Informatia Bucureştiului, iulie 1968 (Anul 15, nr. 4625-4647)
1968-07-01 / nr. 4625
Fericită şi semnificativă îmbinare a creaţiilor datorate mai multor generaţii — expoziţia recent deschisă la Muzeul Republicii Revoluţia de la 1846 oglindită In artele plastice este una dintre cele mai strălucite manifestări comemorative. Dacă şi cea dedicată luptei pentru independenţă, 1877, a prezentat unele capodopere din trecut — mai ales datorate lui Nicolae Grigorescu — adică oglindiri chiar din momentele evenimentului sau la cîţiva ani după ele, în schimb operele mai noi nu au satisfăcut decît în prea mică măsură. La actuala expoziţie se întrunesc opere create de către cei care au trăit evenimentele de la 1848 şi au participat activ la ele, apoi altele făcute de noi generaţii pentru ca valoroase contribuţii să vină din partea artiştilor care au evocat în 1948 evenimentele şi pe eroii de la 1848 şi încă şi mai multe sunt operele realizate recent, cu prilejul comemorării celor 120 de ani de la revoluţie. Este, aşadar, o expoziţie bine organizată şi din timp pregătită, în care creaţia prezentă se înlănţuie cu cea a trecutului, fireşte cu deosebirile de viziune, limbaj, stil, dar dovedind continuitate şi vrednicie creatoare şi statornicind o unitate de gîndire şi aspiraţii. Sînt prezenţi mai întîi pictorii revoluţionari de la 1848 — Ion Neguliei, C. D. Rosenthal şi Barbu Iscovescu — cu operele lor uneori ridicate la simbol ca România Revoluţionară a celui de al doilea, ori ca eroii revoluţiei portretizaţi de Iscovescu. De asemenea, apar G. Tattarescu şi C. Lecca sau, pentru atmosfera epocii, pictorul N. Livaditti ori gravorii şi desenatorii Petre Mateescu şi Costache Petrescu, continuaţi de Theodor Aman şi de sculptorii Karl Storck şi Ion Georgescu. Gravuri, desene, acuarele de călători străini ca Raffet, Doussault, Watt, Rey sau acelea ale lui Carol Popp de Szathmary evocă atmosfera vremii şi unele evenimente istorice, ce culminează documentar cu minuţioasa şi dinamica descriere a luptei pompierilor dată pe Dealul spirei, gravura lui Carol Danielis. Prin asemenea picturi, sculpturi şi opere de grafică avem oglindită epoca însăşi, cu evenimentele şi priveliştile ei, cu oamenii din mulţime, ca şi cu eroii revoluţiei. Multe din asemenea realităţi au fost văzute, trăite, activate de către unii din autorii lucrărilor de artă, avînd deci autenticitatea şi avîntul epocii. Acestea au şi fost apoi retrăite de către autorii unor capodopere realizate la Centenarul revoluţiei (1948) şi acum ne referim la avîntata compoziţie a lui Al. Ciucurencu Ana Ipătescu şi la portretulcap al lui N. Bălcescu, realizat cu o neîntrecută interiorizare şi într-o viziune monumentală, cu splendide trăsături şi tuşe sculpturale de către Gh. D. Anghel. Aceste capodopere, cărora le-am putea alătura portretul făcut lui Bălcescu de către Lucian Grigorescu constituie dovezi că suflul istoriei, dragostea pentru eroii poporului au continuat să inspire în mod fericit pe unii dintre maeştrii contemporani. Impresionantă, mai mult decît mulţumitoare este în parte şi contribuţia artiştilor care au creat special pentru actuala expoziţie. Mai ales la pictură întîlnim opere care se leagă organic de avînturile şi semnificaţiile înaintaşilor. Am cita, în primul rînd, tripticul lui Traian Brădeanu ce constă din compoziţia Intîlnirea dintre Bălcescu şi Avram Iancu şi din portretele lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Splendidă idee de a lega laolaltă pe aceşti eroi ai poporului, pe voievozii de la care s-au inspirat în lupta lor revoluţionarii de la 1848 ! Personajele şi mai ales Mihai Viteazul sunt interiorizate, au forţă expresivă, caracterologie semnificativă, pictorul folosind învăţămintele frescelor de odinioară şi conferind o modernă forţă expresionistă portretizării, Traian Brădean, ca de altfel şi Virgil Almăşanu şi Brăduţ Covaniu, în compoziţiile lor cu eroii revoluţiei de la 1848, dovedesc că se poate inova în pictura istorică, fără a se anula veridicul figurativ, ci împlinindu-l cu lirismul coloristic şi tratarea monumental-decorativă. Mai spre o tratare metaforică se remarcă şi compoziţia Luciei loan Răscoalele din Munţii Apuseni, avînd printre eroi pe Avram Iancu. Dintre noile picturi ne-au rămas neuitate compoziţia cu Popa Şapcă şi peisajul din Blajul de la 1843 ale lui Gh. Răducanu, realizate cu o fină îmbinare între imaginile trecutului şi o tratare modernă. Răducanu este un poet cu forţă constructivă, un colorist cu un original simţămînt decorativ. Ca şi Brădean, se impune cu fiecare nouă participare la expoziţiile colective. Compoziţii vrednice de apreciere prezintă şi C. Niţescu (Avram Iancu în fruntea moţilor la Blaj şi Cei trei pictori revoluţionari), Eugen Popa, Vasile Brătulescu, C. Blendea, Petre Dumitrescu (13 Septembrie), Viorica Ilie, Ana Asvadurova-Ciucurencu, Lia Szász, Ion Grigore şi alţii. Metafore sau sugerări simbolice, cu efluvii de culoare şi forme ritmice prezintă Mihai Horea şi Vasile Varga. Atmosfera vremii o găsim şi în lucrările Luciei Demetriade-Bălăcescu, Vanda Sachelarie şi Ileana Cojan. Portretele izbutite prin caracterizare, adîncire, tratare în stil sînt şi mai numeroase şi aici îşi dovedesc calităţi pe care le cam abandonaseră Ion Pacea (A. Russo), Vincenţiu Grigorescu (Barbu Iscovescu), Vintilă Făcăianu (un splendid portret în Interior al Generalului Gh. Magheru, cu doi clini, totul evocînd stilul epocii), Marin Gherasim (Ana Ipătescu), Elena Greculesi (Maria Rosetti). Pline de strălucire coloristică și de adevăr uman sînt portretele semnate de Marius Cilievici, Lazăr lacob, Rodica Lazăr — interpreted în stil figurile lui Golescu-Arăpilă, Eftimie Murgu, M. Kogălniceanu. Ar fi numeroşi portretişti de citat pentru reuşitele lor, de la D. Iordache şi Nadia Popovici la Marin Iliescu, Benone Şuvăilă, Gh. Pătraşcu, S. Iclozan, Pavel Boboie şi alţii. Sculpturile sunt numeroase, dar puţine sunt Interiorizate şi au stil. Am cita printre cele mai izbutite busturile şi capetele create de Ion Vlasiu (Bălcescu, Simion Balint), Paul Vasilescu, prezent cu un interesant portret în ciment al lui Bălcescu, dar mai izbutit cu portretul expresionist al lui Kogălniceanu, neexpus aici, aflîndu-se intr-un muzeu din ţară, C. Popovici (Papiu-Ilarian), Doina Lie (Andrei Mureşanu), Gabriela Manole-Adoc (Simion Bărnuţiu), I Iulia Oniţă (Heliade Rădulescu), Gh. Stănescu (Ion Ghica). Mai compuse cu stilizare expresivă, considerăm portretul lui Alecu Russo de Al. Gheorghiţă şi lucrarea în piatră cu chipul pictorului Neguliei de Ana Severineanu. Arta reliefului se impune prin compoziţiile lui Mircea Ştefănescu Chemarea Iancului şi Revoluţionari pe baricade. Ne bucură revenirea talentatului Mircea Ştefănescu la viziuni şi tehnici care îi convin, după o relativă eclipsă. Proiecte de monumente, în forme abstract-simbolice prezintă Nicolae Enea şi Gh. Vartic. Arta portretului nu a dispărut, din fericire, dar trebuie mai interiorizată, mai gîndită, mai trăită şi sensibilizată — în această privinţă Gh. D. Anghel rămînînd cu Bălcescul său, ca şi cu celelalte capodopere ale sale, un model neîntrecut, pe care-l putem alătura doar de Paciurea. Expoziţia face dovada că acelaşi personaj poate fi interpretat în noi viziuni şi cu noi procedee, că noutatea constă adesea tocmai în reinterpretări ale aceloraşi teme şi personaje, dacă reînterpretarea este autentică şi ingenioasă. Am văzut în alte centre artistice din ţară, de asemenea remarcabile realizări picturale şi sculpturale dedicate revoluţiei de la 1848, mai ales la Cluj şi Timişoara. Poate că cele mai izbutite ar trebui reunite la Bucureşti, spre a se vedea cîte forţe artistice ştiu să se înalţe la cerinţele unei arte legate de suflul istoriei, de tradiţia noastră