Informatia Bucureştiului, august 1969 (Anul 17, nr. 4958-4986)
1969-07-28 / nr. 4958
Oamenii muncii participă cu înflăcărată dăruire la înfăptuirea politicii partidului o ramură de productie modernă plină dezvoltare in Urmare din pag. I) tria alimentară urmează să-şi intensifice activitatea spre valorificarea mai completă a materiilor prime şi diversificarea producţiei, realizînd cu precădere produse alimentare cu valoare nutritivă superioară. Evident, pentru realizarea acestei sarcini majore, extinderea introducerii tehnicii noi creează condiţii deosebit de favorabile. Noi linii moderne de fabricaţie — prevăzute a se realiza în următorii ani — procedeele moderne de concentrare, uscare, tratare termică la cald și la rece, etc.* vor permite lărgirea gamei de sortimente, mărirea duratei de conservare a produselor, asigurarea unei calităţi constante, ridicarea valorii alimentare. Intre acestea amintim unele măsuri Întreprinse in sectorul panificaţie care urmează să producă alimente pentru copii, ale căror compoziţie şi gramaje vor fi diferenţiate pe trepte de virstă — sugari, copii mici, preşcolari şi şcolari. Valoarea lor alimentară se bazează pe un conţinut bogat în hidraţi de carbon şi compuşi ai azotatului solubil, uşor de asimilat ; in sectorul conservelor de legume şi fructe se vor produce delicatese, cum ar fi, de pildă, conserve de sparanghel, piureu de spanac, porumb zaharat, salate de legume, sosuri condimentate, sucuri de fructe cupajate, sucuri naturale de mere și struguri, concentrate alimentare de tip »instant“, conserve sub formă de piUreuri simple din: frîicte și legume, piureuri cu adaosuri de lapie^ rpai^ena, griş, orez, carne de ipasăre, fi^sti'/pulberi de morcovi și mere. J3e asemenea, .țn, sectorul produselor zaharoase se vor realiza produse de caramela), jeleuri naturale din fructe, de tip pastile, produse crocante etc., iar în sectorul cărnii se va extinde grupa de paste de carne (pateuri, haseuri, preparate culinare din carne preambalate în folii de aluminiu). Sectorul de lapte va produce băuturi pe bază de lapte cu ingrediente de tip cacao-cafea, arome, zahăr şi lapte fluorinat pentru mărirea rezistenţei dentare, lapte de sodat pentru cardiaci, brânzeturi proaspete cu conţinut ridicat de grăsimi (tip gervais etc.). Pe un prim plan rămîne preocuparea pentru prelucrarea — aşa cum prevede proiectul de Directive — într-o proporţie mai mare şi cu randamente sporite a resurselor de materii prime agricole. In această direcţie va trebui să acţioneze toţi factorii de răspundere din ramura industriei alimentare. Obiectivul principal urmărit este creşterea gradului de industrializare a unei tone de materie primă. Aceasta implică acordarea, din partea tuturor unităţilor noastre industriale, a unei griji deosebite In gospodărirea raţională a materiilor prime in toate fazele de manipulare — recepţie, depozitare — reducerii pierderilor tehnologice, printr-o mai bună organizare a producţiei ş.a. Tendinţele actuale impun aplicarea de procedee tehnologice noi, bazate pe ultimele cuderiri ale ştiinţei şi tehnicii, cit şi trecerea de la procese discontinui la mecanizarea avansată a operaţiilor , perfecţionarea aparaturii cu unii in flux continuu, automatizarea unor operaţii sau faze de producţie şi trecerea la automatizarea completă a proceselor unde se asigură o eficienţă economică ridicată. Vom căuta ca prin investiţii simple, cu utilaje produse in ţară — indicaţie dată de partid şi guvern — să răspundem cererilor pe care le solicită producţia. In cadrul lucrărilor de investiţii prevăzute a se executa In toate subramurile industriei alimentare se urmăreşte in paralel cu crearea de unităţi mari — amplasate în bazinele unde materia primă se găseşte din abundenţă şi în centrale cu un perimetru mare de consum, — şi execuţia unor unităţi mai mici pentru prelucrarea laptelui, preparate din carne, pline, industrializarea legumelor şi fructelor, amplasate in centre reduse ca dimensiune şi a căror capacitate