Informatia Bucureştiului, februarie 1966 (Anul 14, nr. 3882-3905)
1966-02-01 / nr. 3882
Pag. a 2-a IN CENTRUL ATENŢIEI In perioada de iarnă, Biroul Comitetului raional de partid V. I. Lenin a îndrumat organizaţiile de bază din comunele subordonate acestui raion de a pune în centrul activităţii lor desfăşurarea unei intense munci politice şi organizatorice în vederea asigurării unei ample activităţi culturale. In acest scop au fost urmărite cîteva obiective importante, ca: Popularizarea documentelor Congresului al IX-lea al P.C.R., a lucrărilor Plenarei C.C. al P.C.JI. din 11—12 noiembrie 1965, a proiectului de Statut al cooperativei agricole de producţie şi a proiectelor de Statut ale uniunilor cooperatiste şi Casei de pensii a cooperatorilor, deschiderea acţiunii „ Luna cărţii la sate11 etc. " Astfel, numai în cursul lunii ianuarie au avut loc în cadrul comunelor din raionul V. I. Lenin un număr de 98 conferinţe pe diferite teme, ţinute de către cadre didactice sau specialişti. De asemenea, au mai avut loc 16 expuneri, în cadrul ciclului de conferinţe agro-zootehnice prezentate pentru acei care nu sunt cuprinşi în învăţămîntul agro-zootehnic. In acelaşi timp, au fost trimise la sate un număr de 16 brigăzi artistice și alte formații artistice de amatori din întreprinderi. Un test elocvent. In lipsa directorului căminului cultural din Otopeni, am căutat să desprindem din discuţiile cu cîţiva cetăţeni, mai ales tineri, în ce constă activitatea ce se desfăşoară aici. CONSTANTIN EFTIMIE, gestionar la „Alimentara" : Se organizează seri de recitări, mai ales joia şi duminica. Directorul căminului ar trebui, însă, să se ocupe mai mult de tineri. Sunt mulţi care au talent, dar nu sunt atraşi la activitatea căminului. MARCEL SMARANDACHE, fochist: Televizorul e stricat de mult. Echipă de dansuri nu mai există. Am vrut să particip şi eu, dar instructorul era nervos, nu avea răbdare să explice ca lumea mişcările. Toată activitatea se reduce la film. Nici şah nu se poate juca, deoarece există unul singur complet pentru tot căminul. PETRE IORDACHE, elev la Liceul de muzică: Programul căminului ? Simplu luni — nimic , marţi, joi, vineri şi duminică — film, cu regularitate , miercuri, de obicei, nu e program. Televizorul e stricat, şah nu se poate juca. Sîmbăta — obişnuitul „bal de slmbătă seara", vorba cîntecului... ALEXANDRU IONIŢA, muncitor: Căminul are o brigadă artistică şi o echipă de dansuri cu vreo zece perechi. Am fost şi eu la dansuri dar, de la un timp, nu se mai fac repetiţii... „Seri de televizor“ şi... Noroc cu televiziunea asta ! Cînd eşti în eclipsă de idei, treci repede în plan „Seară de televizor“ şi gata. Nimeni nu-ţi poate reproşa că nu ai activitate ! Şi ce dacă şi sătenii au televizoare ? Tu îi chemi la cămin de cel puţin opt ori pe lună să stea în faţa micului ecran, aşa, în mod organizat, conform planului pe care l-ai Întocmit. Altfel nu merge. Nu vin ? Treaba lor. Tu ţi-ai făcut datoria şi cu asta, basta. Nu-i rău, desigur, să pui televizorul la dispoziţia sătenilor (asta e, doar, sarcina lui), dar de ce să-l treci în planul lunar de activitate ca o acţiune de sine stătătoare ? Şi, mai ales, de ce să treci de opt ori pe lună „Seri de televizor" cînd, în aceeaşi perioadă, în acelaşi plan, ai numai o „Seară distractivă a tineretului" ? Proporţia, Involuntar, te pune pe gînduri. ...Aşa stau lucrurile la căminul cultural din comuna Măgurele, unde probabil nu se cunoaşte că astfel de „activităţi" nu se trec de regulă în planul de muncă. Dar dacă aici „Serile de televizor" figurează şi în planul de activitate, la unele cămine