Informatia Bucureştiului, august 1969 (Anul 17, nr. 4958-4986)

1969-07-28 / nr. 4958

Oamenii muncii participă cu înflăcărată dăruire la înfăptuirea politicii partidului o ramură de product­ie modernă plină dezvoltare in­ ­Urmare din pag. I)­ tria alimentară urmează să-şi intensi­fice activitatea spre valorificarea mai completă a materiilor prime şi diversifi­carea producţiei, realizînd cu precădere produse alimentare cu valoare nutritivă superioară. Evident, pentru realizarea acestei sar­cini majore, extinderea introducerii teh­nicii noi creează condiţii deosebit de favorabile. Noi linii moderne de fabrica­ţie — prevăzute a se realiza în următo­rii ani — procedeele moderne de con­centrare, uscare, tratare termică la cald și la rece, etc.* vor permite lărgirea ga­mei de sortimente, mărirea duratei de conservare a produselor, asigurarea unei calităţi constante, ridicarea valorii ali­mentare. Intre acestea amintim unele măsuri Întreprinse in sectorul panifica­ţie care urmează să producă alimente pentru copii, ale căror compoziţie şi gra­­maje vor fi diferenţiate pe trepte de virstă — sugari, copii mici, preşcolari şi şcolari. Valoarea lor alimentară se ba­zează pe un conţinut bogat în hidraţi de carbon şi compuşi ai azotatului solubil, uşor de asimilat ; in sectorul conserve­lor de legume şi fructe se vor produce delicatese, cum ar fi, de pildă, conserve de sparanghel, piureu de spanac, po­rumb zaharat, salate de legume, sosuri condimentate, sucuri de fructe cupajate, sucuri naturale­­ de mere și struguri, concentrate alimentare de tip »instant“, conserve sub formă de piUreuri simple din: frîicte și legume, piureuri cu adao­­suri de lapie^ rpai^ena, griş, orez, carne de ipas­ăre, fi^sti'/pulberi de morcovi și mere. J3e asemenea, .țn, sectorul produ­selor zaharoase se­­ vor realiza produse de caramela), jeleuri naturale din fructe, de tip pastile, produse crocante etc., iar în sectorul cărnii se va extinde grupa de paste de carne (pateuri, haseuri, pre­parate culinare din carne preambalate în folii de aluminiu). Sectorul de lapte va produce băuturi pe bază de lapte cu ingrediente de tip cacao-cafea, arome, zahăr şi lapte fluorinat pentru mărirea rezistenţei dentare, lapte de sodat pen­tru cardiaci, brânzeturi proaspete cu conţinut ridicat de grăsimi (tip gervais etc.). Pe un prim plan rămîne preocuparea pentru prelucrarea — aşa cum prevede proiectul de Directive — într-o proporţie mai mare şi cu randamente sporite a resurselor de materii prime agricole. In această direcţie va trebui să acţioneze toţi factorii de răspundere din ramura industriei alimentare. Obiectivul princi­pal urmărit este creşterea gradului de industrializare a unei tone de materie primă. Aceasta implică acordarea, din partea tuturor unităţilor noastre indus­triale, a unei griji deosebite In gospo­dărirea raţională a materiilor prime in toate fazele de manipulare — recepţie, depozitare — reducerii pierderilor tehno­logice, printr-o mai bună organizare a producţiei ş.a. Tendinţele actuale impun aplicarea de procedee tehnologice noi, bazate pe ul­timele cuderiri ale ştiinţei şi tehnicii, cit şi trecerea de la procese discontinui la mecanizarea avansată a operaţiilor , per­fecţionarea aparaturii cu unii in flux continuu, automatizarea unor operaţii sau faze de producţie şi trecerea la automatizarea complet­ă a proceselor unde se asigură o eficienţă economică ridicată. Vom căuta ca prin investiţii simple, cu utilaje produse in ţară — indicaţie dată de partid şi guvern — să răspundem cererilor pe care le solicită producţia. In cadrul lucrărilor de investiţii pre­văzute a se executa In toate subramu­­rile industriei alimentare se urmăreşte in paralel cu crearea de unităţi mari — amplasate în bazinele unde materia pri­mă se găseşte din abundenţă şi în cen­trale cu un perimetru mare de consum, — şi execuţia unor unităţi mai mici pen­tru prelucrarea laptelui, preparate din carne, pline, industrializarea legumelor şi fructelor, amplasate in centre reduse ca dimensiune şi a căror capacitate de producţie să fie la nivelul posibilităţilor locale de aprovizionare cu materie primă. In vederea evitării degradării calita­tive, materiile prime agricole destinate industriei alimentare vor fi depozitate in condiţii adecvate. Astfel, la întreprin­derile noi din Industria morăritului, la fabricile de ulei, bere şi spirt, care pre­lucrează cereale (grîu, orz, porumb, orez) şi seminţe de floarea soarelui, se