Informatia Bucureştiului, noiembrie 1967 (Anul 15, nr. 4421-4446)

1967-11-01 / nr. 4421

La Filarmonică, momentele inaugurale se ţin lanţ. După deschiderea noii stagiuni sim­fonice şi de muzică de cameră pen­tru publicul larg, a început stagiu­nea concertelor educative pentru elevi, iar aseară am asistat la pri­mul concert simfonic pentru studenţi. Evenimentul consumat sub cupola Ateneului — cu Mircea Basarab la pupitrul dirijoral şi cu Ion Voicu în calitate de solist — a depăşit limi­tele unui succes lesne de realizat — de altfel — cu un program foar­te cunoscut. Amploarea şi semnifi­caţia lui rezultau mai ales din reac­ţia publicului entuziast, receptiv fără sofisticări faţă de incantaţiile mu­zicii. Evenimentul nu ţs fără precedent. De cîţiva ani, cu o perseverenţă care o onorează, Filarmonica joacă rol de subtil pedagog, încercînd să apropie tot mai mulţi studenţi de oria sunetelor ordonate după prin­cipiile armoniei clasice. Şi judecind după afluenţa ascultătorilor, îşi CONTRAPUNCT Studenţii­­ muzica joacă bine rolul. Studenţi de la Uni­versitate, de la Politehnică sau Me­dicină — familiarizaţi cu rigorile disciplinelor severe de studiu — descoperă cu emoţie universul de nobile sentimente al muzicii. Şi cîţi dintre ei au îngroşat rîndurile me­lomanilor din sălile de concert sau dinaintea aparatelor de radio, am­­plificînd după terminarea facultăţii o pasiune dobîndită în anii­ studen­ţiei . Filarmonica nu dă doar con­certe , în maniera ei, şi cu mijloa­cele specifice, contribuie la mode­larea unui tînăr cultivat, cu un ori­zont în care arta nu poate lipsi, cu o conştiinţă sensibilă faţă de valo­rile spiritului uman, permeabilă faţă de cnintesenţe încorporate în crea­ţii ce jalonează o lungă istorie a culturii. Cu experienţa ei — acumu­lată pînă la gradul cînd încă nu devine lest — Filarmonica e pre­zentă în frontul pedagogilor ce au în vedere tineretul studios. Dar pe terenul muzicii, rămîne izolată. A­­devărat că anul trecut, de exemplu, Opera iniţiase la Casa de cultură a studenţilor un epre de „prieteni ai operei". Acţiunea cam eşuase în improvizaţii. Anul acesta s-a pus capăt improvizaţiilor, dar a sucom­bat inexplicabil şi iniţiativa. Nişte pliante frumos colorate aduc la cu­noştinţa studenţilor că li se oferă (cu preţuri reduse) spectacole din repertoriul curent al Operei. Să fim rezonabili : artificiul administrativ nu poate înlocui procesul complex de iniţiere în domeniul operei prin conferinţe experimentale­­ cu conti­nuitate... Opera are însă cel puţin meritul de a fi făcut o încercare (ce se va reînnoi, sperăm, pe baze mai consistente). Ce să spunem a­­tunci despre alte orchestre ? A. Sandu Expoziţia Mimi Şaraga-Maxy în momentul actual, amatorii de artă nu s-ar putea plînge că In Capi­tală nu există expoziţii, şi încă demne de tot interesul. Intr-o asemenea at­mosferă de emulaţie, calitatea fiecăreia dintre ele creşte, comparaţia făclndu-se la un nivel ridicat, judecata de apre­ciere poate avea, la rîndul ei, un te­ren adecvat de investigare şi operaţie. Expoziţia pictoriţei Mihai Şaraga-Maxy (bd. N. Bălcescu nr.23 A) vine pe un do­meniu In curs de defrişare, pe ale căărui alei publicul circulă cu oile o şo­văială, dar nu fără atenţie şi recepti­vitate. In cazul expoziţiei de faţă fap­tul acesta apare In mod deosebit de vizibil. Se reacţionează atent, fiindcă nu la ce reacţiona , şi cel mai taciturn privitor este stimulat să înceapă un dialog cu arzătoarele structuri — cum se spune astăzi — care sunt tablourile pictoriţei. Explozie şi organizare nu mai sunt aici termeni antinomici, impul­suri temperamentale şi ţişniri din toate straturile conştiinţei, se pomenesc di­secate răbdător cu o precizie chirurgi­cală şi compartimentate într-un sistem pe cît­­re complicat pe atit de pitoresc şi de consistent. Picturile artistei nu sînt ceea ce se cheamă figurative, adică nu „reprezin­tă“ ceva ; şi totuşi „povestesc“ ceva, şi cu un suflu