nu sunt deloc (ca cele din comunele Bragadiru şi Otopeni). Asemenea „seri" sunt inexistente la cele două cămine pentru simplul motiv că e foarte greu să convingi pe careva să se aşeze în fața unui televizor defect... Deoarece televizorul e defect, in loc de program... semn de voie ! Desene de Neagu Rădulescu Iarna Patru sau cinci buşteni, fixaţi în uşa din stingă, şi cîţiva metri cubi de nisip, amplasaţi în uşa din dreapta, ne informează da la început despre... activitatea căminului cultural al comunei Bragadaru. încercăm să stăm de vorbă cu cineva. Nu găsim pe nimeni prin împrejurimi. Reuşim, în cele din urmă, să schimbăm — în fugă — cîteva cuvinte cu preşedintele sfatului popular al comunei. N-am aliat prea multe. Am fost informaţi doar că de luni, 24 ianuarie, căminul cultural a intrat în reparaţii. Atît. De ce s-au început reparaţiile acum, în plină iarnă, şi deci în plină activitate, şi nu în lunile de vară (cînd se fac, de obicei, asemenea treburi), nu ni s-a spus. Probabil, originalii gospodari au luat iniţiativa să facă iarna sanie şi vara car. Probabil, dar nu sîntem siguri... Mai dificil pentru noi e că nu ştim şi vara car pentru ce să Ie facem reproşuri. Pentru că au început reparaţiile prea tirziu (ţînînd seama că vara trecută a plecat de mult), sau pentru că le-au început prea devreme (dat fiind că pînă la vara următoare mai avem ceva de aşteptat) ? Programele artistice ? — Avem două formaţii artistice — ni s-a relatat la Căminul cultural din comuna 30 Decembrie. Echipa de teatru care, pentru cel de-al IV-lea Concurs bienal de teatru de amatori „Î.L. Caragiale”, a pregătit piesa „Dumbrăveanca”, ocupînd locul doi pe raion, şi o formaţie de muzicuţe. Aceasta din urmă a fost mereu prezentă pe scena căminului, susţinînd programe atractive... La Măgurele există trei formaţii care, din cînd în cînd, mai apar „la vedere“: brigada artistică de agitaţie, un grup vocal şi orchestra de muzică uşoară. Premiaţi la întrecerea artistică „Slavă partidului“, componenţii brigăzii nu şi-au luat vacanţă. Pot fi întîlniţi la cămin, de două ori pe săptămînă, făcînd repetiţii, îşi completează repertoriul. Cîţiva tineri, prezenţi la căminul cultural din comuna Jilava să vizioneze un film, spuneau : — La cămin, programe artistice? In luna decembrie au fost cîteva și de atunci... şi câteva sugestii GR. POPESCU, operator: Aparatul de proiecţie aflat în sală face mult zgomot. Există de vreo cîţiva ani o cabină de proiecţii. Dar ea nu corespunde, fiind prea scundă pentru aparat. Nu se poate reamenaja vechea cabină de la parter ? La întrebarea: „Ce ari dori să se organizeze la cămin?“ tinerii Marin Stancu, Constantin Gîrdan, Alexandru Ioniţă, Constantin Gheorghe, Ştefan Apostol, Marcel Smarandache, Petre Iordache şi Dragomir Gapitanov din Otopeni au răspuns : ■— Vrem să se organizeze şi aici „foi ale tineretului“ ! — Cum vedeţi programul acestor manifestări ? — In nici un caz, nu numai dans ! Să se ţină diferite întîlniri cu artişti şi scriitori, cu oameni de ştiinţă şi cultură, cu fruntaşi în întrecerea socialistă, care să ne vorbească despre activitatea lor, să le punem întrebări, să ne cunoaştem, astfel, reciproc preocupările şi aspiraţiile — propune elevul Petre Iordache. — Chiar şi sîmbăta, în timpul dansului, se pot intercala scurte programe vesele, susţinute de brigada artistică sau de solişti, care să facă aceste seri intr-adevăr distractive —e părerea muncitorului Constantin Gheorghe. Diferite concursuri-fulger pe teme ca: „Recunoaşteţi melodia ?“, „Ce cîntec nou aţi învăţat?