Informatia Bucureştiului, octombrie 1966 (Anul 14, nr. 4087-4111)

1966-10-01 / nr. 4087

Pag­­a 2­ 9 In vir­tu! peniţei CONCRETE 51 RIMATE Apartamentele blocurilor D-10 și D-11 din șoseaua Mihai Bravu nu mai au apă caldă. Ca să aibă apă caldă Locatarul, când se scaldă, ia bricheta și, cu­ ncetul, încălzește robinetul.­­ Calitatea unor piese livrate de turnătoria de fontă a Uzi­nei „23 August“ pentru FMUAB lasă de dorit. Firul nu-l despic în patru, însă piesele de-aci Merg perfect la orice teatru Că sunt nişte „tragedii“, înlocuirea izolaţiilor de la blocurile de pe str. Aviator Popişteanu a fost planificată pentru sezonul rece. Duşu-n orice casă este Pus in camera de baie. Doar la blocurile­ aceste­a în orişice odaie. Din totalul de apartamen­te, planificate a fi date in fo­losinţă în opt luni, T.R.C. Bucureşti a predat doar o parte. Azi la apartamentele acele Oricine înţelege procedeul, în locul locatarilor, în ele Continuă să doarmă T.R.C.-ul. V. D. Popa în eluda repetatelor reparaţii fă­cute de către întreprinderea „Ascen­­sorul”, liftul blocului H 1 din şos. Giurgiului 98—IM se opreşte me­reu, în această situaţie Am găsit o explicaţie ! Se opreşte ascensorul Că-i defect... reparatorul. Cuţitele de la restaurantul .Bistri­ţa“ slnt neascuţite. In van face hărmălaie Publicul pentru cuţite. Cum vrea răul să îl taie Dae­„, nu slnt ascutite ? Victor Teodor ­ta Nu recunoaşte decît tutela pro­priului său geniu. E unic şi total. Măsura, nuanţa, seria sînt valabile doar pentru oamenii negeniali sau pentru geniile obişnuite; destinul său, însă, se poate raporta exclu­siv la două dimensiuni — Univer­sul şi Eternitatea. Privindu-se ceasuri întregi în oglindă (duioasă slăbiciune a Mari­lor Bărbaţi), contemplîndu-se sub cele mai favorabile unghiuri, i se bombează pieptul la fiecare opt secunde: — Sínt un Demiurg ! Sínt pre­destinat Creaţiei ! Opera mea va străpunge veacurile ! Cuvîntul „Operă“ asociază imaginea unui edificiu măreţ, însă destul de vag, un fel de piramidă cu muchiile dez­­lînate, de fum, copleşind un univers abstract Uneori, după această lungă încălzire, Omul de Geniu simte un uşor imbold să treacă la lucru. In faţa colii inexpresive de hîrtie, însă, entuziasmul i se apla­tizează subit. Perspectiva unei tru­de sisifice pe manuscris îi anihi­lează orice pornire, stîrnindu-i un suveran dispreţ faţă de orice cale comună, prin eforturi cotidiene, de a-şi realiza „esenţa". —• Marile Opere sînt cele nescri­se ! Creaţia genială e o sublimă emanaţie a spiritului tutelar, nu un lucru mecanic al membrelor su­perioare ! — conchide, de fiecare dată cînd părăseşte, după 23 de minute, masa de scris. O tentativă îndrăzneaţă de a pu­ne de acord Creaţia şi Secolul a eşuat lamentabil. Eternizîndu-şi direct pe bandă de magnetofon 11 poeme şi 48 de schiţe, emanate în­tre două cafele, a folosit apoi un alt mi­jloc modern : Maşina de scris ! Răpăitul de mitralieră al a­­cesteia îi dădea satisfacţii enorme. Devenise Luptător pe Frontul Li­terelor. Sub deviza unei totale dă­ruiri artistice — „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!