vor construi silozuri, de mare capacitate, dotate cu instalaţii şi aparatură de con­trol a stării cerealelor, cit şi pentru condiţionarea acestora. Totodată, în in­dustria zahărului se vor executa depo­zite staţionare la fabrici, care să asi­gure păstrarea sfeclei spălate în condiţii de aerisire artificială. In acest fel, pe lingă evitarea neritmicităţii producţiei, datorită aprovizionării discontinui a fa­bricilor în perioada de toamnă şi iarnă, se va obţine şi o­ reducere cu circa 40 la sută a pierderilor de zahăr In compa­raţie cu cele realizate in sistemul actual de însilozare. In următorul plan cincinal, industriei alimentare îi­­ revin deci sarcini mult crescute faţă de perioadele anterioare, rezolvarea unor probleme privind mo­dernizarea acestei importante ramuri economice. Lucrătorii industriei alimen­tare — aşa cum a rezultat din dezbate­rea Tezelor şi proiectului de Directive — sunt hotăriţi­ să nu-şi precupeţească forţele pentru a înfăptui exemplar sar­cinile care le vor fi trasate de către Congresul al X-lea al partidului, contri­buind astfel, în tot mai mare măsură, la satisfacerea cerinţelor crescînde ale oamenilor muncii. Cercetarea teoretică în continuu contact cu realitatea (Urmare din pag. I) lităţii se dezvoltă cu o acceleraţie de nebănuit altădată. Asistăm, cum s-a spus, la o „explozie informaţională“. A menţine, in aceste condiţii, interpreta­rea teoretică a realităţii la nivelul unor­ citate, extrase dintr-un context elaborat intr-o altă epocă . Înseamnă a dovedi neînţelegerea spiritului viu al marximu­­lui ca armă de lupta a proletariatului pentru transformarea revoluţionară a societăţii. Tocmai de aceea, partidul ne cere o confruntare de opinii, menită să ţină spiritul critic mereu treaz, me­nită să oblige la competenţă, la o in­formare bogată, de nivel contemporan. Pentru a putea face faţă exigenţelor noastre este nevoie de eforturi susţi­nute în vederea înlăturării şabloanelor de gîndire, in vederea înlăturării din elaborarea teoretică a tot ceea ce ar putea constitui elemente prefabricate“. Numai dezbaterea deschisă, curajoasă — aşa cum se subliniază în documente — a problemelor pe care viaţa le pune mereu, poate să ducă la găsirea solu­ţiilor cu adevărat ştiinţifice, la menţi­nerea contactului neîntrerupt cu reali­tatea necruţătoare. Totodată Insă, Tezele ne atrag atenţia asupra adevărului că supleţea gindirii teoretice nu; ipsgamnă, nicidecum uşură­tate şi diletantism. Confruntarea liberă a părerilor,­­presupune In , acelaşi timp, cumn se spune im Teze. „rigoare teoreti­că,,­ exigenţă" ideologică". A socoti că in dialogul ştiinţific onest poate fi emisă orice afirmaţie uşuratică, negindită te­meinic, avansată „după ureche" — în­seamnă a nu­ înţelege ,ploue din spiri­tul, pe care marxismul il solicită gin­­dirii, elaborării teoretice. Studiul temei­nic, informaţia amplă prin toate mij­loacele pe care ni le pune la dispozi­ţie,­­stadiul,actual­a­, documentării ştiin­­­ţifice,‘analiza riguroasă şi sinteza crea­toare a datelor analizate — sunt condiţii sine-qua-non ale unei activităţi ştiinţi­fice menite să lumineze realmente dru­mul practicii, înţelegerea corespunzătoa­re a transformărilor­ căntemporane, in toate domeniile. De­ aceea, sub pretextul­­supleţei teo­retice, Al, ne este îngăduit să lăsăm să invadeze­ în dezbaterile noastre idei perimate, rod al unor condiţii sociale străine nouă. Tezele ne arată că parti­dul „va acorda şi in viitor toată aten­ţia combativităţii­ ideologice“, că ne re­vine sarcina de a milita împotriva „cu­rentelor de idei neştiinţifice, care vin în contradicţie ori progresul neîntrerupt al cunoaşterii,umane“ şi de a promova mereu­­concepţia mărxist-leninistă, idea­lurile comuniste. Este, In aceste rîn­­duri, o preţioasă indicaţie, care trebuie să caracterizeze dezbaterea, în spirit ştiinţific autentic, a tuturor problemelor, indicaţie de care vom ţine seama In permanenţă în îndrumarea întregii ac­tivităţi de cercetare ştiinţifică a Institu­tului de filozofie al Academiei. Pulsul dinamic al întrecerii (Urmare din pag. I) circa 5 ori (aceasta din urmă, dato­rită realizării lui in construcție mo­nobloc). De asemenea, prețul de cost al produ­sului a fost diminuat cu peste 60 000 lei. • Colectivul uzinei „TIMPURI NOI“ şi-a depăşit cu 1,6 milioane de lei angajamentul asumat pe acest an la producţia marfă vinduta şi inca­­sată. S-au executat suplimentar 20 mo­­tocompresoare de diverse tipuri, faţă