - La minorul, bd. Bucureștii Noi nr. 166, tel. 17.00.50, orele 17.30. 19.30. 14.00 Fotbal: Dinamo Bucureşti—Inter­­nazionale Milano. Intilnire din cadrul „Cupei campionilor europeni“ la fotbal. Transmisiune de la stadionul „23 Au­gust”. 19.00 Jurnalul televiziunii (I). 19.15 Emisiune pentru pionieri şi şcolari : ştiţi să socotiţi 7 Pentru copii: Răţuştele în­ţelepte. Film de desene animate. 20.00 Teatru : Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian. Transmisiune de la Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra“. In pauze : Calitate in cantitate industrială. Repor­taj realizat de Studioul cinematografic „Al. Sabia”. Poşta televiziunii. 23.00 Jur­nalul televiziunii (II). Buletinul meteoro­logic. Destinate în primul rînd turişti­lor, lucrările publicate de Editura Meridiane în această serie n-au, to­tuşi, caracterul efemer al unor sim­ple „programe" de traseu. Dimpotri­vă. De o certă valoare informativă şi de iniţiere, ele rămîn in raftul biblio­tecii mai ales după vizitarea mo­numentului respectiv. Imaginile în­chise între coperte reflectă cele mai semnificative aspecte de interior sau de ansamblu, detalii arhitectonice, obiecte din tezaurul acestor locaşe istorice. Calitatea fotografiilor, în alb-ne­­gru, unghiul din care au fost reali­zate, minuţiozitatea retuşului, fac ca valoarea albumelor să crească, con­tribuind astfel la aprofundarea cu­noaşterii elementelor caracteristice ale edificiului vizitat. Imaginile sunt în­soţite de succinte prezentări istorico­­geografice, cu accent pe specificul construcţiilor, care le încadrează în epocă şi în stil. Amănuntele, bine selectate, sînt pe cit de lapidare, pe atît de pregnante. Dintre ultimele apariţii în această serie de lucrări menţionăm cîteva, re­feritoare la mănăstirile Putna, Dealu, Căldăruşani, Govora, Dragomirna, bi­serica Trei Ierarhi. Autorii textelor (N. Constantinescu, Constantin Bă­lan, C. Jalbă, Radu Florescu, Teo­dora Voinescu-Răzvan Theodorescu şi, respectiv, N. Grigoraş) se dovedesc buni cunoscători ai istoriei şi cadru­lui, ai construcţiei monumentului des­cris. Tipărirea acestor albume se înscrie, de fapt, în acţiunea lar­gă de valorificare ştiinţifică şi popularizare a patrimoniului naţional al culturii. Dacă numele meşterilor zugravi, al aurarilor şi ferecătorilor de odoare s-a stins de mult, creaţia lor, de o inimitabilă originalitate şi fantezie, a rămas integral. Sînt măr­turii ale unei migale şi scrupulozi­­tăţi artistice de o exemplară valabi­litate, astfel incit parcurgi paginile acestor albume cu sentimentul că descoperi, încă o dată, forţa şi adîn­­cimea geniului creator al poporului nostru, al meşterilor celor mulţi şi anonimi din vechime. I. Butnaru In Editura Meridiane Mici îndreptare pentru monumente istorice Pe ecrat de O aprinsă dezbatere despre fericire Al patrulea film al lui Grigori Ciu­­hrai, „A fost odată un moş şi o babă’ captivează cu toate inegalităţile sale tocmai acolo unde recunoşti trăsătu­rile caracteristice autorului „Baladei soldatului“, modul său simplu şi apro­piat de a istorisi, izul folcloric, umo­rul său cald, inima-i aprinsă. Este as­tăzi evident că în contextul cinema­tografiei contemporane, Ciuhrai re­­prezintă în aceeași măsură ca Berg­man, Resnais sau Antonioni, o per­sonalitate distinctă care aduce pe e­­cranul