Informatia Bucureştiului, iulie 1967 (Anul 14, nr. 4318-4339)
1967-07-22 / nr. 4336
a 2-a S. O. S.-ul simţurilor Mă adresez dv. in speranţa că ziarul va lua poziţie ţi ne va ajuta ca după muncă să ne odihnim. Locuiesc pe o Intrare din bd. Republicii nr. 20* * — intrarea Ser«. Tancu Ion, îngusta cu cite s case pe dreapta ţi stingă, ţi o casă In ESchiderea aleei. Şapte persoane de pe această alee au maşini personale, nici unul garaj ţi toate aceste maşini au încâlceat trotuarele, iar noi pietonii mergem prin mijlocul drumului. Şl aceasta nu ar fi nimic ! Zgomotul Insă ne Chinuie rău, nu atlt In timpul zilei cit mal ales noaptea, şl poate nu atlt hirtitul motoarelor sau Întoarcerea maşinilor, citeva cu un demaraj mizerabil, cu trunticul uşilor de la maşini In timpul nopţii la diferite ore cînd copiii, bătrlnii, oamenii muncii se odihnesc şi cind sub fereastra lor slnt deşteptaţi de... poc I poc I poc I zgomote infernale care te enervează şi adio odihnă. Aceste zgomote supără şi chinuie uneori la orele 24, 1, 2, 3, 1, cind fiecare semeţ conducător de auto vine singur sau Însoţit, cine ştie de unde, şi trinteşte uşile maşinilor. Este drept că trăim in „goana după maşină personală“. Insă acum mai trebuie să gonim după odihnă. VICTOR MIEJtEANU Ciudat... Îndeobşte, anumite flinte (printre care se numără poate şi autorii insomniilor de pe bd Republicii) îşi cumpără Fiaturi pentru a scoate ochii vecinului (Înţeleg: oameni sîntem). Dar urechile ? Ce-aveţi cu urechile noastre ? Orele artei Am remarcat promptitudinea cu care organizaţiile comerciale, Întreprinderile, instituţiile care doresc sau au legături directe cu populaţia, şi-au reorganizat programele de funcţionare şi primire. În funcţie de noile programe ale salariaţilor. Cu atlt mai mare mi-a fost mirarea, cind astăzi după-amiază, la ora 18,5, voind să vizitez expoziţia de desene de la Galeria naţională de artă mi s-a spus că muzeul s-a Închis, cu toate că afişul anunţa orele de vizitare 101--13. Consider că ar trebui analizat dacă nu este cazul ca să se prelungească orele de vizitare ale muzeului (propunerea mea ar fi ca ora de închidere să fie 20,30) cu atlt mai mult cu cit vizitarea unui muzeu nu se fee* In grabă el este un act de culturâ. Mi se pare că actualul program — cu închiderea la ora 18, îndepărtează tocmai pe cel care după orele de program, după ce au luat masa, vin INFORMATIA de AL. MIRODAN In oraş pentru & plimbare In jurul orelor 18—ia şi gâsese muzeul lischi. Cred că discuţia s-ar putea extinde, cuprinzînd programul de vizitare şi pehtru alte muzee şi expoziţii. VERONICA BEJAN tffCGttíM — Bucureşti Lăcrima (famneavódStra e rezemnabilă, într-adevăr, deoarece e cam greu să-ţi organizez/ zilele în raport cu programul Muzeului de artă (precum şi al Instituţiilor surori), s-o chiuleşti de la serviciu pentru atremenele lui LuChian sau să baţi la uşa şefului de secţie, solicitind o învoire cu ştampilă şi iscălitură pentru El Greco (,,e un caz urgent"). Singura soluţie ar fi ca administraţia galeriei să vădească un plus de elasticitate, filodelîndu-şi programul în funcţie de vizitatori. Adică al timpului de care dispun oamenii. Aşa cum observăm şi din scrisoare, sporeşte necontenit cererea de artă. Prin urmare, oferta — întruchipată în ore — trebuie sporită in proporţii corespunzătoare, duet acasă. Ştiam pînă la ceasul de faţă de execuţia capitulării fără condiţii , şefii depozitelor (ieleriane din Bucureşti au inventat însă vinzarea f#s condiţii, fie operaţiune interesantă în a Cărei alcătuire hazardul joacă un rol de seamă, dacă net decisiv chiar, fi ceva in genul lozului în pite. Dai bănui, închizi ochii şi scoţi un bilet din borcan. Pe urmă începe Cunoscuta stare înfrigurată a omului care mizează pe generozitatea destinului. Stînd la poartă, în fața casei, privești în zare pe sub genele abia întredeschise, camionul cu lemne ca și cum l-ai „fila"... Camionul se apropie încet-încet, tu, mistic sau nu, te rogi interior, interogindu-te dramatic : — Ciștigător ! Necîștigător ! Vor fi uscate lemnele ? Vor fi ude ? Voi avea parte de foc bun in sore la iarnă . Vom degera de frig.? Şi cind camionul a ajuns în faţa porţii, fie că sari în sus de bucurie, îmbrăţişîndu-ţi nevasta , am cîştigat , fie că, mai adesea (aşa cum glăsuiesc legile loteriei) te laşi pradă amarului. Comentînd precum anul trecut, precum in '63: — era de aşteptat, eu n-am noroc la letone. Apoi, după o tăcere : — în schimb la alţii, nu ştiu cum se face că... uite. Lui ParaschiV de la nr. 14, e-al treilea an cind li cade fag uscat... tfni'L. Aşa o fi şi pe lumea cealaltă ? Sî te repezi ia bufetul din colt intru consolatoarea alcoolizare. Mă întreb dacă Stilul ac®Sta de a face comer- este sortit să rămînă localizat în domeniul combustibilului Sau Va face Cumva prozeliţi invadîrid şi alte zone. Păşind, de pildă, îfftr-un magazin de încălţăminte, le îndrepţi fără ocoluri înspre casierie, cerînd : — O pereche de pantofi 42 și jumătate ! — 290 lei, zice casieriţa. — Poftim, faci tu’ întinzînd banii, în vreme ce primeşti un bon. — Asta-i tot, spune casieriţă. Puteţi pleca. O să primiţi pantofii la domiciliu. — Ştiu, murmuri tu. Aici glasul trădează o şovăire. — Ce mai doriţi ? Tu roşeşti, aruncînd priviri fugare în jur pentru a te asigura că nu te-aude nimeni. — Vreau să vă rog ceva. — Nu înțeleg, mai tare. — Hm... îndrăznesc să vă rog... dacă sînteţi amabilă... ştiu că nu se mai obişnuieşte... dar... în sfîrşit... aş putea să-l văd ? Totul e sa ai noroc S-au consumat destule polemici pe seama sensului celor două cuvinte : „autoservirea“ și „autodeservirea“ și dacă s-a ajuns sau nu la o regulă definitivă — pe noi. În calitate de cumpărători (nu știe cum ar părea substantivul derivat de la „autoservire" care se referă la cumpărător) mai puţin ne Interesează. De aceea nici nu mă glndesc să tratez lingvistic sau filologic aceste două sensuri, ci mă frămlntă ideea dacă pentru amlndouă s-au creat Instituţiile necesare, spre a le da cu adevărat viaţă In limbajul zilnic. Dacă la magazinul «Alimentara» (poate după concursul Iniţiat se va spune altfel) te poţi servi cu ceea ce doreşti şi faci plata după ce ţi-ai umplut coşul, supravegheat, bineînţeles, de „ochii şi urechile" unui vânzător fantomă, poţi să spui că este o „autoservire“,« depozitul de lemne unde dai banii şi ţi se trimit lemnele acasă (operaţie nesupravegheată de nimeni), poţi să spui că e o,autodeservire“. Aici am vrut să ajung eu şi toţi cei care privim cu cel mai mare dublu această „autodeservire". Dacă la „autoservire» se foloseşte supravegherea (magazinului) de ce nu şi la „autodeservire» să se folosească controlul (cumpărătorului) 1 CORNELIU GHIŢESCU •ti Staminelor nr. 8, Bucureşti Dac-am înţeles bine, depozitele la Care vă referiţi au inaugurat un stil nou de cumpărare