“ — începu asaltul Redacţiilor , ca să dea lovi­tura, singurul mijloc — credea el — de a ajunge celebru într-un tempo rapid, îi trebuia neapărat o Pilă. Noaptea avea vise tulburătoa­re. Un fel de Dumnezeu străveziu, ascuţit şi zimţat — concretizarea di­vină a Ideii de Pilă — îl îmbia cu gesturi serafice spre o poartă de aur — Istoria Literaturii Romââne... Multiplicate în zeci de exemplare, operele sale, cu fulminanta lor în­cărcătură de geniu, au invadat Re­dacţiile. Infuzia aceasta de genia­litate­ în atmosfera prozaică a re­dacţiilor a creat un ciudat curent de opinie. Era suficient să se con­tureze la intrare umbra sa cocîr­­jată, ca o emblemă a Fatalităţii, şi într-o secundă Redacţia era în pi­cioare, parcă surprinsă de un ca­taclism ! Trecînd în revistă dezastrul, Oi­mul de Geniu jubila diabolic : pre­gătirea psihologică mergea strună ! Totul e să ai un curent de opinie, medita lapidar. Pînzele sus ! Cu­rentul există ! Menirea lu! este să stea în cen­trul Universului. E singura înde­letnicire care nu cere nici o bă­taie de cap, nici o pregătire spe­cială. Numai fraierii muncesc !! Numai cei lipsiţi de har transpiră!! El s-a pregătit pentru profesia de Geniu exact şapte sâptămîni înche­iate ! Cîte una pentru fiecare Artă. Intr-a opta s-a produs Sinteza. La Litere a audiat un singur curs, ţi­nut de o somitate în materie: Is­toria Ideii de Geniu. Devenit Ge­niu Total, licenţiat în Şapte Arte, le-a profesat pe rînd, în familie. A interpretat nişte muzică. A ju­cat nişte film pe pereţi. Toate Insă i s-au părut arte di­ficile. Trebuia nişte bază mate­rială. Nişte public. Nişte idei. Pri­matul literaturii a fost încă odată consfinţit , nu-ţi trebuie decît un top de hirtie şi un muc de plaivaz. ROMANUL, SCHIŢA, NUVELA, VERSUL, CUPLETUL, TEXTUL DE BRIGADA, SCENARIUL, PIE­SA, LIBRETUL, EPIGRAMA, MO­MENTUL VESEL. De toate pentru toţi ! Nici o frîntură de har nu se pierde. Pusă pe versuri, Vocabula este răscroită apoi pe tiparele pro­zei. Dramatizată. Picurată în coada de venin a satirei... Devenise Demiurgul unei lumi fascinante. Ii trebuia însă un nume pentru acest univers. Cel propriu i se părea prea comun, de-a drep­tul stupid. Trebuia neapărat un pseudonim. Dar unul teribil : Ște­fan Titanul ! Marin Văpaie ! Pericle Stîncă ! Temistocle Soare ! Lucifer Toni Grigore Univers! Pînă la ur­mă a rămas tot la silabele origi­nale. Erau identice cu ale unui con­frate în vîrstă, negenial, dar con­sacrat : a intercalat între ele ini­ţiala prenumelui. Distanţîndu-se grafic de omonimul celebru, de­venea, în subtext, feciorul său pre­zumtiv I Ion Butnaru ALBUM DE RARITĂŢI „OMUL DE GENIU“ — Vreau o coafura care să se preteze la figura mea Desen de G. Badea Portrete de Pierde-Vară Pretinşii subtili Pot fi Intilniti la neaşteptate ore, In grădina Cişmigiu. Sunt uşor de re­cunoscut, chit că uneori cămăşile le sunt de altă culoare, dar întotdea­una ţipătoare: roşu, galben sau, cine ştie ce combinaţie stridentă reali­zată, tot de vreun subtil, prin turna­rea, otova, pe piiză a vopselelor avute la Indemină. Sau după croiala hainelor , pantalonii strimti, de te miri că pot pătrunde in ei, haina cu nu știu cite buzunare. Si apoi părul, zburlit, de par­că din magazine au dispărut ustensilele de pieptănat. Sau barba. Cite chipuri aici în tipuri­­ stufoasă, pătrată, întinsă numai pe jumătatea fetei. Ba, deunăzi, unul a apărut cu un smoc de şose, şapte centimetri sub buză. O fi văzut tânărul cu inttrziere un film cu muşchetari şi s-a grăbit să-şi sublinieze subtilitatea prin etalarea modelului. Se va spune: „Dar deşuchiaţi din aceştia pot fi văzuţi şi pe bulevard, maltratind balustrada, timpul lor şi al trecătorilor“. Se prea poate. Dar aceia nu sunt... subtili. Aşa o afirmă cei din