de 12 cit se prevăzuse iniţial. Tot­odată, s-au înregistrat 550 000 lei be­neficii suplimentare. • FABRICA DE ACE BUCUREŞTI a realizat pină acum un volum suplimen­tar de producție globală in valoare de 430 000 lei, ceea ce reprezintă peste 70 la sută din angajamentul anual. O remarcă importantă : au fost economisite 3850 kg oţel special. I­n vecinătatea fostei Cu­­faride se află calea Gri­­viţei, unul dintre cele mai mizere cartiere ale ora­şului de odinioară. Magher­niţele ceferiştilor nu mai exis­tă decît în filele, stropite de singe, ale istoriei mişcării muncitoreşti. Veritabilă magis­trală a Bucureştiului socialist, calea Griviţei de astăzi se prezintă, la jubileul celor 25 de ani de la Eliberare, în fes­tivitatea sobră a blocurilor moderne, între care ochiul fo­toreporterului a surprins silue­ta maiestuoasâ a Nord-hote­­lului, adevărată bijuterie arhitectonicii. Aşezările (Urmare din pag. I) a fost un cîştig al con­cepţiei noi. Nu era în vederile nimănui să dărîme vechile clădiri care ar fi adăpostit să spunem vechile par­lamente, ceea ce tre­buia modificat era par­lamentul însuşi care avea să devină cu fi­de varat un instrument democratic, pus în slujba poporului, lip­sit de păcatele sale capitale, demagogia, sforăiala oratorică, promisiunea fără aco­perire, într-un cuvint mascarada electorală. Trebuia reinventat Dreptul și schimbate legile care favorizau o anumită clasă, trebuia mai ales lichidată po­sibilitatea de a exploa­ta pe alţii. în acelaşi timp trebuia garantată dreptatea şi posibili­tatea de a nu se face erori. în viziunea ei profund umanistă, noua societate era ho­­tărîtă să facă dreptate, nu să sancţioneze , să egalizeze, nu numai să deposedeze. Sigur că o operaţie de acest gen, pe o scară atît de ma­re, implica multe mu­taţii psihologice, nă­ştea Împotriviri şi for­me camuflate de elu­dare a legii revoluţio­nare. Amintesc toate aceste fapte pentru a da un panoramic al problemelor iscate în cadrul societăţii ce se năştea din mers,__ în­­cereînd să şteargă^ e­­rori de sute de ani şi să creeze un ideal nou : cel al convertirii la fericirea comună a tuturor energiilor u­­mane. Nu a fost uşor, nu a fost totul desăvîrşit. Ce doreşte, aşadar, a­­ceastă societate deloc utopică, deloc nerea­­listă sau închistată in prejudecăţi ? Intîi, să ofere tuturor oameni­lor confortul social, instrucţiunea şi bucu­ria de a exista în o­­raşe bine concepute arhitectonic, dispunind de mijloacele ultime ale civilizaţiei. In tărîmul moral lucrurile merg ceva mai încet pentru că , schimbările de con­cepţie sînt legate tot­deauna de îndătinări­le cu greu pot fi scoa­se din conştiinţa oa­menilor. Dar este in­acceptabil să gîndim că ziua de mîine nu va­­ fi aceea dedicată unor oameni instruiţi, cu timp liber pe să­turate pentru a se cultiva. în această so­cietate uzina va fi catedrala muncii în care răsplata creaţiei va compensa fiecare picătură de sudoare, oraşul va fi, tot, o a­­goră a ideilor, şi via­ţa însăşi o ceremonie dedicată plăcerilor subtile de spirit. Văd arta lumii într-o ma­re încercare de a răs­punde unor probleme încă imprevizibile. Ea nu va mai fi un lux pentru fiinţe anume pregătite, ci un bun , comun, necesar ca mîncarea și fructele. i\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\m 1. LA CONCURSUL DE INTER­PRETARE : Premiul I : DAN SPATARU |­ DORIN ANASTASIU. Premiul II : ANCA AGEMOLU şi AURA URZICEANU. Premiul III : SERGIU CIOIU. Menţiuni : OCTAVIAN CADIA, GABRIELA TEODORESCU, AQUI­­LINA SEVERIN, DOINA SPATA­RU şi VALENTINA POPESCU. 2. LA CONCURSUL DE CREA­ŢIE PENTRU LUCRĂRILE INE­DITE : Premiul I : CIntecului »Nu se poate“ pe muzica şi versurile lui HENRI MĂLINEANU. Premiul II : cîntecului »Vechiul pian” de VASILE VASILACHE- junior pe versuri de GEORGE MIHALACHE. Premiul III : Cintecelor »Ştiu* de NICOLAE KIRCULESCU pe versuri de FRED FIREA şi „N-am ştiut“ de MIŞU IANCU pe ver­suri de ALEXANDRU MANDI. Menţiuni : Cintecelor „Miinile tale“ de GELU SOLOMONESCU pe versuri de CIUPI RADULES­­CU, „La vârsta întrebărilor“ de Premiile concursului GEORGE GRIGORIU pe versuri de ANGEL GRIGORIU şi ROMEO IORGULESCU şi „Cu ochii In­­chişi“ de SERGIU MALAGAM­BA pe versuri de AUREL FE­LEA. 3 LA CONCURSUL DE CREA­ŢIE. PENTRU LUCRĂRILE CREATE ŞI DIFUZATE IN PE­RIOADA APRILIE 1968—APRILIE 1969 : Marele premiu : cîntecului „Din totdeauna pe acest pămint“ de TEMISTOCLE POPA pe versuri de MIRCEA BLOC. Premiul II : Cintecelor „Ora cîntecului“ de FLORIN