artistică, de conştiinţa de astăzi a poporului, recunoscătoare înaintaşiloreroi şi desăvîrşindu-le idealurile. Petru Comarnescu Revoluţia de la 1848 oglindită în artele plastice Aspect din expoziţie Oaspeţi de peste hotare şi debuturi pe scena Operei Române In preajma închiderii stagiunii, două spectacole ale Operei Române au atras atenţia publicului prin distribuţii cuprinzînd atlt solişti români care-şi încercau pentru prima oară forţele într-o seamă de roluri, cît şi cîntăreţi de peste hotare. Reluată după o lungă perioadă de absenţă de pe afişul primei noastre scene lirice, opera comică a lui Richard Strauss „Cavalerul rozelor“ a prilejuit numeroase debuturi în rolurile principale. Cea mai valoroasă creaţie, sub dublul aspect al calităţilor vocale şi actoriceşti, a fost realizată de Elisabeta Neculce, interpretă plină de distincţie a Mareşalei. Evitînd cu grijă să „dramatizeze“ peste măsură situaţia eroinei sale, ea s-a menţinut în permanenţă pe linia exactă de demarcaţie între dramă şi comedie, finalul actului I fiind — în mod special — construit cu o remarcabilă înţelegere a psihologiei personajului. Soprana Victoria Bezetti s-a impus în rolul naivei Sofia princalităiţi vocale notabile, situate pe un fond de nedezminţită muzicalitate. Mai multă atenţie acordată expresivităţii cîntului şi îndeosebi realizării rolului prinmijloace scenice mai variate ar fi totuşi necesară pentru ridicarea creaţiei tinerei cîntăreţe pe o treaptă superioară, în rolul bogătaşului înnobilat Faninal, George Mircea a valorificat, la nivelul cunoscut al posibilităţilor sale, experienţa dobîndită în cursul unei îndelungate cariere. Dintre soliştii oaspeţi, mezzo-soprana franceză Marie-Luce Bellary a cucerit publicul prin dezinvoltura cu care a întruchipat dificilul rol în travesti al tînărului nobil Octavian. Excelentă comediană, ea a creat un personaj plin de farmec, folosind o mimică şi o gestică de un haz irezistibil. Modul de conducere a frăzei muzicale denotă posesiunea unei culturi vocale indiscutabile, chiar dacă glasul solistei nu are întotdeauna forţa de pătrundere cu care ne-au obişnuit mezzo-sopranele noastre. Un alt cîntăreţ oaspete, basul austriac Georg Schnappka, s-a remarcat în rolul de prim plan comic al baronului Ochs mai mult prin vocea sa generoasă, pe care o foloseşte cu respectarea minuţioasă a valorilor de dinamică ale partiturii, decît prin jocul său de scenă, care ar fi suportat mai multă savoare comică falstaffiană. Al doilea spectacol la care ne referim este „Othello”, în a cărui, distribuţie rolul titular a fost încredinţat tenorului italo-american Leonardo del Ferro. Modul în care cîntăreţul oaspete a învins dificultăţile considerabile ale acestui rol ne-a convins în ce priveşte cunoştinţele sale de stil şi practica sa scenică. Fără a fi un tenor dramatic propriu-zis — aşa cum o pretinde partitura —, Leonardo del Ferro reuşeşte totuşi să facă faţă cerinţelor, impunîndu-se chiar în unele momente (aria „Dio, mi potevi scagliar“ din actul III, scena morţii lui Othello din actul final) prin conducerea gradată a expresiei către punctele sale culminante. Un debut aşteptat cu mult interes a fost acela al tinerei soprane Marina Krilovici în rolul Desdemonei. După un început oarecum timid în primele două acte — explicabil desigur prin lipsa de experienţă a cîntâreţei —, însuşirile sale remarcabile au fost valorificate cu succes în scena violentă a înfruntării lui Othello din actul III şi mai ales în „aria sălciei“ din actul IV, în care Marina Krilovici aimpresionat prin exactitatea frazării şi puritatea liniei melodice. O aşteptăm cu acelaşi interes şi în alte roluri, în care să poată pune în valoare aspecte mai variate ale talentului său, în ambele spectacole — desfăşurate sub îndrumarea regizorală a lui Jean Rînzescu —, conducerea muzicală a aparţinut dirijorului Cornel Trailescu, mai