Cişmigiu, care s-au autointitulat „Grupul subti­lilor“. Şi tocmai aici este... diferenţa. Subtilii noştri stau ore întregi in a­­mortentă, ca pitonul In aşteptarea pra­­dei. Rar scot cite un cuvlnt, punctind trecerea vremii. Citeadată unul zdrăn­găne coardele chitarei, tulburind ciri­pitul păsărilor. Dacă pe alee trece vreo codană, se înviorează brusc. Sub ochelarii negri — ce au asemenea dimensiuni Incit printr-o simplă operaţie, tăierea în două, pot fi aplicaţi patrupedelor ce trag la ham — le or fi sclipind ochii. Subtilii noştri nu înconjoară fata şi nici nu-i adresează cuvinte ce nu-s tre­cute in dicţionare. Dimpotrivă, galanţi, se reped să-i deschidă drumul, impin­­gind cu brutalitate trecătorii afinii, din intimplare in calea lor. Si au vorbe a­­lese: „Venera ce s-a hotărtt să vină in mijlocul muritorilor“. „Cost­zeana ce şi-a prins un păr o rază de soare". Se intimplă, şi nu rar, ca încercarea să nu le reuşească şi atunci, ca subtili ce se consideră, vor să aibă ultimul cu­­vint. A fost unul apostrofat : «— Impertinentule! —O fi cumva vorba de un pai ? — A’nu. De trăsătura ce te caracte­rizează. Şi vezi să nu chem miliţianul... Subtilul s-a întors spre ai săi, vor­bind destul de tare, indignat.­— Auziţi, domnilor, nu este un stire să-şi vadă bârna, dar ce vorbesc, capa­cul, pădurea ce-i orbeşte privirea şi-mi adresează mie un asemenea cuvint! Să le spunem acestor pretinşi subtili că fraza din urmă, ce le aparţine, li se potriveşte ca o mănuşă ? Este îndoielnic că vor recunoaşte adevărul. Mai cu­rind să ne adresăm părinţilor, invitân­­du-i să-şi supravegheze odraslele, care acum se vor alintate de către trecători, aşa cum sunt obişnuiţi de acasă. S. Diaconu­ Enciclopedie autumnală de A. POCH PESIMISTUL: Ospătar, o porţie de pasn­amăl Desen de V. Timoc (Ne) sportive de Mircea Stroe / A venit „bine dispus" la meci şi crezînd că arbitrul e pom... l-a altoit ! ★ • Fotbalistul X şi-a cumpărat 99 cărţi, îi mai trebuie una ca să aibă 100... necitite. ★­­ Bea, nu se ţine de antrenamente, s-a îngrăşat, suflă greu... ■ Dar cine trăgea duminica tot timpul pe teren .­­l trăgea, trăgea de timp ! Tov. antrenor! Acum am sosit de la Drăgășani. Am adus un vin... o nebunie ! Tinere... astă seară am programat un antrenament „individual“ cu d-ta. De sifoane mă ocup eu. ^ - Jonny are acum 100 de kg. In sfîrșit, a ajuns și el un „sportiv cu greutate“. CU BLONDA E CEVA... Cuminatul meu îmi spune într-o zi: „Să ştii, dragă, că soiul tău e un mare şme­cher. L-am văzut in­­trînd într-o cofetărie cu o blondă, tare ti­nerică". Mă mir —■ zic — il ştiam însurat şi cu copii. Vreo trei sau patru. „Ce să-i faci, cu gustul omului nu-i de joacă“. Şi ce-a văzut? — îl întreb. „N-am vrut să-l pun in în­curcătură şi am tra­versat înainte de a ajunge in dreptul lui".' Peste cîteva zile dau şi eu nas în nas cu şeful pe stradă. Cine era la braţul lui ? Blonda. încerc să În­torc capul, dar şeful juca tare. îmi strigă : „Popescule, nîîine să nu uiţi de situaţia cu carburanţii. Am nea­părat nevoie de ea pină la ora 10“. Voia să facă pe grozavul faţă de fată. Seara II telefonez cumnatului să-i spun ce am văzut. Dar el mi-a servit alta şi mai gogonată. îl întîlnise după-amiază Intrînd la campionatul de tenis. Tot cu blonda. Ce mai, cu şeful e lată rău. Azi dimineaţă eram cu cumnatul. Ieşisem puţin „pe teren" să cumpărăm nişte vin pentru acasă de la Gostatul de peste drum de serviciu. Cînd, la