Informatia Bucureştiului, februarie 1966 (Anul 14, nr. 3882-3905)

1966-02-01 / nr. 3882

Pag. a 2-a IN CENTRUL ATENŢIEI In perioada de iarnă, Biroul Co­mitetului raional de partid V. I. Lenin a îndrumat organizaţiile de bază din comunele subordonate a­­cestui raion de a pune în centrul activităţii lor desfăşurarea unei intense munci politice şi orga­nizatorice în vederea asigurării unei ample activităţi culturale. In acest scop au fost urmă­rite cîteva obiective importante, ca: Popularizarea documentelor Congresului al IX-lea al P.C.R., a lucrărilor Plenarei C.C. al P.C.JI. din 1­1—12 noiembrie 1965, a proiectului de Statut al cooperativei agricole de produc­ţie şi a proiectelor de Statut ale uniunilor cooperatiste şi Casei de pensii a cooperatorilor, des­chiderea acţiunii „ Luna cărţii la sate11 etc. " Astfel, numai în cursul lunii ianuarie au avut loc în cadrul comunelor din raionul V. I. Le­nin un număr de 98 conferinţe pe diferite teme, ţinute de către cadre didactice sau specialişti. De asemenea, au mai avut loc 16 expuneri, în cadrul ciclului de conferinţe a­gro-zoo­tehnice prezentate pentru acei care nu sunt cuprinşi în învăţămîntul a­­gro-zootehnic. In acelaşi timp, au fost tri­mise la sate un număr de 16 brigăzi artistice și alte forma­ții artistice de amatori din în­treprinderi. Un test elocvent. In lipsa directorului căminului cul­tural din Otopeni, am căutat să des­prindem din discuţiile cu cîţiva ce­tăţeni, mai ales tineri, în ce constă activitatea ce se desfăşoară aici. CONSTANTIN EFTIMIE, gestionar la „Alimentara" : Se organizează seri de recitări, mai ales joia şi duminica. Directorul căminului ar trebui, însă, să se ocupe mai mult de tineri. Sunt mulţi care au talent, dar nu sunt atraşi la activitatea căminului. MARCEL SMARANDACHE, fochist: Televizorul e stricat de mult. Echipă de dansuri nu mai există. Am vrut să particip şi eu, dar instructorul era nervos, nu avea răbdare să ex­plice ca lumea mişcările. Toată acti­vitatea se reduce la film. Nici şah nu se poate juca, deoarece există unul singur complet pentru tot că­minul. PETRE IORDACHE, elev la Liceul de muzică: Programul căminului ? Simplu­­ luni — nimic , marţi, joi, vineri şi duminică — film, cu regu­laritate , miercuri, de obicei, nu e program. Televizorul e stricat, şah nu se poate juca. Sîmbăta — obiş­nuitul „bal de slmbătă seara", vorba cîntecului... ALEXANDRU IONIŢA, muncitor: Căminul are o brigadă artistică şi o echipă de dansuri cu vreo zece pe­rechi. Am fost şi eu la dansuri dar, de la un timp, nu se mai fac re­petiţii... „Seri de televizor“ şi... Noroc cu televiziunea asta ! Cînd eşti în eclipsă de idei, treci repede în plan „Seară de televizor“ şi gata. Nimeni nu-ţi poate reproşa că nu ai activitate ! Şi ce dacă şi sătenii au televizoa­re ? Tu îi chemi la cămin de cel puţin opt ori pe lună să stea în faţa micului ecran, aşa, în mod organi­zat, conform planului pe care l-ai Întocmit. Altfel nu merge. Nu vin ? Treaba lor. Tu ţi-ai făcut datoria şi cu asta, basta. Nu-i rău, desigur, să pui televi­zorul la dispoziţia sătenilor (asta e, doar, sarcina lui), dar de ce să-l treci în planul lunar de activitate ca o acţiune de sine stătătoare ? Şi, mai ales, de ce să treci de opt ori pe lună „Seri de televizor" cînd, în a­­ceeaşi perioadă, în acelaşi plan, ai numai o „Seară distractivă a tinere­tului" ? Proporţia, Invo­luntar, te pune pe gînduri. ...Aşa stau lu­crurile la căminul cultural din comu­na Măgurele, unde probabil nu se cu­noaşte că astfel de „activităţi" nu se trec de regulă în planul de muncă. Dar dacă aici „Se­rile de televizor" figurează şi în planul de activi­tate, la unele că­mine nu sunt de­loc (ca cele din comunele Braga­­diru şi Otopeni).