Informatia Bucureştiului, martie 1967 (Anul 14, nr. 4215-4241)
1967-03-01 / nr. 4215
Papa 2-a O ZGUDUITOARE PAGINĂ DE ISTORIE iitiliabili! ÎN VIZITĂ LA MUZEUL RĂSCOALEI DIN 1907 DE LA ROŞIORII DE VEDE Cu doi ani şi ceva în urmă, câţiva profesori şi învăţători din Roşiori au început să cutreiere satele şi comunele fostelor judeţe Vlaşca şi Teleorman. Au cercetat prin arhivele Moldovei, Munteniei şi Olteniei, au stat de vorbă cu puţinii participanţi la răscoală rămaşi în viaţă, au strîns obiecte, documente şi după o tematică întocmită cu chibzuinţă, au organizat primul muzeu din ţară, consacrat răscoalei din 1907, în oraşul de pe Vedea. Anul trecut, prin iulie, muzeul şi-a deschis porţile. * ★ Cele şase încăperi în care au fost expuse documente originale şi în fotocopii, arme şi obiecte personale ale răsculaţilor, cărţi, tablouri şi grupuri sculpturale inspirate de evenimentele din urmă cu şase decenii, oferă vizitatorilor o imagine concretă asupra cauzelor şi amploarei răscoalei care a izbucnit la Flămînzii Botoşanilor şi s-a întins apoi cu repeziciune în întreaga ţară. Chiar la intrare, alături de o hartă a acelor localităţi în care ţărănimea satelor dădea foc conacelor şi hambarelor, distrugea dosarele cu învoieli şi contracte agricole, răfuindu-se cu moşierii şi arendaşii, cîteva cifre vorbesc de la sine despre cauzele care au îndemnat-o la luptă: 4171 de moşieri deţineau (în 1907) 3 952 648 ha, 1 051 620 familii de ţărani aveau 4 015 053 ha, iar 300 000 de famili de ţărani erau complet lipsite de pămînt. O primă concluzie: „Pricina răscoalelor — arăta pe atunci C. Dobrogeanu-Gherea — este marea mizerie a ţăranului, nemiloasa lui exploatare". Alte documente existente în muzeu atestă că moşia generalului Mami, un domeniu de peste 5 500 ha, cuprindea satele Măldăeni, Brabmna şi Scrioaştea din Teleorman; altă moşie, de peste 2 400 ha se întindea peste împrejurimile Dobroteştilor, la Slobozia-Mîndra, moşieriţa Ana Kalimaki avea peste 6 000 de ha. Ea locuia la Paris, iar arendaşii jecmăneau pe ţărani şi pentru proprietareasă şi pentru ei. Bătrînii din Hodivoaia — Giurgiu îşi amintesc că arendaşul moşiei din comuna lor a venit cu un cal şi o pereche de boi, iar după cîtva timp ,,a agonisit 60 de vaci de rasă, 100 boi şi 30 de cai. în 1907, pe moşia Zimnicea, condiţiile de muncă erau îngrozitoare: ţăranul primea în dijmă 4 pogoane pe care ie muncea de la arat pînă la strîngerea recoltei i produsele obţinuite se împărţeau una şi una cu arendaşul; pe deasupra mai lucra gratuit pentru arendaşi încă două pogoane; în afară de aceasta ţăranul era obligat să mai muncească la arendaş 4 zile cu braţele, 2 zile cu carul, să transporte 50 de saci la gară sau în port, să dea plocon limba porcului, 20 de ouă, 4 pui şi să plătească cocănitul şi pîndăritul. Lipsa de pămînt, grelele învoieli, cîinoşenia arendaşilor şi vătafilor, a perceptorilor şi jandarmilor au împins milioanele de obidiţi şi umiliţi la răzvrătire. Cele mai multe exponate din muzeu se referă la firul desfăşurării răscoalei, la reprimarea ei singeroasă. Coasele, furcile, topoarele au fost transformate de ţărani, din unelte de muncă, în arme împotriva asupritorilor. Satele, unul după altul, intrau în fierbere. Conacele şi alte proprietăţi moşiereşti ardeau. Arendaşii şi vătafii care nu reuşiseră să fugă la oraşe dădeau socoteală pentru fărădelegile lor. Primăriile erau devastate, iar condicile în care fuseseră înscrise contractele de învoieli agricole erau distruse. Ziarele vremii consemnau zilnic evenimente: „Zarva se răspîndeşte de multe ori prin tragerea clopotelor de la biserici sau aprinderea de locuri la marginea satelor". La Slobozia-Mîndra, ţăranii în frunte cu Ion Mitru şi Neatu Florea, au mers la conacul moşiei şi i-au pus foc, în comuna alăturată, Plopii Slăviceşti, răsculaţii, conduşi de Florea Ilie şi Ion Staicu, au pornit spre conacul arendaşului şi după ce s-au răfuit cu administratorul, au ars toate actele şi registrele moşiei. La Dobroteşti, ţăranii au distrus conacul moşiei, iar la Siliştea-Gumeşti au pornit cu plugurile să împartă pămîntul boieresc. După ce relata panica ce cuprinsese autorităţile locale, şeful poliţiei din Alexandria se adresa printr-o telegramă ministrului de interne spunind:... „Rog ordonaţi trimiterea armatei". Şi guvernanţii au trimis armata ■ Ofiţerii, odrasle ale moşierilor şi capitaliştilor, au ordonat trupelor să tragă în masa răsculaţilor, să şteargă cu tunurile satele de pe suprafaţa pâmîntului. O asemenea soartă au avut-o multe sate printre care: Stăneşti, Hodivoaia, Vieru din Vlaşca. Reprimarea a fost cruntă : mii de răsculaţi au muşcat ţărîna, înroşind cu sîngele lor pămîntul. Alte mii de ţărani au fost închişi, bătuţi şi schingiuiţi. Satele au fost pîrjolite. Copiii, femeile şi bătrînii au continuat să fie roşi de foamete şi de pelagră. Numeroase exponate vorbesc despre mişcarea de solidaritate a muncitorimii, studenţimii şi intelectualităţii înaintate din ţară cu ţărănimea răsculată şi despre largul răsunet internaţional al răscoalei din 1907. Cu toată reprimarea singeroasă a răscoalei, guvernanţii nu au putut infringe dîrzenia ţărănimii. După răscoală, ţăranii din satul Dulceanca — Teleorman, se adresau cu un memoriu lui I. I. Brătianu, în care ii spuneau: ...„veţi şti că în acest an am făcut-o cam în neştiinţă; veţi şti că o să facem alta din ştiinţă, că-i destul de cînd suferim jugul, şi robia cea barbară boierească... că altfel ne e mai dulce moartea decit viaţa şi rătăcirea din urmă — adică aceea care va urma — are să fie mai mare decît cea din înainte". în ultima încăpere, multe documente demonstrează că adevărata rezolvare a problemei ţărăneşti a fost posibilă numai după cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare în frunte cu avangarda ei, Partidul Comunist Român. Al. Ștefănescu La acest număr de telefon se primesc de către redacţia noastră, între orele *—11 şi 17—20, întrebări şi sesizări privind diferite probleme cetăţeneşti, industriale şi culturale. La o parte din sesizările primite răspunde redactorul de serviciu A. Pavlovici. „ Un grup de cetăţeni, fite care C. Popescu şi I. Mărgărit, doresc să afle unde pot fi vulcanizate cauciucurile de autoturisme. De la cooperativa „Metaio-casnica” aflăm că se pot efectua vulcanizări, la unităţile: nr. 44 din şos. Ştefan cel Mare nr. 82 ; nr. 51 din bd. l Mai nr. 6; nr. 9 din calea Moşilor nr. 298. • Tov. E. Şutea sesizează faptul că de circa două luni este spartă o conductă de apă Interioară, care a degradat pereţii de la etajele IV şi VII ale blocului OS-4 din cartierul Drumul Taberei. Tov. I. Caragheorghe, de la Sectorul I.A.L. nr. 12 raionul 16 Februarie, ne comunică : „Blocul OS-4 se află în perioada de garanţie. Constructorului îi revine sarcina de a remedia defecţiunile ce se ivesc. Insă acesta nu răspunde în timp util la chemările ce i se fac. Interesîndu-ne la întreprinderea de Instalaţii montaj izolaţii — tov. C. Mazilu, şeful lotului de Instalaţii, ne-a comunicat că s-au făcut verificări la faţa locului. în cursul zilei de azi, se vor face reparaţiile necesare. A curs destulă apă timp de 2 luni pe ţeava spartă. Cînd doi se ceartă... al treilea păgubeşte, şi acesta este locatarul. • Tov. 1. Popovici doreşte să afle unde se pot cartona cărţi. De la tov. Tudor Mihai, şeful serviciului producţiei la întreprinderea poligrafică „Grafica nouă", aflăm că secţia specializată unde se poate adresa este : unitatea din str. Dinu Vintilă nr. 4. • Un grup de cetăţeni ce locuiesc pe străzile Emilia Irza, Ing. Teodora, I. Scorţaru vor să afle modul în care îşi pot procura lăzi metalice pentru depozitarea resturilor menajere. Tov. D. Iancu, de la întreprinderea de salubritate Bucureşti, ne comunică : „Solicitanţii unor asemenea lăzi metalice se vor adresa printr-o cerere la întreprinderea noastră, calea Flevnei nr. 80, specificând adresa și numărul de persoane care locuiesc în imobilul respectiv. Concertul laureaţilor . Actualitatea culturală a doilea dintr-o serie care credem câ va continua, a reunit aseară pe podiumul Ateneului patru cîntăreţi şi un instrumentist. Toţi deţinători ai unor însemnate distincţii obţinute anul trecut în concursuri internaţionale de prestigiu la Toulouse şi Hertogenbosch, la Moscova, Birmingham şi Madrid. în bună formă vocală, baritonul Vasile Martinoiu a demonstrat un lirism de bună factură, dramatism fără accente patetice şi o sensibilitate, totuşi, cam afectată în interpretarea ariilor din „Rigoletto”, „Trubadurul“ şi a unuia din cele „Şapte cîntece pe versuri de Clément Marat“ de Enescu. Adriana Codreanu a dezvăluit incontestabilă forţă dramatică în ariile din „Manon Lescaut“, „La rondine“ de Puccini, şi multă graţie şăgalnică în „Foicica, foicica“ de Tiberiu Brediceanu. Mugur Bogdan — deşi într-un program de numai trei bucăţi— a oferit un veritabil recital. Căci baritonul clujean, denotă pe lingă o bună stăpînire a mijloacelor de expresie vocală, şi o cultivată ştiinţă a interpretării, ce valorifică subtil fiecare notă din partitură. O anumită nobleţe a conferit ariei lui Valentin din ,Faust“ de Gounod, ca apoi să imprime ariei din „Ernani“ de Verdi un intens