amplu, epopeic. Coinci­denţa dintre titlurile tablourilor şi di­recţiile spre care gîndul şi emoţia slnt atrase ireversibil, dovedesc că la ori­ginea imaginilor acestora a stat alt­ceva decît o întî­nplătoare asocia­ţie de idei sau impresii. Ele s-au constituit din prezenţa stăruitoare a unor gînduri, transpuse de pictoriţă în metafore izbitoare, limpezi pînă în adîncuri, deşi împletite între ele ca iarba de mare şi răscolite ca un furnicar de vietăţi. Aceste gînduri trăiesc „în ţimid“ ; el ar putea desfăşura o poveste, ordonat grupată pe episoade. „Orchestraţia“, „A fost odată un orar“, „Spectacolul“, presupun o citire consec­ventă şi răsplătesc eforturile făcute cu un răspuns omenesc, viu, îmbrăcat în strălucirile ameţitoare ale culorii, dar plin de miez cald, cinstit, cu grijă lucrat şi construit — fiindcă şi na­tura asta face, construieşte. Şi dacă vreţi, plin de duhul înviorător al bas­m­ului, cu logica lui năstruşnică, dar de fier. S-ar putea desigur stabili, în legă­tură cu această expoziţie, tot felul de filiaţii savante. Dar ce nevoie este, ori de câte ori vizităm o expoziţie ■— mai ales dacă ceea ce artistul expune e o mărturie autentică — să facem un curs de istoria artei ? Arta e numai cul­tură, nu e şi viaţă? Nu avem dreptul să ne bucurăm de ea pur și simplu, fără enciclopedii în mînă ? Amelia Pavel CMS** * wcc# Comparați­e... — Din descripția — altfel pitorească — a unui iarmaroc la Suceava desprind această imagine: „Mai încolo necheazâ im­bidiviu pe care stăpinu­l II joacă in trap aidoma ca El Zorab (Sub­ ns.). Zicind : „stăpînul îl joăcă în trap aidoma ca El Zorab“, înseamnă a schi­mba datele reale exis­tente în poezia lui Coșbuc — adică, înseamnă a c­a stăpinului numele... ca­lului ! Iie este greu să presupunem că autorul pasajului confundă numele calului (El Zorab) cu cel al stăpinului acestuia (Ben-Ardun). Mai degrabă în­clinăm să credem că la mijloc este vorba de altceva şi anume de omisi­unea prepoziţiei pe, a cărei prezenţă înaintea unui nume cu valoare de a­­cuzativ-obiect (în exemplul nostru­ : El Zorab) este absolut obligatorie în­­tr-o construcţie de tipul celei sem­nalate. Cu alte cuvinte, dacă autorul pasa­jului respectiv ar fi spus : .....un bi­diviu pe care stăpînu­l îl joacă in trap aidoma ca pe El Zorab”, înţelesul gre­şit ar fi fost evitat. Aceasta dovedeşte, o dată mai mult, că uneori greşelile de exprimare au şi neajunsul de a modifica sensul comunicării. Şi mai dovedeşte ceva... Dar, să nu facem din asta chiar un...’ cal de bătaie !... „Intenţionăm o dislocare“ — Un amplu şi judicios comentariu asu­pra „labirintului asfixiant*4 al litigiilor conţine şi o frază care începe astfel : Intenţionăm o dislocare a pricinilor ca­re duc la sentimentul...“ O asemenea construcţie a lui a in­tenţiona este — evident — greşită,­ căci verbul acesta — ca atîtea altele — nu se asociază cu un nume — complement drept. El se­ construieşte cu un­ alt verb, fie la modul conjunctiv („Intenţio­­nez să fac o călătorie“), fie — mai rar — la infinitiv („Intenţionez a face o călătorie“), iar nu : „Intenţionez o călă­torie“. Cum nu... intenţionăm să-l necăjim pe autorul pasajului citat, să trecem­ m­ai departe,­ la un alt caz... Acord... — Există în limba noas­tră o formă verbală a cărei­­ mînu­ire duce uneori la încălcarea regulii pri­vind acordul gramatical. Iată-i apariţia chiar într-o astfel de construcţie : „Dat fiind eforturile depuse, rezultatele bune n-au î­ntîrziat să se arate“.­In grupul sintactic subliniat de noi, prezenţa unui subiect la numărul plu­ral (eforturile) impune ca şi partici­piul trecut, cu valoare adjectivală, al verbului a da să aibă forma corespun­zătoare — construcţia recomandabilă urmînd a suna : „Date fiind efortu­rile...“. Date fiind acestea — şi nu , dat fiind acestea —, putem, acum, încheia co­mentariul de faţă... N. Mihăescu Nihil humani­s ® • ...a me alienum puto — zicea dra­maturgul latin Publius Terentius. „Ni­mic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin !“ — au proclamat, după exem­plul său, cu mîndrie, nenumăraţi pro­fesionişti ai artelor. Sentinţa ar putea servi drept moto şi operei lui Fran­cesco Rosi care uimeşte, de fiecare dată, fie şi prin ineditul ei tematic. Ne-am obişnuit ca o tragedie să dis­pună de situaţii neobişnuite, extra­ordinare, să aibă mobiluri sublime, capabile să justifice nobila frămîntare a eroilor. In ce priveşte Sfidarea, s-ar putea spune că aici diuana porneşte de la corner­ţul cu roşii şi dovlecei, adevărată sfidare aruncată dramatur­giei de convenienţă, ca­re dovedeşte — cu atit mai mult pentru un debut - cu­raj. Deşi e un cineast relativ tînăr, deşi în cei zece ani de activitate n-a rea­lizat mai mult de patru­-cinci filme, Roşi a şi dovedit deja că posedă ceea ce se cheanţă „Ştii”. Am putea, şi în lipsa genericului, recunoaşte filmele sale, după aparenta uscăciune docu­mentară a istoriei povestite, care as­­cur­de, în forţă, o imensă revoltă in­terioară. O secvenţă ca cea a idilei de pe terasă — fuga nebună, îmbră­ţişarea, sărutul sălbatic şi apoi flutu­rarea sărbătorească a rânfelor întinse în soare­­ dovedeşte (3ţp prin disponi­bilitatea regizorului şi pentru alte ma­niere deci); cea a Jocuţi dentară, ţi de­nunţă lirismul secret. Roşi preferă însă asprimea, el năzuieşte să facă din cinematograf un instrument pentru studiul vieţii, pe el viaţa este cea care îl interesează în primul rînd în cinematograf. Impulsivitatea şi curajul nebunesc cu care Vito, eroul Sfidării, îşi cro­ieşte drum în viaţă, ascunde deznădej­dea omului care şi-a pus în gînd să parvină, oricît l-ar costa asta. Înse­­tat de putere, Vito se aruncă în „a­­faceri“ şi acestea îl sorb ca o mlaş­tină. Este ca o boală care ii roade şi-l surpă, în vreme ce Assunta, or­bită de visul ei de dragoste, păşeşte absentă, fără să înţeleagă mai nimic din ceea ce se întîmplă în jurul ei, pină la dezmeticirea finală dar tar­diva, în care sentimentul tragic co­pleşeşte totul. Deşi eroil lui Roşi nu mai este stăpînul oraşului, puternicul antreprenor de locuinţe, ci un oarecare speculant de zarzavaturi, studiul vi­zează acelaşi fenomen de alienare, de autodistrugere a omului, pe care artistul l-a descris cu remarcabilă şi subtilă precizie, încă de la debut. T. Caranfil distins cu Premiul special al juriului la Veneţia-1958, regie Francesco Rosi (la noi au mai rulat filmele sale Cu mîinile pe ci­reş şi Momentul ade­vărului). In distribu­ţie Rosanna Schiaf­­fino, José Suarez și Pasquale Cenario. Muzica : Roman Vlad. CULEGERI LITERARE Zilele acestea vor intra în librării volumele IX şi X din „Studii şi articole de istorie“, vol. XIII şi XIV din „Limbă şi literatură“, vol. IX din „Studii de literatură a­niversală“ şi vol. I din „Folclor poetic“,­­cule­geri editate de Societatea de ştiinţe istorice şi filologice, cuprinzând stu­dii şi articole, texte documentare inedite, semnate de specialişti şi cercetători de prestigiu. i Solidaritatea oamenilor muncii din Bucureşti cu Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie Bărbătorirea marelui Octombrie, eveniment de o covîrşitoare Însemnătate mondială, prilejuieşte evocarea unor importante momente din lupta clasei noastre muncitoare şi a altor categorii de oameni ai muncii, pentru sprijinirea şi apărarea Republicii Sovietice. încă de la Început, mişcarea revoluţionară din România, cue puternice tradiţii inter­naţionaliste, forţele progresiste şi democratice şi-au afirmat ca însufleţire şi entuziasm ade­ziunea şi sprijinul faţă de încordatele lupte din Rusia pentru cucerirea şi consolidarea puterii, desfăşurate sub condu­cerea Partidului Comunist (bolşevic) făurit de V. I. Lenin. Solidaritatea Internationalistă a maselor muncitoare din ţara noastră a îmbrăcat forme şi aspecte diferite, con­­retizîndu-se prin participarea unui mare număr de fii al poporu­lui român la lupta cu arma in mină pe pămintul revoluţiei, pentru sprijinirea