BOGAR­­DO pe versuri de IOANA DIACO­­NESCU şi „Să nu Uităm tranda­firii“ de FLORIN BOGARDO pe îversuri de OVIDIU DUMITRU. Premiul III : Cintecelor „De ieri pină azi“ de LAURENŢIU PRO­FETA pe versuri de MIHAI DUM­BRAVA şi „O* inimioară“ de ED­MOND DEDA pe versuri de HARY NEGRIN. Menţiuni : Cintecelor „Te string la piept, dragostea mea“ de ELLY ROMAN pe versuri de VIC­TOR EFTIMIU, „N-ar trebui“ de CONSTANTIN DRAGHICI pe versuri de AUREL FELEA şi „Ai rizind“ de PETRE MIHA­­IESCU pe versuri de­ ANGEL GRIGORIU şi ROMEO IORGU­LESCU. Compozitorului TEMISTOCLE POPA i s-a acordat, de asemenea, o menţiune de popularizare pen­tru cintecul „Fanfara militară“. Artistului emerit GICA PE­­TRESCU i s-a acordat premiul discului pe anul 1968. CONCURSUL NAŢIONAL &S3ISI DE MUZICĂ UŞOARA Clar că după concertul de sîmbătă seara, dificultăţile juriului nu scâzuse­­ră. Nici măcar nu se menţineau la pla­fonul anterior. Dimpotrivă. Poate chiar că se dublaseră, prevestind delibe­rări aprinse ce trebuiau să se soldeze cu decizii deloc uşor de luat. Mai întâi, fiindcă grupul de selec­­ţionabili din prima seară a concursului de interpretare a crescut pină la propor­ţiile unui redutabil „pluton“. Incontes­tabil că revelaţia serii a fost Aura Ur­­ziceanu, confirmînd exemplar aprecieri nu de ieri, de alaltăieri. Desigur, ea po­sedă calităţi vocale deosebite, un ambi­tus de o remarcabilă întindere şi o cu­loare timbrală aparte. Dar în timp ce cu asemenea calităţi se poate realiza o performanţă de virtuozitate tehnică (gen Ymma Sumák), Aura Urziceanu evită această tentaţie, comunicînd cap­tivant vibraţia artei de înaltă clasă. Exerciţiul şi studiul perseverent, ca şi preferinţa notorie pentru jaz, i-au for­mat o personalitate artistică pregnantă, la care rafinamentul, sensibilitatea, pre­cizia intonaţională în execuţie, dozarea fină a efectelor, totala absenţă a osten­taţiei — reprezintă numai cîteva din fa­ţete. S-a impus ca o prezenţă artistică de prim plan Doina Spătaru, care depăşeş­te sensibil limitele acurateţei în execu­ţie, ca să transfigureze materia cînte­­cului prin poezie de bună factură, să înconjoare textul şi melodia cu un par­fum evocator al peisajelor sufleteşti, scăldate în irizări de lumină. Ne-a cu­cerit Angela Similea cu sinceritatea care respinge total sofisticările, o anumită puritate şi adîncime a sentimentelor, care desfid în egală măsură falsele ac­cente patetice şi alintările ingenuităţii mimate. Am reţinut pe Doina Cârpiniş cu voce amplă şi timbru tulburător, do­minată de o anumită voluptate a cîn­­tului, desfăşurată în fraze largi şi căreia nu-i va trebui mult ca să ajungă la arta complexă a interpretării, ce echilibrea­ză melodia, textul şi gestica într-un act de integrală comunicare a profundelor sentimente. Repet : după două seri de concurs de interpretare, juriului i se prevedeau destule probleme precedînd gestul opţiunii celor mai buni dintre cel puţin şase solişti foarte buni. Nici competiţia creaţiilor n-a făcut ra­bat la dileme. Căci după parada din prima seară a melodiilor consacrate, ineditele din seara următoare au emis justificate pretenţii de a fi foarte atent considerate ca valori intrinsece, dar şi ca elemente distincte în tabloul general al muzicii noastre uşoare cu destui ani vechime. Au existat, este adevărat, cîteva melodii care s-au apropiat ceva mai mult de ceea ce numim în mod frecvent şlagăr, adică acel cîntec care, chiar de la lansare, intră „în priză di­rectă“ cu receptivitatea ascultătorilor, refrenul persistînd multă vreme pe bu­ze şi în memorie. Au existat şi melodii care — chiar dacă au schimbat oare­cum toaleta ritmică — au ţinut parcă să revitalizeze formula „valsul e nemu­ritor“, citind un filigran pe Waldteufel filtrat prin Reynaldo Hahn. Am ascul­tat şi cîteva cîntece stenice cu ampren­tă folclorică, suficient de discretă ca să nu acuze transferul neartistic de citate prelucrate orchestral. Au fost şi piese de atmosferă evocatoare ale unor tan­dre contemplaţii ; n-au lipsit nici cin­­tece în care sărăcia melodică a fost iluzoriu salvată de alambicate eşafodaje orchestrale. Oricum, nu s-ar putea spu­ne că diversitatea n-ar fi avut acces, chiar dacă nu de puţine ori melancolia şi nostalgia poate şi datorită texte­lor — au acaparat abuziv universul larg al sentimentelor umane. ★ Şi iatâ-ne la finişul competiţiei. Este adevărat că nu ne-a scutit de surprize ne­dorite. (Un mucalit observa deunăzi : „Dacă concursul de la Mamaia a fost la Constanţa, te pomeneşti că cel de la Braşov o să fie la... Dîmbul Morii !