­­ Asemenea „seri" sunt inexistente la cele două cămine pentru simplul motiv că e foarte greu să convingi pe careva să se a­­şeze în fața unui televizor defect... Deoarece televizorul e defect, in loc de program... semn de voie ! Desene de Neagu Rădulescu Iarna Patru sau cinci buşteni, fixaţi în uşa din stingă, şi cîţiva metri cubi de nisip, amplasaţi în uşa din dreap­ta, ne informează da la început des­pre... activitatea căminului cultural al comunei Bragadaru. încercăm să stăm de vorbă cu ci­neva. Nu găsim pe nimeni prin îm­prejurimi. Reuşim, în cele din urmă, să schim­băm — în fugă — cîteva cuvinte cu preşedintele sfatului popular al co­munei. N-am aliat prea multe. Am fost informaţi doar că de luni, 24 ianua­rie, căminul cultural a intrat în re­paraţii. Atît. De ce s-au început reparaţiile a­­cum, în plină iarnă, şi deci în plină activitate, şi nu în lunile de vară (cînd se fac, de obicei, asemenea tre­buri), nu ni s-a spus. Probabil, originalii gospodari au luat iniţiativa să facă iarna sanie şi vara car. Probabil, dar nu sîntem siguri... Mai dificil pentru noi e că nu ştim şi vara car pentru ce să Ie facem reproşuri. Pentru că au început reparaţiile prea tirziu (ţînînd seama că vara trecută a plecat de mult), sau pentru că le-au început prea devreme (dat fiind că pînă la vara următoare mai avem ceva de aşteptat) ? Programele artistice ? — Avem două formaţii artistice — ni s-a relatat la Căminul cul­tural din comuna 30 Decembrie. Echipa de teatru care, pentru cel de-al IV-lea Concurs bienal de teatru de amatori „Î.L. Caragiale”, a pregătit piesa „Dumbrăveanca”, ocupînd locul doi pe raion, şi o formaţie de muzicuţe. Aceasta din urmă a fost mereu prezentă pe scena căminului, susţinînd programe atractive... La Măgurele există trei formaţii care, din cînd în cînd, mai apar „la vedere“: brigada artistică de agitaţie, un grup vocal şi orches­tra de muzică uşoară. Premiaţi la întrecerea artistică „Slavă par­tidului“, componenţii brigăzii nu şi-au luat vacanţă. Pot fi întîlniţi la cămin, de două ori pe săptă­­mînă, făcînd repetiţii, îşi comple­tează repertoriul. Cîţiva tineri, prezenţi la cămi­nul cultural din comuna Jilava să vizioneze un film, spuneau : — La cămin, programe artistice? In luna decembrie au fost cîteva și de atunci... şi câteva sugestii GR. POPESCU, operator: Aparatul de proiecţie aflat în sală face mult zgo­mot. Există de vreo cîţiva ani o cabină de proiecţii. Dar ea nu corespunde, fiind prea scundă pentru aparat. Nu se poate reamenaja vechea cabină de la parter ? La întrebarea: „Ce ari dori să se or­ganizeze la cămin?“ tinerii Marin Stancu, Constantin Gîrdan, Alexandru Ioniţă, Constantin Gheorghe, Ştefan Apostol, Marcel Smarandache, Petre Iordache şi Dragomir Gapitanov din Otopeni au răs­puns : ■— Vrem să se organizeze şi aici „foi ale tineretului“ ! — Cum vedeţi programul acestor ma­nifestări ? — In nici un caz, nu numai dans ! Să se ţină diferite întîlniri cu artişti şi scriitori, cu oameni de ştiinţă şi cul­tură, cu fruntaşi în întrecerea socialis­tă, care să ne vorbească despre acti­vitatea lor, să le punem întrebări, să ne cunoaştem, astfel, reciproc preocupă­rile şi aspiraţiile — propune elevul Pe­tre Iordache. — Chiar şi sîmbăta, în timpul dan­sului, se pot intercala scurte programe vesele, susţinute de brigada artistică sau de solişti, care să facă aceste seri in­tr-adevăr distractive —­­e părerea mun­citorului Constantin Gheorghe. Diferite concursuri-fulger pe teme ca: „Re­cunoaşteţi melodia ?“, „Ce cîntec nou aţi învăţat?