“, „Cine e autorul cărţii cutare şi ce ştiţi despre conţinutul ei — şi altele, din toate domeniile, pot fi organizate cu succes. — Posibilităţi, există. Mai ales tinerii sunt dornici să participe şi chiar să susţină asemenea programe, ne asigură tînărul cooperator Ştefan Apostol. — Se pare că nu lipseşte decit spiritul de iniţiativă al directorului şi, Importanţa betonului în istoria civilizaţiei este enormă. Avantajele şi dezavantajele lui sunt unanim cunoscute. La Otopeni, însă, s-a încercat o îndrăzneaţă combinare a lor : duşumeaua căminului cultural a fost turnată din acest material decisiv. Netedă, compactă, uşor de curăţaţi imposibil de deteriorat în decursul citorva generaţii, ea prezintă şi unele inconveniente : — Am veni mult mai des la cămin, dacă n-ar fi podeaua aceasta păcătoasă mai ales, o strînsă colaborare intre cămin, scoală si bibliotecă, constată muncitorul Alexandru Ionita. — Nu se acordă suficientă atenţie nici popularizării cărţii, arăta Gheorghe Croitoru, librarul comunei. Ar fi de dorit ca, mai ales in „Luna cărţii la sate“ să se desfăşoare la cămin largi acţiuni de popularizare şi difuzare a literaturii social-politice, agrozootehnice şi beletristice, de ciment — spunea ţăranul cooperator, Grigore Iordache. Dacă stai în sală cîteva minute, îţi degeră picioarele. Cînd eşti tînăr mai merge, dar pentru noi... — Nici sobele nu funcţionează ca lumea — observa mecanicul Marin Gheorghe — şi e foarte frig. — Pe de altă parte — intervine tînărul cooperator Ştefan Apostol — uşile nu se închid bine, sînt veşnic deschise, astfel incit temperatura de afară e aproape egală cu cea dinăuntru. Tergiversări La Căminul cultural din comuna Jilava se poate intra. Nu e recomandabil, însă, să rămîi prea mult. E frig de-ngheață pietrele. Asta e. Si e frig nu pentru că aici nu se cunoaște încă focul. . . Nu. Dimpotrivă. Căminul e bine aprovizionat cu lemne, cu chibrituri moderne și — de ce să n-o spunem — chiar cu oameni care se pricep să facă un foc și cunosc valoarea lui... calorică. Nu sínt însă sobe. De fapt ar fi inexact spus „Nu sínt sobe“. Sobe sínt, dar ele au trecut de mult de faza cînd făceau căldură. Acum fac fum. Și ce fum și în ce cantitate ! Doar una singură e în stare să-fi afume întreaga clădire intr-un sfert de ceas. Și sînt trei sobe ! Initial au fost două. Una a fost insă „decapitată“ intr-un moment de entuziasm, iar cealaltă s-a autodemolat acum două luni. Cea de-a treia (din tablă) a fost adusă de curînd dar marti, 25 ianuarie, a scos atîta fum încît a transformat comedia „Veselie la Acapulco“ intr-un film lacrimogen. In cele din urmă, exasperaţi, spectatorii au umplut-o cu zăpadă (pentru a o potoli) şi au plecat indignaţi la casele lor. ...Spectatorii au plecat acasă, iar de la sfatul popular al comunei Jilava a plecat către I.A.L.N. Bălcescu o nouă adresă: „O nouă adresă?“ Da, nu e greşit spus, pentru că (și amănuntele acestea le-am aflat ulterior) între stat și I.A.L. se duce — de aproape zece luni — un perpetuu schimb de adrese. l Prima adresă — care datează din 20 aprilie VHr.5 — purta numărul 1270. Prin ea se comanda, încă de pe atunci, întocmirea unei documentaţii pentru executarea unor lucrări de reparaţii la cămin, printre care şi repararea sobelor. A mai urmat o adresă, pe aceeaşi temă, ceva mai tirziu. Apoi încă una, şi încă una. ...