a lemnelor intri în birou, comanzi, nu ţi se arată nimic, nu vezi nimic, plăteşti totul şi te Se mai întlmplă și aşa.. Desene de S. Novac l LANSAREA COLECŢIEI I.ALBATROS“ Încă o colecţie belettistică de prestigiu a fost mulată de către Editura pentru literatură, după „Minerva“ şi „Romane de ieri şi de azi", apărute recent. Noua Serie este consacrată poeiiei româneşti din trecut şi de astăzi, cuprinzînd în planul de apariţii tot ceea ce este valoros in cîmpul liricii noastre. Lansarea colecţiei va avea loc luni, la ora 19, în incinta librăriei „M. Sadoveanu" din bd Magheru nr. 6, în prezenţa poetului Marin Sorescu, autorul volumului de „Poeme“ care inaugurează colecţia. Atit volumul cît şi apariţiile ulterioare vor fi prezentate publicului de către poetul Vasile Nicolescu, şeful secţiei de poezie şi critică de la această editură. Cu sau fără pretenţii... *) Intenţia lăudabila a autorului Mierea Lerban care s-a străduit să interpreteze artistic documentele istorice care ne-au rămas despre scurta dar vijelioasa domnie a lui Vlad fi — denumit şi Ţepeş — intenţie animată îndeosebi de dorinţa de reabilitare a omului care a fost Vlad în polemică cu falsele legende (şi cronici) ce au denaturat luciditatea şi vitejia voievodului muntean, prezentat deseori numai ca un setos de sînge, ca un simbol al cruzimii nemăsurate, s-a soldat CU un material literar dramatic realizat doar în mică măsură (pe ideea portretulufî dramatizat), ambiţios îffsă în promisiuni, din păcate doar declarateşi în caietul program şi în dialoguri, nu şi împlinite. Lucrarea se prezintă ca o înşiruire de momente, e drept în ordinea cronologică a domniei lui Vlad, care însă nu devin artistic nici fapte generatoare de conflict, nici situaţii dramatice capabile să reliefeze caractere. Alăturarea întîmplărilor în text nu depăşeşte stadiul expozitiv ; în scenă se povestesc bătălii şi evenimente ce au loc în afara ei sau trădări puse la cale de boieri, se relatează întîmplărî mărunte (voievodul nu mănîncă, bea multă cafea, nu doarroc — deci e în permanentă veghe), apoi se recapitulează ceea ce s-a mai povestit o dată, rămînîndu-ne doar privilegiul de a asculta cîteva monologuri, cîteva hotărîri și foarte multe pedepse. Autorul ratează o idee interesantă a conflictului dintre erou şi Timpul său, pe care o enunţă dar se opreşte la acest stadiu, preferind în schimb să-l forţeze de a face declaraţii cu prea multă semeţie despre orgoliul şi puterea de a fi domn ; fantezia autorului nu este prea bogată şi suplineşte cu greu datele istorice care l-au inspirat, ceea ce-l face ca pe lingă unele momente izbutite ca sugestie (scena pedepsirii boierilor de ospăţ), sa opereze la modalităţi banale de film serial (tabloul de la mănăstire), ceea ce coboară eroul şi văduveşte piesă de fior dramatic în decorul lui Mihai Tofan, simplu şi sugestiv prin evocarea atmosferei de ev mediu (podiumul confecţionat din coceni, mobilierul din lemn masiv, elementele figurative din metal), reprezentaţia se desfăşoară în prima ei parte corect şi cu un vizibil efort din partea regiei (Gheorghe Jora) şi a interpreţilor de a da cît foari multă tensiune interioară unor momente ilustrative prin excelenţă ; în partea a dotra efortul îşi spune cuvîntul şi, epuizaţi, creatorii nu mai reuşesc decît să se repete. Nu numai din această cauză ne-a surprins finalul spectacolului care (mai ales ca text)". Contravine