de producţie să fie la nivelul posibilităţilor locale de aprovizionare cu materie primă. In vederea evitării degradării calitative, materiile prime agricole destinate industriei alimentare vor fi depozitate in condiţii adecvate. Astfel, la întreprinderile noi din Industria morăritului, la fabricile de ulei, bere şi spirt, care prelucrează cereale (grîu, orz, porumb, orez) şi seminţe de floarea soarelui, se vor construi silozuri, de mare capacitate, dotate cu instalaţii şi aparatură de control a stării cerealelor, cit şi pentru condiţionarea acestora. Totodată, în industria zahărului se vor executa depozite staţionare la fabrici, care să asigure păstrarea sfeclei spălate în condiţii de aerisire artificială. In acest fel, pe lingă evitarea neritmicităţii producţiei, datorită aprovizionării discontinui a fabricilor în perioada de toamnă şi iarnă, se va obţine şi o reducere cu circa 40 la sută a pierderilor de zahăr In comparaţie cu cele realizate in sistemul actual de însilozare. In următorul plan cincinal, industriei alimentare îi revin deci sarcini mult crescute faţă de perioadele anterioare, rezolvarea unor probleme privind modernizarea acestei importante ramuri economice. Lucrătorii industriei alimentare — aşa cum a rezultat din dezbaterea Tezelor şi proiectului de Directive — sunt hotăriţi să nu-şi precupeţească forţele pentru a înfăptui exemplar sarcinile care le vor fi trasate de către Congresul al X-lea al partidului, contribuind astfel, în tot mai mare măsură, la satisfacerea cerinţelor crescînde ale oamenilor muncii. Cercetarea teoretică în continuu contact cu realitatea (Urmare din pag. I) lităţii se dezvoltă cu o acceleraţie de nebănuit altădată. Asistăm, cum s-a spus, la o „explozie informaţională“. A menţine, in aceste condiţii, interpretarea teoretică a realităţii la nivelul unor citate, extrase dintr-un context elaborat intr-o altă epocă . Înseamnă a dovedi neînţelegerea spiritului viu al marximului ca armă de lupta a proletariatului pentru transformarea revoluţionară a societăţii. Tocmai de aceea, partidul ne cere o confruntare de opinii, menită să ţină spiritul critic mereu treaz, menită să oblige la competenţă, la o informare bogată, de nivel contemporan. Pentru a putea face faţă exigenţelor noastre este nevoie de eforturi susţinute în vederea înlăturării şabloanelor de gîndire, in vederea înlăturării din elaborarea teoretică a tot ceea ce ar putea constitui elemente prefabricate“. Numai dezbaterea deschisă, curajoasă — aşa cum se subliniază în documente — a problemelor pe care viaţa le pune mereu, poate să ducă la găsirea soluţiilor cu adevărat ştiinţifice, la menţinerea contactului neîntrerupt cu realitatea necruţătoare. Totodată Insă, Tezele ne atrag atenţia asupra adevărului că supleţea gindirii teoretice nu; ipsgamnă, nicidecum uşurătate şi diletantism. Confruntarea liberă a părerilor,presupune In , acelaşi timp, cumn se spune im Teze. „rigoare teoretică,, exigenţă" ideologică". A socoti că in dialogul ştiinţific onest poate fi emisă orice afirmaţie uşuratică, negindită temeinic, avansată „după ureche" — înseamnă a nu înţelege ,ploue din spiritul, pe care marxismul il solicită gindirii, elaborării teoretice. Studiul temeinic, informaţia amplă prin toate mijloacele pe care ni le pune la dispoziţie,stadiul,actuala, documentării ştiinţifice,‘analiza riguroasă şi sinteza creatoare a datelor analizate — sunt condiţii sine-qua-non ale unei activităţi ştiinţifice menite să lumineze realmente drumul practicii, înţelegerea corespunzătoare a transformărilor căntemporane, in toate domeniile. De aceea, sub pretextulsupleţei teoretice, Al, ne este îngăduit să lăsăm să invadeze în dezbaterile noastre idei perimate, rod al unor condiţii sociale străine nouă. Tezele ne arată că partidul „va acorda şi in viitor toată atenţia combativităţii ideologice“, că ne revine sarcina de a milita împotriva „curentelor de idei neştiinţifice, care vin în contradicţie ori progresul neîntrerupt al cunoaşterii,umane“ şi de a promova mereuconcepţia mărxist-leninistă, idealurile comuniste. Este, In aceste rînduri, o preţioasă indicaţie, care trebuie să caracterizeze dezbaterea, în spirit ştiinţific autentic, a tuturor problemelor, indicaţie de care vom ţine seama In permanenţă în îndrumarea întregii activităţi de cercetare ştiinţifică a Institutului de filozofie al Academiei. Pulsul dinamic al întrecerii (Urmare din pag. I) circa 5 ori (aceasta din urmă, datorită realizării lui in construcție monobloc). De asemenea, prețul de cost al produsului a fost diminuat cu peste 60 000 lei. • Colectivul uzinei „TIMPURI NOI“ şi-a depăşit cu 1,6 milioane de lei angajamentul asumat pe acest an la producţia marfă vinduta şi incasată. S-au executat suplimentar 20 motocompresoare de diverse tipuri, faţă de 12 cit se prevăzuse iniţial. Totodată, s-au înregistrat 550 000 lei beneficii suplimentare. • FABRICA DE ACE BUCUREŞTI a realizat pină acum un volum suplimentar de producție globală in valoare de 430 000 lei, ceea ce reprezintă peste 70 la sută din angajamentul anual. O remarcă importantă : au fost economisite 3850 kg oţel special. In vecinătatea fostei Cufaride se află calea Griviţei, unul dintre cele mai mizere cartiere ale oraşului de odinioară. Magherniţele ceferiştilor nu mai există decît în filele, stropite de singe, ale istoriei mişcării muncitoreşti. Veritabilă magistrală a Bucureştiului socialist, calea Griviţei de astăzi se prezintă, la jubileul celor 25 de ani de la Eliberare, în festivitatea sobră a blocurilor moderne, între care ochiul fotoreporterului a surprins silueta maiestuoasâ a Nord-hotelului, adevărată bijuterie arhitectonicii. Aşezările (Urmare din pag. I) a fost un cîştig al concepţiei noi. Nu era în vederile nimănui să dărîme vechile clădiri care ar fi adăpostit să spunem vechile parlamente, ceea ce trebuia modificat era parlamentul însuşi care avea să devină cu fide varat un instrument democratic, pus în slujba poporului, lipsit de păcatele sale capitale, demagogia, sforăiala oratorică, promisiunea fără acoperire, într-un cuvint mascarada electorală. Trebuia reinventat Dreptul și schimbate legile care favorizau o anumită clasă, trebuia mai ales lichidată posibilitatea de a exploata pe alţii. în acelaşi timp trebuia garantată dreptatea şi posibilitatea de a nu se face erori. în viziunea ei profund umanistă, noua societate era hotărîtă să facă dreptate, nu să sancţioneze , să egalizeze, nu numai să deposedeze. Sigur că o operaţie de acest gen, pe o scară atît de mare, implica multe mutaţii psihologice, năştea Împotriviri şi forme camuflate de eludare a legii revoluţionare. Amintesc toate aceste fapte pentru a da un panoramic al problemelor iscate în cadrul societăţii ce se năştea din mers,__ încereînd să şteargă^ erori de sute de ani şi să creeze un ideal nou : cel al convertirii la fericirea comună a tuturor energiilor umane. Nu a fost uşor, nu a fost totul desăvîrşit. Ce doreşte, aşadar, această societate deloc utopică, deloc nerealistă sau închistată in prejudecăţi ? Intîi, să ofere tuturor oamenilor confortul social, instrucţiunea şi bucuria de a exista în oraşe bine concepute arhitectonic, dispunind de mijloacele ultime ale civilizaţiei. In tărîmul moral lucrurile merg ceva mai încet pentru că , schimbările de concepţie sînt legate totdeauna de îndătinările cu greu pot fi scoase din conştiinţa oamenilor. Dar este inacceptabil să gîndim că ziua de mîine nu va fi aceea dedicată unor oameni instruiţi, cu timp liber pe săturate pentru a se cultiva. în această societate uzina va fi catedrala muncii în care răsplata creaţiei va compensa fiecare picătură de sudoare, oraşul va fi, tot, o agoră a ideilor, şi viaţa însăşi o ceremonie dedicată plăcerilor subtile de spirit. Văd arta lumii într-o mare încercare de a răspunde unor probleme încă imprevizibile. Ea nu va mai fi un lux pentru fiinţe anume pregătite, ci un bun , comun, necesar ca mîncarea și fructele. i\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\m 1. LA CONCURSUL DE INTERPRETARE : Premiul I : DAN SPATARU | DORIN ANASTASIU. Premiul II : ANCA AGEMOLU şi AURA URZICEANU. Premiul III : SERGIU CIOIU. Menţiuni : OCTAVIAN CADIA, GABRIELA TEODORESCU, AQUILINA SEVERIN, DOINA SPATARU şi VALENTINA POPESCU. 