dramatism cu combustie interioară şi în final să facă din „Gornistul“ de Paul Constantinescu o emoţionantă baladă intonată cu fior de autentic rapsod. Ludovic Spiess a confirmat strălucirea vocală ce îi permite să dea ariei din „Aida“ caracterul unui veritabil și bărbătesc madrigal, să comunice în aria din „Othello“ de Verdi un sentiment tragic, punctat de accente zguduitoare ce dispar ca prin farmec în „Tînjesc“ de Enescu, unde miniatura delicată este cizelată cu mare fineţe. Paul Staicu, în Concertul nr. 2 pentru corn şi orchestră de Richard Strauss ne-a făcut să descoperim că acest instrument are nebănuite resurse expresive, atunci cînd este stăpînit de un artist, şi câ ar merita să fie scos nu aşa de rar din anonimatul orchestrei. Şi cu toate acestea, concertul nu ne-a mulţumit pe deplin. Nu numai fiindcă orchestra simfonică a Cinematografiei — dirijată cu extremă bunăvoinţă de Constantin Bugeanu — avînd de făcut faţă unui program atît de diversificat — a executat fără relief şi fără adîncime un program în care şi Suita în Do major de Enescu a fost tălmăcită fără fior şi poezie. Dar mai ales fiindcă nu a existat o concepţie unitară asupra concertului în ansamblul său. Dacă programele oferite de Mugur Bogdan şi Ludovic Spiess au avut darul să dezvăluie faţete multiple ale talentului interpreţilor, celelalte au fost unilaterale. Neîndoios că registrul lor e mult mai bogat şi ar fi fost cazul să-l demonstreze, fără să se plieze unor cerinţe ale organizatorilor concertului (O.S.T.A.) Înclinaţi către un program de „varietăţi muzicale“ rezolvat pe linia minimei rezistenţe. Să sperăm deci că al treilea concert al laureaţilor, scutit de asemenea carenţe, va prilejui o mai bună cunoaştere a artiştilor. O merită şi el şi publicul. A. Sandu LA MUZEUL DE ARHEOLOGIE de pe strada I. C. Frimu se află, printre sutele de obiecte, care dau mărturie despre viaţa şi civilizaţiile ce s-au desfăşurat pe pămîntul nostru, o măsuţă în lut ars. Spune foarte multe această "măsuţă" — aici fotografiată — şi care, nu mai înaltă decît degetul cel mic, nu a fost o simplă jucărie şi nici un bibelou pentru cei care au plămădit-o din lut cu mii de ani în urmă. Mai intîi, ne arată că şi cu unelte foarte primitive şi în înspăimîntător de grelele condiţii de trai, omul a năzuit spre civilizaţie şi spre artă. Nu s-a mulţumit să taie şi să despice copacii şi să-i folosească oricum. Măsuţa aceasta— descoperita în urma unor săpături mai vechi la Găscioarele, lingă Olteniţa, de către o echipă condusă de arheologul Gheorghe Ştefan — aparţine culturii Gumelniţa din neoliticul tîrziu, o culturămai evoluată, răspîndită în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Ce formă perfectă are măsuţa aceasta joasă, cu tăblia circulară, susţinută pe picioare oblice! Ea dă mărturie despre priceperea oamenilor din străvechile timpuri, de a alcătui forme armonioase, de o geometrie cu splendide proporţii. La asemenea mese se adunau familiile de crescători de vile, agricultori, vînători şi mîncau ceea ce le ofereau natura şi vrednicia lor. Unii dintre ei erau deja artişti, de regume ce se pricepeau să facă asemenea mese, ba şi să le închipuie în figurine de lut ars. Lăsăm la o parte alte mobile ţie care oamenii le făureau in aceleaşi timpuri îndepărtate sau idolii şi calpenii lor. Masa de la Căscioarele Eneoliticului nu este ceva izolat şi întîmplător. Ea reprezintă prototipul meselor careau continuat, peste milenii şi peste secole, a fi folosite de populaţiile pămîntului nostru. O regăsim şi astăzi în multe case ţărăneşti din întreaga ţară. O vedem la Muzeul Satului, dacă cercetăm interioarele unor gospodării din comunele Argeşului şi Caracalului. O vedem în compoziţia pictorului de la Huşi şi Iaşi, Ştefan Dimitrescu, compoziţia intitulată Cina (1924). In jurul ei îşi ia în tăcere şi reculegere modesta fiertură cotidiană familia de ţărani moldoveni pictată de Ştefan Dimitrescu, de la ale cărui interioare cu scoarţe agăţate pe pereţii de un alb imaculat s-a inspirat şi Ion Ţuculescu. In formă monumentalizată, construită din două porţiuni circulare de piatră, măiestrit proporţionale, masa oamenilor din neolitic, apoi masa sătenului apartman -......