epocii o continuitate de proble­matică şi un stil personal, trasînd un drum artistic propriu. Tema principa­lă care străbate toate filmele lui Ciuhrai este fericirea. Fericirea intr-o lume care nu este de fel ideal de sim­plă. Dar oricît ar fi viaţa de compli­cată, pentru Ciuhrai problema lipsei de comunicare între oameni nu se pune. Oamenii pot întinde punţi unii spre alţii, îşi pot sări în ajutor, îşi pot aduce unii altora mai multă căl­dură şi lumină şi tocmai în aceasta îşi găsesc ei satisfacţia de a trăi, fe­ricirea. Doi excelenţi actori, Ivan Marin şi Vera Kuzneţova, distinsă în acest an la Cannes cu premiul celei mai bune interprete feminine, întru­chipează exemplar un asemenea mod de viaţă, al cărei sens este dăruirea. Ca totdeauna limbajul cinematogra­fic al lui Ciuhrai este expresiv şi în­drăzneţ. O imagine clocotitoare ne înfăţişează o turmă de reni în alar­mă, care încearcă alergînd zănatic să scape de laturile crescătorilor. Ani­malele umplu văzduhul de răgete şi o dată prinse sînt trîntite la pămint cu brutalitate. Actul este sălbatic dar numai așa li­ se poate administra re­nilor vaccinul salvator. „Unde înce­pe binele, unde răul ?“ — se în­treabă cu tîlc bătrînul erou al fil­mului. Intr-un alt episod, obsedat de una din acele spaime ale morţii, bă­trînul cardiac cere înăbuşit ajutor. Şi el înlemneşte privind îngrozit uşa care se deschide chinuitor de încet, scirţîind dureros, uşa în spatele că­reia nu este nimeni, în spatele că­reia nu se vede decit un gol ireal, ameninţător. Şi împreună cu bătri­­nul, simţim parcă şi noi spaima rece a morţii, pînă ce aparatul coboară încet şi prinde, undeva jos, capul bu­­călat al nepotului care face primii paşi. Ca întotdeauna comicul lui Ciuhrai izbucnit pe neaşteptate, lu­minează ca un fulger o stare sufle­tească. Băbuţa strecurîndu-se peste „graniţa“ trasată de ginerele beat, moşul transported cu grijă în că­ruciorul de copil sticlele de votcă în acompaniamentul suav a! unui cîn­­tec de leagăn, savanta dispută a fel­cerilor hotărînd destinul unei capre ■— asemenea scene aduc mereu zîm­­betul pe buze, dar un zîmbet care este în acelaşi timp revelaţie, dezvăluire, cunoaştere. Eroii lui Ciuhrai sînt complicaţi, nu-i poţi defini printr-o frază. Moşul se răfuieşte mereu aspru cu băbuţa lui dar în pragul sfîrşitului o chea­mă pe nume gingaş — Nataşa ! — ca la început, atunci pe cînd mai era încă o taină, şi i se destăinuie vi­novat : „După mintea ta am trăit, dar îţi spuneam mereu că eşti proastă..." E un om dintr-o bucată, bătrînul lui Ciuhrai, înţelept şi gene­ros, dar nu infailibil în faţa greşelii. Ciuhrai îl judecă retroactiv, fără in­dulgenţă, pentru modul în care l-a nedreptăţit pe sectant, deşi bătrînul e singurul care a văzut în flăcăul rătăcit de obscurantişti, minereul pre­ţios al tăriei de caracter. Regizorul întoarce neostoit întrebările vieţii pe o parte şi pe alta, căutînd cu îndirjirea eroilor săi, adevărul şi de aceea ca­pătă filmul său dramatism, clocot in­terior, deşi din punct de vedere al tehnicii dramaturgice i s-ar putea reproşa multe. Eroii cineastului sînt oameni obişnuiţi în luptă cu bătrîne­­ţea, cu oboseala, cu tentaţia evadării şi a beţiei, cu ipocrizia şi prostia, cu toate stihiile pămîntului, oameni care nu merg la sigur, ci bîjbîie, greşesc adesea în căutările lor, dar înving în cele din urmă, înving unii prin alţii. „Forţa noastră — se adresa undeva cineastul colegilor săi de profe­sie — este patosul etic. Să nu-l cedăm pentru rictusuri blazate, ori­cît de cinematografice ar părea...