2. LA CONCURSUL DE CREAŢIE PENTRU LUCRĂRILE INEDITE : Premiul I : CIntecului »Nu se poate“ pe muzica şi versurile lui HENRI MĂLINEANU. Premiul II : cîntecului »Vechiul pian” de VASILE VASILACHE- junior pe versuri de GEORGE MIHALACHE. Premiul III : Cintecelor »Ştiu* de NICOLAE KIRCULESCU pe versuri de FRED FIREA şi „N-am ştiut“ de MIŞU IANCU pe versuri de ALEXANDRU MANDI. Menţiuni : Cintecelor „Miinile tale“ de GELU SOLOMONESCU pe versuri de CIUPI RADULESCU, „La vârsta întrebărilor“ de Premiile concursului GEORGE GRIGORIU pe versuri de ANGEL GRIGORIU şi ROMEO IORGULESCU şi „Cu ochii Inchişi“ de SERGIU MALAGAMBA pe versuri de AUREL FELEA. 3 LA CONCURSUL DE CREAŢIE. PENTRU LUCRĂRILE CREATE ŞI DIFUZATE IN PERIOADA APRILIE 1968—APRILIE 1969 : Marele premiu : cîntecului „Din totdeauna pe acest pămint“ de TEMISTOCLE POPA pe versuri de MIRCEA BLOC. Premiul II : Cintecelor „Ora cîntecului“ de FLORIN BOGARDO pe versuri de IOANA DIACONESCU şi „Să nu Uităm trandafirii“ de FLORIN BOGARDO pe îversuri de OVIDIU DUMITRU. Premiul III : Cintecelor „De ieri pină azi“ de LAURENŢIU PROFETA pe versuri de MIHAI DUMBRAVA şi „O* inimioară“ de EDMOND DEDA pe versuri de HARY NEGRIN. Menţiuni : Cintecelor „Te string la piept, dragostea mea“ de ELLY ROMAN pe versuri de VICTOR EFTIMIU, „N-ar trebui“ de CONSTANTIN DRAGHICI pe versuri de AUREL FELEA şi „Ai rizind“ de PETRE MIHAIESCU pe versuri de ANGEL GRIGORIU şi ROMEO IORGULESCU. Compozitorului TEMISTOCLE POPA i s-a acordat, de asemenea, o menţiune de popularizare pentru cintecul „Fanfara militară“. Artistului emerit GICA PETRESCU i s-a acordat premiul discului pe anul 1968. CONCURSUL NAŢIONAL &S3ISI DE MUZICĂ UŞOARA Clar că după concertul de sîmbătă seara, dificultăţile juriului nu scâzuseră. Nici măcar nu se menţineau la plafonul anterior. Dimpotrivă. Poate chiar că se dublaseră, prevestind deliberări aprinse ce trebuiau să se soldeze cu decizii deloc uşor de luat. Mai întâi, fiindcă grupul de selecţionabili din prima seară a concursului de interpretare a crescut pină la proporţiile unui redutabil „pluton“. Incontestabil că revelaţia serii a fost Aura Urziceanu, confirmînd exemplar aprecieri nu de ieri, de alaltăieri. Desigur, ea posedă calităţi vocale deosebite, un ambitus de o remarcabilă întindere şi o culoare timbrală aparte. Dar în timp ce cu asemenea calităţi se poate realiza o performanţă de virtuozitate tehnică (gen Ymma Sumák), Aura Urziceanu evită această tentaţie, comunicînd captivant vibraţia artei de înaltă clasă. Exerciţiul şi studiul perseverent, ca şi preferinţa notorie pentru jaz, i-au format o personalitate artistică pregnantă, la care rafinamentul, sensibilitatea, precizia intonaţională în execuţie, dozarea fină a efectelor, totala absenţă a ostentaţiei — reprezintă numai cîteva din faţete. S-a impus ca o prezenţă artistică de prim plan Doina Spătaru, care depăşeşte sensibil limitele acurateţei în execuţie, ca să transfigureze materia cîntecului prin poezie de bună factură, să înconjoare textul şi melodia cu un parfum evocator al peisajelor sufleteşti, scăldate în irizări de lumină. Ne-a cucerit Angela Similea cu sinceritatea care respinge total sofisticările, o anumită puritate şi adîncime a sentimentelor, care desfid în egală măsură falsele accente patetice şi alintările ingenuităţii mimate. Am reţinut pe Doina Cârpiniş cu voce amplă şi timbru tulburător, dominată de o anumită voluptate a cîntului, desfăşurată în fraze largi şi căreia nu-i va trebui mult ca să ajungă la arta complexă a interpretării, ce echilibrează melodia, textul şi gestica într-un act de integrală comunicare a profundelor sentimente. Repet : după două seri de concurs de interpretare, juriului i se prevedeau destule probleme