Informatia Bucureştiului, martie 1967 (Anul 14, nr. 4215-4241)

1967-03-01 / nr. 4215

Pap­a 2-a O ZGUDUITOARE PAGINĂ DE ISTORIE ii­tiliabili! ÎN VIZITĂ LA MUZEUL RĂSCOALEI DIN 1907 DE LA ROŞIORII DE VEDE C­u doi ani şi ceva în urmă, câţiva profesori şi învăţători din Roşiori au început să cu­treiere satele şi comunele fostelor judeţe Vlaşca şi Teleorman. Au cer­cetat prin arhivele Moldovei, Mun­teniei şi Olteniei, au stat de vorbă cu puţinii participanţi la răscoală rămaşi în viaţă, au strîns obiecte, documente şi după o tematică întoc­mită cu chibzuinţă, au organizat primul muzeu din ţară, consacrat răscoalei din 1907, în oraşul de pe Vedea. Anul trecut, prin iulie, muzeul şi-a deschis porţile. * ★ Cele şase încăperi în care au fost expuse documente originale şi în fotocopii, arme şi obiecte personale ale răsculaţilor, cărţi, tablouri şi gru­puri sculpturale inspirate de eveni­mentele din urmă cu şase decenii, oferă vizitatorilor o imagine concretă asupra cauzelor şi amploarei răs­coalei care a izbucnit la Flămînzii­ Botoşanilor şi s-a întins apoi cu re­peziciune în întreaga ţară. Chiar la intrare, alături de o har­tă a acelor localităţi în care ţărăni­mea satelor dădea foc conacelor şi hambarelor, distrugea dosarele cu învoieli şi contracte agricole, răfuin­­du-se cu moşierii şi arendaşii, cîteva cifre vorbesc de la sine despre cau­zele care au îndemnat-o la luptă: 4171 de moşieri deţineau (în 1907) 3 952 648 ha,­ 1 051 620 familii de ţărani aveau 4 015 053 ha, iar 300 000 de fa­­mi­li de ţărani erau complet lipsite de pămînt. O primă concluzie: „Pri­cina răscoalelor — arăta pe atunci C. Dobrogeanu-Gherea — este marea mizerie a ţăranului, nemiloasa lui exploatare". Alte documente existente în mu­zeu atestă că moşia generalului Mami, un domeniu de peste 5 500 ha, cuprindea satele Măldăeni, Brabmna şi Scrioaştea din Teleorman; altă moşie, de peste 2 400 ha se întindea peste împrejurimile Dobroteştilor,­ la Slobozia-Mîndra, moşieriţa Ana Ka­­limaki avea peste 6 000 de ha. Ea locuia la Paris, iar arendaşii jec­măneau pe ţărani şi pentru proprie­­tareasă şi pentru ei. Bătrînii din Hodivoaia — Giurgiu îşi amintesc că arendaşul moşiei din comuna lor a venit cu un cal şi o pereche de boi, iar după cîtva timp ,,a agonisit­ 60 de vaci de rasă, 100 boi şi 30 de cai. în 1907, pe moşia Zimnicea, con­diţiile de muncă erau îngrozitoare: ţăranul primea în dijmă 4 pogoane pe care ie muncea de la arat pînă la strîngerea recoltei i produsele obţi­nuite se împărţeau una şi una cu arendaşul; pe deasupra mai lucra gratuit pentru arendaşi încă două pogoane; în afară de aceasta ţăra­nul era obligat să mai muncească la arendaş 4 zile cu braţele, 2 zile cu carul, să transporte 50 de saci la gară sau în port, să dea plocon limba porcului, 20 de ouă, 4 pui şi să plătească cocănitul şi pîndăritul. Lipsa de pămînt, grelele învoieli, cîinoşenia arendaşilor şi vătafilor, a perceptorilor şi jandarmilor au împins milioanele de obidiţi şi umiliţi la răzvrătire. Cele mai multe exponate din mu­zeu se referă la firul desfăşurării răscoalei, la reprimarea ei singeroasă. Coasele, furcile, topoarele au fost transformate de ţărani, din unelte de muncă, în arme împotriva asupri­torilor. Satele, unul după altul, in­trau în fierbere. Conacele şi alte proprietăţi moşiereşti ardeau. Aren­daşii şi vătafii care nu reuşiseră să fugă la oraşe dădeau socoteală pen­tru fărădelegile lor. Primăriile erau devastate, iar condicile în care fu­seseră înscrise contractele de învoieli agricole erau­­ distruse. Ziarele vre­mii consemnau zilnic evenimente: „Zarva se răspîndeşte de multe ori prin tragerea clopotelor de la bise­rici sau aprinderea de locuri la mar­ginea satelor". La Slobozia-Mîndra, ţăranii în frun­te cu Ion Mitru şi Neatu Florea, au mers la conacul moşiei şi i-au pus foc, în comuna alăturată, Plopii Slă­­viceşti, răsculaţii, conduşi de Florea Ilie şi Ion Staicu, au pornit spre conacul arendaşului şi după ce s-au răfuit cu administratorul, au ars toa­te actele şi registrele moşiei. La Do­­broteşti, ţăranii au distrus conacul moşiei, iar la Siliştea-Gumeşti au pornit cu plugurile să împartă pă­­mîntul boieresc. După ce relata panica ce cuprin­sese autorităţile locale, şeful poliţiei din Alexandria se adresa printr-o telegramă ministrului de interne spu­nind­:... „Rog ordonaţi trimiterea ar­matei". Şi guvernanţii au trimis armata ■ Ofiţerii, odrasle ale moşierilor şi capitaliştilor, au ordonat trupelor să tragă în masa răsculaţilor, să şteargă cu tunurile satele de pe suprafaţa pâmîntului. O asemenea soartă au avut-o multe sate printre care: Stă­­neşti, Hodivoaia, Vieru din