“, „Cine e autorul cărţii cutare şi ce ştiţi despre conţinutul ei —­ şi altele, din toate domeniile, pot fi organizate cu succes. — Posibilităţi, există. Mai ales ti­nerii sunt dornici să participe şi chiar să susţină asemenea programe, ne asi­gură tînărul cooperator Ştefan Apostol. — Se pare că nu lipseşte decit spi­ritul de iniţiativă al directorului şi, Importanţa betonului în istoria civili­zaţiei este enormă. Avantajele şi deza­vantajele lui sunt unanim cunoscute. La Otopeni, însă, s-a încercat o îndrăzneaţă combinare a lor : duşumeaua căminului cultural a fost turnată din acest mate­rial decisiv. Netedă, compactă, uşor de curăţaţi imposibil de deteriorat în de­cursul citorva generaţii, ea prezintă şi unele inconveniente : — Am veni mult mai des la cămin, dacă n-ar fi podeaua aceasta păcătoasă mai ales, o strînsă colaborare intre cămin, scoală si bibliotecă, constată muncitorul Alexandru Ionita. — Nu se acordă suficientă atenţie nici popularizării cărţii, arăta Gheorghe Croitoru­, librarul comunei. Ar fi de dorit ca, mai ales in „Luna cărţii la sate“ să se desfăşoare la cămin largi acţiuni de popularizare şi difuzare a literaturii social-politice, agrozootehnice şi beletristice, de ciment — spunea ţăranul cooperator, Grigore Iordache. Dacă stai în sală cîte­va minute, îţi degeră picioarele. Cînd eşti tînăr mai merge, dar pentru noi... — Nici sobele nu funcţionează ca lu­mea — observa mecanicul Marin Gheor­ghe — şi e foarte frig. — Pe de altă parte — intervine tînă­rul cooperator Ştefan Apostol — uşile nu se închid bine, sînt veşnic deschise, astfel incit temperatura de afară e aproape egală cu cea dinăuntru. Tergiversări La Căminul cultural din comuna Jilava se poate in­tra. Nu e recomandabil, însă, să rămîi prea mult. E frig de-ngheață pietrele. Asta e. Si e frig nu pentru că aici nu se cunoaște încă focul. . . Nu. Dimpotrivă. Cămi­nul e bine aprovizionat cu lemne, cu chibrituri mo­derne și — de ce să n-o spunem — chiar cu oameni care se pricep să facă un foc și cunosc valoarea lui... calorică. Nu sínt însă sobe. De fapt ar fi inexact spus „Nu sínt sobe“. Sobe sínt, dar ele au trecut de mult de faza cînd făceau căldură. Acum fac fum. Și ce fum și în ce can­titate ! Doar una singură e în stare să-fi afume întrea­ga clădire intr-un sfert de ceas. Și sînt trei sobe ! Initial au fost două. Una a fost insă „decapitată“ intr-un moment de entu­ziasm, iar cealaltă s-a au­­todemolat acum două luni. Cea de-a treia (din ta­blă) a fost adusă de cu­­rînd dar marti, 25 ianua­rie, a scos atîta fum încît a transformat comedia „Veselie la Acapulco“ in­tr-un film lacrimogen. In cele din urmă, exas­peraţi, spectatorii au um­plut-o cu zăpadă (pentru a o potoli) şi au plecat indignaţi la casele lor. ...Spectatorii au plecat acasă, iar de la sfatul popular al comunei Jilava a plecat către I.A.L.­N. Bălcescu o nouă adresă: „O nouă adresă?“ Da, nu e greşit spus, pentru că (și amănuntele acestea le-am aflat ulterior) între stat și I.A.L. se duce — de a­­proape zece luni — un per­petuu schimb de adrese. l Prima adresă — care da­tează din 20 aprilie VHr.5 — purta numărul 1270. Prin ea se comanda, încă de pe atunci, întocmi­rea unei documentaţii pen­tru executarea unor lucrări de reparaţii la cămin, prin­tre care şi repararea so­belor. A mai urmat o adresă, pe aceeaşi temă, ceva mai tirziu. Apoi încă una, şi încă una. ...