colţ, hop şi şeful. Şi el probabil tot... pe teren. Avea în mină o rachetă ambalată pe jumătate. Te pomeneşti că şi-a cumpărat-o ca să joace cu blonda — ne-am zis. Ca să nu ne întrebe ce-i cu damigeana din mină, ne-am înţeles d­in ochi să atacăm noi întîi. Ne-am oprit şi ara luat-o pe departe, dar metodic. Două vorbe despre vreme, două despre aprovi­zionarea de toamnă, două despre atenţia bărbaţilor de a-şi ajuta soţiile la apro­vizionarea pentru lamă — exemplu da­­migenele noastre. Şi, cuvîntul „soţie" fiind pronunţat, am pornit la atac. — Ce vă face soţia ? — E plecată la tra­tament balnear, cu cei mici. — Aha­­ ? — Am rămas singur şi mi-e destul de greu. De fapt, nu sunt chiar singur, dar e ca şi cind aş fi. — Da (l-am Între­rupt noi înțelegători şi complici, începe spovedania, am gin­­dit). — Drept să vă spun, tot mai bine e cu nevasta. Ea se descurcă mai uşor. Știe rostul (apoi parcă cil regret). Fata e prea tînără. Ce să fac dacă nu m-am grăbit ! — Ei lăsaţi, nu fiţi modest. Am văzut noi că vă pricepeți. O cofetărie, un joc de tenis. — Aiurea, mă pri­cep. Joc cum îmi cîntă ea. — ?! (ce autocri­tică severă). — Cînd se uită ga­leș la mine nu-i pot rezista. — Cred și eu, am văzut-o doar ! — Nu-i așa ? I-am cumpărat o surpriză. La prînz cînd o veni, o să-mi sară de git de bucurie... — Şi vine în fie­care zi ? — Păi, cum să nu vină! Dar ce ziceţi, ce splendoare de păr are ? Seamănă cu maică-sa. — O cunoaşteţi şi­ pe maică-sa ? 1 ,1F — Păi, dacă e ne­vasta mea, cum să n-o cunosc? „Cea mare" e leit ea... — NI? G. Bucur Mic dicţionar de cuvinte... greşit înţelese de unii ABŢINERE : — A te opri de la ceva, a te întruna... dar nu de la plata chiriei sau a Întreţinerii la bloc ! AMABIL: : — Prietenos, politicos, gata de a servi... dar nu contra ^ciubuc”, fenomen existent prin unele maga­zin« I ARANJAMENT« — A pune ceva In ordine... n-are nici o legătură cu : — Lasă că am aranjat eu cu șeful ser­viciului că doar e unchiul­ meu ! BASMA : — Material colorat (de bumbac, In, lină, mătase etc.) nu e In legătură cu : — Iar a ieșit ăla basma curată la Inventar ! ELOGIU ! — Laude adus« cuiva... care nu trebuie să fie neapărat șeful tău ! * GAZ ! — Petrol rafinat. Se întrebuinţează la luminat... şi nu pentru a fi ars de pomană, cum cred unii ! KILOGRAM : — Greutate de o mie de grame fix... nu de 920 de grame cu bătaie ! MAGHERAN : — Plantă aromatică din familia labiate­­lor... n-are nimic comun cu • — Foaie verde magheran, măi... hie ! pe la unu noaptea sub geamurile oamenilor ! NOD : — Legătură din lucruri ce se pot Înfăşură... dar care uneori se găseşte chiar în papură, dacă ţii eu tot di­nadinsul I SĂPĂTURĂ­. — Acţiunea şi efectul lucrării cu sapa... nu şi cu vorba pe la direcţie I SUŞANEA­­ — Puşcă lungă arnăuţească... nu are nici o legătură cu şuşaneaua din timpul verii, făcută de unii ac­tori prin diferite oraşe din ţară ! TALER: — Disc­­ătăreţ, farfurie... nu însă cu două feţei Mihail Joldea CAMPANIE Sus pe deal, se luminează, ceata s-a topit pe sale, peste tot se fredonează melodii autumnale. Zorile (cu ros tivite) s-au aprins, îmbujorate Se văd şiruri nesfirşite de tractoare aliniate. Toamna, dis-de-dimineaţă, iese-n sat şi dă tîrcoale prin livezi şi pe tarlale Nu-i chip să se odihnească : dinsa vrea să facă faţă­­ sarcinilor integrale şi să şi le depăşească. O codană sprincenată îmi aruncă, din cărare, două mere roşioare ca... obrajii ei de fată. Altă