Vlaşca. Reprimarea a fost cruntă : mii de răs­culaţi au muşcat ţărîna, înroşind cu sîngele lor pămîntul. Alte mii de ţă­rani au fost închişi, bătuţi şi schin­giuiţi. Satele au fost pîrjolite. Copiii, femeile şi bătrînii au continuat să fie roşi de foamete şi de pelagră. Numeroase exponate vorbesc des­pre mişcarea de solidaritate a mun­citorimii, studenţimii şi intelectuali­tăţii înaintate din ţară cu ţărănimea răsculată şi despre largul răsunet in­ternaţional al răscoalei din 1907. Cu toată reprimarea singeroasă a răscoalei, guvernanţii nu au putut infringe dîrzenia ţărănimii. După răscoală, ţăranii din satul Dulceanca — Teleorman, se adresau cu un me­moriu lui I. I. Brătianu, în care ii spuneau: ...„veţi şti că în acest an am făcut-o cam în neştiinţă; veţi şti că o să facem alta din ştiinţă, că-i destul de cînd suferim jugul, şi robia cea barbară boierească... că altfel ne e mai dulce moartea decit viaţa şi rătăcirea din urmă — adică aceea care va urma — are să fie mai mare decît cea din înainte". în ultima încăpere, multe docu­mente demonstrează că adevărata rezolvare a problemei ţărăneşti a fost posibilă numai după cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare în frunte cu avangarda ei, Partidul Comunist Român. Al. Ștefănescu La acest număr de tele­fon se primesc de către redacţia noastră, între o­­rele *—11 şi 17—20, între­bări şi sesizări privind di­ferite probleme cetăţeneşti, industriale şi culturale. La o parte din sesizările pri­mite răspunde redactorul de serviciu A. Pavlovici. „ Un grup de cetăţeni, fite care C. Popescu şi I. Mărgărit, doresc să afle unde pot fi vulcani­­zate cauciucurile de auto­turisme. De la cooperativa „Me­­taio-casnica” aflăm că se pot efectua vulcanizări, la unităţile: nr. 44 din şos. Ştefan cel Mare nr. 82 ; nr. 51 din bd. l Mai nr. 6; nr. 9 din calea Moşilor nr. 298. • Tov. E. Şutea sesi­zează faptul că de circa două luni este spartă o conductă de apă Interioa­ră, care a degradat pereţii de la etajele IV şi VII ale blocului OS-4 din cartie­rul Drumul Taberei. Tov. I. Caragheorghe, de la Sectorul I.A.L. nr. 12 raionul 16 Februarie, ne comunică : „Blocul OS-4 se află în perioada de ga­ranţie. Constructorului îi revine sarcina de a reme­­dia defecţiunile ce se ivesc. Insă acesta nu răs­punde în timp util la che­mările ce i se fac. Interesîndu-ne la între­prinderea de Instalaţii montaj izolaţii — tov. C. Mazilu, şeful lotului de Instalaţii, ne-a comunicat că s-au făcut verificări la faţa locului. în cursul zi­lei de azi, se vor face re­paraţiile necesare. A curs destulă apă timp de 2 luni pe ţeava spartă. Cînd doi se ceartă... al treilea păgubeşte, şi aces­ta este locatarul. • Tov. 1. Popovic­i doreş­te să afle unde se pot cartona cărţi. De la tov. Tudor Mihai, şeful serviciului producţiei la întreprinderea poligra­fică „Grafica nouă", aflăm că secţia specializată unde se poate adresa este : u­­nitatea din str. Dinu Vin­­tilă nr. 4. • Un grup de cetăţeni ce locuiesc pe străzile E­­milia Irza, Ing. Teodora, I. Scorţaru vor să afle modul în care îşi pot pro­cura lăzi metalice pentru depozitarea resturilor me­najere. Tov. D. Iancu, de la în­treprinderea de salubritate Bucureşti, ne comunică : „Solicitanţii unor aseme­nea lăzi metalice se vor adresa printr-o cerere la întreprinderea noastră, calea Flevnei nr. 80, spe­­cificând adresa și numă­rul de persoane care lo­cuiesc în imobilul respec­tiv. Concertul laureaţilor . Actualitatea culturală a doilea dintr-o serie care cre­dem câ va continua, a reunit aseară pe podiumul Ateneului patru cîntăreţi şi un instrumen­tist. Toţi deţinători ai unor însemnate distincţii obţinute anul trecut în con­cursuri internaţionale de prestigiu la Toulouse şi Hertogenbosch, la Moscova, Birmingham şi Madrid. în bună formă vocală, baritonul Vasile Martinoiu a de­monstrat un lirism de bună factură, dra­matism fără accente patetice şi o sensi­bilitate, totuşi, cam afectată în interpre­tarea ariilor din „Rigoletto”, „Trubadu­rul“ şi a unuia din cele „Şapte cîntece pe versuri de Clément Marat“ de Enescu. Adriana Codreanu a dezvăluit incontes­tabilă forţă dramatică în ariile din „Manon Lescaut“,­ „La rondine“ de Puc­cini, şi multă graţie şăgalnică în „Foi­cica, foicica“ de Tiberiu Brediceanu. Mugur Bogdan — deşi într-un program de numai trei bucăţi­­— a oferit un ve­ritabil recital. Căci baritonul clujean, denotă pe lingă o bună stăpînire a mijloacelor de expresie vocală, şi o cultivată ştiinţă a interpretării, ce va­lorifică subtil fiecare notă din parti­tură. O anumită nobleţe a conferit ariei lui Valentin din ,Faust“ de Gou­nod, ca apoi să imprime ariei din „Ernani“ de Verdi un intens dramatism cu combustie interioară şi în final să facă din „Gornistul“ de Paul Constan­­tinescu o emoţionantă baladă intonată cu fior de autentic rapsod. Ludovic Spiess a confirmat strălucirea vocală ce îi permite să dea ariei din „Aida“ caracterul unui veritabil și bărbătesc madrigal, să comunice în aria din „O­­thello“ de Verdi un sentiment tragic, punctat de accente zguduitoare ce dis­par ca prin farmec în „Tînjesc“ de Enescu, unde miniatura delicată este cizelată cu mare fineţe. Paul Staicu, în Concertul nr. 2 pentru corn şi or­chestră de Richard Strauss ne-a făcut să descoperim că acest instrument are nebănuite resurse expresive, atunci cînd este stăpînit de un artist, şi câ ar me­rita să fie scos nu aşa de rar din ano­nimatul orchestrei. Şi cu toate acestea, concertul nu ne-a mulţumit pe deplin. Nu numai fiindcă orchestra simfonică a Cinematografiei — dirijată cu extremă bunăvoinţă de Con­stantin Bugeanu — avînd de făcut faţă unui program atît de diversificat — a executat fără relief şi fără adîncime un program în care şi Suita în Do major de Enescu a fost tălmăcită fără fior şi poezie. Dar mai ales fiindcă nu a existat o concepţie unitară asupra concertului în ansamblul său. Dacă pro­gramele oferite de Mugur Bogdan şi Ludovic Spiess au avut darul să dez­văluie faţete multiple ale talentului in­terpreţilor, celelalte au fost unilaterale. Neîndoios că registrul lor e mult mai bogat şi ar fi fost cazul să-l demonstreze, fără să se plieze unor cerinţe ale or­ganizatorilor concertului (O.S.T.A.) În­clinaţi către un program de „varietăţi muzicale“ rezolvat pe linia minimei re­zistenţe. Să sperăm deci că al treilea concert al laureaţilor, scutit de aseme­nea carenţe, va prilejui o mai bună cunoaştere a artiştilor. O merită şi el şi publicul. A. Sandu LA MUZEUL DE ARHEO­LOGIE de pe strada I. C. Frimu se află, printre sutele de obiecte, care dau mărturie despre viaţa şi civilizaţiile ce s-au desfăşurat pe pămîntul nostru, o măsuţă în lut ars. Spune foarte multe această "măsuţă" — aici fotografiată — şi care, nu mai înaltă decît degetul cel mic, nu a fost o simplă jucărie şi nici un bibe­lou pentru cei care au plămă­dit-o din lut cu mii de ani în urmă. Mai intîi, ne arată că şi cu unelte foarte primitive şi în înspăimîntător de grelele con­diţii de trai, omul a năzuit spre civilizaţie şi spre artă. Nu s-a mulţumit să taie şi să despice copacii şi să-i fo­losească oricum. Măsuţa acea­sta­­— descoperita în urma unor săpături mai vechi la Găscioarele, lingă Olteniţa, de către o echipă condusă de ar­heologul Gheorghe Ştefan — aparţine culturii Gumelniţa din neoliticul tîrziu, o cultură­­mai evoluată, răspîndită în Muntenia, Oltenia şi Dobro­­gea. Ce formă perfectă are mă­suţa aceasta joasă, cu tăblia circulară, susţinută pe picioare oblice! Ea dă mărturie despre priceperea oamenilor din stră­vechile timpuri, de a alcătui forme armonioase, de o geo­metrie cu splendide proporţii. La asemenea mese se adunau familiile de crescători de vile, agricultori, vînători şi mîn­­cau ceea ce le ofereau natura şi vrednicia lor. Unii dintre ei erau deja artişti, de regu­me ce se pricepeau să facă a­­semenea mese, ba şi să le în­chipuie în figurine de lut ars. Lăsăm la o parte alte mobile ţie care oamenii le făureau in aceleaşi timpuri îndepărtate sau idolii şi calpenii lor. Masa de la Căscioarele Eneoliticului nu este ceva izo­lat şi întîmplător. Ea repre­zintă prototipul meselor care­­au continuat, peste milenii şi peste secole, a fi folosite de populaţiile pămîntului nostru. O regăsim şi astăzi în multe case ţărăneşti din întreaga ţară. O vedem la Muzeul Satu­lui, dacă cercetăm interioa­rele unor gospodării din co­­­munele Argeşului şi Caraca­lului. O vedem în compoziţia pictorului de la Huşi şi Iaşi, Ştefan Dimitrescu, compozi­ţia intitulată Cina (1924). In jurul ei îşi ia în tăcere şi reculegere modesta fiertură cotidiană familia de ţărani moldoveni pictată de Ştefan Dimitrescu, de la ale cărui in­terioare cu scoarţe agăţate pe pereţii de­ un alb imaculat s-a inspirat şi Ion Ţuculescu. In formă monumentalizată, construită din două porţiuni circulare de piatră, măiestrit proporţionale, masa oamenilor din neolitic, apoi masa săte­­nulu­i apartman -......