Informatia Bucureştiului, iulie 1968 (Anul 15, nr. 4625-4647)

1968-07-01 / nr. 4625

F­ericită şi semnificativă îmbinare a creaţiilor datorate mai multor ge­neraţii — expoziţia recent deschisă la Muzeul Republicii Revoluţia de la 1846 oglindită In artele plastice este una dintre cele mai strălucite manifes­tări comemorative. Dacă şi cea dedicată luptei pentru independenţă, 1877, a pre­zentat unele capodopere din trecut — mai ales datorate lui Nicolae Grigorescu — adică oglindiri chiar din momentele evenimentului sau la cîţiva ani după ele, în schimb operele mai noi nu au satis­făcut decît în prea mică măsură. La ac­tuala expoziţie se întrunesc opere create de către cei care au trăit evenimentele de la 1848 şi au participat activ la ele, apoi altele făcute de noi generaţii pen­tru ca valoroase contribuţii să vină din partea artiştilor care au evocat în 1948 evenimentele şi pe eroii de la 1848 şi încă şi mai multe sunt operele realizate recent, cu prilejul comemorării celor 120 de ani de la revoluţie. Este, aşadar, o expoziţie bine organi­zată şi din timp pregătită, în care crea­ţia prezentă se înlănţuie cu cea a trecu­tului,­­ fireşte cu deosebirile de viziune, limbaj, stil, dar dovedind continuitate şi vrednicie creatoare şi statornicind o unitate de gîndire şi aspiraţii. Sînt prezenţi mai întîi pictorii revolu­ţionari de la 1848 — Ion Neguliei, C. D. Rosenthal şi Barbu Iscovescu — cu ope­rele lor uneori ridicate la simbol ca Ro­mânia­ Revoluţionară a celui de al doi­lea, ori ca eroii revoluţiei portretizaţi de Iscovescu. De asemenea, apar G. Tat­­tarescu şi C. Lecca sau, pentru atmos­fera epocii, pictorul N. Livaditti ori gra­vorii şi desenatorii Petre Mateescu şi Costache Petrescu, continuaţi de Theo­dor Aman şi de sculptorii Karl Storck şi Ion Georgescu. Gravuri, desene, acua­rele de călători străini ca Raffet, Dous­­sault, Watt, Rey sau acelea ale lui Carol Popp de Szathmary evocă atmosfera vremii şi unele evenimente istorice, ce culminează documentar cu minuţioasa şi dinamica descriere a luptei pompierilor dată pe Dealul spirei, gravura lui Carol Danielis. Prin asemenea picturi, sculpturi şi opere de grafică avem oglindită epoca însăşi, cu evenimentele şi priveliştile ei, cu oamenii din mulţime, ca şi cu eroii revoluţiei. Multe din asemenea rea­lităţi au fost văzute, trăite, activate de către unii din autorii lucrărilor de artă, avînd deci autenticitatea şi avîntul epo­cii. Acestea au şi fost apoi retrăite de că­tre autorii unor capodopere realizate la Centenarul revoluţiei (1948) şi acum ne referim la avîntata compoziţie a lui Al. Ciucurencu Ana Ipătescu şi la portretul­­cap al lui N. Bălcescu, realizat cu o ne­întrecută interiorizare şi într-o viziune monumentală, cu splendide trăsături şi tuşe sculpturale de către Gh. D. Anghel. Aceste capodopere, cărora le-am putea alătura portretul făcut lui Bălcescu de către Lucian Grigorescu constituie do­vezi că suflul istoriei, dragostea pentru eroii poporului au continuat să inspire în mod fericit pe unii dintre maeştrii contemporani. Impresionantă, mai mult decît mulţu­mitoare este în parte şi contribuţia ar­tiştilor care au creat special pentru ac­tuala expoziţie. Mai ales la pictură întîl­­nim opere care se leagă organic de avîn­­turile şi semnificaţiile înaintaşilor. Am cita, în primul rînd, tripticul lui Traian Brădean­u ce constă din compoziţia Intîlnirea dintre Bălcescu şi Avram Ian­cu şi din portretele lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Splendidă idee de a lega laolaltă pe aceşti eroi ai poporului, pe voievozii de la care s-au inspirat în lupta lor revoluţionarii de la 1848 ! Per­sonajele şi mai ales Mihai Viteazul sunt interiorizate, au forţă expresivă, carac­terologie semnificativă, pictorul folosind învăţămintele frescelor de odinioară şi conferind o modernă forţă expresionistă portretizării, Traian Brădean, ca de alt­fel şi Virgil Almăşanu şi Brăduţ Cova­­niu, în compoziţiile lor cu eroii revolu­ţiei de la 1848, dovedesc că se poate ino­va în pictura istorică, fără a se anula veridicul figurativ, ci împlinindu-l cu lirismul coloristic şi tratarea monumen­­tal-decorativă. Mai spre o tratare metaforică se re­marcă şi compoziţia Luciei loan Răscoa­lele din Munţii Apuseni, avînd printre eroi pe Avram Iancu. Dintre noile pic­turi ne-au rămas neuitate compoziţia cu Popa Şapcă şi peisajul din Blajul de la 1843 ale lui Gh. Răducanu, realizate cu o fină îmbinare între imaginile trecu­tului şi o tratare modernă. Răducanu este un poet cu forţă constructivă, un colorist cu un original simţămînt deco­rativ. Ca şi Brădean, se impune cu fie­care nouă participare la expoziţiile co­lective. Compoziţii vrednice de apreciere prezintă şi C. Niţescu (Avram Iancu în fruntea moţilor la Blaj şi Cei trei pic­tori revoluţionari), Eugen Popa, Vasile Brătulescu, C. Blendea, Petre Dumitres­­cu (13 Septembrie), Viorica Ilie, Ana Asvadurova-Ciucurencu, Lia Szász, Ion Grigore şi alţii. Metafore sau sugerări sim­bolice, cu efluvii de culoare şi forme ritmice prezintă Mihai Horea şi Vasile Varga. Atmosfera vremii o găsim şi în lucrările Luciei Demetriade-Bălăces­­cu, Vanda Sachelarie şi Ileana Cojan. Portretele izbutite prin caracterizare, adîncire, tratare în stil sînt şi mai nu­meroase şi aici îşi dovedesc calităţi pe care le cam abandonaseră Ion Pacea (A. Russo), Vincenţiu Grigorescu (Barbu Iscovescu), Vintilă Făcăianu (un splen­did portret în Interior al Generalului Gh. Magheru, cu doi clini, totul evocînd stilul epocii), Marin Gherasim (Ana Ipă­­tescu), Elena Greculesi (Maria Rosetti). Pline de strălucire coloristică și de adevăr uman sînt portretele semnate de Marius Cilievici, Lazăr lacob, Rodica Lazăr — interpreted în stil figurile lui Golescu-Arăpilă, Eftimie Murgu, M. Kogălniceanu. Ar fi numeroşi portre­­tişti de citat pentru reuşitele lor, de la D. Iordache şi Nadia Popovici la Marin Iliescu, Benone Şuvăilă, Gh. Pătraşcu, S. Iclozan, Pavel Boboie şi alţii. Sculpturile sunt numeroase, dar puţine sunt Interiorizate şi au stil. Am cita printre cele mai izbutite busturile şi ca­petele create de Ion Vlasiu (Bălcescu, Simion Balint), Paul Vasilescu, prezent cu un interesant portret în ciment al lui Bălcescu, dar mai izbutit cu por­tretul expresionist al lui Kogălniceanu, neexpus aici, aflîndu-se intr-un muzeu din ţară, C. Popovici (Papiu-Ilarian), Doina Lie (Andrei Mureşanu), Gabriela Manole-Adoc (Simion Bărnuţiu), I Iulia Oniţă (Heliade Rădulescu), Gh. Stănescu (Ion Ghica). Mai compuse cu stilizare expresivă, considerăm portretul lui Ale­­cu Russo de Al. Gheorghiţă şi lucrarea în piatră cu chipul pictorului Neguliei de Ana Severineanu. Arta reliefului se impune prin compoziţiile lui Mircea Şte­­fănescu Chemarea Iancului şi Revolu­ţionari pe baricade. Ne bucură revenirea talentatului Mircea Ştefănescu la viziuni şi tehnici care îi convin, după o relativă eclipsă. Proiecte de monumente, în forme abstract-simbolice prezintă Nicolae Enea şi Gh. Vartic. Arta portretului nu a dispărut, din feri­cire, dar trebuie mai interiorizată, mai gîndită, mai trăită şi sensibilizată — în această privinţă Gh. D. Anghel rămînînd cu Bălcescul său, ca şi cu celelalte capo­dopere ale sale, un model neîntrecut, pe care-l putem alătura doar de Paciurea. Expoziţia face dovada că acelaşi perso­naj poate fi interpretat în noi viziuni şi cu noi procedee, că noutatea constă ade­sea tocmai în reinterpretări ale aceloraşi teme şi personaje, dacă reînterpretarea este autentică şi ingenioasă. Am văzut în alte centre artistice din ţară, de aseme­nea remarcabile realizări picturale şi sculpturale dedicate revoluţiei de la 1848, mai ales la Cluj şi Timişoara. Poate că cele mai izbutite ar trebui reunite la Bucureşti, spre a se vedea cîte forţe artis­tice ştiu să se înalţe la cerinţele unei arte legate de suflul istoriei, de tradiţia