Informatia Bucureştiului, iulie 1967 (Anul 14, nr. 4318-4339)

1967-07-22 / nr. 4336

a 2-a S. O. S.-ul simţurilor Mă adresez dv. in speranţa că zia­rul va lua poziţie ţi ne va ajuta ca după muncă să ne odihnim. Locuiesc pe o Intrare din bd. Re­publicii nr. 20* * — intrarea Ser«. Tancu Ion, îngusta cu cite s case pe dreapta ţi stingă, ţi o casă In ES­­chiderea aleei. Şapte persoane de pe această alee au maşini personale, nici unul garaj ţi toate aceste maşini au încâlceat trotuarele, iar noi pietonii mergem prin mijlocul drumului. Şl aceasta nu ar fi nimic ! Zgomotul Insă ne Chinuie rău, nu atlt In timpul zilei cit mal ales noaptea, şl poate nu atlt hirtitul motoarelor sau Întoarcerea maşinilor, citeva cu un demaraj mi­zerabil, cu­ trunticul uşilor de la ma­şini In timpul nopţii la diferite ore cînd copiii, bătrlnii, oamenii muncii se odihnesc­ şi cind sub fereastra lor slnt deşteptaţi de... poc I poc I poc I zgomote infernale care te enervează şi adio odihnă. Aceste zgomote supără şi chinuie uneori la orele 24, 1, 2, 3, 1, cind fie­care semeţ conducător de auto vine singur sau Însoţit, cine ştie de unde, şi trinteşte uşile maşinilor. Este drept că trăim in „goana după maşină personală“. Insă acum mai trebuie să gonim după odihnă. VICTOR MIEJtEANU Ciudat... Îndeobşte, anumite flin­te (printre care se numără poate şi autorii insomniilor de pe bd Republicii) îşi cumpără Fiaturi pentru a scoate ochii vecinului (Înţeleg: oameni sîntem). Dar urechile ? Ce-aveţi cu ure­chile noastre ? Orele artei Am remarcat promptitudinea cu care organizaţiile comerciale, Între­prinderile, instituţiile care doresc sau au legături directe cu populaţia, şi-au reorganizat programele de funcţio­nare şi primire. În funcţie de noile programe ale salariaţilor. Cu atlt mai mare mi-a fost mira­rea, cind astăzi după-amiază, la ora 18,5, voind să vizitez expo­ziţia de desene de la Galeria naţio­nală de artă mi s-a spus că muzeul s-a Închis, cu toate că afişul anunţa orele de vizitare 101--13. Consider că ar trebui analizat dacă nu este cazul ca să se prelungească orele de vizitare ale muzeului (pro­punerea mea ar fi ca ora de închi­dere să fie 20,30) cu atlt mai mult cu cit vizitarea unui muzeu nu se fee* In grabă el este un act de culturâ. Mi se pare că actualul program — cu închiderea la ora 18, îndepărtează tocmai pe cel care după orele de program, după ce au luat masa, vin INFORMATIA de AL. MIRODAN In oraş pentru & plimbare In jurul orelor 18—ia şi gâsese muzeul lischi. Cred că discuţia s-ar putea extinde, cuprinzînd programul de vizitare şi pehtru alte muzee şi expoziţii. VERONICA BEJ­AN tffCGttíM — Bucureşti Lăcrima (famneavódStra e re­zem­­nabilă, într-ad­evăr, deoarece e cam greu să-ţi organizez/­ zi­lele în raport cu programul Mu­zeului de artă (precum şi al In­­stituţiilor surori), s-o chiuleşti de la serviciu pentru atremenele­ lui LuChian sau să baţi la uşa şefu­lui de secţie, solicitind o în­voire cu ştampilă şi iscălitură pentru El Greco (,,e un caz ur­gent"). Singura soluţie ar fi ca administraţia galeriei să vădeas­că un plus de elasticitate­, filode­­lîndu-şi programul în funcţie de vizitatori. Adică al timpului de care dispun oamenii. Aşa cum observăm şi din scrisoare, spo­reşte necontenit cererea de artă. Prin urmare, oferta — întruchi­pată în ore — trebuie sporită in proporţii corespunzătoare, duet acasă. Ştiam pînă la ceasul de faţă de execuţia capitulării fără condiţii , şefii depozitelor (ie­leriane din Bucureşti au inven­tat însă vinzarea f#s condiţii, fi­e operaţiune interesantă în a Cărei alcătuire­ hazardul joacă un rol de seamă, dacă net decisiv chiar, fi ceva in genul lozului în pite. Dai bănui, închizi ochii şi scoţi un bilet­ din borcan. Pe urmă începe Cunoscuta stare în­frigurată a omului care mizează pe generozitatea destinului. Stînd la poartă, în fața casei, privești în zare pe sub genele abia în­tredeschise, camionul cu lemne ca și cum l-ai „fila"... Camionul se apropie încet-încet, tu, mistic sau nu, te rogi interior, intero­gindu-te dramatic : — Ciștigător ! Necîștigător ! Vor fi uscate lem­nele ? Vor fi ude ? Voi avea parte de foc bun in sore la iarnă . Vom degera de frig.? Şi cind ca­mionul a ajuns în faţa porţii, fie că sari în sus de bucurie, îm­brăţişîndu-ţi nevasta , am cîştigat , fie că, mai adesea (aşa cum glă­­suiesc legile loteriei) te laşi pradă amarului. Comentînd precum anul trecut, precum in '63: — era de aşteptat, eu n-am noroc la letone. Apoi, după o tăcere : — în schimb la alţii, nu ştiu cum se face că... uite. Lui ParaschiV de la nr. 14, e-al treilea an cind li cade fag uscat... tfni'L. Aşa o fi şi pe lu­mea cealaltă ? Sî te repezi ia bu­fetul din colt intru consolatoarea alcoolizare. Mă întreb dacă Stilul ac®Sta de a face comer- este sortit să rămînă localizat în domeniul com­bustibilului Sau Va fa­ce Cumva prozeliţi invadîrid şi alte zone. Păşind, de pildă, îfftr-un maga­zin de încălţăminte, le îndrepţi fără ocoluri înspre casierie, ce­­rînd : — O pereche de pantofi 42 și jumătate ! — 290 lei, zice casieriţa. — Poftim, faci tu’ întin­zînd banii, în vreme ce primeşti un bon. — Asta-i tot, spune casieriţă. Puteţi pleca. O să primiţi pan­tofii la domiciliu. — Ştiu, murmuri tu. Aici glasul trădează o şovăire. — Ce mai doriţi ? Tu roşeşti, aruncînd priviri fu­gare în jur pentru a te asigura că nu te-aude nimeni. — Vreau să vă rog ceva. — Nu înțeleg, mai tare. — Hm... îndrăznesc să vă rog... dacă sînteţi amabilă... ştiu că nu se mai obişnuieşte... dar... în sfîrşit... aş putea să-l văd ? Totul e sa ai noroc S-au consumat destule polemici pe seama sensului celor două cuvinte : „autoservirea“ și „autodeservirea“ și dacă s-a ajuns sau nu la o regulă definitivă — pe noi. În calitate de cumpărători (nu știe cum ar părea substantivul derivat de la „autoser­vire" care se referă la cumpărător) mai puţin ne Interesează. De aceea nici nu mă glndesc să tratez lingvis­tic sau filologic aceste două sensuri, ci­ mă frămlntă ideea dacă pentru amlndouă s-au creat Instituţiile ne­cesare, spre a le da cu adevărat viaţă In limbajul zilnic. Dacă la ma­gazinul «Alimentara» (poate după concursul Iniţiat­­ se va spune altfel) te poţi servi cu ceea ce doreşti şi faci plata după ce ţi-ai umplut coşul, supravegheat, bineînţeles, de „ochii şi urechile" unui vânzător fantomă, poţi să spui că este o „autoservire“,­­« depozitul de lemne unde dai banii şi ţi se trimit lemnele acasă (operaţie nesupravegheată de nimeni), poţi să spui că e o­­,autodeservire“. Aici am vrut să ajung eu şi toţi cei care privim cu cel mai mare dublu această „autodeservire". Dacă la „autoservire» se foloseşte supravegherea (magazinului) de ce nu şi la „autodeservire» să se folo­sească controlul (cumpărătorului) 1 CORNELIU GHIŢESCU •ti­ Staminelor nr. 8, Bucureşti Dac-am înţeles bine, depozi­tele la Care vă referiţi au inau­gurat un stil nou de cumpărare