“). Este la fel de adevărat că practica des­făşurării confruntărilor a dezvăluit şi fragilităţi ale regulamentului. M-aş re­feri, în special, la ambiguitatea semni­ficaţiei concursului de interpretare, despre care încă nu ştim clar dacă şi-a propus să confirme prin documente ofi­­ciale valori consacrate prin îndelungată (şi verificată) practică concertistică în ţară şi peste hotare, sau să acorde prio­ritate afirmării edificatoare a tinerelor talente la primii paşi in carieră. Dar şi regulamentul, se ştie, e perfectibil. Ori­cum, reţinem ca absolut pozitiv faptul că pentru toţi concurenţii admişi la startul probei finale, competiţia a marcat o creştere sensibilă a nivelului interpre­tării. Tot schiţînd un bilanţ al realizărilor, am consemna progresul orchestrei Tea­trului „C. Tănase“ care, dinamizată de cei doi dirijori (Sile Dinicu şi Gelu Solomonescu) s-a achitat mai mult decit conştiincios de obligaţiile contractate pe scenă. Mai presus de toate acestea salu­tăm Inaugurarea sub favorabile auspicii a suitei de concursuri naţionale de creaţie şi interpretare care sperăm că, de acum Încolo, vor fi indisolubil legate de ediţiile concursului internaţional „Cerbul de aur“. De aici, cu rigoare a­­proape ştiinţifică, se pot selecta şi creaţiile, dar mai ales Interpre­ţii care să ne reprezinte CU cinste la Braşov in anul viitor şi care sâ-şi a­­propie invidiatele trofee ce vor onora, in egală măsură, şcoala interpretativă românească pe cale de a-şi dobîndi, în sfîrşit, consistenţă, şi selecţionerii cu ca­pacitate de detectare a autenticelor va­lori. ...Aseară, ceremonialul decernării dis­tincţiilor a cunoscut, poate, cel mai emoţionant moment, când Gică Petres­­cu a primit „Premiul discului* pe anul 1968. Pare-mi-se, trofeul nu recompen­sa pur şi simplu un record statistic de difuzare a discurilor, ci consfinţea nobleţea unei ireproşabile conştiinţe ar­tistice prezentă pe parcursul multor de­cenii, gestul dobândind şi semnificaţia unui „memento” pentru oricare tânăr Interpret. Şi poate că şi din acest mo­tiv, finişul Concursului naţional de mu­zică uşoară — ediţia 1969 — e final des­chis către viitoare prologuri sub sem­nul artei. FINAL DESCHIS Prin telefon de la trimisul nostru special A. SANDU Concertele formaţiei poloneze „No To Co" Amatorii muzicii beat vor avea prilejul (astăzi ,1 mirie, ora 20, in arena Circului de stat) să facă cunoştinţă cu o formaţie poloneză a genului „ „No To Co“. Faptul că numai în doi ani de activitate (a debutat în 1967 sub egida Federaţiei polo­neze de Jaz) formaţia, condusă de Piotr Janczerski, şi-a consolidat un renume nu numai In ţara sa, ci şi pe plan mondial, se datoreşte, In bună măsură, origina­lităţii repertoriului, încununată cu două premii — la festivalurile de la Sopot şi Montreux — formaţia No To Co se bizuie pe dezvoltarea orientării folk a muzicii uşoare contemporane. Piesele vocal-instrumentale, compuse majoritatea de Piotr Janczerski, se inspiră din folclorul polonez. Dar la cântecele pe teme populare se adaugă o serie de compoziţii de inspiraţie contemporană, intenţionlnd să creeze. In stil modern, un folclor al zilelor noastre. Cîteva întrebări Nu am de gînd să fac ceea ce se numeşte „analiza stagiunii“. Cred de altminteri că asta e o treabă mult prea, serioasă ca să fie făcută numai de finul singur. Era o vreme cinci la capătul fiecărui sezon teatral, la invi­taţia Comitetului de Stat pentru Cul­tură şi Artă, creator­ de spectacole, dramaturgi, critici, directori de teatre din întreaga ţară luau foc in jurul me­sei (nu neapărat rotunde), şi treceau in revistă anul încheiat. Era un schimb viu de opinii, un prilej de comunicare a unor experienţe, adesea o încrucişare de spade polemice, după care plecam îmbogăţiţi cri idei, cu sugestii, cu pla­nuri de viitor. Se spuneau lucrurilor mai mult sau mai puţin pe nume, se apărau' 'puncte de vedere Înaintate, se TRAIAN SELMARU combăteau altele vechi, rutiniere, în­cepuse să se creeze un fel de solidari­tate de breaslă pusă in slujba dezvol­tării continue a mişcării .. teatrale. Şi, fără îndoială, multe din cîte erau de îmbunătăţit, se îmbunătăţeau. De cîţiva ani s-a renunţat la acest creier colectiv al teatrului nostru. De ce, nu ştiu. In orice caz, e păcat. O încercare timidă (există după cum se vede şi excepţii !) a făcut Comite­tul pentru cultură şi artă al munici­piului