Şi după zece luni si­tuaţia se prezintă astfel : Sfatul popular continuă să trimită adrese, I.A.L. n-a trimis încă documentaţia iar sobele continuă să facă fum ! Numai că la căminul cultural a încetat activi­tatea... INFORM­ATI A SSESuBSa BSB Vents' AMBIŢII ȘI ÎNTRECERI... — Vreau să te convingi personal că noi avem un cămin cultural mai frumos decit al vostru ! Pe urmele unor afişiere... In comuna Măgurele, la intrarea în cămin, a­­trage atenţia un afişier mare. Programul de ac­tivitate a căminului ţi se înfăţişează ca o o­­glindă. Pe o întreagă lună. In amănunţime: ziua, ora, acţiunea. Un astfel de program şi a­­fîşat acolo unde trebuie, am întîlnit şi la Căminul cultural din comuna 30 Decembrie. Cu o mică deosebire, era săptămî­nal. Oricum, e bine. Oa­menii pot afla din vreme ce-i aşteaptă, intr-o zi sau alta, la cămin. Am încercat să „des­coperim" astfel de pro­grame la Otopeni şi Ji­lava. N-am reuşit, din motive lesne de înţeles. Ce să anunţe afişierele acestor cămine din mo­ment ce nimeni nu se gîndeşte la organizarea unei activităţi oarecare ? Spicuiri dintr-o agendă CRISTINA POPESCU, bibliotecară — Măgurele . — Acordăm toată atenţia „Lunii cărţii 14 sate", care se desfăşoară în perioada 1—28 februarie, manifes­tare devenită tradiţională în satele patriei noastre. Recent, la Dărăşti, a avut loc o consfătuire cu activul bi­bliotecilor, la care s-au precizat prin­cipalele obiective, la noi în comună deschiderea festivă a avut loc dumi­nică. S-a desfăşurat o seară literară, organizată în colaborare cu şcoala, intitulată „Poeţii cîntă partidul". Mai mulţi elevi au recitat din cele mai frumoase poezii pe această temă. Or­ganizăm o „Expoziţie a cărţii poli­tice", în care vom expune documente şi hotărîri de partid şi de stat, di­verse lucrări din acest domeniu. Ex­poziţia o vom deschide în 6 februa­rie. Ne-am propus, de asemenea, cîteva recenzii (la volumele „Fran­cisca", „Ei iubeau viaţa"), o întîlnire a cititorilor din comună cu scriitorul Radu Boureanu, ca şi recrutarea de noi cititori şi permanentizarea lor. VIORICA TIGAU, bibliotecară — Jilava : — Am trecut în planul de muncă numeroase acţiuni cu cartea in pri­mele trei luni ale anului. Multe dintre acestea se vor desfăşura în februarie. Mă voi referi la cîteva. O seară literară pe marginea ediţiei a doua a romanului „Risipitorii" de Marin Preda va fi organizată în co­laborare cu cadrele didactice de la Liceul nr. 41. Apoi, vom organiza mai multe expoziţii, prezentări de cărţi, scurte informări privind nou­tăţile din vastul domeniu al cărţii... Unde sínt directorii? Nimeni nu ştia nimic. Nici unul dintre cei întrebaţi n-a putut da un răspuns exact. Presupuneau ei ceva, dar nu erau siguri... Dacă am fi organizat ad-hoc un concurs fulger pe tema „Unde sínt directorii ?" — n-ar­ fi avut nici un premiat. ...La căminul cultural din Otopeni, directorul era plecat „după lemne" (sau... „în oraş") şi trebuia să „pice dintr-un moment în altul“. L-am aş­teptat trei ore. N-a venit. In schimb, directorul căminului din Măgurele „plecase la raion, exact acum trei secunde" iar cel de la Jilava era undeva „prin comună". Singur, directorul căminului cul­tural din comuna 30 Decembrie a fost găsit la post. în loc de concluzii In majoritatea cazurilor, munca ce se desfăşoară în perioada de iarnă la căminele culturale­­ este interesantă şi atractivă. Se caută atît forme şi mo­dalităţi noi de susţinere a programelor artistice şi manifestărilor cultural­­ştiinţifice, cît şi îmbunătăţirea conţinutului lor tematic. Pe de altă parte, este incontestabil că rutina, formalismul, neglijarea cerinţelor reale ale vieţii spiri­tuale a ţăranilor cooperatori nu pot duce decît la slebe rezultate, la scă­derea interesului faţă de programele prezentate. Lucruri care nu pot constitui, în nici un caz, măsura unei activităţi de calitate, eficiente, singura în stare să facă din toate căminele culturale centre frecventate de către ţăranii cooperatori. Raid anchetă realizat de Ion Butnaru Laurențiu Dumitrescu Mihai