a lemnelor­­ intri în birou, co­manzi, nu ţi se arată nimic, nu vezi nimic, plăteşti totul şi te Se mai întlmplă și aşa.. Desene de S. Novac l LANSAREA COLECŢIEI I.ALBATROS“ Încă o colecţie belettistică de pres­tigiu a fost mulată de către Editura pentru literatură, după „Minerva“ şi „Romane de ieri şi de azi", apărute recent. Noua Serie este consacrată poe­iiei româneşti din trecut şi de astăzi, cuprinzînd în planul de apariţii tot ceea ce este valoros in cîmpul liricii noastre. Lansarea colecţiei va avea loc luni, la ora 19, în incinta librăriei „M. Sadoveanu" din bd Magheru nr. 6, în prezenţa poetului Marin Sorescu, au­torul volumului de „Poeme“ care inau­gurează colecţia. Atit volumul cît şi apariţiile ulterioare vor fi prezentate publicului de către poetul Vasile Nico­­lescu, şeful secţiei de poezie şi critică de la această editură. Cu sau fără pretenţii... *) Intenţia lăudabila a autorului Mierea Lerban care s-a străduit să interpreteze artistic documentele is­torice care ne-au rămas despre scurta dar vijelioasa domnie a lui Vlad fi­ — denumit şi Ţepeş — in­tenţie animată îndeosebi de dorinţa de reabilitare a omu­lui care a fost Vlad în polemică cu falsele legende (şi cronici) ce au denaturat lucidi­tatea şi vitejia voievodului muntean, prezentat deseori numai ca un setos de sînge, ca un simbol al cruzimii nemăsurate, s-a soldat CU un mate­rial literar dramatic realizat doar în mică măsură (pe ideea portretu­­lufî dramatizat)­, ambiţios îffsă în pro­misiuni, din păcate doar declarate­­şi în caietul program şi în dialo­guri­, nu şi împlinite­. Lucrarea se prezintă ca o înşiruire de momente, e drept în ordinea cronologică a domniei lui Vlad, care însă nu de­vin artistic nici fapte generatoare de conflict, nici situaţii dramatice capabile să reliefeze caractere. Ală­turarea întîmplărilor în text nu de­păşeşte stadiul expozitiv ; în scenă se povestesc bătălii şi evenimente ce au loc în afara ei sau trădări puse la cale de boieri, se relatează întîmplărî mărunte (voievodul nu mănîncă, bea multă cafea, nu doar­­roc — deci e în permanentă veghe), apoi se recapitulează ceea ce s-a mai povestit o dată, rămînîndu-ne doar privilegiul de a asculta cîteva monologuri, cîteva hotărîri și foarte multe pedepse. Autorul ratează o idee interesantă a conflictului din­tre erou şi Timpul său, pe care o enunţă dar se opreşte la acest sta­diu, preferind în schimb să-l for­ţeze de a face declaraţii cu prea multă semeţie despre orgoliul şi pu­terea de a fi domn ; fantezia auto­rului nu este prea bogată şi supli­neşte cu greu datele istorice care l-au inspirat, ceea ce-l face ca pe lingă unele momente izbutite ca sugestie (scena pedepsirii boierilor de ospăţ), sa opereze la modalităţi banale de film serial (tabloul de la mănăstire), ceea ce coboară eroul şi văduveşte piesă de fior dramatic în decorul lui Mihai Tofan, simplu şi sugestiv prin evocarea atmosferei de ev mediu (podiumul confecţionat din coceni, mobilierul din lemn ma­siv, elementele figurative din metal), reprezentaţia se desfăşoară în pri­ma ei parte corect şi cu un vizibil efort din partea regiei (Gheorghe Jora) şi­ a interpreţilor de a da cît foari multă tensiune interioară unor momente ilustrative prin excelenţă ; în partea a dotra efortul îşi spune cuvîntul şi, epuizaţi, creatorii nu mai reuşesc decît să se repete. Nu numai din această cauză ne-a sur­prins finalul spectacolului care (mai ales ca text)". Contravine