-, infinit evoluate, a devenit Masa Tăcerii sau Masa Dacică din ansamblul de monumente creat de sculptorul Constantin Brâncuşi la Tîrgu-Jiu (1937— 1938). Profund legat de tradiţiile patriei, de folclorul şi stilis­tica artei ei, Brâncuşi — con­siderat de mulţi drept cel mai de seamă sculptor al veacului nostru­­—, a dat mesei tîlcul ei străvechi, acela de loc de reuniune al familiei. In ansam­blul de monumente de la Tîrgu- Jiu, Masa Tăcerii are şi un sens de reculegere, de medita­ţie recunoscătoare faţă de strămoşi, faţă de cei care au dus şi dezvoltat viaţa de-a lungul mileniilor şi secolelor pe acest pămînt al nostru. Ansamblul de la Tîrgu-Jiu este dedicat eroilor căzuţi pentru patrie în primul război mondial, iar, în contextul a­­cesta, masa de piatră — de­­săvîrşită ca formă — îşi ca­pătă sensul culminant, devine simbolul vieţii obşteşti de pe pămîntul nostru şi este le­gată prin Poarta Sărutului, de Coloana fără sfîrşit, care, în multiplele ei semnificaţii, o are şi pe aceea — mărturisită ■de însuşi sculptorul — de a aminti fiecărei noi generaţii îndatorirea de a crea, de a con­strui cît mai sus, cit mai înalt, cît mai măreţ. Masa de la muzeul străve­chilor mărturii dovedeşte, ast­fel, continuitatea şi înflorirea vieţii, culturii şi artei de pe pămîntul românesc, necontenita strădanie spre păstrarea şi îm­bogăţirea tradiţiei în ceea ce are ea dinamic şi măreţ. Petru Comarnescu C­onsemnăriPOVESTEA UNEI MESE Omagiu regizorului Jean Georgescu între „omagiile" aduse unor mari ci­neaşti ca Jean Renoir sau Fritz Lang. Cinemateca a avut fericita idee de a în­scrie ieri şi prezentarea unei selecţii din creaţia unui regizor român, intitu­lată discret : „Medalion Jean Georgescu". L-am putut revedea astfel pe cunoscutul realizator în ipostaza de foarte tînăr interpret, în rolurile principale, din Maiorul Mura (regia Ion Timuş) şi Aşa e viaţa (Regia Marin Jorda), filme mute din 1927—28 în care Georgescu fusese şi autorul scenariilor. Din creaţia sa de regizor au fost prezentate publicului. Visul unei nopţi de iarnă realizat între 1944—46 şi două ecranizări după Cara­­giale : o noapte furtunoasă (1942) de­venită clasic al cinematografiei noastre şi recentul film în culori al studioului „Bucureşti", Mofturi 1900. O selecţie ju­dicioasă, care subliniază valenţele mul­tiple ale acestui creator — actor, sce­narist şi regizor —, excepţionala durată a carierei sale, care fac din el o perso­nalitate de seamă a filmului românesc şi justifică pe deplin omagiul adus de Cinematecă. De fapt, cariera sa cinematografică a început şi mai de mult, din 1923, o dată cu filmul Ţigăncuşa de la iatac, în ale cărui fotografii apare figura adolescen­tului care era pe atunci elev la Conser­vator. Acel film, care marca după primul război mondial, reluarea producţiei ci­nematografice româneşti, l-a făcut să contracteze morbul cinematografiei, căci un an mai tîrziu, în 1924, tînărul actor reuşea să realizeze un film în care era ei interpret, şi scenarist, şi regizor . Milio­nar pentru o zi — primul „film de au­tor" din istoria cinematografiei româ­neşti. După un start furtunos, urmează o tăcere de trei ani care oglindeşte greu­tăţile pe care le întîmpinau eforturile tînărului realizator, în climatul de indi­ferenţă generală pentru producţia cine­matografică naţională, care domnea pe atunci la noi. Nu e de mirare, deci, dacă Ion Georgescu a plecat, prin 1929, să-şi satisfacă vocaţia la Paris. Numai el va putea descrie odată ce sumă de sacrificii i-au trebuit ca să reziste timp de zece ani în atmosfera de concurenţă fără milă a­ studiourilor de acolo şi, străin fiind, să reuşească a face o carieră de regizor să introducă pe genericele franceze, numele de Jean Georgesco. Anii petrecuţi la Paris i-au permis să-şi desăvîrşească darurile. Calităţile inter­pretului şi scenaristului s-au dezvoltat în opera regizorului care, reîntors în patrie, şi-a continuat activitatea pînă azi. O noap­te furtunoasă, Visul unei nopţi de iarnă şi Mofturi 1900, revăzute ieri, dovedesc o stăpînire deplină a meşteşugului care îi îngăduie lui Jean Georgescu să-şi „vadă" filmul pe hîrtie, atunci cînd şi-a făcut scenariul. Seara de ieri ne-a convins că e un privilegiu pentru cinematografia noastră să posede un profesionist de a­­ceastă valoare, în plină maturitate crea­toare. Omul acesta a cărui carieră se confundă cu mai bine de două-treimi din istoria filmului românesc, constituie un simbol. Simbolul continuităţii acestei cinematografii, de la eforturile eroice ale pionierilor, pînă la realizările noastre de azi. Ion Cantacuzino Varietatea vocabularului Limba română dispune de un voca­bular pe cît de bogat, pe atît de felurit — capabil să exprime cele mai subtile idei şi mai nuanţate stări morale. între Însuşirile ei de căpetenie, posibilitatea de a varia elementele lexicale pentru a exprima aceeaşi noţiune este deosebit de largă. Sinonimia reprezintă, în ade­văr, una dintre cele mai valoroase În­zestrări ale limbii : ea conferă stilului o coloratură lexicală caleidoscopică. Dar, nu