Sipoş ­ Fara spirt ntr-o notă publicată la 9 noiem­brie 1965 scriam printre altele că dacă, după bărbierit, soliciţi la uni­tăţile de frizerie ale cooperativei „Igie­na“ să ţi se dea puţin spirt medicinal, ţi se răspunde ..Nu avem“. De ce ? Pen­tru că nu s-a găsit încă soluţia înglobă­rii lui la preţul de cost. Şi, în conti­nuare, ziarul propunea ca U.D.M.R. să dea o mînă de ajutor cooperativei „Igie­na“ pentru a rezolva această problemă „atît de complicată". De atunci au tre­cut 33 de zile şi lucrurile nu s-au schimbat cu nimic. E oare atît de greu de rezolvat . Cît costă cîteva picături de spirt ? Cu mai multă preocupare din partea conducerii cooperativei lucrurile s-ar putea îndrepta. Există chiar rezer­ve interne (la crema de ras, la săpun, de pildă, nu se consurtă chiar în can­tităţile pentru care plăteşti). Fiind o problemă de igienă, Inspecţia sanitară de stat a orașului București n-are un cuvînt de spus ? Scrisori de la corespondenţi Lucruri mărunte Vă scriu despre cîteva lucruri mărunte In aparentă, dar strict nece­sare In gospodăria fiecăruia şi-mi permit să vin şi eu cu cîteva suges­tii. Iată despre ce este vorba. ESI Fabrica de mase plastice­Bucu­­■eşti a livrat comerțului numeroase articole de uz casnic. Printre acestea, uscătorul de veselă. Acesta n-a fost prevăzut şi cu un suport în care să se scurgă apa. Dacă nu ai un loc special la chiuvetă, aşezi uscătorul pe masă şi astfel apa curge de pe masă, pe podea... Aş propune ca fa­brica să realizeze şi o tavă, din ace­laşi material, cerlnd dimensiunea de 30145 cm., care să fie utilizată Îm­preună cu uscătorul. Bl Foarte multe produse lichide : ulei, oțet, vin, ape minerale etc. se vlnd In sticle. După prima folosire, capsula metalică nu mai poate fi Întrebuinţată. Trebuie s-o In­­locuieşti, eventual, cu un dop din plută. In comerț se găsesc numai do­puri cilindrice. Pentru a le introduce In sticle ești nevoit să folosești un aparat special, sau să te cioplești cu o lamă, cuțit etc., pentru a le da o formă, cit de cit, tronconică. întreprinderea producătoare nu le-ar putea da initial această formă? Cu atît mai mult se naşte Întrebarea cu cit, cu ani In urmă, In magazinele de specialitate se găsea un aseme­nea produs. IH Vre­ sd prepari gogoşi, papanaşi, şnifel, picioare şi oile altele.... Intr-o cratiţă obişnuită e greu. Tigăile e­­mailate, fabricate la Mediaş, au mar­ginile prea scunde. Aşa Incit uleiul, grăsimea se revarsă uşor pe plită, aragaz, podea. De aci, luni, miros In cameră. Tot cu ani In urmă existau in magazine tigăi corespunzătoare u­­nor asemenea preparate culinare. Avlnd In vedere u­tilitatea acestui obiect In bucătăria fiecărei gospo­dine, poate, In viitor, se va găsi po­sibilitatea Îmbogăţirii sortimentului respectiv. „ Sticlele de ulei dietetic, din ger­meni de porumb, produs al fabricilor „Republica“ din Birlad şi „Muntenia“ din Capitală, sunt Insolite de ins­trucţiuni cu privire la modul de păs­trare : loc Întunecos şi răcoros. De aceste condiţii de conservare depin­de menţinerea calităţilor optime ale acestui aliment, timp de 45 de zile (termen prevăzut, de asemenea, In instrucţ­iu­ni). Este cunoscut faptul că unităţile „Alimentara“ V etalează spre vlnzare, In locuri luminoase şi nu rareori ter­menul de 45 de zile este depăşit, instrucţiunile nu dau lămuriri asu­pra folosirii uleiului In cazul In care­­ el n-a fost păstrat conform indica­ţiilor sau a depăşit termenul res­pectiv. N. R. E. Geza Este vorba, intr-adevăr, de cîteva lucruri mărunte. Le-am consemnat totuşi în dorinţa de a atrage atenţia colectivelor întreprinderilor producă­toare pentru a lua unele măsuri în scopul satisfacerii tot mai