-, infinit evoluate, a devenit Masa Tăcerii sau Masa Dacică din ansamblul de monumente creat de sculptorul Constantin Brâncuşi la Tîrgu-Jiu (1937— 1938). Profund legat de tradiţiile patriei, de folclorul şi stilistica artei ei, Brâncuşi — considerat de mulţi drept cel mai de seamă sculptor al veacului nostru—, a dat mesei tîlcul ei străvechi, acela de loc de reuniune al familiei. In ansamblul de monumente de la Tîrgu- Jiu, Masa Tăcerii are şi un sens de reculegere, de meditaţie recunoscătoare faţă de strămoşi, faţă de cei care au dus şi dezvoltat viaţa de-a lungul mileniilor şi secolelor pe acest pămînt al nostru. Ansamblul de la Tîrgu-Jiu este dedicat eroilor căzuţi pentru patrie în primul război mondial, iar, în contextul acesta, masa de piatră — desăvîrşită ca formă — îşi capătă sensul culminant, devine simbolul vieţii obşteşti de pe pămîntul nostru şi este legată prin Poarta Sărutului, de Coloana fără sfîrşit, care, în multiplele ei semnificaţii, o are şi pe aceea — mărturisită ■de însuşi sculptorul — de a aminti fiecărei noi generaţii îndatorirea de a crea, de a construi cît mai sus, cit mai înalt, cît mai măreţ. Masa de la muzeul străvechilor mărturii dovedeşte, astfel, continuitatea şi înflorirea vieţii, culturii şi artei de pe pămîntul românesc, necontenita strădanie spre păstrarea şi îmbogăţirea tradiţiei în ceea ce are ea dinamic şi măreţ. Petru Comarnescu ConsemnăriPOVESTEA UNEI MESE Omagiu regizorului Jean Georgescu între „omagiile" aduse unor mari cineaşti ca Jean Renoir sau Fritz Lang. Cinemateca a avut fericita idee de a înscrie ieri şi prezentarea unei selecţii din creaţia unui regizor român, intitulată discret : „Medalion Jean Georgescu". L-am putut revedea astfel pe cunoscutul realizator în ipostaza de foarte tînăr interpret, în rolurile principale, din Maiorul Mura (regia Ion Timuş) şi Aşa e viaţa (Regia Marin Jorda), filme mute din 1927—28 în care Georgescu fusese şi autorul scenariilor. Din creaţia sa de regizor au fost prezentate publicului. Visul unei nopţi de iarnă realizat între 1944—46 şi două ecranizări după Caragiale : o noapte furtunoasă (1942) devenită clasic al cinematografiei noastre şi recentul film în culori al studioului „Bucureşti", Mofturi 1900. O selecţie judicioasă, care subliniază valenţele multiple ale acestui creator — actor, scenarist şi regizor —, excepţionala durată a carierei sale, care fac din el o personalitate de seamă a filmului românesc şi justifică pe deplin omagiul adus de Cinematecă. De fapt, cariera sa cinematografică a început şi mai de mult, din 1923, o dată cu filmul Ţigăncuşa de la iatac, în ale cărui fotografii apare figura adolescentului care era pe atunci elev la Conservator. Acel film, care marca după primul război mondial, reluarea producţiei cinematografice româneşti, l-a făcut să contracteze morbul cinematografiei, căci un an mai tîrziu, în 1924, tînărul actor reuşea să realizeze un film în care era ei interpret, şi scenarist, şi regizor . Milionar pentru o zi — primul „film de autor" din istoria cinematografiei româneşti. După un start furtunos, urmează o tăcere de trei ani care oglindeşte greutăţile pe care le întîmpinau eforturile tînărului realizator, în climatul de indiferenţă generală pentru producţia cinematografică naţională, care domnea pe atunci la noi. Nu e de mirare, deci, dacă Ion Georgescu a plecat, prin 1929, să-şi satisfacă vocaţia la Paris. Numai el va putea descrie odată ce sumă de sacrificii i-au trebuit ca să reziste timp de zece ani în atmosfera de concurenţă fără milă a studiourilor de acolo şi, străin fiind, să reuşească a face o carieră de regizor să introducă pe genericele franceze, numele de Jean Georgesco. Anii petrecuţi la Paris i-au permis să-şi desăvîrşească darurile. Calităţile interpretului şi scenaristului s-au dezvoltat în opera regizorului care, reîntors în patrie, şi-a continuat activitatea pînă azi. O noapte furtunoasă, Visul unei nopţi de iarnă şi Mofturi 1900, revăzute ieri, dovedesc o stăpînire deplină a meşteşugului care îi îngăduie lui Jean Georgescu să-şi „vadă" filmul pe hîrtie, atunci cînd şi-a făcut scenariul. Seara de ieri ne-a convins că e un privilegiu pentru cinematografia noastră să posede un profesionist de această valoare, în plină maturitate creatoare. Omul acesta a cărui carieră se confundă cu mai bine de două-treimi din istoria filmului românesc, constituie un simbol. Simbolul continuităţii acestei cinematografii, de la eforturile eroice ale pionierilor, pînă la realizările noastre de azi. Ion Cantacuzino Varietatea vocabularului Limba română dispune de un vocabular pe cît de bogat, pe atît de felurit — capabil să exprime cele mai subtile idei şi mai nuanţate stări morale. între Însuşirile ei de căpetenie, posibilitatea de a varia elementele lexicale pentru a exprima aceeaşi noţiune este deosebit de largă. Sinonimia reprezintă, în adevăr, una dintre cele mai valoroase Înzestrări ale limbii : ea conferă stilului o coloratură lexicală