numai atât , din sursa fertilă a sinonimiei Îşi trage existenţa şi o cali­tate proprie, prin excelenţă, conţinu­tului , precizia, căci deşi — ca sens — aparent identice, sînt, în limba noastră, numeroase cuvintele vrednice să re­dea acele specifice trăsături semantice, foarte fin deosebitoare pentru aceeaşi noţiune. In povestea «Punguţa cu doi bani", Ion Creangă are nevoie să amintească de cîteva ori numele unei noţiuni. Pen­tru a evita monotonia expresiei, marele nostru povestitor recurge la trei cuvinte cu valoare sinonimică. Iată : ,,Şi cum o găseşte (cucoşul), o şl ia In ciont...”, „...Dă-te jos şl vezi ce are cucoşul cela In plisc...” şi în_şl Începe a trînti cu ciocul în geam...” La rindul său, Mihail Sadoveanu, a­­vînd trebuinţă să numească de mai multe ori, la începutul romanului ,,Ve­nea o moară pe Siret”, un anumit fe­nomen al naturii, foloseşte cîţiva ter­meni cu sensuri din sfera aceleiaşi no­ţiuni, zicind : ,,In anul 1888, o secetă în­delungată, vreme de două săptămîni, a uscat lanurile...”, ,,In imaşuri, vîntul sttrnea pulbere, fîneţele sunau uscat şi trist, papuşoaiele îşi răsuceau frunzele In arşiţă...” şi oamenii. In zăduf, fur­nicau repeziţi în toate părţile de vătafi". Exemplul ce urmează este de dată mai recentă şi aparţine nu unei scrieri beletristice propriu-zise, ci unui articol literar-publicistic, în care, de aseme­nea, pentru aceeaşi noţiune, autorul a recurs la patru sinonime : ,,Mergeam pe un drum de munte şi totul imi arăta că mă aflu în împărăţia zăpezii...”, «...brazi înveşmîntaţi fantastic în omăt...“. .....din abundenta ninsoare opriseră doar cîţiva fulgi...” şi: «...pădurea şi neaua Gramatica işti/­­ tes universuri întregi...» (Geo Bogza , „împărăţia zăpezii”, contemporanul, nr. 6/1967). Aminteam, mai înainte, şi de însuşi­rea precizării unor nuanţe semantice, calitate obţinută tot cu ajutorul cuvin­telor, dar de astă dată parţial sinoni­mice. Şi în această privinţă ar putea fi citate numeroase exemple. Să ne refe­rim la cuvintele palmă şi mină care, deşi au înţelesuri deosebite, sunt între­buinţate unul în locul altuia sau amîn­­două, alternativ, într-un anume context, apreciindu-se că pot reda aceeaşi idee — ca în exemplul următor : „Cu palma lui Fred aşezată pe umărul lui Coni şi totul privit de departe, scena ar fi pu­tut să pară plină de prietenie şi devo­ţiune. Mîna lui Fred putea să fie co­mentată ca un gest ocrotitor...”. („Cir­cul", în Viaţa românească nr. 1/1967). Cum, însă, cele două cuvinte nu-şi suprapun perfect* şi pentru orice si­tuaţie, sensurile, ele sînt folosite, de obicei, — cum se şi cuvine, — cu nuan­ţele de accepţie pe care au calitatea de a le exprima, ca în acest exemplu din nuvela „La hanul lui Mînjoală“ de I. L. Caragiale : „M-am aruncat pe şea ; ju­­pîneasa bătrînă mi-a deschis poarta, şi am ieşit. Rezemat cu palma stingă pe coapsa calului, mi-am întors înapoi capul ; peste zăplazul înalt se vedea adumbrindu-şi cu mîna arcurile sprîn­­cenelor". Citind aceste exemple, este cu nepu­tinţă să ne închipuim că folosirea ele­mentelor de vocabular parţial sau in­tegral sinonimice, în textele semnalate, se datoreşte pur şi simplu unei întîm­­plări Apelul la sinonimie constituie fără îndoială, un act deliberat, el fiind menit — aşa cum spuneam — să con­fere stilului varietate şi precizie. Atrăgînd atenţia asupra acestui im­portant aspect al expresiei, gîndul ni se duce —­ prin contrast — la unele texte care nu folosesc această sursă bo­gată a limbii noastre. Spre exemplu, într-un fragment de roman, — scris, de altfel, cu o remarcabilă acuitate a ob­servaţiei, — am întîlnit mai multe pa­saje de acest fel : „...ceasul meu prins cu o curea de încheetura pumnului, mult mai legat de mine decît un ceas demodat de buzunar sau de casă...” ..Eram hotârît să spun nu, chiar înainte de a mi se spune ceva...” ; „...desfășu­­rîndu-se toată, în toate straturile văzute simultan...“ sau . ......mi-am căutat hrana, dar de fapt, nici nu-mi mai aduc aminte decît cu un oarecare efort ce s-a mai întîmplat pentru că de fapt, de atunci mă pregăteam...” „Vestibul“, în Viaţa românească nr. 12/1966). Asemenea imperfecţiuni de ordin sti­listic aţin uneori calea şi altor condeie: ele provin, desigur, nu dintr-o lipsă a limbii noastre în elemente lexicale va­riate, ci din neatenţia celor care se ex­primă şi care nu-şi dau seama că ast­fel diminuează valoarea scrisului lor. NT Mihăescu Repertoriu de primăvară Două noi cicluri pentru abonaţi In cea de a treia parte a stagiunii sale, Cinema­teca anunţă un ciclu de­dicat lui Erich von Stro­heim, iar altul, filmului de aventuri. Singura­­pro­ducţie din