Şi după zece luni situaţia se prezintă astfel : Sfatul popular continuă să trimită adrese, I.A.L. n-a trimis încă documentaţia iar sobele continuă să facă fum ! Numai că la căminul cultural a încetat activitatea... INFORMATI A SSESuBSa BSB Vents' AMBIŢII ȘI ÎNTRECERI... — Vreau să te convingi personal că noi avem un cămin cultural mai frumos decit al vostru ! Pe urmele unor afişiere... In comuna Măgurele, la intrarea în cămin, atrage atenţia un afişier mare. Programul de activitate a căminului ţi se înfăţişează ca o oglindă. Pe o întreagă lună. In amănunţime: ziua, ora, acţiunea. Un astfel de program şi afîşat acolo unde trebuie, am întîlnit şi la Căminul cultural din comuna 30 Decembrie. Cu o mică deosebire, era săptămînal. Oricum, e bine. Oamenii pot afla din vreme ce-i aşteaptă, intr-o zi sau alta, la cămin. Am încercat să „descoperim" astfel de programe la Otopeni şi Jilava. N-am reuşit, din motive lesne de înţeles. Ce să anunţe afişierele acestor cămine din moment ce nimeni nu se gîndeşte la organizarea unei activităţi oarecare ? Spicuiri dintr-o agendă CRISTINA POPESCU, bibliotecară — Măgurele . — Acordăm toată atenţia „Lunii cărţii 14 sate", care se desfăşoară în perioada 1—28 februarie, manifestare devenită tradiţională în satele patriei noastre. Recent, la Dărăşti, a avut loc o consfătuire cu activul bibliotecilor, la care s-au precizat principalele obiective, la noi în comună deschiderea festivă a avut loc duminică. S-a desfăşurat o seară literară, organizată în colaborare cu şcoala, intitulată „Poeţii cîntă partidul". Mai mulţi elevi au recitat din cele mai frumoase poezii pe această temă. Organizăm o „Expoziţie a cărţii politice", în care vom expune documente şi hotărîri de partid şi de stat, diverse lucrări din acest domeniu. Expoziţia o vom deschide în 6 februarie. Ne-am propus, de asemenea, cîteva recenzii (la volumele „Francisca", „Ei iubeau viaţa"), o întîlnire a cititorilor din comună cu scriitorul Radu Boureanu, ca şi recrutarea de noi cititori şi permanentizarea lor. VIORICA TIGAU, bibliotecară — Jilava : — Am trecut în planul de muncă numeroase acţiuni cu cartea in primele trei luni ale anului. Multe dintre acestea se vor desfăşura în februarie. Mă voi referi la cîteva. O seară literară pe marginea ediţiei a doua a romanului „Risipitorii" de Marin Preda va fi organizată în colaborare cu cadrele didactice de la Liceul nr. 41. Apoi, vom organiza mai multe expoziţii, prezentări de cărţi, scurte informări privind noutăţile din vastul domeniu al cărţii... Unde sínt directorii? Nimeni nu ştia nimic. Nici unul dintre cei întrebaţi n-a putut da un răspuns exact. Presupuneau ei ceva, dar nu erau siguri... Dacă am fi organizat ad-hoc un concurs fulger pe tema „Unde sínt directorii ?" — n-ar fi avut nici un premiat. ...La căminul cultural din Otopeni, directorul era plecat „după lemne" (sau... „în oraş") şi trebuia să „pice dintr-un moment în altul“. L-am aşteptat trei ore. N-a venit. In schimb, directorul căminului din Măgurele „plecase la raion, exact acum trei secunde" iar cel de la Jilava era undeva „prin comună". Singur, directorul căminului cultural din comuna 30 Decembrie a fost găsit la post. în loc de concluzii In majoritatea cazurilor, munca ce se desfăşoară în perioada de iarnă la căminele culturale este interesantă şi atractivă. Se caută atît forme şi modalităţi noi de susţinere a programelor artistice şi manifestărilor culturalştiinţifice, cît şi îmbunătăţirea conţinutului lor tematic. Pe de altă parte, este incontestabil că rutina, formalismul, neglijarea cerinţelor reale ale vieţii spirituale a ţăranilor cooperatori nu pot duce decît la slebe rezultate, la scăderea interesului faţă de programele prezentate. Lucruri care nu pot constitui, în nici un caz, măsura unei activităţi de calitate, eficiente, singura în stare să facă din toate căminele culturale centre frecventate de către ţăranii cooperatori. Raid anchetă realizat de Ion Butnaru