flagrant spiritului în care a fost gîndită evocarea istorică. Actorul Mihail Mihail (Vlad Ţepeş) reuşeşte cîteva momente de vibraţie interioară, sugerînd frămîmarea şi cinstea severă a eroului; se lasă însă prea uşor în voia atitudinilor exterioare, ţepene, pozînd neconvingător şi violenţa şi măreţia voievodului, alături de Vlad, femeia-ostaş Staia, vajnică şi iubitoare, găseşte în Minodora Condur interpreta potrivită dar fără strălucire. Se cuvine să remarcăm relieful oferit de Ion Ulmen (boierul Albu) şi Radu Gheorghe Jipa (Patru) unor personaje nu prea complexe şi cîteva siluete schiţate de actorii Lucian Temelie (vornicul Condrea), Radu Dumitrescu (contele) şi Laurenţiu Mărgineanu (boier Urmeş). La observaţiile critice de mai sus s-ar putea să ni se răspundă, aşa cum am auzit aseară un spectator, cum că piesa şi spectacolul sunt fără pretenţie, că desigur nu e Vlaicu Vodă, dar că e totuşi ceva. Refuz să cred că această afirmaţie convine artiştilor gălăţeni, altădată mai exigenţi cu actul de creaţie. Cred, de asemenea, că e momentul să nu mai facem aprecieri cu înţeles de uşoară îngăduinţă, chiar dacă e vorba de o piesă originală, istorică sau nu, chiar dacă e vorba de un spectacol al unui teatru din regiune. Chiar dacă teatrul a venit în turneu intr-o stagiune estivală cam săracă, acum în miezul verii cînd căldura poate moleşi şi spiritele critice. Emil Riman • Teatrul de stat Galaţi — „Ţepeş Vodă* de Mircea Leban. Unul dintre cele mai reprezentative evenimente muzicale ale anului rămîne fără Îndoială Împlinirea a 200 de ani de la moartea compozitorului preclasic german Georg Phillip Telemann (1681—1767). Fără a dispune de condiţiile de afirmare ale contemporanilor săi Bach şi Händel, muzicianul din Magdeburg a trecut multă vreme neobservat, anonimatul creaţiei lui Telemann menţinîndu-se pînă aproape de cel de al doilea război mondial. Desigur că soarta compozitorului care a lăsat posterităţii 33 de opere, 71 de oratorii, 600 de uverturi pentru orchestră, 700 de lieduri, nu putea rămlne în continuare sub vălul uitării în condiţiile in care valorile trecutului sunt minuţios cercetate şi repuse în circulaţia artistică. Orăşul Magdeburg (R.D.G.) şi-a dobîindit în ultimmul deceniu un bun renume pentru manifestările muzicale periodice organizate în amintirea marelui său concetăţean. Festivalul Telematin desfăşurat Intre 22—26 Iunie 1967 a cuprins pe lingă obişnuire de concerte şi spectacole de opera, o seamă de acţiuni paralele menite să sublinieze atît valoarea reală a unui compozitor ce va trebui Situat de azi înainte pe aceeaşi treaptă cu Bach şi Händel, cît şi grija de a oferi o nouă optică asupra precursorilor. Un simpozion de muzicologie, o expoziţie documentară, atribuirea numelui lui G. Ph. Telemann şcolii de muzică din Magdeburg şi a unei străzi principale a oraşului — Iată doar citeva din acţiunile menite a oferi o strălucire aparte acelei sărbători Desigur că nu putemi cuprinde incorespondenţa noastră decit o parte din concerte şi spectacole, totuşi suficiente pentru a ilustra bogăţia festivalului de la Magdeburg. Premiera operei „Damon“ sub bagheta lui Gottfried Schwiers, concertul orchestrei de cameră din Moscova sub conducerea lui Rudolf Barsal, spectacolul „Pimpinone» susţinut de Staatsoper din Berlin, concertul vestitului „Thomanerchor“ din Leipzig In domul oraşului, prezentarea valoroasei poveşti