noas­tră artistică, de conştiinţa de astăzi a poporului, recunoscătoare înaintaşilor­­eroi şi desăvîrşindu-le idealurile. Petru Comarnescu Revoluţia de la 1848 oglindită în artele plastice Aspect din expoziţie Oaspeţi de peste hotare şi debuturi pe scena Operei Române I­n preajma închiderii stagiunii, două spectacole ale Operei Române au atras atenţia publicului prin dis­tribuţii cuprinzînd atlt solişti români care-şi încercau pentru prima oară for­ţele într-o seamă de roluri, cît şi cîn­­tăreţi de peste hotare. Reluată după o lungă perioadă de ab­senţă de pe afişul primei noastre scene lirice, opera comică a lui Richard Strauss „Cavalerul rozelor“ a prilejuit numeroase debuturi în rolurile princi­pale. Cea mai valoroasă creaţie, sub dublul aspect al calităţilor vocale şi ac­toriceşti, a fost realizată de Elisabeta Neculce, interpretă plină de distincţie a Mareşalei. Evitînd cu grijă să „drama­tizeze“ peste măsură situaţia eroinei sale, ea s-a menţinut în permanenţă pe linia exactă de demarcaţie între dramă şi comedie, finalul actului I fiind — în mod special — construit cu o re­marcabilă înţelegere a psihologiei per­sonajului. Soprana Victoria Bezetti s-a impus în rolul naivei Sofia prin­­cali­tăiţi vocale notabile, situate pe un fond de nedezminţită muzicalitate. Mai mul­tă atenţie acordată expresivităţii cîn­­tului şi îndeosebi realizării rolului prin­­mijloace scenice mai variate ar fi to­tuşi necesară pentru ridicarea creaţiei tinerei cîntăreţe pe o treaptă superioa­ră, în rolul bogătaşului înnobilat Fa­­ninal, George Mircea a valorificat, la nivelul cunoscut al posibilităţilor sale, experienţa dobîndită în cursul unei în­delungate cariere. Dintre soliştii oaspeţi, mezzo-soprana franceză Marie-Luce Bellary a cucerit publicul prin dezinvoltura cu care a în­truchipat dificilul rol în travesti al tî­­nărului nobil Octavian. Excelentă co­­mediană, ea a creat un personaj plin de farmec, folosind o mimică şi o ges­tică de un haz irezistibil. Modul de conducere a frăzei muzicale denotă po­sesiunea unei culturi vocale indiscutabi­le, chiar dacă glasul solistei nu are întotdeauna forţa de pătrundere cu care ne-au obişnuit mezzo-sopranele noas­tre. Un alt cîntăreţ oaspete, basul aus­triac Georg Schnappka, s-a remarcat în rolul de prim plan comic al baronu­lui Ochs mai mult prin vocea sa gene­roasă, pe care o foloseşte cu respecta­rea minuţioasă a valorilor de dinamică ale partiturii, decît prin jocul său de scenă, care ar fi suportat mai multă savoare comică falstaffiană. Al doilea spectacol la care ne referim este „Othello”, în a cărui, distribuţie rolul titular a fost încredinţat tenoru­lui italo-american Leonardo del Ferro. Mo­dul în care cîntăreţul oaspete a învins dificultăţile considerabile ale acestui rol ne-a convins în ce priveşte cunoştin­ţele sale de stil şi practica sa scenică. Fără a fi un tenor dramatic propriu-zis — aşa cum o pretinde partitura —, Leo­­nardo del Ferro reuşeşte totuşi să facă faţă cerinţelor, impunîndu-se chiar în unele momente (aria „Dio, mi potevi scagliar“ din actul III, scena morţii lui Othello din actul final) prin con­ducerea gradată a expresiei către punc­tele sale culminante. Un debut aşteptat cu mult interes a fost acela al tinerei soprane Marina Krilovici în rolul Desdemonei. După un început oarecum timid în primele două acte — explicabil desigur prin lipsa de experienţă a cîntâreţei —, în­suşirile sale remarcabile au fost valo­rificate cu succes în scena violentă a înfruntării lui Othello din actul III şi mai ales în „aria sălciei“ din actul IV, în care Marina Krilovici­ a­­impresionat prin exactitatea frazării şi puritatea li­niei melodice. O aşteptăm cu acelaşi interes şi în alte roluri, în care să poată pune în valoare aspecte mai variate ale talentului său, în ambele spectacole — desfăşurate sub îndrumarea regizorală a lui Jean Rînzescu —, conducerea muzicală a a­­parţinut dirijorului Cornel