familiarizat cu specificul operei italiene, decît cu valsurile din „Cavalerul rozelor“, pe care le-am fi dorit mai pătrunse de acel „schwang“ vienez atît de caracteristic. E. Eliion Leonardo del Ferro (Othello) și Marina Krilovici (Desdemona) în actul II din spectacolulOthellosi încă o enigmă în legătură cu descoperitorul Americii Cu cîţiva ani în urmă arheologii au descoperit în Peru, cercetînd vechile morminte ale tribului Chimu, coliere de sticlă care prin formă, culori etc. erau identice pînă la cele mai mici detalii cu vechi bijuterii produse de sticlăriile din Murano între secolele XIV şi XVI , mici tuburi înşirate pe o aţă, lungi de 1—4 cm, şi separate totdeauna de una sau mai multe mărgele de sticlă colorată, de obicei DIALOGURI MUZICALE Se pare că ne aflăm sub zodia festivalurilor muzicale. Şi am socotit că e mai bine să dăm cuvîntul unor specialişti în materie. Astfel că am invitat la un dialog pe... Elly Roman : „Sînt oarecum buimăcit de numărul mare de festivaluri mai reuşite sau mai puţin reuşite, de sumedenia de cîntăreţi şi cîntece. Este greu de descifrat din toate acestea o oarecare tendinţă. „Ye-ye-ul“ începe să dispară, ceva nou încă nu a apărut. Din manifestările din ultima vreme m-a copleşit, mi-a umplut inima de bucurie recitalul lui Bécaud, de-a dreptul miraculos. Cred că succesul lui se datoreşte şi faptului că aici s-a manifestat o gîndire unitară în alegerea repertoriului, în ţinuta spectacolului. Aceasta, deşi în general recitalul ca gen este pe cale de dispariţie, Aznavour a renunţat la jumătate din repertoriul său, iar Brel face acum un music-hall, după Cervantes, interpretîndu-l pe Don Quijotte. Constatînd aceste lucruri, se poate spune că, în genere, în muzica uşoară fluctuaţiile depind de mulţi factori; da, muzica uşoară trăieşte în imponderabilitate...“. George Grigoriu : „Se poate vorbi cu hotărîre de o tendinţă festivalistică în jurul căreia muzica uşoară şi-a descifrat un nou specific. Atmosfera de concurs, ambianţa de competiţie au pretins o muzică mai elevată decît cea obişnuită, scrisă ad-hoc cu un vădit caracter de concurs. Festivalurile stimulează creaţiile şi compozitorii se străduiesc să le facă faţă. Nu ştiu dacă această muzică este şi foarte gustată acum de public , dar concursurile îl pregătesc, îl familiarizează cu tendinţa potrivit căreia muzica vorbeşte de la sine mai mult decît textul. Poate, cîte o dată ea se îndepărtează în acest fel de accesibilitate. Se mai remarcă faptul că melodia e atrasă de forme complicate muzicale, că succesul ei e direct legat de orchestraţie, fapt pe care personal îl apreciez. In ceea ce priveşte interpreţii este limpede că lor li se solicită un efort complex, şi chiar şi o excelentă condiţie fizică. Festivalurile sînt deosebit de utile, o adevărată „hrană“ profesională pentru cîntăreţii noştri, ele invitînd şi publicul spre o receptivitate mai elevată, spre exigenţă“. Gelu Solomonescu : „Mi se pare că interpretul Claude Francois a demonstrat condiţia perfectă a cîntăreţului modern, îmbinînd mişcarea cu dansul. La Veneţia orchestra amplă şi de bună calitate, nu a avut însă parte de un dirijor de talia lui Sile Dinicu care a ştiut să impună atîţia cîntăreţi la festivalul nostru de la Braşov. De altfel, alături de cîntăreţi de reală valoare (Mina, care posedă o voce minunată, dar şi tehnică) s-au perindat mulţi cîntăreţi slabi, fără personalitate.’ In general au reapărut ritmurile mai mişcate, predominînd ca număr, şi reacţia publicului nu a fost totdeauna concludentă ; să ne amintim de entuziastul nostru public de la Braşov, în general televiziunea, pe lîngă faptul că aduce capitole binevenite în programul său, ne oferă şi nouă, celor de specialitate, un material bogat de pe urma căruia sperăm că ascultătorii noştri vor avea şi ei de cîştigat“. B. Fălticineanu : Cadrul în care s-a desfăşurat festivalul de la Veneţia a fost un adevărat spectacol de sunet şi lumină, imaginile îmbinîndu-se armonios, ba chiar cîte o dată copleşind cîntecele“. A. P. REACTOR NUCLEAR CU BILE Denumirea aparţine mai mult ziariştilor decît fizicienilor. De fapt, este vorba de reactorul construit sub auspiciile Euratomului la Juliers in R. F. a Germaniei. Oamenii de ştiinţă îl cunosc ca „Reactor ultrafierbinte cu thoriu şi răcire cu gaz”. El are o particularitate faţă de instalaţiile similare , materialul fisionabil nu este introdus sub formă de bare, ci de „bile“. E vorba de bile de grafit în mijlocul cărora sunt plasate grăunţe de thoriu cu diametrul de un milimetru. Se obţine astfel o utilizare pînă azi necunoscută a posibilităţilor acestui combustibil nuclear şi o foarte înaltă temperatură de exploatare. Avantajul apare prin faptul că vaporii furnizaţi de această instalaţie au caracteristici similare cu ai celor din centralele electrice convenţionale moderne, ceea ce face ca energia electrică produsă de „reactorii cu bile“ să aibă un preţ competitiv, într-o nuanţă de turcoaz, în nici o altă parte, pe continentul american, nu au fost găsite asemenea podoabe. Expertizele au arătat că nu este vorba de o asemănare cu bijuterii produse pe teritoriul puternicei Republici veneţiene de acum cinci secole, ci de o marfă pur şi simplu importată la vremea aceea de pe continentul european, întrucît mormintele tribului Chimu au fost găsite intacte şi după cum se ştie nici incaşii, nici spaniolii nu le-au atins în cursul veacurilor nu rămîne decît să presupunem că alţi navigatori italieni au ajuns în America înaintea lui Columb* DUBLU MEDALION LITERAR Mîine, la ora 19, Casa de cultură a sectorului 2, din str. M. Eminescu nr. 89, organizează un dublu medalion literar : Ion Minulescu şi Claudia Milian-MinulescuVorbesc : criticul Emil Manu, publicistul G. Şoimu-Plăvălescu, şi Mioara Minulescu, fiica celor doi poeţi. Recită : Elena Galaction, Corina Constantinescu, Lia Şahighian, Coca Enescu, Victoria Dinu, Ludovic Antal, Dinu Ianculescu, Val Săndulescu, Aurel Rogalschi, Al. Clonaru. La pian: Nicolae Valeriu, Cîntă Denise Constantinescu. VERNISAJ Mîine la ora 19 în sala Galeriilor de artă din bd. Magheru nr. 20 va avea loc deschiderea a două expoziţii aparţinînd tinerilor graficieni Emilia Boboia şi Anton Perussi. Aceste nume nu sînt necunoscute publicului, artiştii remarcîndu-se de mai mult timp ca ilustratori de carte. In expoziţia de faţă Emilia Boboia ne prezintă 20 de desene (tuş şi tempera) şi xilogravuri, iar Anton Perussi în exclusivitate xilogravuri. • In sala Muzeului de istorie a municipiului Bucureşti a avut loc, în cursul dimineţii, plenara Comitetului pentru cultură şi artă al municipiului Bucureşti. Pe ordinea de zi a figurat analiza stagiunii teatrale 1967—1968. ÎNCĂ O ECRANIZARE DUPĂ PUŞKIN După ,,Fata căpitanului“ sau ,Viscolul“ (aceasta inspirată tot din ciclul „Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin“), filmul „împuşcătura“ vine să lumineze o dată în plus două dintre mobilurile care explică atracţia constantă exercitată de Puşkin asupra cineaştilor. Repovestind pe ecran istoria neobişnuită, a răzbunării lui Silvio pentru o jignire suferită cu ani în urmă, regizorul Naum Trahtenberg urmează cu fidelitate dezvoltarea subiectului, aşa cum l-a compus puşkin din cîteva confesiuni care se juxtapun. El şi-a îngăduit numai libertatea unor adăugiri cu vădite implicaţii actualizante (intervenţia colonelului care-l influenţează pozitiv pe erou, redeşteptîndu-i aspiraţia producţie In culori a studioului „Mosfilm“. Scenariul : Nikolai Kovarski, după povestirea cu același titlu din ciclul „Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin“ de Pușkin. Regia Naum Trahtenberg, cu Mihail Kozakov (Silvio), Oleg Tabakov (Belkin), Iuri Iakovlev (contele) Ariadna^ Seng helaia (contesa), Vladlen^ Davidov (colonelul).Zile