flagrant spiritului în care a fost gîndită evo­carea istorică. Actorul Mihail Mihail (Vlad Ţepeş) reuşeşte cîteva mo­mente de vibraţie interioară, suge­­rînd frămîmarea şi cinstea severă a eroului; se lasă însă prea uşor în voia atitudinilor exterioare, ţe­pene, pozînd neconvingător şi vio­lenţa şi măreţia voievodului, ală­turi de Vlad, femeia-ostaş Staia, vajnică şi iubitoare, găseşte în Mi­­nodora Condur interpreta potrivită dar fără strălucire. Se cuvine să remarcăm relieful oferit de Ion Ul­men­ (boierul Albu) şi Radu Gheor­ghe Jipa (Patru) unor personaje nu prea complexe şi cîteva siluete schiţate de actorii Lucian Temelie (vornicul Condrea), Radu Dumitrescu (contele) şi Laurenţiu Mărgineanu (boier Urmeş). La observaţiile critice de mai sus s-ar putea să ni se răspundă, aşa cum am auzit aseară un spectator, cum că piesa şi spectacolul sunt fără pretenţie, că desigur nu e Vlaicu Vodă, dar că e totuşi ceva. Refuz să cred că această afirmaţie con­vine artiştilor gălăţeni, altădată mai exigenţi cu actul de creaţie. Cred, de asemenea, că e momentul să nu mai facem aprecieri cu înţeles de uşoară îngăduinţă, chiar dacă e vor­ba de o piesă originală, istorică sau nu, chiar dacă e vorba de un spec­tacol al unui teatru din regiune. Chiar dacă teatrul a venit în tur­neu intr-o stagiune estivală cam săracă, acum în miezul verii cînd căldura poate moleşi şi spiritele critice. Emil Riman •­ Teatrul de stat Galaţi — „Ţepeş Vodă* de Mircea Leb­an. U­nul dintre cele mai reprezentative evenimente muzicale ale anului rămîne fără Îndoială Împlinirea a 200 de ani de la moartea compozitorului preclasic german Georg Phillip Telemann (1681—1767). Fără a dispune de condiţiile de afirmare ale contemporanilor săi Bach şi­ Händel, muzicianul din Magdeburg a trecut multă vreme neobservat, anoni­matul creaţiei lui Telemann menţinîn­­du-se pînă aproape de cel de al doilea război mondial. Desigur că soarta com­pozitorului care a lăsat posterităţii 33 de opere, 71 de oratorii, 600 de uverturi pen­tru­ orchestră, 700 de lieduri, nu putea rămlne în continuare sub vălul uitării în condiţiile in care valorile trecutului sunt minuţios cercetate şi repuse în cir­culaţia artistică. Orăşul Magdeburg (R.D.G.) şi-a dobîindit în ultimmul deceniu un bun renume pentru manifestările mu­zicale periodice organizate în amintirea marelui său concetăţean. Festivalul Telematin desfăşurat Intre 22—26 Iunie 1967 a cuprins pe lingă obiş­­nuire de concerte şi spectacole de opera, o seamă de acţiuni paralele menite să sublinieze atît valoarea reală a unui compozitor ce­ va trebui Situat de azi înainte pe aceeaşi treaptă cu Bach şi Händel, cît şi grija de a oferi o nouă optică asupra precursorilor. Un simpo­zion de muzicologie, o expoziţie docu­mentară, atribuirea numelui lui G. Ph. Telemann şcolii de muzică din Magde­burg şi a unei străzi principale a ora­şului — Iată doar citeva din acţiunile menite a oferi o strălucire aparte acelei sărbători Desigur că nu putem­i cuprinde in­co­respondenţa noastră decit o parte din concerte şi spectacole, totuşi suficiente pentru a ilustra bogăţia festivalului de la Magdeburg. Premiera operei „Damon“ sub bagheta lui Gottfried Schwiers, con­certul­ orchestrei de cameră din Moscova sub conducerea lui Rudolf Barsal, spec­tacolul „Pimpinone» susţinut de Staats­oper din Berlin, concertul vestitului „Thomanerchor“ din Leipzig In domul oraşulu­i, prezentarea valoroasei poveşti