“ După cite se vede, Ciuhrai îşi răn­îne credincios sie însuşi. Filmele sale transmit încredere în viaţă, în ade­văr şi ce alt sens poate avea arta, mai înalt, mai generos, decit acesta? T. Caranfil Scenă din prologul filmului Limba noastră Cuvinte confundate Unele dintre greşelile de exprimare sunt — după cum arată faptele — de ordin lexical. Ele provin din maii multe cauze, dar predomină acelea datorate confuziei pe care unii vor­bitori o fac între anumite cuvinte La această chestiune ne-am mai re­ferit tot în rubrica de faţă. Ea me­rită — credem — să fie reluată, a­­pelind, fireşte, la alte exemple — căci, după cit se pare, aspectul lin­gvistic discutat nu este dintre cele strict izolate. Să ne oprim, intîi, la pasajul : „Res­­pingînd clasificarea romanului după criterii ţinind de anecdotă sau de zona umană explorată, autorii por­nesc in tipologia propusă de la sem­nificaţia experienţei umane...“ Oare, în acest citat, cuvintul anec­dotă îşi justifică prezenţa ? Sensul contextului îndreptăţeşte un răspuns negativ, dacă ţinem seama de ceea ce se înţelege prin anecdotă. Cuvintul înseamnă : „istorioară hazlie cu un fi­nal neaşteptat (care se transmite mai ales pe cale orală)“ Aşa îl defineşte Dicţionarul limbii române moderne şi cu acest înţeles circulă el. Fireşte că, referindu-ne la conţinutul contextului semnalat, nimeni nu ar putea susţine — nici chiar autorul lui — că roma­nul se clasifică după criterii ţinind seama de faptul dacă o operă litera­ră scrisă în genul epic respectiv pre­zintă o... istorioară hazlie ! In pasajul dat, cuvintul anecdotă a luat locul — se-nţelege — unui ter­men care, în adevăr, exprimă sensul cuvenit şi anume : anecdotica, folosit îndeobşte în limbajul criticii litera­re. Cuvintul — sinonim cu livrescul a fabulaţie — înseamnă : acţiunea unei opere literare. Este vorba, deci, în exemplul amintit, de clasificarea ro­manului după criterii ţinînd nu de anecdotă, ci de anecdotică. In aceeaşi categorie a imperfecţiu­nilor de exprimare trebuie inclus şi cazul pe care ni-1 prezintă următorul pasaj : „...avînd profunde origini in­terne, la care se adaugă, fireşte, şi influenţe străine, simbolismul suferă un proces de permanentă asimilare şi transformare, de prelucrare critică, în adîncime, care-l integrează în mod organic culturii şi literaturii române, prin retuşări, renunţări şi corecţii din cele mai semnificative“. Corecţie — după cum arată Dicţio­narul citat — înseamnă pedeapsă cor­porală aplicată unui vinovat, bătaie. Cum se explică atunci — întrebu­inţarea cuvîntului în contextul dat, în care este vorba de cu totul alt­ceva ? Nu încape nici o îndoială că autorul pasajului respectiv a confun­dat pe corecţie cu corectare. Primul dintre cele două cuvinte (co­recţie), părînd a suna mai... distins, a fost preferat celui de-al doilea (co­rectare), socotit, desigur, cam... banal. Numai că ţinuta... distinsă a limbaju­lui nu trebuie asigurată în detrimen­tul exactităţii sensului pe care îl au cuvintele. N. Mihăescu Răspunsuri la anchetele ziarului „Ce părere aveţi despre curăţenia oraşului?