caleidoscopică. Dar, nu numai atât , din sursa fertilă a sinonimiei Îşi trage existenţa şi o calitate proprie, prin excelenţă, conţinutului , precizia, căci deşi — ca sens — aparent identice, sînt, în limba noastră, numeroase cuvintele vrednice să redea acele specifice trăsături semantice, foarte fin deosebitoare pentru aceeaşi noţiune. In povestea «Punguţa cu doi bani", Ion Creangă are nevoie să amintească de cîteva ori numele unei noţiuni. Pentru a evita monotonia expresiei, marele nostru povestitor recurge la trei cuvinte cu valoare sinonimică. Iată : ,,Şi cum o găseşte (cucoşul), o şl ia In ciont...”, „...Dă-te jos şl vezi ce are cucoşul cela In plisc...” şi în_şl Începe a trînti cu ciocul în geam...” La rindul său, Mihail Sadoveanu, avînd trebuinţă să numească de mai multe ori, la începutul romanului ,,Venea o moară pe Siret”, un anumit fenomen al naturii, foloseşte cîţiva termeni cu sensuri din sfera aceleiaşi noţiuni, zicind : ,,In anul 1888, o secetă îndelungată, vreme de două săptămîni, a uscat lanurile...”, ,,In imaşuri, vîntul sttrnea pulbere, fîneţele sunau uscat şi trist, papuşoaiele îşi răsuceau frunzele In arşiţă...” şi oamenii. In zăduf, furnicau repeziţi în toate părţile de vătafi". Exemplul ce urmează este de dată mai recentă şi aparţine nu unei scrieri beletristice propriu-zise, ci unui articol literar-publicistic, în care, de asemenea, pentru aceeaşi noţiune, autorul a recurs la patru sinonime : ,,Mergeam pe un drum de munte şi totul imi arăta că mă aflu în împărăţia zăpezii...”, «...brazi înveşmîntaţi fantastic în omăt...“. .....din abundenta ninsoare opriseră doar cîţiva fulgi...” şi: «...pădurea şi neaua Gramatica işti/ tes universuri întregi...» (Geo Bogza , „împărăţia zăpezii”, contemporanul, nr. 6/1967). Aminteam, mai înainte, şi de însuşirea precizării unor nuanţe semantice, calitate obţinută tot cu ajutorul cuvintelor, dar de astă dată parţial sinonimice. Şi în această privinţă ar putea fi citate numeroase exemple. Să ne referim la cuvintele palmă şi mină care, deşi au înţelesuri deosebite, sunt întrebuinţate unul în locul altuia sau amîndouă, alternativ, într-un anume context, apreciindu-se că pot reda aceeaşi idee — ca în exemplul următor : „Cu palma lui Fred aşezată pe umărul lui Coni şi totul privit de departe, scena ar fi putut să pară plină de prietenie şi devoţiune. Mîna lui Fred putea să fie comentată ca un gest ocrotitor...”. („Circul", în Viaţa românească nr. 1/1967). Cum, însă, cele două cuvinte nu-şi suprapun perfect* şi pentru orice situaţie, sensurile, ele sînt folosite, de obicei, — cum se şi cuvine, — cu nuanţele de accepţie pe care au calitatea de a le exprima, ca în acest exemplu din nuvela „La hanul lui Mînjoală“ de I. L. Caragiale : „M-am aruncat pe şea ; jupîneasa bătrînă mi-a deschis poarta, şi am ieşit. Rezemat cu palma stingă pe coapsa calului, mi-am întors înapoi capul ; peste zăplazul înalt se vedea adumbrindu-şi cu mîna arcurile sprîncenelor". Citind aceste exemple, este cu neputinţă să ne închipuim că folosirea elementelor de vocabular parţial sau integral sinonimice, în textele semnalate, se datoreşte pur şi simplu unei întîmplări Apelul la sinonimie constituie fără îndoială, un act deliberat, el fiind menit — aşa cum spuneam — să confere stilului varietate şi precizie. Atrăgînd atenţia asupra acestui important aspect al expresiei, gîndul ni se duce — prin contrast — la unele texte care nu folosesc această sursă bogată a limbii noastre. Spre exemplu, într-un fragment de roman, — scris, de altfel, cu o remarcabilă acuitate a observaţiei, — am întîlnit mai multe pasaje de acest fel : „...ceasul meu prins cu o curea de încheetura pumnului, mult mai legat de mine decît un ceas demodat de buzunar sau de casă...” ..Eram hotârît să spun nu, chiar înainte de a mi se spune ceva...” ; „...desfășurîndu-se toată, în toate straturile văzute simultan...“ sau . ......mi-am căutat hrana, dar de fapt, nici nu-mi mai aduc aminte decît cu un oarecare efort ce s-a mai întîmplat pentru că de fapt, de atunci mă pregăteam...” „Vestibul“, în Viaţa românească nr. 12/1966). Asemenea imperfecţiuni de ordin stilistic aţin uneori calea şi altor condeie: ele provin, desigur, nu dintr-o lipsă a limbii noastre în elemente lexicale variate, ci din neatenţia celor care se exprimă şi care nu-şi dau seama că astfel diminuează valoarea scrisului lor. NT Mihăescu Repertoriu de primăvară Două noi cicluri pentru abonaţi In cea de a treia parte a stagiunii sale, Cinemateca anunţă un ciclu dedicat lui Erich von Stroheim, iar altul, filmului de aventuri. Singuraproducţie