generoase de luptător pentru libertatea popoarelor) şi a unor accente care situează tai concret faptele în contextul social. El a urmărit astfel cu prioritate descrierea ambianţei începutului de veac XIX în sudul Rusiei, stăruind asupra mediilor provinciale ale ofiţerilor cheflii, omorîndu-şi plictisul în petreceri fără veselie şi în dueluri, sau ale aristocraţiei cu preocupări limitate şi superficiale. Citeva notaţii neostentative marchează ruptura gravă dintre existenţa devitalizată a acestor pături şi condiţia social-umană dezolantă a ţăranilor, a slujitorilor, a ordonanţelor (bunăoară, apariţia episodică bine reliefată a servitorului lui silvic). Prezenţa în rolul principal a actorului Mihail Kozakov, cu o fizionomie, foarte adecvată personajului (şi care, de altfel, seamănă întrucîtva cu însuşi Puşkin) contribuie la portretizarea interesantă a eroului, atît în ipostaza tînărului cu sînge fierbinte, aprig şi orgolios, cit şi în cea a bărbatului matur, la fel de orgolios dar pretimpuriu obosit, care aşteaptă ani la rînd, cu o răbdare exasperantă, clipa răzbunării. Privirile adinei, adumbrite, parcă întoarse către sine ale protagonistului, echivocul între curaj şi laşitate, între generozitate şi egoism, pe care ştie să-l întreţină în jurul său, expresia lui impenetrabilă pună la acel licăr trist de înţelegere din final, cînd îşi învinge simţul împietrit al onoarei considerate ca un dat imuabil aproape neuman — toate atestă însuşirile actorului. Cu toate acestea, filmul nu depăşeşte faza unei ecranizări cuminţi, lasă o senzaţie de parţială insatisfacţie, pentru că descriptivul îi impregnează desfăşurarea. Atent la detaliile originalului literar, adăugind şi altele care-i aparţin, cineastul nu a izbutit să păstreze în transpunere nici laconismul exemplar al povestirii (filmul dilată acţiunea, o face să treneze), nici dramatismul consistent care pulsează dincolo de cuvîntul scris (o serie de episoade se mărginesc la o ilustrare lipsită de „căptuşeală“ a textului). Pasiunea pentru ecranizări — declarată de N. Trahtenberg — e pîndită de servituţi pe care autorul filmului „împuşcătura" nu le-a putut evita întru totul. Mihail Lupu , în încheierea turneului său în Capitală, Teatrul „Matei MILLO“ din Timişoara prezintă publicului bucureştean cunoscuta comedie Madame Sans-Gene de V. Sardou şi E. Moreau. Realizatorii spectacolului sunt : Marietta Sadova (regie), Mircea Marosin (decoruri) şi Emilia Jivanov (costume). Rolul fermecătoarei eroine , interpretat de actriţa Florina Cercel. Ultimul spectacol are loc astăzi, ora 20, în sala Teatrului de comedie. Silviu ■■ tinăr (in centru) la o partidă de cărţi cu viitorul său adversar (dreapta) 17 30 PENTRU NOI, FEMEILE. Emisiune realizată de Flavia Burei. 18.00 ACTUALITATEA INDUSTRIALA. 18.30 Curs de limba franceză (lecţia a 23-a). 19.00 ALMA-MATER. Emisiune pentru studenţi. 19 30 TELEJURNALUL DE SEARA. 19.50 Buletinul meteorologic. Publicitate. 20.00 „MULT MI-E DRAG CINTUL ŞI JOCUL“. Program de muzică populară românească. 20.20 CE-ATI DORI SA REVEDETI ? 20.43 TELE-UNIVERSITATEA. ISTORIA CIVILIZAŢIILOR. 21 20 FILM ARTISTIC: „AMPRENTA”. O producţie a Studioului cinematografic „Bucureşti“. 22.« TELEJURNALUL DE NOAPT. 23.00 închiderea emisiunii. teatru OPINIA PUBLICA (Radu Beligan, Ion Lucian, Marcela Rusu) — Teatrul de Comedie (tel. 16.64.60) — la Parcul Herăstrău ora 20. TANGO (Vali Otos, Florin Vasiliu, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Olga Tudorache) Teatrul Mic în sala Comedia a Teatrului naţional „I. L. Caragiale“ — ora 20. cinema PREMIERE ALEGERE DE ASASINI — Luceafărul (15.87.67) — 8.15, 10.30, 12.45, 15, 17.30, 20.15; Festival (15.63.84) 9.15, 11.30, 13.45, 16, 18.30, 21.15, grădină 20.15; Circul de stat (11.01.20) — 9.30, 13, 17.30, 20.30; HIROȘIMA, DRAGOSTEA MEA — cinemascop — Central (14.12.24) 9, 11.15, 13.30, 16. 