lirico-dramatice „Hamburger Admiralltätsmusik 1723» şi concertul festiv de închidere unde şi-au dat concursul violonistul sovietic Michail Walman Şi soprana noastră Emilia Petrescu — Ne socotim momentele cele mai reprezentative ale festivalului TéTernam de anul acesta, înscenarea modernă a Operei preclasice ridică o multitudine de probleme atli în faţa regizorului cit mai ales a Interpreţilor. Totuşi Inteligenţa şi fantezia directorului de scenă Diettrich Litt a salvat din cartoane Opera „Damon“, parodierea lumii antice prin verva Interpretării muzicii lui Telemann şi prin noul libret îmbogăţit cu elemente aflate în subtextul originalului, transformed premiera — desuetă odinioară — intr-un răsunător succes. Desigur că „piatra de încercare» a tuturor manifestărilor artistice a rămas „Inocantate» strălucit interpretată de Emilia Petrescu sub conducerea lui Gottfried Schwiers. Timp de peste o jumătate de oră (întreaga parte a doua a programului) soprana noastră a făcut risipă de tehnică vocală, de forţă, de Inteligenţă şi stăpînire a stilului,, fiind unanim apreciată ca cea mai mare artistă care a evoluat pe scena din Magdeburg. De un superior nivel ştiinţific s-a bucurat simpozionul de muzicologie, desfăşurat timp de două zile in clădirea muzeului oraşului. Peste 20 de comunicări susţinute de cercetători din Anglia, R.F. a Germaniei, Cehoslovacia, România, R.D. Germană etc., au discutat multilateral moştenirea Iul Telemann. Referatul „Muzica Iul Telemann In România” prezentat de semnatarul rîndurilor de faţă a stîrnit Interes pe de o parte prin larga răspîndire a creaţiei compozitorului german la noi (Încă din 1767 publicul din Braşov a cunoscut suita orchestrală „Wassermusik“), iar pe de alta parte prin identificarea unor elemente româneşti în muzica lui Telemann. Sîntem convinşi că „dreptatea“ făcută lui Bach după o sută de ani de la moarte se va repeta şi cu G. Ph. Telemann după două veacuri, mai ales că editarea operei sale a căpătat un ritm viu în ultima vreme, spre a fi pusă la dispoziţia marelui public. Este o valorificare care nu mai poate întârzia, mai ales că festivalurile de la Magdeburg (bine organizate, cu programe variate şi atractive) şi-au cucerit prestigiul Internaţional. Viorel Cosma Însemnări de la Festivalul muzical „G. Ph. Telemann“ La Casa centrală a creaţiei populare (Urmare i din pag. 1) • în plină desfăşurare se află faza regionială a celui de-al VIII-Iea Concurs al formaţiilor artistice de amatori de la oraşe şi sate. întrecerea, care angajează un mare număr de artişti amatori, cuprinde în program dansuri, cîntece, programe de brigăzi artistice, formaţii orchestrale, solişti, grupuri vocale, coruri etc. , îndrumarea metodică e o preocupare permanentă a Casei centrale a creaţiei populare. în acest sens se preconizează organizarea în lunile septembrie şi octombrie a unor instructaje de specialitate pentru instructorii artistici din sectorul coregrafic, teatral şi brigăzi artistice. De asemenea, se pregăteşte deschiderea noului an de învăţămînt al şcolilor populare de artă. Cîteva cuvînte şi despre activitatea editorială. Astfel, sectorul de teatru are sub tipar sau în curs de definitivare, piese într-un act, semnate de dramaturgii Al. Mirodan, Paul Everac, V. Solomon, Gheorghe Vlad, Valentin Munteanu etc. şi lucrări teoretice din care notăm „Cartea regizorului“ a lui N. Dinescu. Sectorul ele literatură