ciclu, care îl reprezintă pe Stroheim regizorul este Caruselul realizată în 1923, un an în­a­in­tea capacităţii. în rest, ciclul II înfăţi­şează aproape exclusiv pe Erich von Stroheim, inter­pretul, îl vom vedea, ast­fel, în două filme de Billy Wilder : Spionaj în desert (1943) în care inter­pretează rolul mareşalului Rommel şi-i are ca par­teneri pe Franchot Tone, Anne Baxter, Peter van Eick, Akim Tamiroff etc., şi Bulevardul amurgului (1950), evocare a Holly­­wood-ului de altădată, în compania Gretei Gar­bo îl vom urmări, în Cum mă doriţi ?, adaptare după o p­esă de Piran­dello ; alături de Arletty îl vom vedea în Aface­rea Korlik şi alături de Frederic March în Iubeşte pe aproapele tău, adaptare după romanul cu acelaşi nume al lui Remarque. Va mai evolua de asemenea într-o ecranizare a unei piese de Strindberg, Dan­sul morţii şi în Marele Flammarion, ecranizarea unui roman de Vicky Baum realizată în 1945 de Anthony Mann, autorul lui Cymarron. In ciclul aventurii, pe lîngă un film de Harry Piei intitulat neliniştitor Oameni, fiare şi senzaţii (n-o fi cumva cel repre­zentat acum cîteva luni la televiziune ?), mai notăm filmul australian Overlan­ders, Şoimul blestemat de John Houston cu Hum­phrey Bogart şi Mary Astor, Gentleman Jim de Raoul Walsh cu „Erroll Flynn, Union Pacific în care faimosul de Miile i-a distribuit în 1938 pe Barbara Stanwick şi An­thony Quinn şi Fugarul cu James Mason. Din a­­cest ciclu se desprind două capodopere : Cei şap­te samurai de Akiro Ku­rosawa şi... Pinochio de Walt Disney. De ce să ne mirăm ? Dacă te gîndeşti bine la capcanele pe care i le întind lupul şi vu­l­­pea, Pinochio este filmul cel mai aventuros din ciclu ! Prelungirea abona­mentelor se face, pen­tru ambele cicluri, pînă la 13 martie, eşa­lonat, potrivit zilei pen­tru care este eliberat abonamentul. Si in afara abonamentelor... în spectacolele de matineu, cinemate­ca va prezenta Ştrengărită, un film de Marc Allegret (1953) cu Jean Marais, Da­ny Robin și Jeanne Moreau între 6—11 martie, cunoscuta comedie britanică Fîse­­te în paradis (13—18 martie), Micul rebel cu Shirley Temple (20—25 martie) și ecranizarea sovietică după Jules Verne Insula misterioasă (27 martie—4 aprilie). Cu bilete la casă vor mai rula filmul lui Jean Cocteau Testamentul lui Orfeu (1960) cu Jean Marais (7 martie). Cine l-a ucis pe Moș Crăciun de Chris­­tien­ Jaque cu Hary Baur (11 martie). Pilot de încercare, film american cu Clark Gable, Spencer Tracy şi Mirna Loy (14 martie). Cerul este al vostru de Jean Gremillon, cu Charles Vanel (18 martie), Mitsou, un film interpretat de Claude Rich (21 martie) ca şi un recital Jean Epstein la 24 martie în cadrul că­ruia vor putea fi vizionate filmele mute Inima credincioasă. Căderea casei Usher și Finis terrae. La 28 martie si 1 apri­lie va fi prezentat filmul lui Jean Paul le Chanois , Mandrin. Atrage atentia că in spectacolele cu bilete la casă ale Ci­nematecii n-a fost inclus nici unul din­tre filmele realizate de Erich von Stro­heim indispensabile pentru a întregi o imagine autentică despre unul din cei mai proeminenţi maeştri ai cinemato­grafului. Retrospectiva in care Stroheim regizorul este prezent doar cu Caruselul nu mai e, în lumina aceasta, cu totul reprezentativă. Iată de ce sugerăm Ci­nematecii să programeze în spectacole cu bilete la casă marile filme în care von Stroheim și-a asumat rolul autoru­lui. T. c. T­e­at­r­u BĂRBIERUL DIN SEVILLA (Din dis­tribuţie : Cornel Finăţeanu, Constantin Gabor, Lela Cincu, Vasile Martinoiu, Ioan Hvorov, Maria Sandulescu. Dirijor: Cornel Trăilescu) — Teatrul de operă şi balet, tel. 16.48.26, ora 19.30. SINGE VIENEZ (Din distribuţie : Ni­­colae Ţâranu, Adriana Codreanu, Vale­ria Rădulescu, Constanţa Cimpeanu, Petre Valentin, Iancu Groza, Maria Wauvrina, Nae Roman. Dirijor: Gherase Dendrino) — Teatrul de stat de operetă, tel. 14.80.11, ora 19.30. RAZVAN şi VIDRA (Din distribuţie : Alexandra Glugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Emanoil Petruţ, Eugenia Drago­­mirescu, Marcel Angelescu, Chirii Eco­nomii) — Teatrul naţional „I. L. Cara­giale“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora 20. DOMIII GLEMBAY (Din distribuţie : Toma Dimitriu, Nicolae Brancomir, Cel­la Dima, Gheorghe Cozob­el) — Teatrul naţional „I. L. Caragiale", sala Studio, tel. 15.15.53, ora 19,30. D-ALE CARNAVALULUI (Din distri­buţie : Toma Caragiu, Aurel Cioranu, Ştefan Bănică, Marin Moraru, Rodica Tapal­agă, Gina Patrichi, Octavian Co­­tescu­) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulan­­dra”, tel. 5.60.60, ora 19,30. CAZUL OPPENHEIMER (Din distribu­ţie : Fory Ettelle, Emeric