Laurențiu Dumitrescu Mihai Sipoş Fara spirt ntr-o notă publicată la 9 noiembrie 1965 scriam printre altele că dacă, după bărbierit, soliciţi la unităţile de frizerie ale cooperativei „Igiena“ să ţi se dea puţin spirt medicinal, ţi se răspunde ..Nu avem“. De ce ? Pentru că nu s-a găsit încă soluţia înglobării lui la preţul de cost. Şi, în continuare, ziarul propunea ca U.D.M.R. să dea o mînă de ajutor cooperativei „Igiena“ pentru a rezolva această problemă „atît de complicată". De atunci au trecut 33 de zile şi lucrurile nu s-au schimbat cu nimic. E oare atît de greu de rezolvat . Cît costă cîteva picături de spirt ? Cu mai multă preocupare din partea conducerii cooperativei lucrurile s-ar putea îndrepta. Există chiar rezerve interne (la crema de ras, la săpun, de pildă, nu se consurtă chiar în cantităţile pentru care plăteşti). Fiind o problemă de igienă, Inspecţia sanitară de stat a orașului București n-are un cuvînt de spus ? Scrisori de la corespondenţi Lucruri mărunte Vă scriu despre cîteva lucruri mărunte In aparentă, dar strict necesare In gospodăria fiecăruia şi-mi permit să vin şi eu cu cîteva sugestii. Iată despre ce este vorba. ESI Fabrica de mase plasticeBucu■eşti a livrat comerțului numeroase articole de uz casnic. Printre acestea, uscătorul de veselă. Acesta n-a fost prevăzut şi cu un suport în care să se scurgă apa. Dacă nu ai un loc special la chiuvetă, aşezi uscătorul pe masă şi astfel apa curge de pe masă, pe podea... Aş propune ca fabrica să realizeze şi o tavă, din acelaşi material, cerlnd dimensiunea de 30145 cm., care să fie utilizată Împreună cu uscătorul. Bl Foarte multe produse lichide : ulei, oțet, vin, ape minerale etc. se vlnd In sticle. După prima folosire, capsula metalică nu mai poate fi Întrebuinţată. Trebuie s-o Inlocuieşti, eventual, cu un dop din plută. In comerț se găsesc numai dopuri cilindrice. Pentru a le introduce In sticle ești nevoit să folosești un aparat special, sau să te cioplești cu o lamă, cuțit etc., pentru a le da o formă, cit de cit, tronconică. întreprinderea producătoare nu le-ar putea da initial această formă? Cu atît mai mult se naşte Întrebarea cu cit, cu ani In urmă, In magazinele de specialitate se găsea un asemenea produs. IH Vre sd prepari gogoşi, papanaşi, şnifel, picioare şi oile altele.... Intr-o cratiţă obişnuită e greu. Tigăile emailate, fabricate la Mediaş, au marginile prea scunde. Aşa Incit uleiul, grăsimea se revarsă uşor pe plită, aragaz, podea. De aci, luni, miros In cameră. Tot cu ani In urmă existau in magazine tigăi corespunzătoare unor asemenea preparate culinare. Avlnd In vedere utilitatea acestui obiect In bucătăria fiecărei gospodine, poate, In viitor, se va găsi posibilitatea Îmbogăţirii sortimentului respectiv. „ Sticlele de ulei dietetic, din germeni de porumb, produs al fabricilor „Republica“ din Birlad şi „Muntenia“ din Capitală, sunt Insolite de instrucţiuni cu privire la modul de păstrare : loc Întunecos şi răcoros. De aceste condiţii de conservare depinde menţinerea calităţilor optime ale acestui aliment, timp de 45 de zile (termen prevăzut, de asemenea, In instrucţiuni). Este cunoscut faptul că unităţile „Alimentara“ V etalează spre vlnzare, In locuri luminoase şi nu rareori termenul de 45 de zile este depăşit, instrucţiunile nu dau lămuriri asupra folosirii uleiului In cazul In care el n-a fost păstrat conform indicaţiilor sau a depăşit termenul respectiv. N. R. E. Geza Este vorba, intr-adevăr, de cîteva lucruri mărunte. Le-am consemnat totuşi în dorinţa de a atrage atenţia colectivelor întreprinderilor producătoare pentru a lua unele măsuri în