şi apărarea Puterii sovietice, iar pe plan intern s-a manifestat prin publicarea de articole in presă, difu­zarea a numeroase manifeste şi broşuri, prin adunări muncitoreşti, mitinguri etc., în care se evocau glorioasele evenimente din ţara vecina. Astfel de acţiuni au cuprins întreaga ţară. I­n Bucureşti, care pînă In noiembrie 1918 s-a aflat sub ocupaţia Puterilor Cent­rale, popularizarea şi spri­jinirea cuceririlor revoluţiona­re ale proletariatului rus s-au făcut în condiţii deosebit de grele. Infruntînd baionetele o­­cupanţilor, militanţii socialişti, concomitent cu organizarea luptei maselor populare împo­triva cotropitorilor, au difuzat manifeste şi alte publicaţii, care elogiaţi revoluţia rusă, explicând opiniei publice sen­sul şi uriaşa Însemnătate a a­­cestui eveniment istoric. In legătură cu aceasta, unul din manifestele revoluţionare ile­gale răsplndite în Bucureşti şi in alte centre din ţară la sfîr­­şitul anului 1917 arăta : „în Rusia nu mai există nici împăraţ, nici prinţi, nici boieri şi fabricanţi care să exploateze, nici poliţie, nici mizerie. în Rus­ia totul e guvernat de popor, pentru popor. în Rusia s-au îm­părţit pămînturile şi s-au confiscat fabricile. Muncitori! în faţa acestei revoluţii măreţe, în faţa acestei transformări pentru vecie, care e datoria noastră ? ! De noi depinde totul! Noi vom cuceri totul La cunoaşterea şi populari­zarea evenimentelor din Rusia, o mare însemnătate a avut răs­pândirea în Bucureşti a infor­maţiilor cu privire la istoricele hotărîri ale guvernului sovie­tic condus de V. J- Lenip, printre care se numără ,,l de­­cretul asupra păcii“, „Decretul asupra pămintului“ Şi altele, în perioada care a urm­at, socialiştii români din iniţiativa cărora încă la sfirşitul anului 916 s-au înfiinţat grupuri re­­voluţioriare ilegale, au desfă­şurat o campanie su­sţinută de popularizare a ideilor Revolu­ţiei proletare, a marilor trans­formări revoluţionare din Ru­sia Sovietică. Cu prilejul îm­plinirii unui an de la revoluţia rusă, în Bucureşti şi in restul ţării au fost râspîndite nume­roase publicaţii revoluţionare. Semnificativă este în această privinţă broşura ,,Un an de la revoluţia rusă“, in care se a­­răta în­semnătatea zilei de 7 Noiembrie pentru omenirea muncitoare de pretutindeni. La sfirşitul anului 1918 se reorganizează Partidul Socialist şi sindicatele din iniţiativa cărora apar statele ,,Trăiască socialismul“, „ Socialismul“ şi altele care publică n­umeroase articole referitoare la Revolu­ţia din Octombrie. Astfel pu­blicaţia „Trăiască socialismul“ nr. 1 din 14 noiembrie 1918, care a apărut la Bucureşti, în articolul „Partidul socialist şi Uniunea sindicală din Roma­nia, către muncitorimea de la oraşe şi sate“ arăta: „Prin­cipiile afirmate de revoluţia rusă au însufleţit muncitori­mea de pretutindeni“. In acea perioadă au avut loc mari gre­ve şi demonstraţii, în cadrul cărora muncitorii îmbiţţau tot mai mult revendicările econo­mice pentru ridicarea nivelului de trai, cu manifestaţiile pen­tru sprijinirea şi apărarea Re­voluţiei proletare. In primele rânduri ale acestor acţiuni, in Bucureşti se aflau ceferiştii.­­Cî­rora li s-au alăturat metta­­lurgiştii, tipografii şi alte ca­tegorii de oameni ai muncii. In zilele lui decembrie 1918, pe calea Victoriei şi pe alte străzi ale Capitalei, muncito­­ripica, demonstrind cu steaguri roşii şi pancarte pentru satis­facerea propriilor revendicări, îşi manifesta in acelaşi timp solidaritatea cu lupta revolu­ţionară a paetenilor muncii din fosta Rusie ţaristă, scandând lozinci ca „Trăiască revoluţia rusească“ etc., puter­ic­ova­ţionate de mulţime. In anii urmit­ori acţiunea pentru sprijinirea Republicii Sovietice a luat o tot mai mare amploare. La ch­emarea Parti­dului Socialist şi a sindicale­­lor, masele muncitoare din Ro­­mâ­nia au răspuns ca un singur om la marea grevă organizată pe plan internaţional in­demn de solidaritate cu Revoluţia din Octombrie, cu lupta