complete a cerinţelor consumatorilor. Condiţii bune de vizionare Cinematograful „Aurora“ de pe bd. Gh. Dimitrov nr. 118 şi-a reluat ac­tivitatea după o lungă întrerupere. Spectatorii, prezenţi la primul „tur de manivelă“, au fost plăcut impre­sionaţi de schimbările petrecute aici. Sala, cu duşumea nouă, a fost reame­­najată în formă de amfiteatru, cre­­îndu-se astfel condiţii mai bune de vizionare. Cele 532 de scaune au fost complet înlocuite, iar în hol s-au in­stalat fotolii şi mese, necesare unei săli de aşteptare. Ecranul a fost mă­rit cu circa 2,5 metri, iar cabinele de proiecţie, atît cea din sală cît şi cea din grădină, au­ fost reconstruite şi dotate cu aparatură modernă. Anton Gurban corespondent Cinematograful „Aurora“, recent renovat, a fost dotat cu noi aparate de proiecţie care asigură o bună vizionare. în fotografie, şeful cabinei, Dumitru Cozma, împreună cu ajutorul său Adrian Sacopol, se pregătesc pentru proiecția viitoare. Net Nows. ....................................................■..... ■ im.....uimit..... Ora de închidere Deseori, seara, cînd in­tri într-un magazin a­­proape de ora închiderii, eşti întrebat „Ştiţi vă rog cît e ceasul?" în interval de cîteva minute întreba­rea se repetă de cîteva ori. Şi, cum se întîmpla că nu toate ceasurile să indice chiar ora oficială, exactă, te trezeşti că unele magazine zăvoresc uşile cu cîteva minute mai de­vreme faţă de ora indica­tă pe programul afişat, în una din seri, de pil­dă, deşi ora exactă indica 21.50, unitatea Aprozar din bd. Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej nr. 9 se închise­se. La observaţia unuia din cetăţeni, că mai sînt încă 10 minute de pro­gram, unul din vînzători şi-a cerut scuze dînd vina pe una dintre salariate care se grăbea. Şi, ca o dovadă că unitatea respectivă închisese mai devreme, clientul a intrat în magazinul alimentar din acelaşi bulevard, colţ cu str. Brezoianu, unde au mai fost serviţi circa 30 de cumpărători. Aceleaşi aspecte întîlnim şi la alte magazine. Sugerăm echipelor de control obştesc să iniţieze o acţiune în legătură cu respectarea orelor de des­chidere şi de închidere a unităților comerciale. De ce pe scaune şi nu la garderobă ? Bufetul cu autoservire din str. 13 De­cembrie, una din marile unităţi de acest fel din Capitală, se bucură de o mare afluenţă de public. Sute şi sute de oa­meni iau aici masa de prinz şi seară, bufetul punindu-le la dispoziţie un bogat sortiment de preparate culi­nare şi de cofetărie. Păcat insă că, de cele mai multe ori, consumatorii sunt ne­voiţi să aştepte multă vreme pină să se elibereze vreun loc pentru a se putea aşeza la masă. Aceasta in timp ce zeci de scaune sunt ocupate cu paltoane, pălării, serviete etc. — Noi am creat condiţii bune pentru deservirea publicului consumator şi pen­tru folosirea întregii capacităţi a localu­lui — nu spune Iov N. Mareş, respon­sabilul fr­­ăţii. Dar deşi la intrare se află o garderobă încăpătoare, bine orga­nizată, deservită de personal corespunză­tor, totuşi numeroşi cetăţeni nu înţeleg să se folosească, in mod gratuit, de ser­viciile ei. Preferă să pună pal­toanele pe scaune sau să se aşeze la masă îmbrăcaţi, ceea ce este cu totul incomod. Se pune însă întrebarea : De ce perso­nalul unităţii se complace în această si­tuaţie ? A luat vreo măsură pentru ca anunţul aşezat deasupra garderobei prin care se anunţă că „garderoba este gra­tuită şi obligatorie“ să fie respectat . Cetăţenii trebuie convinşi de necesi­tatea respectării unor reguli menite să dea unităţilor de alimentaţie publică, un aspect corespunzător. Se poate lărgi sfera de deservire a cetăţenilor in domeniul horticol? (Urmare