din ciclu, care îl reprezintă pe Stroheim regizorul este Caruselul realizată în 1923, un an înaintea capacităţii. în rest, ciclul II înfăţişează aproape exclusiv pe Erich von Stroheim, interpretul, îl vom vedea, astfel, în două filme de Billy Wilder : Spionaj în desert (1943) în care interpretează rolul mareşalului Rommel şi-i are ca parteneri pe Franchot Tone, Anne Baxter, Peter van Eick, Akim Tamiroff etc., şi Bulevardul amurgului (1950), evocare a Hollywood-ului de altădată, în compania Gretei Garbo îl vom urmări, în Cum mă doriţi ?, adaptare după o pesă de Pirandello ; alături de Arletty îl vom vedea în Afacerea Korlik şi alături de Frederic March în Iubeşte pe aproapele tău, adaptare după romanul cu acelaşi nume al lui Remarque. Va mai evolua de asemenea într-o ecranizare a unei piese de Strindberg, Dansul morţii şi în Marele Flammarion, ecranizarea unui roman de Vicky Baum realizată în 1945 de Anthony Mann, autorul lui Cymarron. In ciclul aventurii, pe lîngă un film de Harry Piei intitulat neliniştitor Oameni, fiare şi senzaţii (n-o fi cumva cel reprezentat acum cîteva luni la televiziune ?), mai notăm filmul australian Overlanders, Şoimul blestemat de John Houston cu Humphrey Bogart şi Mary Astor, Gentleman Jim de Raoul Walsh cu „Erroll Flynn, Union Pacific în care faimosul de Miile i-a distribuit în 1938 pe Barbara Stanwick şi Anthony Quinn şi Fugarul cu James Mason. Din acest ciclu se desprind două capodopere : Cei şapte samurai de Akiro Kurosawa şi... Pinochio de Walt Disney. De ce să ne mirăm ? Dacă te gîndeşti bine la capcanele pe care i le întind lupul şi vulpea, Pinochio este filmul cel mai aventuros din ciclu ! Prelungirea abonamentelor se face, pentru ambele cicluri, pînă la 13 martie, eşalonat, potrivit zilei pentru care este eliberat abonamentul. Si in afara abonamentelor... în spectacolele de matineu, cinemateca va prezenta Ştrengărită, un film de Marc Allegret (1953) cu Jean Marais, Dany Robin și Jeanne Moreau între 6—11 martie, cunoscuta comedie britanică Fîsete în paradis (13—18 martie), Micul rebel cu Shirley Temple (20—25 martie) și ecranizarea sovietică după Jules Verne Insula misterioasă (27 martie—4 aprilie). Cu bilete la casă vor mai rula filmul lui Jean Cocteau Testamentul lui Orfeu (1960) cu Jean Marais (7 martie). Cine l-a ucis pe Moș Crăciun de Christien Jaque cu Hary Baur (11 martie). Pilot de încercare, film american cu Clark Gable, Spencer Tracy şi Mirna Loy (14 martie). Cerul este al vostru de Jean Gremillon, cu Charles Vanel (18 martie), Mitsou, un film interpretat de Claude Rich (21 martie) ca şi un recital Jean Epstein la 24 martie în cadrul căruia vor putea fi vizionate filmele mute Inima credincioasă. Căderea casei Usher și Finis terrae. La 28 martie si 1 aprilie va fi prezentat filmul lui Jean Paul le Chanois , Mandrin. Atrage atentia că in spectacolele cu bilete la casă ale Cinematecii n-a fost inclus nici unul dintre filmele realizate de Erich von Stroheim indispensabile pentru a întregi o imagine autentică despre unul din cei mai proeminenţi maeştri ai cinematografului. Retrospectiva in care Stroheim regizorul este prezent doar cu Caruselul nu mai e, în lumina aceasta, cu totul reprezentativă. Iată de ce sugerăm Cinematecii să programeze în spectacole cu bilete la casă marile filme în care von Stroheim și-a asumat rolul autorului. T. c. Teatru BĂRBIERUL DIN SEVILLA (Din distribuţie : Cornel Finăţeanu, Constantin Gabor, Lela Cincu, Vasile Martinoiu, Ioan Hvorov, Maria Sandulescu. Dirijor: Cornel Trăilescu) — Teatrul de operă şi balet, tel. 16.48.26, ora 19.30. SINGE VIENEZ (Din distribuţie : Nicolae Ţâranu, Adriana Codreanu, Valeria Rădulescu, Constanţa Cimpeanu, Petre Valentin, Iancu Groza, Maria Wauvrina, Nae Roman. Dirijor: Gherase Dendrino) — Teatrul de stat de operetă, tel. 14.80.11, ora 19.30. RAZVAN şi VIDRA (Din distribuţie : Alexandra Glugaru, Grigore Vasiliu Birlic, Emanoil Petruţ, Eugenia Dragomirescu, Marcel Angelescu, Chirii Economii) — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora 20. DOMIII GLEMBAY (Din distribuţie : Toma Dimitriu, Nicolae Brancomir, Cella Dima, Gheorghe Cozobel) — Teatrul naţional „I. L. Caragiale", sala Studio, tel. 15.15.53, ora 19,30. D-ALE CARNAVALULUI (Din distribuţie : Toma Caragiu, Aurel Cioranu, Ştefan Bănică, Marin Moraru, Rodica Tapalagă, Gina Patrichi, Octavian Cotescu) — Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, tel. 5.60.60, ora 19,30. CAZUL OPPENHEIMER (Din distribuţie : Fory Ettelle, Emeric Schäffer, Sorin Gabor, George Carabin, Septimiu Sever, Nicolae