fată cu maramă vine cu un coş de poamă, îmi surîde, trece drumul şi ... observ că e frumoasă. (Nici acum nu-s lămurit dacă ea m-a ameţit sau m-a îmbătat parfumul boabelor de tămb­oasă) In curind, s-aude-n zare, cum tresaltă de plăcere şi nechează pe ogoare mii şi mii de cai... putere. Coborând înspre cimpie, tractoriştii rid in soare şi strunesc cu măiestrie herghelia de... tractoare. Iar ca să-mi învedereze că sunt oameni de ispravă, au pornit să-nsămbnțeze, fără nici pic de... zăbavă... Mircea Codrescu U­R­G­E­N orice defecţiuni de producţie, nu cum a făcut tov. Pascu, criticând în această şedinţă, dar fără a arăta cum a in­format el direcţia de lipsurile pe care le-a semnalat cu acest prilej... La auzul acestor vorbe, maistrul Pas­cu ridică din nou mina, dar directorul îl făcu atent „de mai are „cineva“ ceva de spus să le trimită un scris la direcţie“. Şi cu asta ridică şedinţa. A doua zi dimineaţa, directorul Ste­­jaru întrerupse zbirnîitul telefonului, ri­­dicând receptorul. — Noroc, tovarăşe Pascu, mă bucur că te aud... Vi - a defectat cubirou! pentru fonta, zici. Vei avea tot spri­jinul direcţiei. Fă numai mata cîteva rînduri şi trimite-le repede la mine, ştii, pentru evidenţă... Da, aud, perfo­rează cuptorul, e urgent! Mulţumesc pentru sesizare, noroc! Directorul primi h­îrtia, scrise pe ea o rezoluţie cu menţiunea „urgent“ şi-l chemă pe directorul tehnic câruia-i d­ădu sarcina de a se ocupa de ea. Om operativ, acesta puse şi el o rezoluţie pe ea şi o predă imediat inginerului şef. N-am mai reuşit să aflu, exact unde a mai ajuns, dar am reţinut doar dia­logurile telefonice ulterioare. — Alo, contabilitatea ? Aici ingine­rul Creangă. Scuză mă Nicule, nu te am recunoscut. Ce zici de săpuneala de ieri a şefului ? Avea dreptate, zici ? Aşa­­, stăm cam prost cu evidenţa, cu opera­tivitatea... nu-i nimic, reparăm oile ceva in viitor. Uite, Iţi trimit o hîrtie pro­venită tot de la Pascu. Are rezoluţia şefului,­ vrea ceva reparaţii, poate te interesează... Dfi-i numai drumul repede că eu o am de azi dimineaţă. Nu uita, dă-o şi lui Frunză, rapidistul de la tehnic, că tot nu-i plac lui hîrtiile. — Alo, dispeceratul, inginerul Frun­ză aici. Ce faci, Tudorică ? Batem şi duminică pe Dinamo ?... Bine ar fi să După multe căutări, găsesc, în sftrşit, întreprinderea, rătăcită undeva la mar­ginea oraşului. Şedinţa, desfăşurată la un nivel „autocritic“ — după cum ara fost informat — se aprop­ia de sftrşit. La urmă a luat cuvîntul şi directorul Stejaru­. . —— Apreciez, critica maistrului I­ascu de la turnatorie. Vreau să asigur pe re­­prezentantul ministerului şi pe tovară­şii care ne-au criticat că în viitor vom da dovadă de mai multă operativitate în rezolvarea problemelor... Dorim, în schimb, să fim sesizaţi din timp de a nu joace, că de joacă Pirvu In locul lui, n are probleme Codreanu. . Batem la zero !... Nu se mai repară ăştia... Apropo de reparaţii, era să uit din nou. Am aici o htrtie cu rezoluţii urgente. Cred că vă vizează direct, doar voi alergaţi şi urgentaţi problemele... Aşa, dă-i drumul urgent, că i la mine de ieri de la prînz. Obișnuit a fi operativ, șeful dispe­ceratului, tehnicianul Muscă, chemă la el pe tovarășa Frosina. — Tanti Frosina, ia mai lasă mata puțin mătura aia, cred că ai ajunge și rezolvă o treabă mai serioasă Fugi cu hîrtia asta la turnătorie. Să repare urgent ce scrie aici... — Mă duc, domnu’ Muscă, cum să nu. Mă minunez