Bucureşti. Participarea a fost redusă. Dar chiar aşa cum a fost, mi-am dat seama din lectura steno­gramei (din păcate, n-am putut lua parte) cite probleme importante au pus în discuţie şi Horia Lovinescu, şi Liviu Ciulei, şi Lucian Giurchescu. Dar totul s-a consumat într-un cadru re­­strîns, fără putinţa vreunui răsunet, cării noastre teatrale. Este, fireşte, aci rezultatul unei ample activităţi teore­tice şi practice desfăşurate de-a lungul anilor, preocupărilor de permanentă înnoire a artei scenice, eforturilor de a face din spectacol un mijloc de co­municare cu masele cele mai largi de spectatori într-un limbaj artistic mereu mai elevat. Numeroasele dezbateri care au Însoţit fenomenul teatral s-au con­cretizat in rezultate practice. Ideea teatrului de echipă a cîştigat teren. Din rindurile tinerilor regizori afir­maţi în ultimii 10—15 ani, s-au ridicat conducători de teatre cu excepţionale calităţi de animatori. Cele mai bune spectacole au un­­ caracter antologic, de valoare estetică principială. Ele au fost realizate tocmai de asemenea anima­tori care au ştiut să dinamizeze ener­giile actorilor, să ridice arta teatrală dincolo de succesul meşteşugăresc, la nivelul dezbaterii de idei. Dacă afirm toate acestea, n-o fac numai pentru a sublinia o dată mai mult valoarea mişcării noastre teatrale, ci pentru a preveni unele primejdii posibile. O dată ajunşi aici — şi lupta pentru a atinge acest prag nu a fost uşoară — să nu uităm că avem de a face cu un teren care se cere mereu consolidat. Şi pentru a fi total realişti in clipa cînd facem acest bilanţ pozi­tiv, să nu ne ferim de a privi in faţă Iată de ce cred că o dezbatere care ar putea fi rodnică, tocmai pentru că vi­zează probleme vitale ale momentului actual din teatrul nostru, se impune. Pină atunci, mă voi rezuma să pro­pun discuției cîteva aspecte care mi se par semnificative acum, la încheierea stagiunii. Un prim fapt izbitor îl con­stituie afirmarea masivă pe plan inter­naţional a teatrului românesc. Mă gîn­­desc atît la turneele întreprinse peste hotare de diverse colective din Capi­tală şi din ţară, cit şi la aprecierile făcute de participanţii la recenta reu­niune I.T.I. despre spectacolele văzute cu acest prilej. S-au remarcat bogăţia talentelor, diversitatea personalităţilor, gîndirea vie şi fecundă a creatorilor de spectacole, originalitatea, inventivi­tatea şi îndrăzneala lor. Dar, mai cu seamă, prezenţa acelei dinamici a ide­ilor care stă, programatic, la baza mis- stagiune de aspecte mai puţin îmbucurătoare, ma­nifestate chiar în cursul trecutei sta­giuni. Nu se poate spune că n-au exis­tat spectacole reuşite Unele chiar foarte reuşite. Totuşi, o întrebare se impune : în timp ce pe scenele lumii obţineam succesele pomenite, pregăteam noi premisele succeselor viitoare ? Şi, legată de prima, îmi vine în minte o altă întrebare : faţă de imensele (da, imensele) forţe artistice de care dis­punem, facem noi totul ca ele să fie puse în valoare plenar, cu maximum de eficienţă ? Să dea cel mai mare randament artistic ? Să se dezvolte la nivelul potenţialului lor de talent şi de dăruire ? Sesizăm noi întotdeauna la timp şi luăm măsuri în consecinţă, pentru a înlătura frînele ce (normal) se ivesc în calea dezvoltării ? Cîteva întrebări doar. Voi căuta sâ le concretizez într-un articol viitor. ORCHESTRA „ACADEMICA" LA PRIMUL TURNEU PESTE HOTARE înfiinţată cu doi ani în­­ urmă, or­chestra „Academica“ a Conservatoru­lui „Ciprian Porumbescu“ şi-a cîştigat o binemeritată stimă in rindul melo­manilor. în ultima vreme, apariţiile formaţiei orchestrale în interesante e­misiuni muzicale ale Televiziunii dedi­cate tineretului, ca şi pe podiumul de concert, sub bagheta dirijorului şi ani­matorului ei, Al. Şumsk­i, au impus-o în mod deosebit. Şi iată că la începutul lui august, „Academica“ îşi va face debutul în arena internaţională. Pri­mul ei turneu (5—30 august) va par­curge un itinerar prin mai multe , ora­şe din R.F. a Germaniei, cele mai im­portante escale fiind la Bayreuth şi Bad­ Berneck, unde orchestra va sus­ţine o serie de concerte pentru tineret. In afara repertoriului universal, cu­­prinzînd lucrări de Telemann, Bach, Haendel, Janacek, Purcel, programul concertelor va include muzică româ­nească. Astfel, afișul va consemna pie­se de George Enescu, Alfred Alessan­­drescu, Constantin Silvestri, Theodor Grigoriu, Zeno Vancea. mmsaZEREM PERINIŢA MEA — Ansamblul „Peri­­niţa‘% In sala Teatrului „c.I. Novara", ora 19, cinema PREMIERS CONTESA COSEL — Republica (11.03.72) — 10. 