precedînd gestul opţiunii celor mai buni dintre cel puţin şase solişti foarte buni. Nici competiţia creaţiilor n-a făcut rabat la dileme. Căci după parada din prima seară a melodiilor consacrate, ineditele din seara următoare au emis justificate pretenţii de a fi foarte atent considerate ca valori intrinsece, dar şi ca elemente distincte în tabloul general al muzicii noastre uşoare cu destui ani vechime. Au existat, este adevărat, cîteva melodii care s-au apropiat ceva mai mult de ceea ce numim în mod frecvent şlagăr, adică acel cîntec care, chiar de la lansare, intră „în priză directă“ cu receptivitatea ascultătorilor, refrenul persistînd multă vreme pe buze şi în memorie. Au existat şi melodii care — chiar dacă au schimbat oarecum toaleta ritmică — au ţinut parcă să revitalizeze formula „valsul e nemuritor“, citind un filigran pe Waldteufel filtrat prin Reynaldo Hahn. Am ascultat şi cîteva cîntece stenice cu amprentă folclorică, suficient de discretă ca să nu acuze transferul neartistic de citate prelucrate orchestral. Au fost şi piese de atmosferă evocatoare ale unor tandre contemplaţii ; n-au lipsit nici cintece în care sărăcia melodică a fost iluzoriu salvată de alambicate eşafodaje orchestrale. Oricum, nu s-ar putea spune că diversitatea n-ar fi avut acces, chiar dacă nu de puţine ori melancolia şi nostalgia poate şi datorită textelor — au acaparat abuziv universul larg al sentimentelor umane. ★ Şi iatâ-ne la finişul competiţiei. Este adevărat că nu ne-a scutit de surprize nedorite. (Un mucalit observa deunăzi : „Dacă concursul de la Mamaia a fost la Constanţa, te pomeneşti că cel de la Braşov o să fie la... Dîmbul Morii !“). Este la fel de adevărat că practica desfăşurării confruntărilor a dezvăluit şi fragilităţi ale regulamentului. M-aş referi, în special, la ambiguitatea semnificaţiei concursului de interpretare, despre care încă nu ştim clar dacă şi-a propus să confirme prin documente oficiale valori consacrate prin îndelungată (şi verificată) practică concertistică în ţară şi peste hotare, sau să acorde prioritate afirmării edificatoare a tinerelor talente la primii paşi in carieră. Dar şi regulamentul, se ştie, e perfectibil. Oricum, reţinem ca absolut pozitiv faptul că pentru toţi concurenţii admişi la startul probei finale, competiţia a marcat o creştere sensibilă a nivelului interpretării. Tot schiţînd un bilanţ al realizărilor, am consemna progresul orchestrei Teatrului „C. Tănase“ care, dinamizată de cei doi dirijori (Sile Dinicu şi Gelu Solomonescu) s-a achitat mai mult decit conştiincios de obligaţiile contractate pe scenă. Mai presus de toate acestea salutăm Inaugurarea sub favorabile auspicii a suitei de concursuri naţionale de creaţie şi interpretare care sperăm că, de acum Încolo, vor fi indisolubil legate de ediţiile concursului internaţional „Cerbul de aur“. De aici, cu rigoare aproape ştiinţifică, se pot selecta şi creaţiile, dar mai ales Interpreţii care să ne reprezinte CU cinste la Braşov in anul viitor şi care sâ-şi apropie invidiatele trofee ce vor onora, in egală măsură, şcoala interpretativă românească pe cale de a-şi dobîndi, în sfîrşit, consistenţă, şi selecţionerii cu capacitate de detectare a autenticelor valori. ...Aseară, ceremonialul decernării distincţiilor a cunoscut, poate, cel mai emoţionant moment, când Gică Petrescu a primit „Premiul discului* pe anul 1968. Pare-mi-se, trofeul nu recompensa pur şi simplu un record statistic de difuzare a discurilor, ci consfinţea nobleţea unei ireproşabile conştiinţe artistice prezentă pe parcursul multor decenii, gestul dobândind şi semnificaţia unui „memento” pentru oricare tânăr Interpret. Şi poate că şi din acest motiv, finişul Concursului naţional de muzică uşoară — ediţia 1969 — e final deschis către viitoare prologuri sub semnul artei. FINAL DESCHIS Prin telefon de la trimisul nostru special A. SANDU Concertele formaţiei poloneze „No To Co" Amatorii muzicii beat vor avea prilejul (astăzi ,1 mirie, ora 20, in arena