“ În ancheta noastră „Ce părere aveţi despre curăţenia oraşului ?“ publicată la sfîrşitul lunii octombrie, printre altele se arăta că, pe a­­locuri, curăţenia mai lasă de dorit şi că nu se simte pretutindeni ace­eaşi atenţie pentru ca oraşul să a­­rate cit mai îngrijit. În jurul şantie­relor I.R.C.R., de pildă, întîlnim gră­mezi de moloz şi resturi de mate­riale aruncate la intîmplare pe tro­tuare şi neridicate cu săptămînile. Trustul de reparaţii în construcţii şi construcţii ne răspunde că proble­ma aspectului îngrijit al șantierelor a preocupat conducerea trustului. În acest sens, s-au stabilit o serie de mă­suri care să creeze posibilitatea unei mai bune organizări de șantier. Printre altele, T.R.C.C.R., în cola­borare cu I.S.B., a organizat o cons­fătuire a inginerilor şefi de la I.R.C.R.-uri cu şefii secţiilor raionale ale I.S.B., la care au participat şi conducerile T.R.C.C.R. şi I.S.B. Această consfătuire a fost determi­nată de unele deficienţe constatate în ridicarea molozului de pe şantie­re. Discutîndu-se posibilităţile de ridicare cît mai operativă a molozu­lui, s-au stabilit măsuri comune însu­şite de ambele unităţi. Este adevărat că mai sînt situaţii cînd cantităţile planificate nu sînt just apreciate de către grupurile I.R.C.R. dar şi cazuri cînd organele I.S.R. întîrzie cu ridicarea molozului. Considerăm că printr-un control mai susţinut din partea conducerilor I.R.C.R. asupra activităţii grupurilor, asemenea cazuri pe viitor vor fi din ce în ce mai rare. In continuare, în răspuns se arată că, pentru îngrădirea şi limitarea surselor de murdărire in jurul şantie­relor, serviciul tehnic elaborează în prezent un dispozitiv de depozitare a materialelor de masă (pietriş, nisip, var etc.) şi a molozului. Acest dispo­zitiv permite, printr-un sistem de du­lapi metalici şi papuci, să se formeze nişte casete spaţiale în care se pot aşeza materialele respective. De asemenea, pentru îngrădirea şantierelor s-a prevăzut în planul M.T.O.. al I.R.C.R. confecţionarea de către aceste întreprinderi a peste 2 000 panouri, ca şi recondiţionarea celor existente. Toate aceste măsuri vor fi com­pletate cu mărirea simţului de răs­pundere al lucrătorilor din întreprin­derile noastre. De asemenea, vom discuta din nou cu conducerea între­prinderii de salubritate pentru a găsi şi alte măsuri comune, care să con­tribuie la curăţenia şi înfrumuseţarea oraşului. Răspunsul primit din partea T.R.C.C.E. dovedeşte ca există pre­­ocuparea­ pentru ca şantierele I.R.C.R. să nu mai constituie o sursă permanentă pentru murdărirea ora­şului. Totuşi trebuie depuse eforturi suplimentare atît din partea între­prinderilor respective cît și de către I.S.B., cu­nstet mai mult cu cît, acum, în perioada de iarnă, ocuparea tro­tuarelor cu materiale sau moloz constituie şi o sursă de accidente. Sub titlul „Au uitat“ am criticat faptul că u­­nii conducători auto au uitat că trebuie să res­pecte regulile de circula­ţie şi că, intr-un fel sau altul, le încalcă profitind de faptul că nu „sunt „Au uitat“ văzuţi" de lucrătorii de miliţie. Verificindu-se cele sem­nalate, Serviciul inspec­ţii auto şi circulaţie din D.M.C. ne face cunoscut ci, pentru abaterile să­­virşite, şoferii Marin Soare (auto 11 486 B); Marin Pană (auto 41 984 B); Leonida Caramica (auto 1208 B), loan Con­stantin (auto 55 