Mavrodin) — Teatrul «Lucia Sturdza Bulandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 19.30. HENRIC AL IV-LEA (Din distribuţie : George Constantin, Eugenia Badulescu, Constantin Brezeanu, Mihai Heroveanu) — Teatrul „C. I. Nottara”, sala Magheru, tel. 15.93.02, ora 19.30. SCAUNELE (In distribuţie: Ileana Predescu, Constantin Rauţchi, Dan Nasta) — Teatrul „C. I. Nottara”, sala Studio, bd. Magheru nr. 20, ora 20. UN HAMLET DE PROVINCIE (Din distribuţie: Amza Pellea, Silvia Popovici, Vasilica Tastaman, Sanda Toma, Mişu Fotino) — Teatrul de comedie, telefon 16.64.60, ora 20. RICHARD II (Din distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Marinescu, Gh. Ionescu- Gion, Corina Constantinescu) — Teatrul Mic, tel. 14.70.81, ora 19.30. VINOVAŢI FARA VINA (Din distribuţie : Angela Macri, Sandu Rădulescu, Dimitrie Drăgan, Constantin Răşchitor, Ica Motin, Niki Rădulescu) — Teatrul ,,Barbu Delavrancea“, tel. 12.94.23, ora 20. MUŞCHETARII MĂGĂRIEI SALE — Teatrul „Ion Creangă”, tel. 12.85.56, ora 15.30. MAGISTRALA TINEREŢII — Ansamblul artistic al Uniunii Generale a Sindicatelor, tel. 13,13.00, ora 20. MiLLo director — prezintă studioul Institutului de artă teatrală şi cinematografică „I. L. Caragiale", la Casa de cultură a studenţilor, ora 20. IARMAROCUL PITICULUI CLIP — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Victoriei nr. 50, tel. 15.23.77, ora 17. PARADA REVISTEI (Din distribuţie : Marilena Bodescu, Zizi şerban, stela Popescu, Horia Căelulescu, Florin Anca, Dan Demetrescu) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase”, sala Savoy, telefon 15.56.78, ora 19.30. COLIBRI MUSIC-HALL (Din distribuţie: Mircea Crişan, Gică Petrescu, Didi Ionescu, Luchi Marinescu, Doina Badea) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase”, sala din calea Victoriei nr. 174, telefon 15 04.18, ora 19.30. CONCERT DE MUZICA DE CAMERA Valentin Gheorghiu-pian, ștefan Gheorghiu-vioară — Sala mică a Palatului, ora 20. INTERNATIONAL ’67 - Circul de stat tel. 11.01.20, ora 19.30. Cinema DACII — cinemascop — Patria (11.80.25) 9. 11.30, 14. 18.30, 19. 21.15 ; București (15 61 54) - 11. 11.15. 13.30. 16.15. 18.45. 21 ; Luceafărul (15.87.67) — 9. 11.15, 13.30, 16.15, 18 45. 21 ; Festival (15.63.84) — 8.15, 10.30, 12.45, 15. 17.15. 20. DIMINETILE UNUI BĂIAT CUMINTE - Aurora (35.04.66) — 18.15, 20.30 ; Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 16, 18.15. 20.30. NIMENI NU VOIA SA MOARA — Excelsior (18.10.88) — 9.80, 12.15, 15.15, 18. 20.30 . Melodia 02.06.88) — 8.45, 11. 13.30, 16. 18.30. 21 . Miorita (14.27.14) — 8.30, 12.15, 15. 17.45, 20.30. ZORBA GRECUL — cinemascop — Floreasca (12.28.30) — 15.15. 18. 21. SANJURO — cinemascop — Colentina (35.07.09) - 15 30. 17.43. 20. GOLGOTA — cinemascop — Progresul (23 94.10) — 15.30. 18 20.30. Fin Înaripatul (împreună cu lumina VERDE — cinemascop — Lumina (16.23.35) — 9.15, 12.30, 16. 19.15. DUBLA LOTTE — Cinemateca (13.92.72) — 10. 12. 14. OMUL DIN RIO - Unirea (17.10.21) — 15.30. 18. 20 30. ZILE RECI (împreună cu FANTOMA IMN MOBISVILLE) — Feroviar (16 22.73) - 8.30. 12 15, 16, 20 . Modern (23.71.01) — 10, 16, 20. FIDELITATE - Flacăra (21.33.40) -13.30, 18, 20.88. VIZITA — cinemascop — Buzești (15.62.79) — 15.50, 18, 20.80. OLANDEZUL ZBURĂTOR — Tomis (21 49.46) — 16.15. RIDEM CU STAN ȘI BRAN — Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18, 20.30. UN MARTOR IN ORAS — Floreasca (12.28.31)) — 9. 11, 13 . Giulesti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30 . Lira (31.71.71) — 15.30, 18, 20.30. MOSHI, MOSHI - ALO, JAPONIA ! — Timpuri Noi (15.61.10) — 9, 11.45, 14. 16.15, 18.30, 20.45. MONDO CANE (ambele serii) — Volga Ul.91.26) — 9.30, 12.45, 16.15, 19.45 : Cosmos (35.19.15) — 15.80, 19 ; Cotrocenl (13.62.56) — 16.30, 19. FANTOMA DIN MORISVILLE — Capitol (16.29.17) — 9, 11.15, 13.30, 15.45 18.15, 20.45. OGLINDA CU DOUA fete — Arta (21.31.86) — 8.45, 11, 13.15, 15.45, 18.15, 20.45. Flamura (23.07.40) — 9, 11.15, 15.30, 15.45, 18.15. 20.30 . Drumul Sării (31 28.13) — — 15 30, 18. 20.30. ANUNȚ MATRIMONIAL — Ferentari (23.17.50) — 15 30, 18. 20.30. TUNELUL — cinemascop — Munca (21.50.97) - 16. 18.15. 20.30. LUMEA MINUNATA A FRATILOR GRIMM — cinemascop — Moşilor (12.52.93) - 15. 17 45. 20.30 . Cringasi (17.38.81) — 15. 17. 20. EL GRECO — cinemascop — Pacea (31.82.52) - 15.45. 18. 20.15. INSPECTORUL DE POLIȚIE Tomis (21.49.46) - 9. 11.15, 13.30. 16. 20.45 . Republica (11.03.72) — 9 45. 12. 14.15, 16.30, 18.45. Sl Grivita (17.08.58) — 9. 15. 13.30. 16. 18.13. 20.30. CERUL ȘI IADUL — Viran (21.39.82) - 15.30. 