18.30, 21. Grădina Doina (16.35,38) ora 20.45. Expoziţie la Muzeul pedagogic Sub auspiciile Institutului de ştiinţe pedagogice, vineri după amiază s-a deschis în str. Zalomit nr. 12, expoziţia „Ion Ciorănescu, animator al învăţămîntului special din România“. Sunt expuse numeroase documente, fotografii, manuscrise, lucrări didactice şi pedagogice, manuale, studii, articole reflectînd o prodigioasă activitate, de aproape o jumătate de secol, pusă în slujba şcolii româneşti. Vernisajul a fost precedat de o comunicare despre I. Ciorănescu, făcută de V. Sorescu, cercetător ştiinţific principal la acest institut. Unul dintre colaboratorii profesorului, sculptorul Dimitriu Leorda expune mai multe lucrări ale sale. . Răspunsuri primite la rubrica Semnatele cititorilor înserate la această rubrică sunt recepţionate de forurile cărora le sunt adresate. Publicăm astăzi cîteva dintre răspunsurile sosite la redacţie. Din nou Aproape în fiecare duminică însorită — ne-au scris tovarăşii Viorel Catrava şi Ionel Pruncu, salariaţi ai Ministerului Sănătăţii , ne deplasăm pe biciclete la ştrandul Mogoşoaia. In felul acesta, pe lingă că facem şi sport, ne bucurăm din plin de binefacerile aerului, apei şi soarelui. Şi ca noi procedează numeroşi alţi bucureşteni îndrăgostiţi de acest loc de recreare. Nu înţelegem însă de ce Aşa da! După şapte luni de aşteptare, prin luna aprilie, tovarăşul Cezar Chelaru din str. Ştirbei Vodă nr. 130 s-a prezentat din nou la IA.L. Care îi era necazul ? Prin luna octombrie a făcut o sesizare în care arăta că unul dintre pereţii locuinţei are igrasie. Nu după mult timp I.A.L. sectorul 7 i-a comunicat că aceasta provine de la imobilul vecin care va intra în reparaţie şi că cu acest prilej, se va înlătura şi igrasia. Nu s-a făcut însă nimic şi deci în aprilie... Sesizată de această tărăgănare, Direcţia generală de gospodărire locativă a Consiliului popular municipal a trimis redacţiei următorul răspuns : „Vă comunicăm că la imobilul vecin cu locuinţa cetăţeanului Cezar Chelaru au fost înlocuite instalaţiile sanitare, fapt ce a dus la înlăturarea sursei de igrasie. S-a dat — de asemenea — dispoziţie I.A.L. Z să intervină la direcţia sanitară, de care aparţine imobilul, pentru a executa reme la drum! I.C.A.B.-ul a luat măsura — de loc justificată — de a desfiinţa locul de parcare (rastelul propriuzis) al bicicletelor. Sesizată, întreprinderea de canal, apă Bucureşti a considerat justă observaţia autorilor scrisorii şi în consecinţă a repus în funcţiune rastelul de parcare a bicicletelor. Deci, amatori de ciclism, în fiecare duminică, din nou la drum adierile survenite din cauza infiltrărilor”. Credem că de data aceasta drumurile tovarăşului Chelaru pentru această problemă se vor întrerupe. Măsuri imediate In urmă cu aproape 3—4 luni de zile — se spune în scrisoarea adresată redacţiei de către locatarii imobilului cu nr. 12 din strada Delea Veche, sectorul 3 — chiar la poarta casei în care locuim a fost săpată o groapă, pare-se pentru fixarea ancorei unui stîlp. De atunci însă, pămîntul rezultat este o sursă de murdărire a străzii, a propriilor noastre locuințe, deoarece lucrarea a rămas neterminată. — Sesizarea este pe deplin întemeiată — se spune în răspunsul primit din partea întreprinderii Teleconstrucţia. De aceea au fost luate imediat măsuri pentru executarea remedierilor. Pe data de 28 mai a.c., autorii sesizării au confirmat acest lucru. Un răspuns incomplet Pe aproape şase coli de hîrtie, proiectanta Liana Petrescu, de la I.P.C.T. ne-a povestit indignată, atitudinea lipsită de solicitudine și respect a mai multor salariate de la unitatea nr. 9 a cooperativei „Igiena“ unde a solicitat să i se onduleze părul, lată și răspunsul primit din partea U.C.M.R. • „Din verificările efectuate s-a stabilit că cele semnalate de tov. Liana Petrescu sunt întemeiate Problemele sesizate au constituit obiectul unei discuţii purtate cu întregul colectiv al acestei unităţi unde s-a atras din nou atenţia cooperatorilor asupra obligaţiilor ce le revin pentru asigurarea unei bune deserviri". N.R. Numai atît ? N-ar fi oare cazul ca cei vinovați să fi© trași la răspundere ceva mai concret ? I î I î I I I I I 1 8 O LUME NEBUNĂ, NEBUNA, NEBUNA Dacia (16.26.10) — 8—20 în continuare. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — film pentru ecran panoramic — Patria (11.86.25) — 9, 12.45, 16.30, 20. DOMNIŞOARELE DIN ROCHEFORT — cinemascop — Capitol (16.29.17) — 11, 14, 17, 20; grădină — 20.30; Expoziţia (18.10.88) — ora 20 30. DE NOAPTE, BĂIEŢI ! — cinemascop — Victoria (16.28.79) 8.45, 11, 13.15, 15.45, 18.15, 20.45. SPARTACUS — cinemascop — Doina (16.35.38) 11.30, 16, 19.30. SFINTUL LA PINDA — înfrăţirea între popoare (17.31.64) — 10, 15.30, 17.45, 20. DIRIJABILUL FURAT — cinemascop — Buzeşti (15.62.79) — 15.30, 18; grădină — 20.30 SFIRŞITUL AGENTULUI W 4 C — cinemascop — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18, grădină — 20.30. FREDY, LOVEŞTE TU INŢII ! — Lira (31.71.71) — 15, 17.15, 19.30; grădină — 20.30; Progresul (23.94.10) 15.30, 18, 20.30; Mioriţa (14.27.14) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. OSCAR — cinemascop — Drumul Sării (31.28.13) — 15, 17.30, 20. EDDIE CHAPMAN, AGENT SECRET — Pacea (31.32.52) —15, 17.45, 20.30. EL DORADO — Viitorul (11.48.83) — 15.30, 18, 20.30. PASI IN LUMEA FRUMOSULUI, ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR. 5, 1968, ARHITECTURA VECHE A CUBEI, — SCIŢII, 1848 ÎN ŢĂRILE ROMANE — Timpuri Noi (15.61.10) orele 9—21 în continuare. RAPIREA FECIOARELOR — Progresul Parc (23.94.10) — 20.30. CIND TU NU EŞTI — Grădina Vitan (21.39.82) — 20.30. EU, eu, eu. .. ŞI CEILALŢI — Parcul Herăstrău (16.22.73) — 20.30. VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA — cinemascop — Republica (11.03.72) — 9.15, 11.30, 14, 16.15, 18.45, 21.15 ; Griviţa (17.08.58) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16,18.30, 20.45; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.30; ZOLTÁN KARPATHY — cinemascop — Lumina (16.23.35) — 9—15.45 în continuare, 18.30, 20.45. BOMBA de LA ORA 10.10 — Union (13.49.04) — orele 15.30, 18, 20.30. NEBUNUL DIN LABORATORUL NR. 4 Bucegi (17.05.47) — 9, 11.15, 13.30, 16.15, 18.30, 21; grădină — 20.30; Flamura (23.07.40) — 9—16 în continuare, 18.15, 20.30. UN DOLAR GĂURIT — cinemascop — Giulești (17.55.46) — 10, 15.30, 18, 20.30; Tomis — 9—15.45 în continuare, 18.15; grădină 20.30; Aurora — 8.30, 10.45, 13, 15.15, 17.45, 20.15; grădină — 20.30. EA VA RIDE — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 18, 20.30. INIMA NEBUNA. .. NEBUNA DE LEGAT — Floreasca (33.29.71) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18, 20.30 ; Arta (21.31.86) — 9.15—16 în continuare, 18.15 ; grădina 20.30; Grădina Moşilor — 20.30; OBSESIA — Volga (11.91.26) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.45 ; BLESTEMUL RUBINULUI NEGRU — Popular (35.15.17) — 15.30, 18, 20.30 ; PENTRU CITIVA DOLARI IN PLUS — Munca 21.50.97) — 9.30, 12, 15, 17.45, 20.15. NUNTA la MALINOVKA — cinemascop — Flacăra (21.35.40) — 15.30, 18, 20.30, ÎMPUȘCĂTURĂ — Vitan (21.39.82) — 15, 17.30. 20 ; PASAREA TIMPURIE — Rahova (23.91.00) — 15.30, 18 ; grădină — 20.30. MUMIA INTERVINE — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.30. TOPKAPI — Crîngași (17.38.81) — 15 30, 18, 20.30. HOCUS POCUS — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.30. PRIN KURDISTANUL SĂLBATIC — cinemascop — București (15.61.54) — 8. 10, 12.15, 14.30, 16.45, 19, 21.15. Feroviar (16.22.73) — 9.45, 12, 14.15, 16.30, 18.45, 21; Excelsior (18.10.88) — 8.45, 11, 13.15, 15.30, 17.45, 20; Gloria (22.44.01) — 9. 11, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Modern (23.71.01) — 9.30, 1945 14, 36.30, 18.45, 21.15; Arenele Liber- JP*