13.45, 20.15. O CHESTIUNE DE ONOARE - Patria (11.86.25) — 9, 12, 15, 18. 21; Festiva) (15.63.84) _ 9, 11.30, 14.30, 17.45, 20.45, grădină 20.30. CREOLA, OCHII-ŢI ARD CA FLACARA — Luceafărul (15.87.67) — 8.30, 11, 13.30, 10, 18.30, 21; Bucureşti (15.61.54) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Favorit (Drumul Taberei) — 9.30, 11.45, 14. 16, 18.15, 20.30; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.15. LA DOLCE VITA — Mioriţa (14.27.14) — 9.30, 13, 16, 19.30. CONTEMPORANUL TAU — Munca (21.50.97) — 16. 19. DIMINETILE UNUI BAIAT CUMINTE — Floreasca (33.29.71) — 20.30 HAIDUCII — Progresul-parc (23.94.10) — 20.30. DESERTUL ROŞU — Central (14.12.24) — 9.30, 12.15, 15, 18. 21. Grădina Doina (16.35.38) — 20.30. RĂUTĂCIOSUL ADOLESCENT — Lu­mina (16.23.35) _ 9—15.45 in continuare, 18.15, 20.45. Grivita (17.08.58) — 9.30, 12, 15.30, 18, 20.30. A TRAI PENTRU A TRAI — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 19. GOLGOTA — Gloria (22.44.01) — 20.30. PRELUDIU — Union (13.43.04) — 15.30, 18, 20.30. PARADISUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR — Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.30, 16. 18.30, 20.45. SECRETUL CIFRULUI — Giulești (17.55 46) — 15.30, 18, 20.30. NOAPTEA E FĂCUTĂ PENTRU A VISA — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18, grădină 20.30. CĂSĂTORIE PRIPITA 7 — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30. ALEXANDRU CEL FERICIT — Progre­sul (23.94.10) — 15.30, 18. 20. PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE _ Timpuri Noi (15.61.10) — de la 9—21 in continuare. ULTIMA TURA - înfrăţirea Intre po­poare (17.31.64) — 15.15, 17.45, 20. DRAGOSTE LA LAS VEGAS - Ex­celsior (18.10.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 21; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Flamura (23.07.40) — 9—16 în continuare, 18.15, 20.30; Grădina Expo­ziţia (18.10.88) — 20.30. CRIMA DIN PĂDURE — Dacia (16.26.10) — 8.45—21 în continuare. PRINTUL NEGRU - Cringasi (17.38.81) — 15.30, 18. 20.30. LOVITURA PUTERNICA — Bucegi­uj (17.05.47) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, gră­dină 20.30. Vitan (21.39.82) — 15.30, 18, grădină 20.30. OPERAȚIUNEA CROSBOW _ Flo­reasca (33.29.71) — 9.15, 11.30, 15.30. NOAPTEA GENERALILOR - Volga (11.91.26) — 9—10.45 în continuare; Ra­hova (23.91.00) — 15.30, 18, grădină 20.30; Aurora (35.04.66) — 9, 12, 15, 18, 20.45, grădină 20.30. STRAIN IN CASA - Lira (31.71.71) - 15.30, 18, grădină 20.30. COMEDIANȚII - Drumul Sării (31.28.13) — 16. 19. TARZAN, OMUL JUNGLEI - Feren­tari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.30. LUSTRAGIUL - Grădina Moșilor (12.52.93) — 20.30. SINGEROASA NUNTA MACEDONEA­NA — Flacăra (21.35.40) — 15.30, 18, 20.30. COMISARUL „X“ ȘI BANDA „TREI CIINI VERZI“ — Feroviar (16.22.73) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 . Arta (21.31.86)­­ — 8.45—16.30 în continuare, 18.45, grâ-­jă dină 20.30; Modern (23.71.01) — 9.30, 11.45. 14, 16.30, 18.45, 21; Tomis (21.49.46) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, grădină 20.30 ; Arenele Libertăţii (23.71.01) — 20.15. IN UMBRA COLTULUI — Bu­zeşti (15.62.79) — 15.30, 18, grădină 20.30. ÎNCOTRO, OMULE? - Moșilor (12.52.93) — 15.30. 19. NEIMBLINZITA ANGELICA — Popular (35.15.17) — 15.30. 18, 20.30. Cosmos (35.19 15) - 15.30. 18, 20.15. Viitorul (11.48 03) - 15.30. 18, 20.30. ADIO, GRINGO — Pacea (31.32.52) — 15.30. 18, 20.30. • în cadrul manifestărilor închi­nate Congresului al X-lea al PC.R., Universitatea populară Bucureşti organizează (azi ora 18,30 in sala din şos Kiseleff nr. 3) simpozionul „Relaţiile externe ale Republicii Socialiste România — expresie a responsabilităţii pentru interesele socialismului şi ale păcii în lume“. Vor lua cuvântul prof. univ. Mihail Ghelmegeanu, Vasile Gliga — ad­junct al ministrului afacerilor ex­terne, Nicolae Nicolae — adjunct al ministrului comerţului exterior şi prof. univ. dr. docent Al. Bălăci. • Miercuri, ora 13:30, Casa de cultură din sectorul 8 va găzdui simpozionul intitulat „Realizările şi perspectivele vieţii social-cultu­­rale ale României socialiste“, în cadrul manifestării vor vorbi acad. prof. dr. Emil Crăciun şi Radu Ciîncu, cercetător l­ a .Institutul de istorie şi teorie literară „G. Căli­­nescu“. Vivat Academia! I­n plină vacanţă — un eve­niment şcolar : încheierea primului ciclu T.V. de limbi