lirico-dramatice „Hamburger Admirall­­tätsmusik 1723» şi concertul festiv de închidere unde şi-au dat concursul vio­lonistul sovietic Michail Walman Şi so­prana noastră Emilia Petrescu — Ne so­cotim momentele cele mai reprezentative ale festivalului TéTernam­ de anul acesta, înscenarea modernă a Operei precla­sice ridică o multitudine de probleme atli în faţa regizorului cit mai ales a Interpreţilor. Totuşi­ Inteligenţa şi fan­tezia directorului de scenă Diettrich Litt a salvat din cartoane Opera „Damon“, parodierea lumii antice prin verva In­terpretării muzicii lui Telemann şi prin noul libret îmbogăţit cu elemente aflate în subtextul originalului, transformed premiera — desuetă odinioară — in­tr-un răsunător succes. Desigur că „pia­tra de încercare» a tuturor manifestă­rilor artistice a rămas „Ino­cantate» stră­lucit interpretată de Emilia Petrescu sub conducerea lui Gottfried Schwiers. Timp de peste o jumătate de oră (întreaga parte a doua a programului) soprana noastră a făcut risipă de tehnică vo­cală, de forţă, de Inteligenţă şi stăpînire a stilului,, fiind unanim apreciată ca cea mai mare artistă care a evoluat pe scena din Magdeburg. De un superior nivel ştiinţific s-a bucurat simpozionul de muzicologie, des­făşurat timp de două zile in clădirea muzeului oraşului. Peste 20 de comuni­cări susţinute de cercetători din Anglia, R.F. a Germaniei, Cehoslovacia, Ro­mânia, R.D. Germană etc., au discutat multilateral moştenirea Iul Telemann. Referatul „Muzica Iul Telemann In Ro­mânia” prezentat de semnatarul rîndu­­rilor de faţă a stîrnit Interes pe de o parte prin larga răspîndire a creaţiei compozitorului german la noi (Încă din 1767 publicul din Braşov a cunoscut suita orchestrală „Wassermusik“), iar pe de alta parte prin identificarea unor elemente româneşti în muzica lui Tele­mann. Sîntem convinşi că „dreptatea“ făcută lui Bach după o sută de ani de la moarte se va repeta şi cu G. Ph. Te­lemann după două veacuri, mai ales că editarea operei sale a căpătat un ritm viu în ultima vreme, spre a fi pusă la dispoziţia marelui public. Este o valorificare care nu mai poate în­­târzia, mai ales că festivalurile de la Magdeburg (bine organizate, cu pro­grame variate şi atractive) şi-au cu­cerit prestigiul Internaţional. Viorel Cosma Însemnări de la Festivalul muzical „G. Ph. Telemann“ La Casa centrală a creaţiei populare (Urmare i din pag. 1) • în plină desfăşurare se află faza regionială a celui de-al VIII-Iea Concurs al formaţiilor artistice de amatori de la oraşe şi sate. între­cerea, care angajează un mare nu­măr de artişti amatori, cuprinde în program dansuri, cîntece, pro­grame de brigăzi artistice, forma­ţii orchestrale, solişti, grupuri vo­cale, coruri etc. , îndrumarea metodică e o preo­cupare permanentă a Casei centra­le a creaţiei populare. în acest sens se preconizează organizarea în lunile septembrie şi octombrie a unor instructaje de specialitate pen­tru instructorii artistici din secto­rul coregrafic, teatral şi brigăzi artistice. De asemenea, se pregă­teşte deschiderea noului an de în­­văţămînt al şcolilor populare de artă.