prole­tariatului din alte ţări. La 28 iulie 1919, data declanşării marii acţiuni internaţionaliste, majoritatea muncitorilor din fabricile, uzinele şi atelierele din ţară, au părăsit lucrul. r­eferindu-se la desfăşurarea grevei în Bucureşti ziarul „So­cialismul“ sublinia că „Enor­ma majoritate a muncitorimii Capitalei a încetat lucrul, iar cei care n-au pus jos unealta au făcut-o din dispoziţia or­ganelor sindicale, numai ca să nu lipseascăă publicul de servi­ciul strict necesar“... La sim­­pla chemare de solidaritate — menţiona ziarul — muncitori­mea Capitalei a răspuns cu însufleţire. Fabricile şi atelie­­rele au încremenit. Alături de tipografii din Bucureşti şi lu­­crătorii de la depou­rile şi ser­­viciile de revizie ale căilor fe­rate, au­ mai aderat la grevă muncitorii de la Regia Mono­polurilor Statului, tăibăcarii, Cizmarii, şoferii, chelnerii, func­ţionarii Băncii de credit şi alte categorii de muncitori şi funcţionari din Capitală. Şti­rile apărute în ediţia specială­ a ziarului „Socialismul“, din 24 iulie 1919 cu privire la so­lidaritatea greviştilor cu rec­­voluţia din Octombrie au fost cenzurate, ziarul a apărut cu spaţii albe, nutriţ c, nu se trir­­mitea nici o referire cu privire la scopul acestei greve. Mari şi puternice acţiu­ni de solidaritate a oamenilor muncii din ţara noastră cu Republica Sovietică a prilejuit, de ase­menea, cea de-a doua aniver­sare a Revoluţiei din Octom­brie. Numai ia Bucureşti, la adunarea din sala sindicatelor (str. Sf. lonică) au participat aproximativ 41­00 de munci­tori. „Trimitân­d salutul nostru de îmbărbătare proletariatului rus — s-a spus de la tribuna adunării — ne ridicăm la ace­lași timp cu toată veh­emența în contra intervențiilor de once fel din partea capitalului mon­dial“. In aceste condiţii de puter­nică efervescenţă revoluţionară, a luat o mare extindere răs­­pîndirea în Bucureşti şi în alte centre din ţară a unor lucrări ale lui V. I. Benin, printre care : „Problemele puterii so­vietice“, „Eroii Internaţiona­lei de la Berna“, „Democraţia burgheză şi dictatura prole­tară“ ete. Sunt prezentate de asemenea, operele: „Ce-i de făcut „Materialism şi em­­piriocriticism“, „Imperialismul — stf­diul cel mai înaintat al capitalismului“, ..Dezvoltarea capitalismului în Rusia“ şi al­tele. In acelaşi timp revista teo­retică „Lupta de clasă“, edi­tată de Secţiunea din Bucu­reşti a Partidului Socialist­ la 1 iulie 1920 a publicat în pri­mul său număr un paragraf din „Statul şi revoluţia“. Acţiunile de solidaritate a maselor largi de oameni ai muncii din ţara noastră cu statul sovietic, cunosc o nouă fază, capătă­­­n conţinuut mai bogat, în urma creării Parti­dului Comunist Român, partid marxist-feninist, revoluţionar al clasei muncitoare. Chiar la Congresul I al Partidului, care şi-a început lucrările la 8 mai 1921 în Bucureşti, s-a votat o moţiune de solidaritate cu proletariatul rus. In perioada care a urmat, sim la înm­urirea activităţii par­tidului, au luat o mare dez­voltare acţiunile pentru­ stabi­lirea de relaţii diplomatice cu Uniunea Sovietică, pentru o politică de pace şi prietenie. In acest sens un mare rol a avut presa revoluţionară şi demo­cratică condusă şi îndrumată de P.C.R. Alături de ziarele şi revistele centrale ca „Socia­lismul“, „Lupta de clasă“, „Buletinul C.C. al P.C.R.“, „Sem­ieia“ şi altele,­in Blucu­­reşti au apărut în anii care au urmat Revoluţiei din oc­­tembrie un mare număr de pu­blicaţii locale, muncitoreşti şi democratice,­ în cuprinsul că­rora s- aflat­ numeroase mate­riale care popularizau succe­sele Uniunii Sovietice. Dintre acestea menţionăm : ,,Steagu­l Roşu“, editat ţie organizaţia d­in Bucureşti a P.C.R., • „Să rţe daţii mîinile!“, ziar local de front pure al or­ganizaţiei d­in Bucureşti a P.C.R., „Farul Roşu“, organul Comitetului sectorului Galb­en, Secţiunea Bucureşti a P.C.R., „Tînăra Gardă“, organ al Comitetului local a­­ţ Uniunii Tineretului Comunist din Bucureşti, „Mun­citorul S.T.B.