Schäffer, So­rin Gabor, George Carabin, Septimiu Sever, Nicolae Mavrodin) — Teatrul «Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 19.30. HENRIC AL IV-LEA (Din distribuţie : George Constantin, Eugenia Badulescu, Constantin Brezeanu, Mihai Heroveanu) — Teatrul „C. I. Nottara”, sala Maghe­­ru, tel. 15.93.02, ora 19.30. SCAUNELE (In distribuţie: Ileana Pre­­descu, Constantin Rauţchi, Dan Nasta) — Teatrul „C. I. Nottara”, sala Studio, bd. Magheru nr. 20, ora 20. UN HAMLET DE PROVINCIE (Din distribuţie: Amza Pellea, Silvia Popovici, Vasilica Tastaman, Sanda Toma, Mişu Fotino) — Teatrul de comedie, telefon 16.64.60, ora 20. RICHARD II (Din distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Marinescu, Gh. Ionescu- Gion, Corina Constantinescu) — Tea­trul Mic, tel. 14.70.81, ora 19.30. VINOVAŢI FARA VINA (Din distri­buţie : Angela Macri, Sandu Rădulescu, Dimitrie Drăgan, Constantin Răşchitor, Ica Motin, Niki Rădulescu) — Teatrul ,,Barbu Delavrancea“, tel. 12.94.23, ora 20. MUŞCHETARII MĂGĂRIEI SALE — Teatrul „Ion Creangă”, tel. 12.85.56, ora 15.30. MAGISTRALA TINEREŢII — Ansam­blul artistic al Uniunii Generale a Sindi­catelor, tel. 13,13.00, ora 20. MiLLo director — prezintă stu­dioul Institutului de artă teatrală şi ci­nematografică „I. L. Caragiale", la Casa de cultură a studenţilor, ora 20. IARMAROCUL PITICULUI CLIP — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Vic­toriei nr. 50, tel. 15.23.77, ora 17. PARADA REVISTEI (Din distribuţie : Marilena Bodescu, Zizi şerban, stela Popescu, Horia Căelul­escu, Florin Anca, Dan Demetrescu) — Teatrul satiric-mu­­zical „C. Tănase”, sala Savoy, telefon 15.56.78, ora 19.30. COLIBRI MUSIC-HALL (Din distribu­ţie: Mircea Crişan, Gică Petrescu, Didi Ionescu, Luchi Marinescu, Doina Badea) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase”, sala din calea Victoriei nr. 174, telefon 15 04.18, ora 19.30. CONCERT DE MUZICA DE CAMERA Valentin Gheorghiu-pian, ștefan Gheor­­ghiu-vioară — Sala mică a Palatului, ora 20. INTERNATIONAL ’67 - Circul de stat tel. 11.01.20, ora 19.30. Cinema DACII — cinemascop — Patria (11.80.25) 9. 11.30, 14. 18.30, 19. 21.15 ; București (15 61 54) - 11. 11.15. 13.30. 16.15. 18.45. 21 ; Luceafărul (15.87.67) — 9. 11.15, 13.30, 16.15, 18 45. 21 ; Festival (15.63.84) — 8.15, 10.30, 12.45, 15. 17.15. 20. DIMINETILE UNUI BĂIAT CUMINTE - Aurora (35.04.66) — 18.15, 20.30 ; Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 16, 18.15. 20.30. NIMENI NU VOIA SA MOARA — Excelsior (18.10.88) — 9.80, 12.15, 15.15, 18. 20.30 . Melodia 02.06.88) — 8.45, 11. 13.30, 16. 18.30. 21 . Miorita (14.27.14) — 8.30, 12.15, 15. 17.45, 20.30. ZORBA GRECUL — cinemascop — Floreasca (12.28.30) — 15.15. 18. 21. SANJURO — cinemascop — Colentina (35.07.09) - 15 30. 17.43. 20. GOLGOTA — cinemascop — Progresul (23 94.10) — 15.30. 18 20.30. Fin Înaripatul (împreună cu lu­mina VERDE — cinemascop — Lumina (16.23.35) — 9.15, 12.30, 16. 19.15. DUBLA LOTTE — Cinemateca (13.92.72) — 10. 12. 14. OMUL DIN RIO - Unirea (17.10.21) — 15.30. 18. 20 30. ZILE RECI (împreună cu FANTOMA IMN MOBISVILLE) — Feroviar (16 22.73) - 8.30. 12 15, 16, 20 . Modern (23.71.01) — 10, 16, 20. FIDELITATE - Flacăra (21.33.40) -13.30, 18, 20.88. VIZITA — cinemascop — Buzești (15.62.79) — 15.50, 18, 20.80. OLANDEZUL ZBURĂTOR — Tomis (21 49.46) — 16.15. RIDEM CU STAN ȘI BRAN — Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18, 20.30. UN MARTOR IN ORAS — Floreasca (12.28.31)) — 9. 11, 13 . Giulesti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30 . Lira (31.71.71) — 15.30, 18, 20.30. MOSHI, MOSHI - ALO, JAPONIA ! — Timpuri Noi (15.61.10) — 9, 11.45, 14. 16.15, 18.30, 20.45. MONDO CANE (ambele serii) — Volga Ul.91.26) — 9.30, 12.45, 16.15, 19.45 : Cos­mos (35.19.15) — 15.80, 19 ; Cotrocenl (13.62.56) — 16.30, 19. FANTOMA DIN MORISVILLE — Capi­tol (16.29.17) — 9, 11.15, 13.30, 15.45 18.15, 20.45. OGLINDA CU DOUA fete — Arta (21.31.86) — 8.45, 11, 13.15, 15.45, 18.15, 20.45. Flamura (23.07.40) — 9, 11.15, 15.30, 15.45, 18.15. 20.30 . Drumul Sării (31 28.13) — — 15 30, 18. 20.30. ANUNȚ MATRIMONIAL — Ferentari (23.17.50) — 15 30, 18. 20.30. TUNELUL — cinemascop — Munca (21.50.97) - 16. 18.15. 20.30. LUMEA MINUNATA A FRATILOR GRIMM — cinemascop — Moşilor (12.52.93) - 15. 17 45. 20.30 . Cringasi (17.38.81) — 15. 17. 20. EL GRECO — cinemascop — Pacea (31.82.52) - 15.45. 18. 20.15. INSPECTORUL DE POLIȚIE­­ Tomis (21.49.46) - 9. 11.15, 13.30. 16. 20.45 . Re­publica (11.03.72) — 9 45. 12. 14.15, 16.30, 18.45. Sl­­ Grivita (17.08.58) — 9.­­ 15. 13.30. 16. 18.13. 20.30. CERUL ȘI IADUL — Viran (21.39.82) - 15.30. 