18, 20.15. NU SUNT DEMN DE TINE — Bucea! (17.05.47) — 8. 11-15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.45; Rahova (23 91.00) — 15.30. 18, 20.30; Aurora (35.04.66) — 8.45. 11, 13.15, 15.45; Victoria (16.28.79) - 9.30, 18.30, 15.30. IN GENUNCHI MA ÎNTORC LA TINE - Dacia (16.26.10) — 8.45 — 13.80 in continuare, apoi 16. 18.30. 21. PRIMUL AN DE CĂSNICIE — Union (13.49.04) — 15.30, 18, 20.30. EVADARE IN TĂCERE - Gloria (22.44.01) — 9.15, 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30 5 victoria (16.28.79) - 18.15, 20.30. Radio AZI PROCUR AMUL I 17.10 Cadran cultural. Chipuri şi privelişti argeşene. însemnări de B&fuţu T. Arghezi. 17.36 Muzica şi levada: „Prometeu" de Beethovţg radio. 1907 — Putem a ţărănimii. Vorbe: diu, membru core4 18 15 Varietăţi rru pe adresa dun de melodii rot gazin — „Scut tractivă (relu acttzc ««7» Muntenia de Dumitru Capotatiu, în:§8 PSrn iubitorii muzicii UC CV. mere. Cvintetul în Sol major pentru coarde de Brahms. 22.48 Romanţe şi serenade pe versuri de Mihail Eminescu. PROGRAMUL II 17.10 Dansuri spaniole de Albeniz. 17.30 Vechi cîntece populare: „Pe cîmpul cu florile", „Cît îi valea Crişului“, „Ia mai cîntă cucuie" 17.40 Cronica literară de Gr. Nicolescu. 17.50 Arii din operete româneşti. 18.00 Mici piese simfonice de Sibelius. 18.35 Interpreţi îndrăgiţi: Constantin Drăghici şi Gigliola Cinquetti. 19.05 Ciclul „Figuri şi momente din istoria muzicii româneşti": Paul Constantinescu (emisiunea a II-a). Prezintă prof. univ. Zeno Vancea. 19.50 Selecţiuni din „Estrada duminicală". Povestea unui cîntec: „Mai am un singur dor" de G. Şorban. 20.05 Ciclul „Opera preclasică": fragmente din „Crăiasa zînelor" de Henry Purcell. Televiziune 18.00 Pentru cei mici, Ala Bala. Mărţişoare pentru copii. 18.25 Filmul „Ham Ham !”. 18.35 Pentru tineretul şcolar : „Zilele babei“, ecranizare după balada lui Vasile Alecsandri. 18.50 Publicitate. 18.58 Ora exactă. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Buletinul meteorologic. 19.23 Şah 19.40 Aventurile lui Robin Hood. 20.10 Cabinet medical T.V.: Gripa. Transmisiune de la Spitalul Colentina. 20.30 Cîntă violonistul Ralph Holmes (Anglia). 20.50 Fată-n faţă. Reprezentanţi ai terţului — cumpărători. 21.20 Campiomondial de patinaj artistic (File, perechi). Transmisiune de " pp Telejurnalul de noapte, emisiunii. —ia: Baletul p*alci,bu"? Parcă mai lipseşte ceva... Pornind de la incidentul descoperirii unui schelet în cursul unor paşnice săpături de construcţii, filmul lui Siegfried Hartmann realizează o neaşteptată confruntare trecut-prezent cu consecinţe etice pregnante. Pentru personajul feminin al filmului, Helga, trecutul înseamnă război, fascism, căsnicia cu un om pe care nu l-a putut stima şi o legătură pasageră cu un dezertor pe care l-a salvat de la moarte, adevăratul tată al unicului ei copil. Femeia toi urăşte propriile erori, încearcă să se desprindă de ele, să le împiedice , să pătrundă în viaţa ei calmă de astăzi. Şi alege calea compromisului, izolîndu-se într-o închisoare a tăcerii, rupîndu-se de ai săi, obţinînd adică un efect contrar celui scontat. Autorii filmului îşi lărgesc aria de investigaţie, adăugind dezbaterii lor etice semnificaţii politice şi înscriind drama Helgar Sachs într-o alta majoră. Un fost medic dintr-un lagăr nazist a suferit o uimitoare metamorfoză, evadare in tăcere producţie DEFA-Berlin, regia Siegfried Hartmann interpretează : Fritz Dietz, Dieter Wien şi Marita Brthme, devenind un onest şi anonim fabricant. Dar cum dovezile crimelor lui au rămas, el face tot posibilul să le distrugă şi tentativa lui costă noi vieţi. Pe asemenea premise Interesante, este construită o Intrigă poliţistă, palpitantă cel puţin în intenţie. Din păcate însă, intenţiile realizatorilor sînt deservite de o anume rigiditate a tratării. Punctată doar, evoluţia Helgăi e înfăţişată fără căldură, aşa încît personajul e devitalizat, se adresează exclusiv raţiunii, nu şi sensibilităţii noastre, îl înţelegem, dar nu ne emoţionează. Cît despre complicaţiile poliţiste ale intrigii, pe lîngă faptul că nu sînt prea abil conduse, ele suferă de rezolvări în mod inexplicabil împinse în culise, ca de pildă modul în care este prins, la graniţă, răufăcătorul atît de ingenios ascuns. în acest film în care există crime, asasini, complici conştienţi şi inconştienţi, detectivi şi mister, a fost omis tocmai acel ceva greu de definit care trebuia să unească amănuntele şi să dea viaţă întregului : logică, ritm, căldură. Urmarea ? Filmul este departe de a se număra printre producţiile valoroase ale studiourilor DEFA. Adriana Rotaru