-ist“, organul grupei sindicale unitare de la S.T.B., „Locomotiva“, organul muncitorilor de la uzina Ma­laxa şi altele. Prin intermediul lor, P.C.R. mobiliza şi chema oamenii muncii din Capitală la intensi­ficarea luptei împotriva regi­mului burghezo-moşieresc, răs­­pîndea în rîndurile lor ideile luptei pentru pace şi socialism, informa masele populare asu­pra realizărilor statului sovie­tic, se pronunţa pentru dezvol­tarea relaţiilor de bună veci­nătate şi colaborare cu Uniu­nea Sovietică. Salutînd uriaşele transfor­mări revoluţionare din U.R.S.S., partidul comunist, masele muncitoare au intensificat şi mai­­­ult lupta împotriva asu­pririi şi exploatării capitaliste din România, pentru dobîn­­direa de cuceriri democratice. In fiecare an cu prilejul săr­bătoririi zilei de 7 Noiembrie, în ciuda prigoane­ forţelor re­presive burghezo-moşicieşti, in toată ţara se intensifica ac­ţiunea de popularizare a sucre­­selor şi înfăptuirilor poporului sovietic, se organizau nume­roase mitinguri, greve, întru­niri şi manifestaţii, se editau tu­li de rpapifeste, broşuri şi nişte tipărituri, se publicau nu­meroase articole îţi presa re­voluţionară şi democratică, în­chinate aniversării marelui e­­venţţnerat istoric. îrţ urma aces­tei activităţi, victoria proleta­riatului rus □ rămas adine în­tipărită în conştiinţa poporu­lui roip.ap, fţjind cinstită din generaţie îrţ generaţie de toţi oamenii muncii, ca semn al prieteniei şi solidarităţii cu prima ţară socialistă din lume. în anii construirii socialis­mului, prietenia dintre poporul român şi popoarele sovietice s-a cimentat continuu într-o aliantă frăţească şi colaborare multilaterală în folosia ambe­lor state. Oamenii muncii din patria noastră, întregul popor român, în frunte cu partidul comunist, militează pentru continua dez­­voltare a prieteţni ei cu­ poporul sovietic, cu popoarele din lu­­mea întreagă, de interesul so­­cialismulu­i, al păcii şi progre­sului. Teodor pinteanu cercetător ştiinţific CONDUCTE DE BRADISPORT ! CĂPTUŞITE ! Redactorul rubricii : A. Banc­ a­ţt!! INDUSTRIA ELECTROTEHNICĂ, obţinerea unor contacte speciale pentru întrerupătoare de forţă este o problet­ă-cheie. Un colectiv al catedrei de tehnologia materialelor a Institutului politehnic din Cluj, după numeroase încercări, a obţinut contacte de argint şi oxid de cadmiu. In prezent, cercetările au depăşit faza de laborator, la Uzina ElectrogRarataj-Bucuureşti construindu-se o fipuă secţie care va produce ’ grţu­l 6 000-40­ 000 tone contacte (un contact cintărind doar cîteva grame). P­ulberea de alumină este S3 transportata pneumatic la ^ silozuri prin conducte spe- “ ciale, pe care, din cauza durității S sale foarte mari, le uzează în nu- J* mai 2 zile. Inginerii Popa Gavril “ și Pop Vasile, de la Combinatul “ „Alumina" Oradea, aplicînd con- S ductelor o căptușeală, cu electro- £ corindon, au învins duritatea alu­­ru­minei. Acum conductele rezistă £ 6—7 luni aducînd economii de 2 223 296 Iei. Procedeul a fost pre- £ luat și de Uzina „Refractara“ , Alba Iulia și de Combinatul de £ aluminiu Slatina. I Culoarea pielii şi cancerul la­­rt aparat pentru măsurarea ca-­­ racterelor cromatice ale corpurilor ■ c opace a­­fost realizat de ing. Alexan- M­dru Ciureş şi de tehnicianul Dan M Cernicanu de la Institutul medico­­esti -farmaceutic din Bucureşti. Aparatul m, aduce o contribuţie originală în dp­­v­pistarea cancerului epitemial, precu­m­­­ şi a unora din factorii ce contribuie la geneza tumorilor canceroase ale pielii. Noua realizare are la bază o me­todă proprie de apreciere a unei surse de lumină monocromată, reflec­­tată de piele. Faţă de vechile proce­dee, cu­ acesta­­ se stabileşte o relaţie între culoarea pielii şi posibilitatea acestui organ de a generaliza tumori canceroase.