18, 20.15. NU SUNT DEMN DE TINE — Bucea! (17.05.47) — 8. 11-15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.45; Rahova (23 91.00) — 15.30. 18, 20.30; Au­rora (35.04.66) — 8.45. 11, 13.15, 15.45; Victoria (16.28.79) - 9.30, 18.30, 15.30. IN GENUNCHI MA ÎNTORC LA TINE - Dacia (16.26.10) — 8.45 — 13.80 in con­tinuare, apoi 16. 18.30. 21. PRIMUL AN DE CĂSNICIE — Union (13.49.04) — 15.30, 18, 20.30. EVADARE IN TĂCERE - Gloria (22.44.01) — 9.15, 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30 5 victoria (16.28.79) - 18.15, 20.30. Radio AZI PROCUR AMUL I 17.10 Cadran cultural. Chipuri­ şi privelişti argeşene. însemnări de B&fuţu T. Ar­­ghezi. 17.36 Muzica şi leva­da: „Prometeu" de Beethovţg radio. 1907 — Putem a ţărănimii. Vorbe: diu, membru core4 18 15 Varietăţi rru pe adresa dun­ de melodii rot gazin — „Scut tractivă (relu acttzc ««7» Muntenia de Dumitru Capota­­tiu, în:§8 PSr­n­ iubitorii muzicii UC CV. mere. Cvintetul în Sol major pentru coarde de Brahms. 22.48 Romanţe şi se­renade pe versuri de Mihail Eminescu. PROGRAMUL II 17.10 Dansuri spaniole de Albeniz. 17.30 Vechi cîntece populare: „Pe cîmpul cu florile", „Cît îi valea Crişului“, „Ia mai cîntă cucuie" 17.40 Cronica literară de G­r. Nicolescu. 17.50 Arii din operete ro­mâneşti. 18.00 Mici piese simfonice de Si­belius. 18.35 Interpreţi îndrăgiţi: Constan­tin Drăghici şi Gigliola Cinquetti. 19.05 Ciclul „Figuri şi momente din istoria muzicii româneşti": Paul Constantinescu (emisiunea a II-a). Prezintă prof. univ. Zeno Vancea. 19.50 Selecţiuni din „Estrada duminicală". Povestea unui cîntec: „Mai am un singur dor" de G. Şorban. 20.05 Ciclul „Opera preclasică": fragmente din „Crăiasa zînelor"­ de Henry Purcell. Televiziune 18.00 Pentru cei mici, Ala Bala. Mărţi­­şoare pentru copii. 18.25 Filmul „Ham Ham !”. 18.35 Pentru tineretul şcolar : „Zilele babei“, ecranizare după balada lui Vasile Alecsandri. 18.50 Publicitate. 18.58 Ora exactă. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Buletinul meteorologic. 19.23 Şah 19.40 Aventurile lui Robin Hood. 20.10 Cabinet medical T.V.: Gripa. Trans­misiune de la Spitalul Colentina. 20.30 Cîntă violonistul Ralph Holmes (An­glia). 20.50 Fată-n faţă. Reprezentanţi ai terţului — cumpărători. 21.20 Campio­­mondial de patinaj artistic (Fi­­le, perechi). Transmisiune de " pp Telejurnalul de noapte, emisiunii. —­ia: Baletul p*alci,bu"? Parcă mai lipseşte ceva... Pornind de la incidentul descoperirii unui schelet în cursul unor paşnice să­pături de construcţii, filmul lui Sieg­fried Hartmann realizează o neaşteptată confruntare trec­ut-prezent cu consecin­ţe etice pregnante. Pentru personajul feminin al filmului, Helga, trecutul în­seamnă război, fascism, căsnicia cu un om pe care nu l-a putut stima şi o le­gătură pasageră cu un dezertor pe care l-a salvat de la moarte, adevăratul tată al unicului ei copil. Femeia toi urăşte propriile erori, încearcă să se desprin­dă de ele, să le împiedice , să pătrundă în viaţa ei calmă de astăzi. Şi alege calea compromisului, izolîndu-se într-o închisoare a tăcerii, rupîndu-se de ai săi, obţinînd adică un efect contrar ce­lui scontat. Autorii filmului îşi lărgesc aria de investigaţie, adăugind dezbaterii lor etice semnificaţii politice şi înscriind drama Helgar Sachs într-o alta­ ma­joră. Un fost medic dintr-un lagăr na­zist a suferit o uimitoare metamorfoză, evadare in tăcere producţie DEFA-Berlin, regia­­ Sieg­fried Hartmann interpretează : Fritz Dietz, Dieter Wien şi Marita Brthme, devenind un onest şi anonim fabricant. Dar cum dovezile crimelor lui au ră­mas, el face tot posibilul să le distrugă şi tentativa lui costă noi vieţi. Pe ase­menea premise Interesante, este con­struită o Intrigă poliţistă, palpitantă cel puţin în intenţie. Din păcate însă, intenţiile realizato­rilor sînt deservite de o anume rigidi­tate a tratării. Punctată doar, evoluţia Helgăi e înfăţişată fără căldură, aşa încît personajul e devitalizat, se adre­sează exclusiv raţiunii, nu şi sensibili­tăţii noastre, îl înţelegem, dar nu ne emoţionează. Cît despre complicaţiile po­liţiste ale intrigii, pe lîngă faptul că nu sînt prea abil conduse, ele suferă de rezolvări în mod inexplicabil împin­se în culise, ca de pildă modul în care este prins, la graniţă, răufăcătorul atît de ingenios ascuns. în acest film în care există crime, asasini, complici con­ştienţi şi inconştienţi, detectivi şi mis­ter, a fost omis tocmai acel ceva greu de definit care trebuia să unească amă­nuntele şi să dea viaţă întregului : lo­gică, ritm, căldură. Urmarea ? Filmul este departe de a se număra printre producţiile valoroase ale studiourilor DEFA. Adriana Rotaru

Next