străine. Iată-i deci, pe dascălii primului curs transmis pe calea miraculoasă a undelor, aşezaţi în jurul unei mese festive , am sim­ţit cu această ocazie pornirea fi­rească de a ne ridica în picioa­re asemenea şcolarilor la intrarea profesorilor după ce a sunat clo­poţelul. Se încheie un ciclu, dar mai mult decît atît, se încheie cu succes o experienţă : şcoala-i specific televiziune, îmbinare de sex cathedral cu dialogul viu, spontan, necom­­vacut, observa­ţia precisă ştiinţifică, alternată cu gluma, iată „arta poetică“ a celor mai multe lecţii. Şi, ca şco­larii de odinioară am putea şi noi chiar să acordam profesori­lor mici legende anecdotice, să le punem porecle, să le facem cari­caturile pe tablă. Deci, aproape ca la şcoală ! Pentru că la tele­viziune, în plus, au intervenit acele excelente filme-lecţii, amu­zante, instructive, captivante, e­­ducative. Ultima emisiune (au lipsit doar premiile, cununile) a prilejuit şi un schimb de opinii o confruntare cu pro­fesorii de specialitate, elevi, tele­­şcolari. Am asistat, de pildă, la performanţa unei fetiţe din Ora­dea, care, datorită acestor lecţii, vorbeşte într-o admirabilă şi fluidă limbă a lui Voltaire, am privit evoluţiile unor nepoţi care învaţă cu bunicul la televizor (cum s-a schimbat povestea !), am ascultat opiniile unui doctor din Hunedoara, care învaţă cu colegii săi de bisturiu, spaniola şi engleza, etc. etc. Probleme ? De ce nu se aseamănă tematica şi metodologia acestor cursuri cu cele şcolare ? Se va relua ciclul I ? Ce va urma ? Să descifrăm răspunsurile din discuţiile pur­tate în prezenţa redactorei emi­siunii Maria Moscu. Evident, me­todologia lecţiilor T.V. e alta şi ea nu poate să se asemene cu cea şcolară. Avînd drept scop lărgirea orizontului cursanţilor,— filmele dezvăluie un cerc mai larg de cunoştinţe, în limba res­pectivă — aici, este folosită preda­rea vizuală, şi nu numai cea „audio” (ca la radio, de pildă). Drept care metoda utilizată e mai vie, mai directă, mai dinamică, într-un cuvînt, în acţiune. De altfel, în lumea întreagă noua metodă a predării limbilor vii porneşte de la un lexic uzual, co­tidian ; deci, s-a ales metoda cea mai propice televiziunii. S-a pro­pus şi se va realiza desigur, re­luarea ciclului I, o dată cu înce­perea celui de al doilea ; profe­sorii au anunţat că în cadrul evoluţiei ascendente, ciclul III se va preda în limba respectiva, iar ciclul IV va ţine adevărate pre­legeri despre specificul ţării res­pective, obiceiurile, tradiţiile ei. S-a recomandat şi subscriem la aceasta vizionarea fiecărei lecţii şi în reluare, pentru ca materia­lul să fie mai bine asimilat, din­colo de omisiunile ce pot inter­veni datorită surprizei la primul contact cu un material vizual nou. Ora de predare ? Părerile sunt împărţite : mulţi telespecta­tori (şi doctorii hunedoreni) cer emisiuni după ora 20 (ce facem însă cu copiii ?), alţii solicită di­mineaţa. Aici, sondajul ar putea să-şi spună cuvîntul şi ar pu­tea-o face într-o problemă se­rioasă. Controlul acumulării ma­teriei e încă o problemă difi­cilă. Profesorii de la televiziune au promis întîlniri periodice de verificare cu cursanţii, chiar de­plasări în diferite oraşe. Dar, su­gerăm noi, oare nu s-ar putea constitui cercuri ale cursanţilor cu profesorii de specialitate în şcoli, în case de cultură, în clu­buri, în cămine culturale, cu pre­mii, cu oglindirea de către tele­viziune a fruntaşilor la învăţă­tură, etc. etc.? Poate tematica a­­cestor lecţii ar putea fi anunţată şi ea din timp în programul T.V. aflat într-o continuă şi rodnică prefacere. Iată cîteva probleme desprinse din întîlnirea cu exce­lenţii noştri profesori, la care adăugăm gîndul şi dorinţa extin­derii televiziunii şcolare in acest fel, creator. Vine toamna ! Şi ne întrebăm la ce limbă străină ne vom în­scrie. Poate la toate, pentru a-l concura pe doctorul Bacalu, pen­tru a fi la propriu şi la figurat, şi noi, mai aproape de stele . Alecu Popovici 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. 17.55 Studioul şcolarilor. Terra .19. 18.25 Ateneul tineretului. 18.50 Criterii. Carnet cinemato­­grafie. 19.15 Cîntec partidului. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 „Intre metronom si crono­metru“ — emisiune concurs. 20.15 Roman foileton : „Lunga vară fierbinte“ (XIII). Reîntoar­cerea familiei Quick. 21.35 Cadran 22.15 Telejurnalul de noapte. 22.40 Publicitate. 22.45 Muzică uşoară în interpre­tarea formației „Savoy“. Ex-

Next