072) şi Maritima Micloşi (auto 23 208) au fost sancţio­naţi potrivit instrucţiuni­lor M.A.I. La întreprinde­rea de prefabrica­te „Progresul" din Capitală, folosirea raţională a spaţiu­lui productiv cons­tituie o preocupa­re de seamă a în­tregului colectiv. In imagine , se efectuează lucrări de depozitare a produselor în sec­ţia de panouri mari şi prefa­bricate. POŞTA REDACŢIEI POPA ŞERB­AN Sfatul Popular al oraşului Bucureşti ne comunică: „Blocurile de la M 9 la M 23 din cartierul Balta Albă au fost repartizate in ceea ce priveşte acordarea asistenţei medicale Circumscripţiei medico-sanitară nr. 109 din bd. Ion Şulea nr. 112. Pentru a veni in sprijinul locatarilor, a fost infiinţat un post de prim ajutor in blocul M 12, etajul 11, apart. 10 si este in curs de amenajare un al doilea post de prim ajutor la blocul M 17. In prezent se efectuează cartografierea locatarilor din blocurile res­pective. In această zonă, vor lua fiinţă încă două circumscripţii medico­­sanitare". PETRE AVRAMESCU Direcţia Miliţiei Capitalei, Serviciul I.A.C. ne face cunoscut: „Pe bd. 1848 nu se mai pot face alte marcaje pentru trecerea pietonilor, deoarece, dacă acestea sunt prea apropiate, urm­ează circulaţia autovehiculelor. Din aceeaşi cauză, marcajul de pe calea Victoriei din dreptul coletăriei „Bucu­reşti" a fost desfiinţat. UN GRUP DE CETĂŢENI In conformitate cu dispoziţiile in vigoare, vechile carnete de conducere auto nepreschimbate pînă in anul 1949—1950 şi-au pierdut valabilitatea. In prezent, obţinerea carnetelor de conducere pentru şoferii profesio­nişti se poate face numai prin şcolile M.T.Tc. cu o durată de nouă lu­ni, dintre care trei luni ca ajutori de şoferi. Limita de virstă este de 35 de ani, iar ca studii intre 4 şi 8 clase. Cronica teatrală La scurt interval după premiera „Pălăriei florentine“,’), un alt teatru bucureștean ne oferă „Cariora"2). După o absență îndelungată, Eu­­géne Labiche revine pe scenele noastre, vodevilul clasic e reintegrat în circuitul teatral. Ne mai amuză astăzi piesele celui despre care, la începutul activităţii sale de autor dramatic, Baudelaire spunea că se face „vinovat de cîteva sferturi de drame şi vodeviluri", pentru ca la apogeul carierei, vestitul critic Fran­­cisque Sarcey să-l considere inovato­rul „revoluţionar" al vodevilului, crea­torul unor indiscutabile capodopere » Dintr-o vastă producţie de farse, comedii şi vodeviluri (cel puţin 160 de lucrări, după cum afirmă Emile Augier), cîteva ni se recomandă şi as­tăzi prin justeţea şi subtilitatea ob­servaţiei, prin ingenioasa lor arhi­tectură dramatică, prin sclipitoarea vervă a dialogului. „Carteta" este poate piesa în care autorul a mers cel mai departe în studierea carac­terelor şi moravurilor, izbutind să de­păşească intriga facilă şi schema comică simplificatoare caracteristice majorităţii lucrărilor sale. Burghezul francez din a doua jumătate a vea­cului trecut, eroul principal al tea­trului lui Labiche, este înfăţişat aici ’) Teatrul muncitoresc C.F.R. Ciu­leşti, şi Teatrul „Lucia Sturdza Bulan­dra“, in ipostaza lui provincială. Un ren­tier, un farmacist, şi un fermier bo­gat alcătuiesc tripticul central al piesei. După ce îi descrie în mediul lor cotidian, autorul îi plimbă prin Pa­ris, unde ajung graţie împărţirii ca­­rierei rezultate de la partidele lor de