­­ Cîteva cuvînte şi despre acti­vitatea editorială. Astfel, sectorul de teatru are sub tipar sau în curs de definitivare, piese într-un act, semnate de dramaturgii Al. Mirodan, Paul Everac, V. Solomon, Gheorghe Vlad, Valentin Muntea­­nu etc. şi lucrări teoretice din care notăm „Cartea regizorului“ a lui N. Dinescu. Sectorul ele literatură are în planul de apariţii, printre altele, o culegere de texte (scene­te, versuri, montaje, monoloage etc.), în cinstea celei de-a 20-a aniversări a proclamării Republicii Socialiste România, precum şi di­verse broşuri metodice. Tot în cinstea celei de-a XX-a piese ale compozitorilor I. D. Chi­­rescu, Radu Palade, l­aurenţiu Pro­feta etc. Alte culegeri care vor vedea lumina tiparului în acest sector sînt: o antologie întrunind cele mai reprezentative lucrări ale unor compozitori clasici şi contem­porani români (de la Gheorghe Ste­­phănescu şi Caudella pînă la Mi­hail Jora, Marţian Negrea, Sabin Drăgoi) şi culegerea­­ de cîntece populare pentru solişti vocali — „O cunună-i ţara întreagă“ — adu­nate de Ludovic Paceag.­­ Sectorul de teatru pregăteşte o surpriză: înfiinţarea unui studio experimental în care vor activa laolaltă actorii amatori şi profesio­nişti. Asupra acestei iniţiative, vom reveni cu alt prilej: aniversări a proclamării Republicii a face progres _ B pe la sectorul muzical va edita o eule- I we.“«SL.10?Horiei-I VERTICAL : 1. Copilaşul onţinînd­­ şi săgeţi (dim.) - infiniţi gere de cîntece de masă conţinînd I • La invitaţia Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii, ne-au vizitat ţara profesorul universitar Georges Al­bert Astre, secretar general al Comi­tetului naţional al scriitorilor francezi, membru al PEN-clubului, membrii în conducerea mişcării pentru pace din Franţa, împreună cu soţia, dr. Berthe Astre Hahn, şef de clinică la Facultatea de medicină din Paris. Oaspeţii au vizitat staţiunile de pe litoralul Mării Negre, oraşul Constanţa, monumentul de la Adamclisi, Histria, Deltă Dunării, regiunile Argeş şi Ol­tenia. Au vizionat spectacole de teatru şi filme româneşti, au cunoscut insti­tute medicale şi au avut contacte cu oameni de ştiinţă şi Cultură din ţara noastră. La Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii s-au întîlnit cu membri ai Comitetului şi reprezentanţi ai pre­sei şi radioului Despre podoaba capilară De vorba cu MICHEL CALAIS directorul Centrului tehnic al coafurii franceze La invitaţia UCECOM, Michel Calais, directorul Centrului teh­nic al coafurii franceze a făcut timp de o săptămaînă demonstraţii în faţa celor mai buni coafori din Bucureşti şi din ţară. Am profitat de acest fapt pentru a-i pune cî­teva întrebări legate de activita­tea sa. — Aţi sosit In ţara noastră ca re­prezentant al unei Instituţii de spe­cialitate. Cind S-a Înfiinţat ea şi In ce scop ? — Orice femeie modernă se preocupă cu multă atenţie de aspectul ei exterior şi deci de pieptănătură, unul din pri­mele elemente estetice ale figurii. In acest context rolul coaforului creşte, pentru perfecţionarea lui a luat fiinţă, cu şase ani în urmă, la Paris, Centrul tehnic al coafurii franceze. Pe la noi trec anual peste 1 000 de coafori şi frizeri pentru perfecţionare In aplicarea celor mal moderne metode de lucru, pro­duse cosmetice capilare şl pieptănaturi noi. — Aţi putea să ne schiţaţi linia pieptănăturilor din această vară . — Pentru că rochiile şl fustele sunt scurte, părul este şi el scurt şi foarte scurt. E comod, e şic, e „jeune". Mai ales că femeile își pot schimba într-o clipă (la propriu, vorbind) atît culoa­rea cît și lungimea pârului prin Inter­mediul perucilor, al meselor, al pesti­­şelor... — Aceste adaosuri de pâr se folo­sesc numai la ocazii . — Nu. Ele sint întrebuințate In toate orele zilei. E amuzant să vezi o fată ie­şind