din pag. I-a­­ţiuni în genul sfaturilor practice pri­vind spălarea ciorapilor de relon, a folosirii... cremei de ghete etc.). Pen­tru că avem impresia că au impor­tanţa lor condiţiile în care sunt men­ţinute florile în apartamente, cînd şi cum trebuie ele udate etc. — într-adevăr, aveţi dreptate. In general aerul uscat şi temperatura ridicată micşorează durata de folosire a florilor. Şi luminozitatea scăzută are anumită influenţă asupra dezvol­tării lor. Se pune apoi problema fo­losirii îngrăşămintelor etc. Trebuie să recunoaştem că cele spuse de dv. constituie încă o pro­blemă. — Şi cum vedeţi soluţionarea ei ? Şi mai ales cînd ? (în afară de faptul că şi în ziar ar putea apărea sfaturi practice, de pildă, sub titlul: „Cum în­grijim plantele de apartament"). — Vom studia această propunere a cărei aplicare este oportună. — După cîte sîntem informaţi, la ora actuală nu se poate cumpăra ni­căieri pămînt de flori. Adevărat, din cînd în cînd, mai ales primăvara, trec prin cartiere nişte căruţaşi care oferă spre vinzare asemenea marfă — dar de o calitate îndoielnică. Ce se poate face pentru a răspunde a­cestei cereri? — Cunoaştem această situaţie. Am şi început unele pregătiri pentru a putea desface în primăvară pămînt de flori în ambalaje din material plas­tic. Experimental, acest pămînt se va pune în vinzare numai la florăria noastră din Piaţa Romană. Prepararea lui cere mult timp — aproximativ trei ani — aşa Incit, în acest an nu vom putea aduce la magazin canti­tăţi mari de pămînt. — Amatorii fiorilor ornamentale au de parcurs un itinerar obositor pentru a-şi procura cele necesare acestei îndeletniciri frumoase. Cum înţele­geţi să-i sprijiniţi, ţinînd seama că în ziarul nostru se propunea şi anul trecut să se studieze posibilitatea creării unui magazin de specialitate, în care să se găsească tot ce ar pu­tea interesa pe amatorul culturii flo­rilor ? — Pentru început, la unitatea din Piaţa Romană — unde există condiţii favorabile de spaţiu — in­tenţionăm să punem în vînzare, în afara pămîntului de flori, şi îngră­şăminte chimice pentru diferite plante, seminţe de flori, ghivece şi suporturile respective, vaze din cera­mică ornamentală, substanţe pentru combaterea dăunătorilor etc. (îngră­­şămintele, suporturile şi răsadurile se vor putea procura şi la celelalte flo­rării ale noastre). — Este o simplă intenţie sau ceva mai mult? — E vorba de nişte măsuri prac­tice pe care le vom aplica în lunile următoare. Seminţele, îngrăşămintele chimice le-am şi achiziţionat. Sub­stanţele pentru îngrăşarea pămîn­tului vor fi însoţite de instructaje pentru aplicarea lor. — Nu credeţi că ar trebui făcut ceva mai mult în ce priveşte ridica­rea nivelului de pregătire a persona­lului din magazinele dv„ ţinînd sea­ma că vînzarea florilor cere, cit de cît, anumite cunoştinţe de ordin este­tic şi din domeniul horticulturii ? — Sîntem pe cale de a organiza un curs de ridicare a calificării pro­fesionale a vînzătorilor din florăriile noastre. Tematica cursului ţine sea­ma de necesitatea ca personalul ma­gazinelor să posede anumite cunoş­tinţe generale, despre: compoziţie (culoare,­ forme, contraste, proporţii, reflexe, însuşirile şi efectele culori­lor etc.), despre accesoriile necesare aranjamentelor floricole, despre ma­­terialul floricol, despre întreţinerea florilor şi altele.­­ Aceste măsuri, modeste deocam­dată dar care vin să umple un mare gol , vor fi bine primite de cetăţeni. Şi, mai ales, dacă Întreprin­derea horticolă „1 Mai" şi secţiunea de gospodărie comunală a Sfatului Popular al oraşului Bucureşti, se vor socoti doar un început pe linia sa­tisfacerii cerințelor din acest dome­niu.

Next