Trailescu, mai familiarizat cu specificul operei ita­liene, decît cu valsurile din „Cavalerul rozelor“, pe care le-am fi dorit mai pătrunse de acel „schwang“ vienez atît de caracteristic. E. Eliion Leonardo del Ferro (Othello) și Marina Krilovici (Desdemona) în actul II din spectacolul­­­Othellosi încă o enigmă în legătură cu descoperitorul Americii Cu cîţiva ani în urmă arheologii au descoperit în Peru, cercetînd vechile morminte ale tribului Chimu, coliere de sticlă care prin formă, culori etc. erau identice pînă la cele mai mici detalii cu vechi bijuterii produse de sticlăriile din Murano între secolele XIV şi XVI , mici tuburi înşirate pe o aţă, lungi de 1—4 cm, şi separate totdeauna de una sau mai multe mărgele de sticlă colorată, de obicei DIALOGURI MUZICALE S­e pare că ne aflăm sub zodia festivalurilor muzicale. Şi am socotit că e mai bine să dăm cuvîntul unor specialişti în materie. Astfel că am invitat la un dialog pe... Elly Roman : „Sînt oarecum bui­măcit de numărul mare de festiva­luri mai reuşite sau mai puţin reu­şite, de sumedenia de cîntăreţi şi cîntece. Este greu de descifrat din toate acestea o oarecare tendinţă. „Ye-ye-ul“ începe să dispară, ceva nou încă nu a apărut. Din manifes­tările din ultima vreme m-a copleşit, mi-a umplut inima de bucurie reci­talul lui Bécaud, de-a dreptul mira­culos. Cred că succesul lui se d­a­­toreşte şi faptului că aici s-a mani­festat o gîndire unitară în alegerea repertoriului, în ţinuta spectacolu­lui. Aceasta, deşi în general recitalul ca gen este pe cale de dispariţie, Aznavour a renunţat la jumătate din repertoriul său, iar Brel face acum un music-hall, după Cervantes, in­­terpretîndu-l pe Don Quijotte. Con­­statînd aceste lucruri, se poate spune că, în genere, în muzica uşoară fluctuaţiile depind de mulţi factori; da, muzica uşoară trăieşte în imponderabilitate...“. George Grigoriu : „Se poate vorbi cu hotărîre de o tendinţă festivalis­­tică în jurul căreia muzica uşoară şi-a descifrat un nou specific. At­mosfera de concurs, ambianţa de competiţie au pretins o muzică mai elevată decît cea obişnuită, scrisă ad-hoc cu un vădit caracter de con­curs. Festivalurile stimulează crea­ţiile şi compozitorii se străduiesc să le facă faţă. Nu ştiu dacă această muzică este şi foarte gustată acum de public , dar concursurile îl pregă­tesc, îl familiarizează cu tendinţa potrivit căreia muzica vorbeşte de la sine mai mult decît textul. Poate, cîte o dată ea se îndepărtează în acest fel de accesibilitate. Se mai remarcă faptul că melodia e atrasă de forme complicate muzicale, că succesul ei e direct legat de orches­traţie, fapt pe care personal îl apre­ciez. In ceea ce priveşte interpreţii este limpede că lor li se solicită un efort complex, şi chiar şi o exce­lentă condiţie fizică. Festivalurile sînt deosebit de utile, o adevărată „hrană“ profesională pentru cîntă­­reţii noştri, ele invitînd şi publicul spre o receptivitate mai elevată, spre exigenţă“. Gelu Solomonescu : „Mi se pare că interpretul Claude Francois a de­monstrat condiţia perfectă a cîntă­­reţu­lui modern, îmbinînd mişcarea cu dansul. La Veneţia orchestra amplă şi de bună calitate, nu a avut însă parte de un dirijor de talia lui Sile Dinicu care a ştiut să impună atîţia cîntăreţi la festivalul nostru de la Braşov. De altfel, alături de cîn­tăreţi de reală valoare (Mina, care posedă o voce minunată, dar şi teh­nică) s-au perindat mulţi cîntăreţi slabi, fără personalitate.’ In general au reapărut ritmurile mai mişcate, predominînd ca număr, şi reacţia publicului nu a fost totdeauna con­cludentă ; să ne amintim de entu­ziastul nostru public de la Braşov, în general televiziunea, pe lîngă fap­tul că aduce capitole binevenite în programul său, ne oferă şi nouă, celor de specialitate, un material bogat de pe urma căruia sperăm că ascultătorii noştri vor avea şi ei de cîştigat“. B. Fălticineanu : Cadrul în care s-a desfăşurat festivalul de la Vene­ţia a fost un adevărat spectacol de sunet şi lumină, imaginile îmbinîn­­du-se armonios, ba chiar cîte o dată copleşind cîntecele“. A. P. REACTOR NUCLEAR CU BILE D­enumirea aparţine mai mult ziariştilor decît fizicienilor. De fapt, este vorba de reactorul construit sub auspiciile Euratomului la Juliers in R. F. a Germaniei. Oamenii de ştiinţă îl cunosc ca „Reactor ultrafier­­binte cu thoriu şi răcire cu gaz”. El are o particularitate faţă de instalaţiile similare , materialul fisionabil nu este introdus sub formă de bare, ci de „bile“. E vorba de bile de grafit în mijlocul cărora sunt plasate grăunţe de thoriu cu diametrul de un milimetru. Se obţine astfel o utilizare pînă azi necunoscută a posibilităţilor acestui combustibil nuclear şi o foarte înaltă temperatură de exploatare. Avantajul apare prin faptul că vaporii furnizaţi de această insta­laţie au caracteristici similare cu ai celor din centralele electrice convenţio­nale moderne, ceea ce face ca energia electrică produsă de „reactorii cu bile“ să aibă un preţ competitiv, într-o nuanţă de turcoaz, în nici o altă parte, pe continentul american, nu au fost găsite asemenea podoabe. Expertizele au arătat că nu este vorba de o asemănare cu bijuterii produse pe teritoriul puternicei Re­publici veneţiene de acum cinci secole, ci de o marfă pur şi simplu importată la vremea aceea de pe con­tinentul european, întrucît mormin­tele tribului Chimu au fost găsite in­tacte şi după cum se ştie nici incaşii, nici spaniolii nu le-au atins în cursul veacurilor nu rămîne decît să pre­supunem că alţi navigatori italieni au ajuns în America înaintea lui Co­­lumb* DUBLU MEDALION LITERAR Mîine, la ora 19, Casa de cultură a sectorului 2, din str. M. Eminescu nr. 89, organizează un dublu medalion li­terar : Ion Minulescu şi Claudia Mi­­lian-MinulescuVorbesc : criticul Emil Manu, publicistul G. Şoimu-Plăvălescu, şi Mioara Minulescu, fiica celor doi poeţi. Recită : Elena Galaction, Corina Constantinescu, Lia Şahighian, Coca E­­nescu, Victoria Dinu, Ludovic Antal, Dinu Ianculescu, Val Săndulescu, Aurel Rogalschi, Al. Clonaru. La pian: Ni­colae Valeriu, Cîntă Denise Constan­tinescu. VERNISAJ Mîine la ora 19 în sala Galeriilor de artă din bd. Magheru nr. 20 va avea loc deschiderea a două expoziţii apar­­ţinînd tinerilor graficieni Emilia Boboia şi Anton Perussi. Aceste nume nu sînt necunoscute publicului, artiştii remar­­cîndu-se de mai mult timp ca ilustra­tori de carte. In expoziţia de faţă Emilia Boboia ne prezintă 20 de desene (tuş şi tempera) şi xilogravuri, iar Anton Pe­russi în exclusivitate xilogravuri. • In sala Muzeului de istorie a municipiului Bucureşti a avut loc, în cursul dimineţii, plenara Comi­tetului pentru cultură şi artă al municipiului Bucureşti. Pe ordinea de zi a figurat analiza stagiunii teatrale 1967—1968. ÎNCĂ O ECRANIZARE DUPĂ PUŞKIN D­upă ,­,Fata căpitanului“ sau ,Vis­colul“ (aceasta inspirată tot din ciclul „Povestirile răposatului­ Ivan Petrovici Belkin“), filmul „împuşcătura“ vine să lumineze o dată în plus două dintre mobilurile care ex­plică atracţia constantă exercitată de Puşkin asupra cineaştilor. Repovestind pe ecran istoria neobiş­nuită, a răzbunării lui Silvio pentru o jignire­­ suferită cu ani în urmă, regi­zorul Naum Trahtenberg urmează cu fidelitate dezvoltarea subiectului, aşa cum l-a compus puşkin din cîteva con­fesiuni care se juxtapun. El şi-a îngă­duit numai libertatea unor adăugiri cu vădite implicaţii actualizante (interven­ţia colonelului care-l influenţează po­zitiv pe erou, redeşteptîndu-i aspiraţi­a producţie In culori a stu­dioului „Mosfilm“. Scenariul : Nikolai Kovarski, după povesti­rea cu același titlu din ciclul „Povestirile răposatului Ivan Pe­trovici Belkin“ de Pușkin. Regia­­ Naum Trahtenberg, cu Mihail Kozakov (Silvio), Oleg Tabakov (Belkin), Iuri Iakovlev (contele) Ariadna^ Seng helaia (contesa),­­ Vladlen^ David­ov (colonelul).Z­ile generoase de luptător pentru liber­tatea popoarelor) şi a unor accente care situează t­ai concret faptele în contextul social. El a urmărit astfel cu priori­tate descrierea ambianţei începutului de veac XIX în sudul Rusiei, stăruind asu­pra mediilor provinciale ale ofiţerilor cheflii, omorîndu-şi plictisul în petreceri fără veselie şi în dueluri, sau ale aris­tocraţiei cu preocupări limitate şi su­perficiale. Citeva notaţii neostentative marchează ruptura gravă dintre exis­tenţa devitalizată a acestor pături şi condiţia social-umană dezolantă a ţăra­nilor, a slujitorilor, a ordonanţelor (bu­năoară, apariţia episodică bine relie­fată a servitorului lui silvic). Prezenţa în rolul principal a actoru­lui Mihail Kozakov, cu o fizionomie, foarte adecvată personajului (şi care,­ de altfel, seamănă întrucîtva cu însuşi Puşkin) contribuie la portretizarea in­teresantă a eroului, atît în ipostaza tî­­nărului cu s­înge fierbinte, aprig şi or­golios, cit şi în cea a bărbatului matur, la fel de orgolios dar pretimpuriu obo­sit, care aşteaptă ani la rînd, cu o răb­dare exasperantă, clipa răzbunării. Pri­virile adinei, adumbrite, parcă întoarse către sine ale protagonistului, echivocul între curaj şi laşitate, între generozi­tate şi egoism, pe care ştie să-l întreţină în jurul său, expresia lui impenetrabilă pună la acel licăr trist de înţelegere din final, cînd îşi învinge simţul împietrit al onoarei considerate ca un dat imua­bil aproape neuman — toate atestă în­suşirile actorului. Cu toate acestea, filmul nu depăşeşte faza unei ecranizări cuminţi, lasă o sen­zaţie de parţială in­satisfacţie, pentru că descriptivul îi impregnează desfă­şurarea. Atent la detaliile originalului literar, adăugind şi altele care-i aparţin, cineastul nu a iz­butit să păstreze în transpunere nici la­conismul exemplar al povestirii (filmul dilată acţiunea, o face să treneze), nici dramatismul consistent care pul­sează dincolo de cuvîntul scris (o serie de episoade se mărginesc la o ilustrare lipsită de „căptuşeală“ a textu­lui). Pasiunea pentru ecranizări — de­clarată de N. Trahtenberg — e pîndită de servituţi pe care autorul filmului „împuşcătura"­ nu le-a putut evita întru totul. Mihail Lupu , în încheierea turneului său în Capitală, Teatrul „Matei MILLO“ din Timişoara prezintă publicu­lui bucureştean cunoscuta come­die Madame Sans-Gene de V. Sardou şi E. Moreau. Realizatorii spectacolului sunt : Marietta Sa­dova (regie), Mircea Marosin (de­coruri) şi Emilia Jivanov (cos­tume). Rolul fermecătoarei eroi­ne , interpretat de actriţa Flori­na Cercel. Ultimul spectacol are loc astăzi, ora 20, în sala Teatru­lui de comedie. Silviu ■■ tinăr (in centru) la o par­tidă de cărţi cu viitorul său ad­versar (dreapta) 17 30 PENTRU NOI, FEMEI­LE. Emisiune realizată de Flavia Burei. 18.00 ACTUALITATEA INDUS­TRIALA. 18.30 Curs de limba franceză (lecţia a 23-a). 19.00 ALMA-MATER. Emisiune pentru studenţi. 19 30 TELEJURNALUL DE SEARA. 19.50 Buletinul meteorologic. Pu­blicitate. 20.00 „MULT MI-E DRAG CIN­­TUL ŞI JOCUL“. Program de mu­zică populară românească. 20.20 CE-ATI DORI SA REVE­­DETI ? 20.43 TELE-UNIVERSITATEA. ISTORIA CIVILIZAŢIILOR. 21 20 FILM ARTISTIC: „AM­PRENTA”. O producţie a Studioului cinematografic „Bucureşti“. 22.« TELEJURNALUL DE NOAP­T. 23.00 închiderea emisiunii. teatru OPINIA PUBLICA (Radu Beligan, Ion Lucian, Marcela Rusu) — Teatrul de Comedie (tel. 16.64.60) — la Parcul He­răstrău ora 20. TANGO (Vali Otos, Florin Vasiliu, Oc­tavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Olga Tudorache) Teatrul Mic în sala Comedia a Teatrului naţional „I. L. Caragiale“ — ora 20. cinema PREMIERE ALEGERE DE ASASINI — Luceafărul (15.87.67) — 8.15, 10.30, 12.45, 15, 17.30, 20.15; Festival (15.63.84) 9.15, 11.30, 13.45, 16, 18.30, 21.15, grădină 20.15; Circul de stat (11.01.20) — 9.30, 13, 17.30, 20.30; HIROȘIMA, DRAGOSTEA MEA — ci­nemascop — Central (14.12.24) 9, 11.15, 13.30, 16. 