din bazinul de topt cu un păr cas­taniu scurt şi la garderobă să o regă­seşti cu plete blonde, iar seara la tea­tru, să te întimpine o fetişcană cu flori un bucle acajou. — Aţi vorbit de teatru şi flori un pic. Ce garnituri se folosesc in acest sezon pentru decorarea pieptănătu­rilor . — Multe funde, panglici, fiori (artifi­ciale șl naturale) șl aproape de loc stra­­suri. — Culorile la modă . — Platinul a decăzut. Se poartă blon­dul cendre (cenușiu) și duré (auriu) ; de asemenea acajou (maron roșcat) ; foarte ades prindem in păr mese albe. Se Intîmplâ să vopsim însă, un singur cap fn două-trei pînă la cinci tonuri în dife­rite nuanţe ale aceleiași ecr­uri. — Dar negru 7 — Nu e îndrăgit de franţuzoaice din două motive : unul, nu le este apro­piat, brunele adevărate fiind foarte rare şi doi, nu uitaţi că părul negru la figura care nu l-a avut din naştere aspreşte chipul, maturizînd trăsăturile (de obi­cei cind femeile îşi vopsesc părul obli­gate de vlrstă) aleg o culoare cu un ton mai deschis decît cea iniţială a părului mir. — Dar linia coafurii propriu-zise . — Cit mai aproape de natural. Să dea impresia că o undă de vint a fluturat prin păr şi l-a aşezat în bucle largi, în onditleuri relaxate sau în mese uşor răz­vrătite. Seara buclele sunt mai „lucrate", apar cocuri de bucle (cel mai ades false), meşe gen zulufi. — Dar pentru bărbaţi 7 — Frizerii sunt obligaţi să cunoască acum şi amănunte legate de coafură pe care adesea le folosesc şi la Bărbaţi. Linia modernă este ca ceafa să rămînă acoperită de un păr mărunt, frumos ro­tunjit, fără tăieturi bruşte, cu perciuni alungiţi pînă aproape de lobul urechii (tot din păr mărunt). Cărarea este înlo­cuită de „puncte de pornire" (gen vîr­­tej). Se foloseşte lacul pentru fixarea unor pliuri mai pretenţioase. In încheiere vreau să subliniez că întotdeauna moder­nul şi elegantul se bazează nu pe excen­tricităţi ci pe o linie simplă, cit mai aproape de cea naturală. Gabriela Bucur SAREA Nevoile alimentare ale omului in ceea ce priveşte sarea de bucătărie au con­stituit, se pare, subiect de discuţii In contradictoriu încă de la Începuturile practicii medicale. Nu se cunoaşte momen­tul în care omul a început să consume, zilnic, sare. Sanscrita şi limbile fiice n-au rădăcină comună pen­tru acest cuvînt. Nu se ştie nici dacă indoeurope­­nîi, In vremea primelor lor migraţii, obişnuiau sarea în alimentaţie. Totuşi sa­rea a fost folosită In vre­mea civilizaţiilor timpurii. Homer o găsea „divină“. Au trecut doar clteva mii de ani de atunci şi iată că sarea nu lipseşte astăzi din­ nici o bucătărie. Intre timp au fost duse războaie pentru stăpînirea unor re­surse naturale, iar faima vechilor drumuri comerciale ale sării... a ajuns pînă la noi. Pînă şi cuvîntul „salariu“ vine de la „In­demnizaţia pentru sare“ a soldaţilor romani. In aceste condiţii, e greu să pretindem că obiceiul de a pune sare In mîncare e un obicei... prost sau, măcar... nejustificat (Şi totuşi — oamenii de ştiinţă au spus-o — există des­tule recorduri antropologice ale oamenilor primitivi care, în mod cert, n-au folosit sarea). Vom încerca, deci... s-o luăm mai pe ocolite. La animalele de laborator hrănite cu sare în exces s-a constatat lărgirea ini­mii, creşterea presiunii sanguine, aspecte anormale ale electrocardiogramei. Rinichii erau de asemenea măriţi şi î­ntr o data — lezaţi. (Rinichii suferă deoarece ei concentrează sa­rea şi o elimină, dar mai suferă, Împreună