cărţi. Dacă în primul act scriito­rul satirizează preocupările mărunte, orizontul îngust al acestor burghezi provinciali, în actele următoare el dezvăluie năzuinţele lor meschine, prăpastia adîncă între retorica um­flată şi ridicola precaritate a idea­lurilor lor. Satira comediografului francez e însă blinda şi tolerantă, departe de sarcasmul şi critica feroce a lui Caragiale. labiche a plătit un tribut serios convenţionalismului epocii, multe din personajele lui au­ticuri şi manii circumscrise unei realităţi limi­tate în spaţiu şi timp, stau sub sem­­nul anecdoticului care se demodează cel mai repede. Dar lecţia de măies­trie dramatică pe care ne-o dă au­torul „Carietei" e foarte actuală, mecanica declanşării rîsului uimi­toare prin precizia ei ! Labiche a rămas regele vodevilului iar acest gen, prin operele lui reprezentative, merită să stea în atenţia publicului contemporan. Regizorul Valeriu Moisescu a tra­tat piesa lui Labiche ca pe un docu­ment revelator al epocii, pe care­ 1-a reînviat cu mijloace riguros realiste. Soluţia propusă de tînărul regizor este, credem, potrivită stilului şi con­ţinutului piesei. Dar ea merită să fie aplaudată nu numai din acest motiv. In ultima vreme, o cascadă de viziuni regizorale ne-au impus parodia şi grotescul excesiv ca unic­­ şi plictisi­tor în cele din urmă - mod de inter­pretare a comediei. Aplicată „Carie­tei" o asemenea modalitate ar fi desfigurat-o, căci tipurile comice şi ambianţa în care evoluează trebuia reliefate ca atare, direct, şi nicide­cum îngroşate, redimensionate osten­tativ de către direcţia de scenă. Re­­dimensionarea o înfăptuieşte, cu im­placabilă obiectivitate, însăşi epoca noastră. Ceea ce ii reproşăm însă re­gizorului este că n-a „filat" suficient textul (spectacolul durează trei ore şi un sfert­­) şi că, în partea a doua, reprezentaţia devine greoaie din pri­cina ritmului scăzut. Protagoniştii comediei sunt inter­pretaţi cu egală virtuozitate dar parcă Marcel Anghelescu, în rolul far­macistului, este cel mai aproape de spiritul piesei. Trasat în linii fine, cu o maliţie jovială, portretul farmacis­tului are atributele unei caricaturi discrete şi eficace. Bonomia, solemna prostie a rentie­rului au fost subtil relevate de Ştefan Ciobotăraşu, cu intonaţii şi mişcări adecvate, care dovedesc încă o dată trăinicia meşteşugului său. Iama Caragiu (fermierul), chiar dacă ne-a amintit uneori prea mult de alte ro­luri ale sale, a fost prezenţa comică irezistibilă a spectacolului. Dezinvolt şi foarte personal în umorul său, el face parte, neîndoios, din ilustra e­­chipă de comedie a teatrului româ­nesc. Ne-au mai amuzat în acest spectacol, în roluri de mai mică în­tindere, Gh. Oprina, Dorin Dron, Dumitru Fur­dui, Dan Damian, D. Onofrei şi Paul Sava. Ceea ce nu putem afirma însă despre interpre­tele feminine, Mimi Enăceanu şi Beatrice Biega. Scenografia minuţioasă, exactă şi rafinată a Valentinei Bardu şi muzica lui Theodor Grigoriu (foarte bine executată), contribuie substanţial la calitatea reprezentaţiei. M. Radnev Virtuţile vodevilului De la stingă, primul plan : Toma Caragiu, Ştefan Ciobotăraşu, Paul Sava, Marcel Anghelescu şi Dorin Bran. Planul al doilea : Beatrice Bliga, Vasile Florescu, Mimi Enăceanu, Dumitru Jurdui, Dumitru Onofrei şi Gheorghe Oprina Văzuţi de Neagu Rădulescu

Next