scopul satisfacerii tot mai complete a cerinţelor consumatorilor. Condiţii bune de vizionare Cinematograful „Aurora“ de pe bd. Gh. Dimitrov nr. 118 şi-a reluat activitatea după o lungă întrerupere. Spectatorii, prezenţi la primul „tur de manivelă“, au fost plăcut impresionaţi de schimbările petrecute aici. Sala, cu duşumea nouă, a fost reamenajată în formă de amfiteatru, creîndu-se astfel condiţii mai bune de vizionare. Cele 532 de scaune au fost complet înlocuite, iar în hol s-au instalat fotolii şi mese, necesare unei săli de aşteptare. Ecranul a fost mărit cu circa 2,5 metri, iar cabinele de proiecţie, atît cea din sală cît şi cea din grădină, au fost reconstruite şi dotate cu aparatură modernă. Anton Gurban corespondent Cinematograful „Aurora“, recent renovat, a fost dotat cu noi aparate de proiecţie care asigură o bună vizionare. în fotografie, şeful cabinei, Dumitru Cozma, împreună cu ajutorul său Adrian Sacopol, se pregătesc pentru proiecția viitoare. Net Nows. ....................................................■..... ■ im.....uimit..... Ora de închidere Deseori, seara, cînd intri într-un magazin aproape de ora închiderii, eşti întrebat „Ştiţi vă rog cît e ceasul?" în interval de cîteva minute întrebarea se repetă de cîteva ori. Şi, cum se întîmpla că nu toate ceasurile să indice chiar ora oficială, exactă, te trezeşti că unele magazine zăvoresc uşile cu cîteva minute mai devreme faţă de ora indicată pe programul afişat, în una din seri, de pildă, deşi ora exactă indica 21.50, unitatea Aprozar din bd. Gheorghe Gheorghiu-Dej nr. 9 se închisese. La observaţia unuia din cetăţeni, că mai sînt încă 10 minute de program, unul din vînzători şi-a cerut scuze dînd vina pe una dintre salariate care se grăbea. Şi, ca o dovadă că unitatea respectivă închisese mai devreme, clientul a intrat în magazinul alimentar din acelaşi bulevard, colţ cu str. Brezoianu, unde au mai fost serviţi circa 30 de cumpărători. Aceleaşi aspecte întîlnim şi la alte magazine. Sugerăm echipelor de control obştesc să iniţieze o acţiune în legătură cu respectarea orelor de deschidere şi de închidere a unităților comerciale. De ce pe scaune şi nu la garderobă ? Bufetul cu autoservire din str. 13 Decembrie, una din marile unităţi de acest fel din Capitală, se bucură de o mare afluenţă de public. Sute şi sute de oameni iau aici masa de prinz şi seară, bufetul punindu-le la dispoziţie un bogat sortiment de preparate culinare şi de cofetărie. Păcat insă că, de cele mai multe ori, consumatorii sunt nevoiţi să aştepte multă vreme pină să se elibereze vreun loc pentru a se putea aşeza la masă. Aceasta in timp ce zeci de scaune sunt ocupate cu paltoane, pălării, serviete etc. — Noi am creat condiţii bune pentru deservirea publicului consumator şi pentru folosirea întregii capacităţi a localului — nu spune Iov N. Mareş, responsabilul frăţii. Dar deşi la intrare se află o garderobă încăpătoare, bine organizată, deservită de personal corespunzător, totuşi numeroşi cetăţeni nu înţeleg să se folosească, in mod gratuit, de serviciile ei. Preferă să pună paltoanele pe scaune sau să se aşeze la masă îmbrăcaţi, ceea ce este cu totul incomod. Se pune însă întrebarea : De ce personalul unităţii se complace în această situaţie ? A luat vreo măsură pentru ca anunţul aşezat deasupra garderobei prin care se anunţă că „garderoba este gratuită şi obligatorie“ să fie respectat . Cetăţenii trebuie convinşi de necesitatea respectării unor reguli menite să dea unităţilor de alimentaţie publică, un aspect corespunzător. Se poate lărgi sfera de deservire a cetăţenilor in domeniul horticol? (Urmare