Circului de stat) să facă cunoştinţă cu o formaţie poloneză a genului „ „No To Co“. Faptul că numai în doi ani de activitate (a debutat în 1967 sub egida Federaţiei poloneze de Jaz) formaţia, condusă de Piotr Janczerski, şi-a consolidat un renume nu numai In ţara sa, ci şi pe plan mondial, se datoreşte, In bună măsură, originalităţii repertoriului, încununată cu două premii — la festivalurile de la Sopot şi Montreux — formaţia No To Co se bizuie pe dezvoltarea orientării folk a muzicii uşoare contemporane. Piesele vocal-instrumentale, compuse majoritatea de Piotr Janczerski, se inspiră din folclorul polonez. Dar la cântecele pe teme populare se adaugă o serie de compoziţii de inspiraţie contemporană, intenţionlnd să creeze. In stil modern, un folclor al zilelor noastre. Cîteva întrebări Nu am de gînd să fac ceea ce se numeşte „analiza stagiunii“. Cred de altminteri că asta e o treabă mult prea, serioasă ca să fie făcută numai de finul singur. Era o vreme cinci la capătul fiecărui sezon teatral, la invitaţia Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, creator de spectacole, dramaturgi, critici, directori de teatre din întreaga ţară luau foc in jurul mesei (nu neapărat rotunde), şi treceau in revistă anul încheiat. Era un schimb viu de opinii, un prilej de comunicare a unor experienţe, adesea o încrucişare de spade polemice, după care plecam îmbogăţiţi cri idei, cu sugestii, cu planuri de viitor. Se spuneau lucrurilor mai mult sau mai puţin pe nume, se apărau' 'puncte de vedere Înaintate, se TRAIAN SELMARU combăteau altele vechi, rutiniere, începuse să se creeze un fel de solidaritate de breaslă pusă in slujba dezvoltării continue a mişcării .. teatrale. Şi, fără îndoială, multe din cîte erau de îmbunătăţit, se îmbunătăţeau. De cîţiva ani s-a renunţat la acest creier colectiv al teatrului nostru. De ce, nu ştiu. In orice caz, e păcat. O încercare timidă (există după cum se vede şi excepţii !) a făcut Comitetul pentru cultură şi artă al municipiului Bucureşti. Participarea a fost redusă. Dar chiar aşa cum a fost, mi-am dat seama din lectura stenogramei (din păcate, n-am putut lua parte) cite probleme importante au pus în discuţie şi Horia Lovinescu, şi Liviu Ciulei, şi Lucian Giurchescu. Dar totul s-a consumat într-un cadru restrîns, fără putinţa vreunui răsunet, cării noastre teatrale. Este, fireşte, aci rezultatul unei ample activităţi teoretice şi practice desfăşurate de-a lungul anilor, preocupărilor de permanentă înnoire a artei scenice, eforturilor de a face din spectacol un mijloc de comunicare cu masele cele mai largi de spectatori într-un limbaj artistic mereu mai elevat. Numeroasele dezbateri care au Însoţit fenomenul teatral s-au concretizat in rezultate practice. Ideea teatrului de echipă a cîştigat teren. Din rindurile tinerilor regizori afirmaţi în ultimii 10—15 ani, s-au ridicat conducători de teatre cu excepţionale calităţi de animatori. Cele mai bune spectacole au un caracter antologic, de valoare estetică principială. Ele au fost realizate tocmai de asemenea animatori care au ştiut să dinamizeze energiile actorilor, să ridice arta teatrală dincolo de succesul meşteşugăresc, la nivelul dezbaterii de idei. Dacă afirm toate acestea, n-o fac numai pentru a sublinia o dată mai mult valoarea mişcării noastre teatrale, ci pentru a preveni unele primejdii posibile. O dată ajunşi aici — şi lupta pentru a atinge acest prag nu a fost uşoară — să nu uităm că avem de a face cu un teren care se cere mereu consolidat. Şi pentru a fi total realişti in clipa cînd facem acest bilanţ pozitiv, să nu ne ferim de a privi in faţă Iată de ce cred că o dezbatere care ar putea fi rodnică, tocmai pentru că vizează probleme vitale ale momentului actual din teatrul nostru, se impune. Pină atunci, mă voi rezuma să propun discuției cîteva aspecte care mi se par semnificative acum, la încheierea stagiunii. Un prim fapt izbitor îl constituie afirmarea masivă pe plan internaţional a teatrului românesc. Mă gîndesc