are în planul de apariţii, printre altele, o culegere de texte (scenete, versuri, montaje, monoloage etc.), în cinstea celei de-a 20-a aniversări a proclamării Republicii Socialiste România, precum şi diverse broşuri metodice. Tot în cinstea celei de-a XX-a piese ale compozitorilor I. D. Chirescu, Radu Palade, laurenţiu Profeta etc. Alte culegeri care vor vedea lumina tiparului în acest sector sînt: o antologie întrunind cele mai reprezentative lucrări ale unor compozitori clasici şi contemporani români (de la Gheorghe Stephănescu şi Caudella pînă la Mihail Jora, Marţian Negrea, Sabin Drăgoi) şi culegerea de cîntece populare pentru solişti vocali — „O cunună-i ţara întreagă“ — adunate de Ludovic Paceag. Sectorul de teatru pregăteşte o surpriză: înfiinţarea unui studio experimental în care vor activa laolaltă actorii amatori şi profesionişti. Asupra acestei iniţiative, vom reveni cu alt prilej: aniversări a proclamării Republicii a face progres _ B pe la sectorul muzical va edita o eule- I we.“«SL.10?Horiei-I VERTICAL : 1. Copilaşul onţinînd şi săgeţi (dim.) - infiniţi gere de cîntece de masă conţinînd I • La invitaţia Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii, ne-au vizitat ţara profesorul universitar Georges Albert Astre, secretar general al Comitetului naţional al scriitorilor francezi, membru al PEN-clubului, membrii în conducerea mişcării pentru pace din Franţa, împreună cu soţia, dr. Berthe Astre Hahn, şef de clinică la Facultatea de medicină din Paris. Oaspeţii au vizitat staţiunile de pe litoralul Mării Negre, oraşul Constanţa, monumentul de la Adamclisi, Histria, Deltă Dunării, regiunile Argeş şi Oltenia. Au vizionat spectacole de teatru şi filme româneşti, au cunoscut institute medicale şi au avut contacte cu oameni de ştiinţă şi Cultură din ţara noastră. La Comitetul Naţional pentru Apărarea Păcii s-au întîlnit cu membri ai Comitetului şi reprezentanţi ai presei şi radioului Despre podoaba capilară De vorba cu MICHEL CALAIS directorul Centrului tehnic al coafurii franceze La invitaţia UCECOM, Michel Calais, directorul Centrului tehnic al coafurii franceze a făcut timp de o săptămaînă demonstraţii în faţa celor mai buni coafori din Bucureşti şi din ţară. Am profitat de acest fapt pentru a-i pune cîteva întrebări legate de activitatea sa. — Aţi sosit In ţara noastră ca reprezentant al unei Instituţii de specialitate. Cind S-a Înfiinţat ea şi In ce scop ? — Orice femeie modernă se preocupă cu multă atenţie de aspectul ei exterior şi deci de pieptănătură, unul din primele elemente estetice ale figurii. In acest context rolul coaforului creşte, pentru perfecţionarea lui a luat fiinţă, cu şase ani în urmă, la Paris, Centrul tehnic al coafurii franceze. Pe la noi trec anual peste 1 000 de coafori şi frizeri pentru perfecţionare In aplicarea celor mal moderne metode de lucru, produse cosmetice capilare şl pieptănaturi noi. — Aţi putea să ne schiţaţi linia pieptănăturilor din această vară . — Pentru că rochiile şl fustele sunt scurte, părul este şi el scurt şi foarte scurt. E comod, e şic, e „jeune". Mai ales că femeile își pot schimba într-o clipă (la propriu, vorbind) atît culoarea cît și lungimea pârului prin Intermediul perucilor, al meselor, al pestişelor... — Aceste adaosuri de pâr se folosesc numai la ocazii . — Nu. Ele sint întrebuințate In toate orele zilei. E amuzant să vezi o fată ieşind din