18.30, 21. Grădina Doina (16.35,38) ora 20.45. Expoziţie la Muzeul pedagogic Sub auspiciile Institutului de ştiinţe pedagogice, vineri după a­­miază s-a deschis în str. Zalomit nr. 12, expoziţia „Ion Ciorănescu, animator al învăţămîntului special din România“. Sunt expuse nume­roase documente, fotografii,­­ ma­nuscrise, lucrări didactice şi pe­dagogice, manuale, studii, articole reflectînd o prodigioasă activita­te, de aproape o jumătate de secol, pusă în slujba şcolii româ­neşti. Vernisajul a fost precedat de o comunicare despre I. Cio­rănescu, făcută de V. Sorescu, cercetător ştiinţific principal la acest institut. Unul dintre cola­boratorii profesorului, sculptorul Dimitriu Leorda expune mai mul­te lucrări ale sale. . Răspunsuri primite la rubrica Semnatele cititorilor în­serate la această rubrică sunt recepţionate de foruri­le cărora le sunt adresate. Publicăm astăzi cîteva din­tre răspunsurile sosite la redacţie. Din nou Aproape în fiecare duminică în­sorită — ne-au scris tovarăşii Vio­rel Catrava şi Ionel Pruncu, sala­riaţi ai Ministerului Sănătăţii , ne deplasăm pe biciclete la ştran­dul Mogoşoaia. In felul acesta, pe lingă că facem şi sport, ne bucu­răm din plin de binefacerile ae­rului, apei şi soarelui. Şi ca noi procedează numeroşi alţi bucu­­reşteni îndrăgostiţi de acest loc de recreare. Nu înţelegem însă de ce Aşa da! După şapte luni de aşteptare, prin luna aprilie, tovarăşul Cezar Chelaru­ din str. Ştirbei Vodă nr. 130 s-a prezentat din nou la I­A.L. Care îi era necazul ? Prin luna octombrie a făcut o sesizare în care arăta că unul dintre pereţii locuinţei are igrasie. Nu după mult timp I.A.L. sectorul 7 i-a comu­nicat că aceasta provine de la imo­bilul vecin care va intra în repa­raţie şi că cu acest prilej, se va înlătura şi igrasia. Nu s-a făcut însă nimic şi deci în aprilie... Sesizată de această tărăgănare, Direcţia generală de gospodărire locativă a Consiliului popular mu­nicipal a trimis redacţiei următorul răspuns : „Vă comunicăm că la imobilul vecin cu locuinţa cetăţeanului Ce­zar Chelaru au fost înlocuite in­stalaţiile sanitare, fapt ce a dus la înlăturarea sursei de igrasie. S-a dat — de asemenea — dispo­ziţie I.A.L. Z să intervină la di­recţia sanitară, de care aparţine imobilul, pentru a executa reme­ la drum! I.C.A.B.-ul a luat măsura — de loc justificată — de a desfiinţa locul de parcare (rastelul propriu­­zis) al bicicletelor. Sesizată, întreprinderea de ca­nal, apă Bucureşti a considerat justă observaţia autorilor scrisorii şi în consecinţă a repus în func­ţiune rastelul de parcare a bici­cletelor. Deci, amatori de ciclism, în fie­care duminică, din nou la drum a­dierile survenite din cauza infil­trărilor”. Credem că de data aceasta dru­murile tovarăşului Chelaru pentru această problemă se vor întrerupe. Măsuri imediate In urmă cu aproape 3—4 luni de zile — se spune în scri­soarea adresată redacţiei de către locatarii imobilului cu nr. 12 din strada Del­ea Veche, sec­torul 3 — chiar la poarta casei în care locuim a fost săpată o groapă,­ pare-se pentru fixa­rea ancorei unui stîlp. De a­­tunci însă, pămîntul rezultat este o sursă de murdărire a străzii, a propriilor noastre lo­cuințe, deoarece lucrarea a ră­mas neterminată. — Sesizarea este pe deplin întemeiată — se spune în răs­punsul primit din partea între­prinderii Teleconstrucţia. De a­­ceea au fost luate imediat mă­suri pentru executarea reme­dierilor. Pe data de 28 mai a.c., autorii sesizării au con­firmat acest lucru. Un răspuns incomplet Pe aproape şase coli de hîrtie, proiectanta Liana Petrescu, de la I.P.C.T. ne-a povestit indignată, atitudinea lipsită de solicitudine și respect a mai multor salariate de la unitatea nr. 9 a cooperati­vei „Igiena“ unde a solicitat să i se onduleze părul, lată și răspunsul primit din partea U.C.M.R. • „Din verificările efectuate s-a stabilit că cele semnalate de tov. Liana Petrescu sunt întemeiate Problemele sesizate au constituit obiectul unei discuţii purtate cu întregul colectiv al acestei uni­tăţi unde s-a atras din nou aten­ţia cooperatorilor asupra obliga­ţiilor ce le revin pentru asigura­rea unei bune deserviri". N.R. Numai atît ? N-ar fi oare cazul ca cei vinovați să fi© trași la răspundere ceva mai concret ? I î I î I I I I I 1 8 O LUME NEBUNĂ, NEBUNA, NEBUNA Dacia (16.26.10) — 8—20 în continuare. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — film pentru ecran panoramic — Patria (11.86.25) — 9, 12.45, 16.30, 20. DOMNIŞOARELE DIN ROCHEFORT — cinemascop — Capitol (16.29.17) — 11, 14, 17, 20; grădină — 20.30; Expoziţia (18.10.88) — ora 20 30. DE NOAPTE, BĂIEŢI ! — cinemascop — Victoria (16.28.79) 8.45, 11, 13.15, 15.45, 18.15, 20.45. SPARTACUS — cinemascop — Doina (16.35.38) 11.30, 16, 19.30. SFINTUL LA PINDA — înfrăţirea între popoare (17.31.64) — 10, 15.30, 17.45, 20. DIRIJABILUL FURAT — cinemascop — Buzeşti (15.62.79) — 15.30, 18; grădină — 20.30 SFIRŞITUL AGENTULUI W 4 C — cinemascop — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18, grădină — 20.30. FREDY, LOVEŞTE TU INŢII ! — Lira (31.71.71) — 15, 17.15, 19.30; grădină — 20.30; Progresul (23.94.10) 15.30, 18, 20.30; Mioriţa (14.27.14) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. OSCAR — cinemascop — Drumul Sării (31.28.13) — 15, 17.30, 20. EDDIE CHAPMAN, AGENT SECRET — Pacea (31.32.52) —15, 17.45, 20.30. EL DORADO — Viitorul (11.48.83) — 15.30, 18, 20.30. PASI IN LUMEA FRUMOSULUI, ORI­ZONT ŞTIINŢIFIC NR. 5, 1968, ARHI­TECTURA VECHE A CUBEI, — SCIŢII, 1848 ÎN ŢĂRILE ROMANE — Timpuri Noi (15.61.10) orele 9—21 în continuare. RAPIREA FECIOARELOR — Progresul Parc (23.94.10) — 20.30. CIND TU NU EŞTI — Grădina Vitan (21.39.82) — 20.30. EU, eu, eu. .. ŞI CEILALŢI — Parcul Herăstrău (16.22.73) — 20.30. VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA — cinemascop — Republica (11.03.72) — 9.15, 11.30, 14, 16.15, 18.45, 21.15 ; Griviţa (17.08.58) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16,18.30, 20.45; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.30; ZOLTÁN KARPATHY — cinemascop — Lumina (16.23.35) — 9—15.45 în continuare, 18.30, 20.45. BOMBA de LA ORA 10.10 — Union (13.49.04) — orele 15.30, 18, 20.30. NEBUNUL DIN LABORATORUL NR. 4 Bucegi (17.05.47) — 9, 11.15, 13.30, 16.15, 18.30, 21; grădină — 20.30; Flamura (23.07.40) — 9—16 în continuare, 18.15, 20.30. UN DOLAR GĂURIT — cinemascop — Giulești (17.55.46) — 10, 15.30, 18, 20.30; Tomis — 9—15.45 în continuare, 18.15; grădină 20.30; Aurora — 8.30, 10.45, 13, 15.15, 17.45, 20.15; grădină — 20.30. EA VA RIDE — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 18, 20.30. INIMA NEBUNA. .. NEBUNA DE LE­GAT — Floreasca (33.29.71) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18, 20.30 ; Arta (21.31.86) — 9.15—16 în continuare, 18.15 ; grădina 20.30; Grădina Moşilor — 20.30; OBSESIA — Volga (11.91.26) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, 20.45 ; BLESTEMUL RUBINULUI NEGRU — Popular (35.15.17) — 15.30, 18, 20.30 ; PENTRU CITIVA DOLARI IN PLUS — Munca 21.50.97) — 9.30, 12, 15, 17.45, 20.15. NUNTA la MALINOVKA — cinema­scop — Flacăra (21.35.40) — 15.30, 18, 20.30, ÎMPUȘCĂTURĂ — Vitan (21.39.82) — 15, 17.30. 20 ; PASAREA TIMPURIE — Rahova (23.91.00) — 15.30, 18 ; grădină — 20.30. MUMIA INTERVINE — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.30. TOPKAPI — Crîngași (17.38.81) — 15 30, 18, 20.30. HOCUS POCUS — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18, 20.30. PRIN KURDISTANUL SĂLBATIC — cinemascop — București (15.61.54) — 8. 10, 12.15, 14.30, 16.45, 19, 21.15. Feroviar (16.22.73) — 9.45, 12, 14.15, 16.30, 18.45, 21; Excelsior (18.10.88) — 8.45, 11, 13.15, 15.30, 17.45, 20; Gloria (22.44.01) — 9. 11, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Modern (23.71.01) — 9.30, 1945 14, 36.30, 18.45, 21.15; Arenele Liber- JP*

Next