din pag. I-aţiuni în genul sfaturilor practice privind spălarea ciorapilor de relon, a folosirii... cremei de ghete etc.). Pentru că avem impresia că au importanţa lor condiţiile în care sunt menţinute florile în apartamente, cînd şi cum trebuie ele udate etc. — într-adevăr, aveţi dreptate. In general aerul uscat şi temperatura ridicată micşorează durata de folosire a florilor. Şi luminozitatea scăzută are anumită influenţă asupra dezvoltării lor. Se pune apoi problema folosirii îngrăşămintelor etc. Trebuie să recunoaştem că cele spuse de dv. constituie încă o problemă. — Şi cum vedeţi soluţionarea ei ? Şi mai ales cînd ? (în afară de faptul că şi în ziar ar putea apărea sfaturi practice, de pildă, sub titlul: „Cum îngrijim plantele de apartament"). — Vom studia această propunere a cărei aplicare este oportună. — După cîte sîntem informaţi, la ora actuală nu se poate cumpăra nicăieri pămînt de flori. Adevărat, din cînd în cînd, mai ales primăvara, trec prin cartiere nişte căruţaşi care oferă spre vinzare asemenea marfă — dar de o calitate îndoielnică. Ce se poate face pentru a răspunde acestei cereri? — Cunoaştem această situaţie. Am şi început unele pregătiri pentru a putea desface în primăvară pămînt de flori în ambalaje din material plastic. Experimental, acest pămînt se va pune în vinzare numai la florăria noastră din Piaţa Romană. Prepararea lui cere mult timp — aproximativ trei ani — aşa Incit, în acest an nu vom putea aduce la magazin cantităţi mari de pămînt. — Amatorii fiorilor ornamentale au de parcurs un itinerar obositor pentru a-şi procura cele necesare acestei îndeletniciri frumoase. Cum înţelegeţi să-i sprijiniţi, ţinînd seama că în ziarul nostru se propunea şi anul trecut să se studieze posibilitatea creării unui magazin de specialitate, în care să se găsească tot ce ar putea interesa pe amatorul culturii florilor ? — Pentru început, la unitatea din Piaţa Romană — unde există condiţii favorabile de spaţiu — intenţionăm să punem în vînzare, în afara pămîntului de flori, şi îngrăşăminte chimice pentru diferite plante, seminţe de flori, ghivece şi suporturile respective, vaze din ceramică ornamentală, substanţe pentru combaterea dăunătorilor etc. (îngrăşămintele, suporturile şi răsadurile se vor putea procura şi la celelalte florării ale noastre). — Este o simplă intenţie sau ceva mai mult? — E vorba de nişte măsuri practice pe care le vom aplica în lunile următoare. Seminţele, îngrăşămintele chimice le-am şi achiziţionat. Substanţele pentru îngrăşarea pămîntului vor fi însoţite de instructaje pentru aplicarea lor. — Nu credeţi că ar trebui făcut ceva mai mult în ce priveşte ridicarea nivelului de pregătire a personalului din magazinele dv„ ţinînd seama că vînzarea florilor cere, cit de cît, anumite cunoştinţe de ordin estetic şi din domeniul horticulturii ? — Sîntem pe cale de a organiza un curs de ridicare a calificării profesionale a vînzătorilor din florăriile noastre. Tematica cursului ţine seama de necesitatea ca personalul magazinelor să posede anumite cunoştinţe generale, despre: compoziţie (culoare, forme, contraste, proporţii, reflexe, însuşirile şi efectele culorilor etc.), despre accesoriile necesare aranjamentelor floricole, despre materialul floricol, despre întreţinerea florilor şi altele. Aceste măsuri, modeste deocamdată dar care vin să umple un mare gol , vor fi bine primite de cetăţeni. Şi, mai ales, dacă Întreprinderea horticolă „1 Mai" şi secţiunea de gospodărie comunală a Sfatului Popular al oraşului Bucureşti, se vor socoti doar un început pe linia satisfacerii cerințelor din acest domeniu.