­­ Un inginer austriac a pus la punct un NOU TIP DE SCHI a că­rui talpă are şanţuri în forma pi­ciorului de găină. Produs din ma­terial sintetic, el nu mai necesită nici un fel de ungere indiferent de calitatea zăpezii, oferind totdeauna o alunecare constantă și rapidă. teatru OEDIP (Din distribuţie : David Oha­­nesian, Ioan Uvorov, Dan Iordăchescu, Dorothea Palade, Zenaida Palii. Dirijor: Mircea Popa) — Opera română, tel. 16.43.20, ora 19.30. SECRETU­I Luil MARCO POLO (Din distribuţie : Isticolae Ţăranu, Cleopatra Melidoneanu, Bimbo Mărculescu, Marica Munteanu, Tamara Buciuceanu. Diri­jor : Liviu Cavassi) — Teatrul de ope­retă, tel. 14.80.11. ora 19.30. APUS de SOARE (Din distribuţie : George Calboreanu, Carmen Stănescu, Vinca Tomoroveanu, Nicolae Brancomir) Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia, tel. 14.71.71, ora 19.30. INTILNIRE CU ÎNGERUL (Din dis­tribuţie : Irina Răchiţeanu, Geo Barton, Coca Andronescu) — Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Studio, tel. 15.15.53, ora 19.30. OPINIA PUBLICA (Din distribuţie : Radu Beligan, Marcela Rusu, Ion Lu­cian) — Teatrul de comedie, tel. 10.64.60, ora 20.30. D-AEE CARNAVALULUI (Din disti­­bu­ţie : Toma Camgiu, Oct. Cotescu, Ro­­dica Tapalaga, Stefan Bănică) — Tea­trul „Lucia Sturdza Bulandra“, tel. 14.­10.60, ora 20. KEAN (Din distribuţie : Septimiu Se­ver, Dina Petrini, Evelyne Gruia, Gh. Ghiţulescu) — Teatrul „Lucia Sturdza Balandra“, sala Studio, tel. 12.44.16, ora 20. SPECTACOL FESTIV LENIN (Din dis­tribuţie : Vasile Niţulescu, Mircea An­­ghelescu) — ora 16.30 . LUNA DEZMOŞ­TENIŢILOR (Din distribuţie : Liliana Tomescu, George Demetru, Mircea An­­ghelescu) — ora 19.30 — Teatrul ,„C. I. Nottara“, sala Magheru, tel. 15.03.02. JAGUARUL ROŞU (Din distribuţie : Ştefan Iordache, Camelia Zorlescu, George Sion, Petrica Popa) — Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio, bd. Ma­gheru 20, ora 20. CA-N FILME (Din distribuţie : Dorina Drăghici, Aida Moga, Ciupi Rădulescu) — Teatrul „Barbiţ Delavrancea“, tel. 12.94.23. ora 19.30. DOCTORUL AUMADOARE — Teatrul Ţăndărică, sala din calea Victoriei nr. 50, tel. 15.23.77. ora 17. SCANDAL LA BOEMA (Din distri­buţie : Zizi Şerban, Puiu Călinescu, An­­tonescu Cărăbuş, formaţia „Sideral“) — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, sala Savoy, tel. 15.56.70, ora 19.30. COLIBRI MUSIC—HALL (Din distri­buţie : Radu Zaharescu, L­uigi Popescu ; in reprezentaţie : Cristine Evans (An­­glia) Şi Luigi (Belgia) — Teatrul satiric­­muzical „C. Tănase“ — sala din calea Victoriei 174, tel. 15.04.18, ora 19.30. SJ—UITE­R—ASTEA (prezintă for­maţia de estradă a Clubului Sindica­telor Sanitare) — în sala Ansamblului artistic al uniunii Generale a sindica­telor, tel. 13.13.00, ora 20 . I n e m o Premiere SFipAREA — Sala Palatul­ui (15.73.72) — 1710. 20.30. SUBTERANUL — Republica (11.03.72) — 1.15, 11.30, 14, 16.15, 18.45, 21.15. OPERAȚIUNEA CROSSBOW — cinema­scop — Patria (11.86.25) — 9. 11.30, 14, 16.30, 19, 21.30 . Festival (15.63.84) — 8.15, 10.45, 13.15, 16, 18.45, 21.15. RĂZBUNĂTORII — Capitol (16.29.17)— 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. FARAONUL — cinemascop — ambele serii — popular (35.15.17) — 16, 19.30. CENUSA și diamant — central — (14.12.24) — 9. 12, 15, 18, 20.45. TINEREȚEA LUI MAXIM — Cinema­teca (13.92.72) — 17, 19. 21. SPARTACUS — conemascop — Lira 31.71.71) — 15, 19. P^SARE^ PHONIX — sinem^scop — 20 . Volga 17-30, Buzeşti (15.62.79) — 14.30, 11, (11.91.26) — 9—14.30 în continuare 20.30.­­ O ZI NU TOCMAI NOROCOASA — ci­nemascop­ — Moşilor (12.52.93) — 16. 18.45, 20.30. BUNICUL, KULIJAN ŞI EU - Vi­tan (21.39.82) — 14.30. AGONIE şi EXTAZ — cinemascop — Mioriţa (14.27.14.) — 8.45, 11.30, 14.30, 17.30, 20.30 ; Arta (21.31.86) — 9—14.30 în conti­nuare, 17.30, 20.30. SORA CEA MARE — cînemascop — Flacăra (21.35.40) — 15.30, 18, 20.30 CINE VOIA S-O UCIDĂ PE JESSIE ?— cinemascop — Crîngași (17.38.81) — 15.30, 17.45, 20.15. CIMARRON — cinemascop — Cotro­­ceni (13.62.56) — 15.30, 18, 20.30. PROCESUL DE LA VERONA — înfră­ţirea intre popoare (17.31.64) — 15, 17.30. 20.ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE — ci­nemascop — Pacea (31.32.52) — 16, 18. 20. POVESTEA ŢARULUI SALTAN — cine­mascop — Unirea (17 10.21) — 15.30,18, 20.30. SINGUR PE LUME — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.30. UN IDIOT LA PARIS — cinemascop — Gloria’ (23.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 15, 18.15, 20.30 ; Tomis (21.49.46) — 9, 11.15; 13.45, 16.15, 18.45, 21 ; Melodia (12.06.88) — 10, 12.15, 14.30, 17. 19.15, 21.30. PROSTANACUL — cinemascop — Vic­toria (16.28.79) — 8.45. 11, 13.15, 15.30, 18.15, 21 ; Grivita (17.08.58) — 6—16 în continuare, 18.15, 20.30; Aurora (35.04.66)— 8.30,­­ 10.45, 13, 15.30, 18, 20.30, marele RESTAURANT — cinemascop Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18, 20.30. SUS­ȚIINILE, DOMNILOR POLIȚIŞTI! Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 16, 18.30, 20.45. RECOMPENSA — cinemascop — Fe­rentari (23.17.50) — 15.30, 18. 20 30. CINE CĂLĂREȘTE UN TIGRU - Giu­­lești — (17155.46) — 15.30, 18. 20.30; Rahova (23.91.00) - 15.30, 18. 20.30. FANTOMAS CONTRA SCOTLAND YARD — cinemascop — Dacia (16.26.10) de la 8—15 — 20.45 în continuare ; Dru­mul Sării (31.28.13) — 15. 17.30. 20. ÎN FIECARE zi sarbatoare — Muncă (21.50.97) — 14.30, 16.30, 18.30, 20.30. CHEILE CERULUI — Union (13.49.04) — 16. 18.15, 20.30. SINDBAD MARINARUL - Luceafărul (15.67.67) —1 9, 11.15,­ 13.36, 16.15, 18.30, 20.45. București (15.61.54) — 9, 11.15, 13.30, 16.30, 18.45, 21 : Feroviar (16.22.73) — 9. 11.15, 13.30, 15.45, 18. 204­5 : Excelsior (18.10.18) — 10, 12.15, 14.30, 16.45,­­19. 21.15 : Modern (23.71 01) — 9.30, 11.30 14.30, 16.30, 18.30, 20.30. AMPRENTA — Lumina (16.23.35) - 9.15, 11.30, 13.45,­­6. 18.301 20.45. TESTAMENTUL INCASULUI - cine­mascop — Bucegi (17.05.47) — 9. 11.15, 17.31), 15.45, 18.1­5, 20.45; Floreasca (33.29.71) — 9. 11.15, 13.30, 16, 10.30,­­20.45; Flamura (23.07.40) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. SURCOUF, TIGRUL CELOR ŞAPTE MARI _ Cinemascop - Coleptinu (33.07.09) 16. 08,15, 20.39, COMISARUL X — cinemascop — Pro­gresul (23.04 10) — 15.30, 18. 20,SC. DRAGOSTE LA ZERO GRAPE - Vi­tan (21.39.82)­ — 16.30,­ 18.30, 20.30. Această selecţie a fost alcătuită pe baza cotelor acordate de un juriu al criticilor de film, consultat săptămînale ” TELECRONICA ECO-18.00 NOMICA. In dezbate­rii.-~.-ra­ rea politiei publice : CONDUCEREA CENTRALIZATA A ECONOMIEI SI ARTA CONDU­CERII ÎNTREPRINDERILOR. 18.30 Pentru copii : MICII MES­TERI MARI. 19.00 30 DE MINUTE CU ŞI PENTRU TINERET (emi­siune magazin). 19.30. TELEJURNALUL DE SEA­RA. 19.50 Buletinul meteorologic. Publicitate. 20.00 Desene ani­mate. " n"”.” INTERPRETUL PRE-20.10 FERAT, muzică popu­-----.___ iară la cererea tele­spectatorilor. „ 20.40 „Misiune de încre­derea. Participanţi români la Marea Revoluţie Socialistă RiR Octombrie. 21.00 AVANPREMIERA. Film artistic in pre-21.15 mieră: „ASCENSOR­I PENTRU EŞAFOD“. O producţie a studiourilor franceze cu Jeanne Moreau, Maurice Ro­­net, Lino Ventura. Regia Louis Malle. 22.35 INVITATUL NOSTRU . Cîntăreţul de muzică uşoară Ro­bert Cogoi (Belgia). 22.50 TELE­JURNALUL DE NOAPTE. 23.00 închiderea emisiunii. EMISIUNEA MAGAZIN de la ora 19 este dedicată Toamnei, şi cuprinde : un cîntec nou de-al lui Temistocle Popa ; prezentarea cîntăreţei Mireille Mathieu ; un concurs de recunoaştere a fil­melor, muzicii, teatrului ; parada modei ; dans, cu Elena Dacian şi Dan Moise etc. (Redactor : E. Mondanos ; regizor : Cornel Popa). CEEA CE DISTINGE filmul „Ascensor pentru eşafod“ de alte filme poliţiste este o anumită profunzime psihologică, un stu­diu atent al erou­lui — jn°3ţcni­­tor al brutalităţii războaielor coloniale — şi al femeii care-i iubeşte Filmul aparţine, prin regizorul său Louis Malle, („Viaţă particulară", „Zazie dri metro"), noului văr francez. rfiiiiDiiiMDiiai|i|iiii,iiRiiJiii8iBaaaiiaB­iiaiiBiiaiaB98aiiniaigag'iBa8iaBiBaBeiaiiiisiiimBaiiiaiiiiiiiRiBg3aiiagft 1

Next