cu ei, şi o preţioasă glandă endo­crină — suprasolicitata şi ea în aceste condiţii — su­prarenala). Nu se poate spune, însă că sarea e o otravă; peri­culos este numai — şi întotdeauna — excesul. Ce Însemnează, în acest caz, „exces“ ? Să calculăm , dacă nevoile zilnice ale unui adult sănătos, (care nu transpiră abundent ca să piardă sarea) nu depăşesc 15 grame, iar alimentele — mai ales cele de origine animală — conţin suficien­tă sare pentru a acoperi nevoile, dacă rinichiul şi glanda suprarenală nu lasă să se elimine decât ceea ce prisoseşte organismului, cantitatea ce depăşeşte 4-5 grame de sare pe zi (ci­­fră fixată cu îngăduinţă) ar reprezenta „excesul“. Vi se pare deplasat? În­trebaţi cardiacii şi hiper­tensivii, care sunt nevoiţi să evite uneori chiar şi unele alimente prea bogate în sare, cum ar fi laptele şi derivatele lui. Vă vor răspunde: 5 grame de sare pe zi, adăugată la mîncare, e mult. Adaosul de sare de bu­cătărie în alimentaţie ar avea o singură justificare: măsura în care influenţează gustul mîncărîlor şi sfera afectivă a consumatorului. Sugarilor, In nici un caz nu li se va da sare pină in momentul diversificării a­­limentaţiei cu legume şi supe de legume. Acestea, conţinînd mai puţină sare, permit un oarecare adaos; dar dacă la adultul sănă­tos excesul nu are înt­ot­deauna urmări evidente,­­ sugar pot apărea, in schimb, tulburări grave (cu febră şi oprirea creşterii). Totuşi un regim sărac în sare, la copii, poate duce la pierderea poftei de mîn­care şi la apariţia unor tulburări digestive. De a­­ceea medicul permite a­­daosul de sare cînd copilul a avut diaree sau a vărsat şi la sugarii care transpiră mult (în acest caz se pune în ceai nu mai mult de 1 g la mie). ...Şi cu aceasta punem punct discuţiei noastre despre sare, pentru că nu vrem să vă stricăm ape­­titul. Dr. E. Grosu ATENŢIE LA DIETA ALIMENTARĂ! Copilărie ORIZONTAL : 1. Evocări fiin vremea copilăriei lui Creangă — Scump copilului. 2. Bunicuța — Fără copii. 3. Maladie care afec­tează urechea — Film cu desene preferat de copii. 4. Cale — Au­torul volumului „Inimă de copil4*. 5. „Copilul rege al codrilor de brad* (Eminescu) — Apare la început sfîrşit * — Nume de fată. 6. Nu mai e copii — Prima silabă rostită de copil — Cap la coad­ă ! 7. usturoiat — Copil (fig.) — Unitate de măsură pentru timp. 8. In plină zi — Aceia — Prepoziţie latină. 9. Lei ! — Un tată... vitreg -- Notată în actul de naştere. 1­0. Copii cuminţi. 11. Fluierul lui Pan — Vine pe la gene — Drum spre culme. 12. în­trebare — Geantă specială în care se ţin obiecte de primă ne­cesitate ■— Poftim nepoliticos. 13. A face progres — e departe de _ cu arc Infinitiv nein­dicat pentru copii. 2. Trecut de vîrsta copilăriei şi tinereţei — A lăsa de azi pe mîine. 3. Copii — Nume de copil. 4. Raport tntre numărul copiilor nou născuţi şi numărul populaţiei tntr-o perioa­dă — Ene ! 5. Nume feminin — Intr-o adnotare • — Din zori şi Pînă In noapte (pl.). 6. Serveşte ! — De ochii lumii (fem.). 7. Au gustul pelinului — Sprinten în mişcări. 8. Luna cu care începe vacanţa mare — Bună pentru lapte — La cub ! 9. Nicuşor pe cînd era mai mic — Depuneri de roci argiloase aduse de ape — Sora mamei sau a tatii. 10. Şo­văitoare, neindrăzneaţă — Iubit fără margini. .. In familie — Arma lui Cupidon. 12. Tot (reg.) — Poveşti pentru... copii. 13. Că­luţul dobrogean — Bucuria co­piilor la căderea iernii — Cala­pod. Nie. Amariei iftifSfeate

Next