bazinul de topt cu un păr castaniu scurt şi la garderobă să o regăseşti cu plete blonde, iar seara la teatru, să te întimpine o fetişcană cu flori un bucle acajou. — Aţi vorbit de teatru şi flori un pic. Ce garnituri se folosesc in acest sezon pentru decorarea pieptănăturilor . — Multe funde, panglici, fiori (artificiale șl naturale) șl aproape de loc strasuri. — Culorile la modă . — Platinul a decăzut. Se poartă blondul cendre (cenușiu) și duré (auriu) ; de asemenea acajou (maron roșcat) ; foarte ades prindem in păr mese albe. Se Intîmplâ să vopsim însă, un singur cap fn două-trei pînă la cinci tonuri în diferite nuanţe ale aceleiași ecruri. — Dar negru 7 — Nu e îndrăgit de franţuzoaice din două motive : unul, nu le este apropiat, brunele adevărate fiind foarte rare şi doi, nu uitaţi că părul negru la figura care nu l-a avut din naştere aspreşte chipul, maturizînd trăsăturile (de obicei cind femeile îşi vopsesc părul obligate de vlrstă) aleg o culoare cu un ton mai deschis decît cea iniţială a părului mir. — Dar linia coafurii propriu-zise . — Cit mai aproape de natural. Să dea impresia că o undă de vint a fluturat prin păr şi l-a aşezat în bucle largi, în onditleuri relaxate sau în mese uşor răzvrătite. Seara buclele sunt mai „lucrate", apar cocuri de bucle (cel mai ades false), meşe gen zulufi. — Dar pentru bărbaţi 7 — Frizerii sunt obligaţi să cunoască acum şi amănunte legate de coafură pe care adesea le folosesc şi la Bărbaţi. Linia modernă este ca ceafa să rămînă acoperită de un păr mărunt, frumos rotunjit, fără tăieturi bruşte, cu perciuni alungiţi pînă aproape de lobul urechii (tot din păr mărunt). Cărarea este înlocuită de „puncte de pornire" (gen vîrtej). Se foloseşte lacul pentru fixarea unor pliuri mai pretenţioase. In încheiere vreau să subliniez că întotdeauna modernul şi elegantul se bazează nu pe excentricităţi ci pe o linie simplă, cit mai aproape de cea naturală. Gabriela Bucur SAREA Nevoile alimentare ale omului in ceea ce priveşte sarea de bucătărie au constituit, se pare, subiect de discuţii In contradictoriu încă de la Începuturile practicii medicale. Nu se cunoaşte momentul în care omul a început să consume, zilnic, sare. Sanscrita şi limbile fiice n-au rădăcină comună pentru acest cuvînt. Nu se ştie nici dacă indoeuropenîi, In vremea primelor lor migraţii, obişnuiau sarea în alimentaţie. Totuşi sarea a fost folosită In vremea civilizaţiilor timpurii. Homer o găsea „divină“. Au trecut doar clteva mii de ani de atunci şi iată că sarea nu lipseşte astăzi din nici o bucătărie. Intre timp au fost duse războaie pentru stăpînirea unor resurse naturale, iar faima vechilor drumuri comerciale ale sării... a ajuns pînă la noi. Pînă şi cuvîntul „salariu“ vine de la „Indemnizaţia pentru sare“ a soldaţilor romani. In aceste condiţii, e greu să pretindem că obiceiul de a pune sare In mîncare e un obicei... prost sau, măcar... nejustificat (Şi totuşi — oamenii de ştiinţă au spus-o — există destule recorduri antropologice ale oamenilor primitivi care, în mod cert, n-au folosit sarea). Vom încerca, deci... s-o luăm mai pe ocolite. La animalele de laborator hrănite cu sare în exces s-a constatat lărgirea inimii, creşterea presiunii sanguine, aspecte anormale ale electrocardiogramei. Rinichii erau de asemenea măriţi şi într o data — lezaţi. (Rinichii suferă deoarece ei concentrează sarea şi o elimină, dar mai suferă, Împreună