ce minte uşoară aveţi. Ce nseamnă şcoala In viaţă, nici o aţi citit bine şi ştiţi ce aveţi de făcut. Da’ poate daţi şi un telefon, dacă e ceva urgent, că pină ajung eu acolo cu bărrb­eţile mele... — Bine, bine, tanti, dau şi un tele­fon... Alo, întreţinerea, în legătură cu reparaţia de la turnătorie... Da, te rog să mă laşi pe mine să-ţi explic... Da, în legătură cu cele cerute de maistrul Pascu... Dar nu vreau explicaţii, tova­răşe, sarcină urgentă, înţelegi ? Sem­nează directorul, inginerul şef, contabi­lul şef... urgent ! De ce nu va spus dv. intîi ? Eu să ştiu? Ce? Ml ...Aţi reparat deja de ieri dimineaţa ? !! Fără ordinul direcţiei ? !... Gam anar­hic, tovarăşe! Şi eu ce fac cu hîrtia asta ?..„ Fac ce vreau?... Nu fac ce vreau, că s di serf plina­t, o comunic înapoi ierarhic, en evidentă tovarăşe! Trebuie 80 trimit tovarăşului Creangă şi to­varăşului Frunză şi tovarăşului Ste­ja­ru­­... Numai de n ar afla tovarăşul To­por de la minister... că atunci, eu Mus­că, şeful dispeceratului, ce fac ? Gavrilă Rus o­p­e fuvisteiiHrrachiah? „ZILE DE TOAMNĂ“ orizontal . 1) In toamna vieţii, cu părul nins — Plin de ceaţă. 1) Metaforă metalică pentru pădurile toamnei — Tăcută. 3) Pom fructifer — Licoare din livezile toamnei — Unt cu unt . 4) Bidiviu — In fiecare toamnă, deschid larg tineretului, porţile ştiin­­ţei. S) Nuanţă obsedantă In paleta toamnei—„Ultima toam­nă » de Haralamb Zinca. 6) Susţinătorii viţei de vie — Se prepară toamna. — îndemn ca­lul / 7) Acela — Preludiul „toamnei"­­ — Postav ţărănesc. 8) Se face încetul cu încetul — A opri. 8) Lucru de mlntuialfl (fig. 1) — Literă grecească — Pod plutitor. 10) Interjecţie — Ca o dimineaţă de toamnă — Asmut clinii. II) Pricina unei acţiuni — Tomnatic. II) Au cîte o toamna — „iţi mai a­­duci aminte, doamnă ( Era tîrniu şi era toamnă“.* V­ERTICAL.: 1) Adăposteşte pentru lamă belşugul zilelor de toamnă — Pudra dimine­ţilor de toamnă. 2) Lucrare a­­gricolă ce se execută şi toam­na — N-are voce. 3) Greu de găsit — încălţăminte de sezon — Pronume. 4) Umed pe ju­m­ătate — ..Toamna se numă­ra bobocii'5 (pl.). 5) Fecior (reg.) — Nichel — Şcolăriţă. 6) Intrare — Bite I 7) picătură — In voce I — Frumoşii din basme. 8) Pleacă o dată cu so­­sirea toamnei — Intre vară şi toamnă­­ — Consoane. 9) Im­­părţii în mai multe părţi — La volei. 10) Cută I — Pămlnt şi apoi — Statistica lor se face toamna. 11) Octombrie (prese.) — A da apă la vite — Peru I 12) Culeg toamna recolta — înalte, ascuţite. Matei Anghel Cine te-a invătat si 3 In­urt ca un bit­ai 1 Pardon, tata nu este birjar. Desen de Cik Damadian CONCURS Ziarul «INFORMAŢIA BUCUREŞTIUIUI* organizează un concurs pentru cele mai bune "Schiţe şi povestiri satirice şi umoristice, foile­­toane, cronici rimate, epigrame şi caricaturi, intitulat „IN VIRFUl PENIŢEI". Lucrările (cele in proză nu vor depăşi 3 file dactilografiate) vor fi trimise pînă la data de 1 noiembrie a c., pe adresa redacţiei­­ strada Brezoianu nr. 23-25, raionul 16 Februarie, cu menţiunea­­ Pentru concursul „IN VIRFUl PENIŢEI*. La concurs pot participa toţi cititorii ziarului nostru, indiferent de profesiune, cu un număr nelimitat de lucrări. După închiderea concursului, lucrările premiate, ca şi cele pe care juriul le va considera corespunzătoare, vor fi publicate in pa­ginile ziarului, semnatarii primindu-şi drepturile de autor. Pentru cele mai bune lucrări se vor acorda următoarele premii :

Next