cu ei, şi o preţioasă glandă endocrină — suprasolicitata şi ea în aceste condiţii — suprarenala). Nu se poate spune, însă că sarea e o otravă; periculos este numai — şi întotdeauna — excesul. Ce Însemnează, în acest caz, „exces“ ? Să calculăm , dacă nevoile zilnice ale unui adult sănătos, (care nu transpiră abundent ca să piardă sarea) nu depăşesc 15 grame, iar alimentele — mai ales cele de origine animală — conţin suficientă sare pentru a acoperi nevoile, dacă rinichiul şi glanda suprarenală nu lasă să se elimine decât ceea ce prisoseşte organismului, cantitatea ce depăşeşte 4-5 grame de sare pe zi (cifră fixată cu îngăduinţă) ar reprezenta „excesul“. Vi se pare deplasat? Întrebaţi cardiacii şi hipertensivii, care sunt nevoiţi să evite uneori chiar şi unele alimente prea bogate în sare, cum ar fi laptele şi derivatele lui. Vă vor răspunde: 5 grame de sare pe zi, adăugată la mîncare, e mult. Adaosul de sare de bucătărie în alimentaţie ar avea o singură justificare: măsura în care influenţează gustul mîncărîlor şi sfera afectivă a consumatorului. Sugarilor, In nici un caz nu li se va da sare pină in momentul diversificării alimentaţiei cu legume şi supe de legume. Acestea, conţinînd mai puţină sare, permit un oarecare adaos; dar dacă la adultul sănătos excesul nu are întotdeauna urmări evidente, sugar pot apărea, in schimb, tulburări grave (cu febră şi oprirea creşterii). Totuşi un regim sărac în sare, la copii, poate duce la pierderea poftei de mîncare şi la apariţia unor tulburări digestive. De aceea medicul permite adaosul de sare cînd copilul a avut diaree sau a vărsat şi la sugarii care transpiră mult (în acest caz se pune în ceai nu mai mult de 1 g la mie). ...Şi cu aceasta punem punct discuţiei noastre despre sare, pentru că nu vrem să vă stricăm apetitul. Dr. E. Grosu ATENŢIE LA DIETA ALIMENTARĂ! Copilărie ORIZONTAL : 1. Evocări fiin vremea copilăriei lui Creangă — Scump copilului. 2. Bunicuța — Fără copii. 3. Maladie care afectează urechea — Film cu desene preferat de copii. 4. Cale — Autorul volumului „Inimă de copil4*. 5. „Copilul rege al codrilor de brad* (Eminescu) — Apare la început sfîrşit * — Nume de fată. 6. Nu mai e copii — Prima silabă rostită de copil — Cap la coadă ! 7. usturoiat — Copil (fig.) — Unitate de măsură pentru timp. 8. In plină zi — Aceia — Prepoziţie latină. 9. Lei ! — Un tată... vitreg -- Notată în actul de naştere. 10. Copii cuminţi. 11. Fluierul lui Pan — Vine pe la gene — Drum spre culme. 12. întrebare — Geantă specială în care se ţin obiecte de primă necesitate ■— Poftim nepoliticos. 13. A face progres — e departe de _ cu arc Infinitiv neindicat pentru copii. 2. Trecut de vîrsta copilăriei şi tinereţei — A lăsa de azi pe mîine. 3. Copii — Nume de copil. 4. Raport tntre numărul copiilor nou născuţi şi numărul populaţiei tntr-o perioadă — Ene ! 5. Nume feminin — Intr-o adnotare • — Din zori şi Pînă In noapte (pl.). 6. Serveşte ! — De ochii lumii (fem.). 7. Au gustul pelinului — Sprinten în mişcări. 8. Luna cu care începe vacanţa mare — Bună pentru lapte — La cub ! 9. Nicuşor pe cînd era mai mic — Depuneri de roci argiloase aduse de ape — Sora mamei sau a tatii. 10. Şovăitoare, neindrăzneaţă — Iubit fără margini. .. In familie — Arma lui Cupidon. 12. Tot (reg.) — Poveşti pentru... copii. 13. Căluţul dobrogean — Bucuria copiilor la căderea iernii — Calapod. Nie. Amariei iftifSfeate