atît la turneele întreprinse peste hotare de diverse colective din Capitală şi din ţară, cit şi la aprecierile făcute de participanţii la recenta reuniune I.T.I. despre spectacolele văzute cu acest prilej. S-au remarcat bogăţia talentelor, diversitatea personalităţilor, gîndirea vie şi fecundă a creatorilor de spectacole, originalitatea, inventivitatea şi îndrăzneala lor. Dar, mai cu seamă, prezenţa acelei dinamici a ideilor care stă, programatic, la baza mis- stagiune de aspecte mai puţin îmbucurătoare, manifestate chiar în cursul trecutei stagiuni. Nu se poate spune că n-au existat spectacole reuşite Unele chiar foarte reuşite. Totuşi, o întrebare se impune : în timp ce pe scenele lumii obţineam succesele pomenite, pregăteam noi premisele succeselor viitoare ? Şi, legată de prima, îmi vine în minte o altă întrebare : faţă de imensele (da, imensele) forţe artistice de care dispunem, facem noi totul ca ele să fie puse în valoare plenar, cu maximum de eficienţă ? Să dea cel mai mare randament artistic ? Să se dezvolte la nivelul potenţialului lor de talent şi de dăruire ? Sesizăm noi întotdeauna la timp şi luăm măsuri în consecinţă, pentru a înlătura frînele ce (normal) se ivesc în calea dezvoltării ? Cîteva întrebări doar. Voi căuta sâ le concretizez într-un articol viitor. ORCHESTRA „ACADEMICA" LA PRIMUL TURNEU PESTE HOTARE înfiinţată cu doi ani în urmă, orchestra „Academica“ a Conservatorului „Ciprian Porumbescu“ şi-a cîştigat o binemeritată stimă in rindul melomanilor. în ultima vreme, apariţiile formaţiei orchestrale în interesante emisiuni muzicale ale Televiziunii dedicate tineretului, ca şi pe podiumul de concert, sub bagheta dirijorului şi animatorului ei, Al. Şumski, au impus-o în mod deosebit. Şi iată că la începutul lui august, „Academica“ îşi va face debutul în arena internaţională. Primul ei turneu (5—30 august) va parcurge un itinerar prin mai multe , oraşe din R.F. a Germaniei, cele mai importante escale fiind la Bayreuth şi Bad Berneck, unde orchestra va susţine o serie de concerte pentru tineret. In afara repertoriului universal, cuprinzînd lucrări de Telemann, Bach, Haendel, Janacek, Purcel, programul concertelor va include muzică românească. Astfel, afișul va consemna piese de George Enescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri, Theodor Grigoriu, Zeno Vancea. mmsaZEREM PERINIŢA MEA — Ansamblul „Periniţa‘% In sala Teatrului „c.I. Novara", ora 19, cinema PREMIERS CONTESA COSEL — Republica (11.03.72) — 10. 13.45, 20.15. O CHESTIUNE DE ONOARE - Patria (11.86.25) — 9, 12, 15, 18. 21; Festiva) (15.63.84) _ 9, 11.30, 14.30, 17.45, 20.45, grădină 20.30. CREOLA, OCHII-ŢI ARD CA FLACARA — Luceafărul (15.87.67) — 8.30, 11, 13.30, 10, 18.30, 21; Bucureşti (15.61.54) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Favorit (Drumul Taberei) — 9.30, 11.45, 14. 16, 18.15, 20.30; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20.15. LA DOLCE VITA — Mioriţa (14.27.14) — 9.30, 13, 16, 19.30. CONTEMPORANUL TAU — Munca (21.50.97) — 16. 19. DIMINETILE UNUI BAIAT CUMINTE — Floreasca (33.29.71) — 20.30 HAIDUCII — Progresul-parc (23.94.10) — 20.30. DESERTUL ROŞU — Central (14.12.24) — 9.30, 12.15, 15, 18. 21. Grădina Doina (16.35.38) — 20.30. RĂUTĂCIOSUL ADOLESCENT — Lumina (16.23.35) _ 9—15.45 in continuare, 18.15, 20.45. Grivita (17.08.58) — 9.30, 12, 15.30, 18, 20.30. A TRAI PENTRU A TRAI — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 19. GOLGOTA — Gloria (22.44.01) — 20.30. PRELUDIU — Union (13.43.04) — 15.30, 18, 20.30. PARADISUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR — Victoria (16.28.79) — 9, 11.15, 13.30, 16. 18.30, 20.45. SECRETUL CIFRULUI — Giulești (17.55 46) — 15.30, 18, 20.30. NOAPTEA E FĂCUTĂ PENTRU A VISA — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18, grădină 20.30. CĂSĂTORIE PRIPITA 7 — Doina (16.35.38) — 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30. ALEXANDRU CEL FERICIT — Progresul (23.94.10) — 15.30, 18. 20. PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE _ Timpuri Noi (15.61.10) — de la 9—21 in continuare. ULTIMA TURA - înfrăţirea Intre popoare (17.31.64) — 15.15, 17.45, 20. DRAGOSTE LA LAS VEGAS - Excelsior (18.10.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 21; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30; Flamura (23.07.40) — 9—16 în continuare, 18.15, 20.30; Grădina Expoziţia (18.10.88) — 20.30. CRIMA DIN PĂDURE — Dacia (16.26.10) — 8.45—21 în continuare. PRINTUL NEGRU - Cringasi (17.38.81) — 15.30, 18. 20.30. LOVITURA PUTERNICA — Bucegiuj (17.05.47) — 9. 11.15, 13.30, 16, 18.15, grădină 20.30. Vitan (21.39.82) — 15.30, 18, grădină 20.30. OPERAȚIUNEA CROSBOW _ Floreasca (33.29.71) — 9.15, 11.30, 15.30. NOAPTEA GENERALILOR - Volga (11.91.26) — 9—10.45 în continuare; Rahova (23.91.00) — 15.30, 18, grădină 20.30; Aurora (35.04.66) — 9, 12, 15, 18, 20.45, grădină 20.30. STRAIN IN CASA - Lira (31.71.71) - 15.30, 18, grădină 20.30. COMEDIANȚII - Drumul Sării (31.28.13) — 16. 19. TARZAN, OMUL JUNGLEI - Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18, 20.30. LUSTRAGIUL - Grădina Moșilor (12.52.93) — 20.30. SINGEROASA NUNTA MACEDONEANA — Flacăra (21.35.40) — 15.30, 18, 20.30. COMISARUL „X“ ȘI BANDA „TREI CIINI VERZI“ — Feroviar (16.22.73) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 . Arta (21.31.86) — 8.45—16.30 în continuare, 18.45, grâ-jă dină 20.30; Modern (23.71.01) — 9.30, 11.45. 14, 16.30, 18.45, 21; Tomis (21.49.46) — 9, 11.15, 13.30, 15.45, 18.15, grădină 20.30 ; Arenele Libertăţii (23.71.01) — 20.15. IN UMBRA COLTULUI — Buzeşti (15.62.79) — 15.30, 18, grădină 20.30. ÎNCOTRO, OMULE? - Moșilor (12.52.93) — 15.30. 19. NEIMBLINZITA ANGELICA — Popular (35.15.17) — 15.30. 18, 20.30. Cosmos (35.19 15) - 15.30. 18, 20.15. Viitorul (11.48 03) - 15.30. 18, 20.30. ADIO, GRINGO — Pacea (31.32.52) — 15.30. 18, 20.30. • în cadrul manifestărilor închinate Congresului al X-lea al PC.R., Universitatea populară Bucureşti organizează (azi ora 18,30 in sala din şos Kiseleff nr. 3) simpozionul „Relaţiile externe ale Republicii Socialiste România — expresie a responsabilităţii pentru interesele socialismului şi ale păcii în lume“. Vor lua cuvântul prof. univ. Mihail Ghelmegeanu, Vasile Gliga — adjunct al ministrului afacerilor externe, Nicolae Nicolae — adjunct al ministrului comerţului exterior şi prof. univ. dr. docent Al. Bălăci. • Miercuri, ora 13:30, Casa de cultură din sectorul 8 va găzdui simpozionul intitulat „Realizările şi perspectivele vieţii social-culturale ale României socialiste“, în cadrul manifestării vor vorbi acad. prof. dr. Emil Crăciun şi Radu Ciîncu, cercetător l a .Institutul de istorie şi teorie literară „G. Călinescu“. Vivat Academia! In plină vacanţă — un eveniment şcolar : încheierea primului ciclu T.V. de limbi străine. Iată-i deci, pe dascălii primului curs transmis pe calea miraculoasă a undelor, aşezaţi în jurul unei mese festive , am simţit cu această ocazie pornirea firească de a ne ridica în picioare asemenea şcolarilor la intrarea profesorilor după ce a sunat clopoţelul. Se încheie un ciclu, dar mai mult decît atît, se încheie cu succes o experienţă : şcoala-i specific televiziune, îmbinare de sex cathedral cu dialogul viu, spontan, necomvacut, observaţia precisă ştiinţifică, alternată cu gluma, iată „arta poetică“ a celor mai multe lecţii. Şi, ca şcolarii de odinioară am putea şi noi chiar să acordam profesorilor mici legende anecdotice, să le punem porecle, să le facem caricaturile pe tablă. Deci, aproape ca la şcoală ! Pentru că la televiziune, în plus, au intervenit acele excelente filme-lecţii, amuzante, instructive, captivante, educative. Ultima emisiune (au lipsit doar premiile, cununile) a prilejuit şi un schimb de opinii o confruntare cu profesorii de specialitate, elevi, teleşcolari. Am asistat, de pildă, la performanţa unei fetiţe din Oradea, care, datorită acestor lecţii, vorbeşte într-o admirabilă şi fluidă limbă a lui Voltaire, am privit evoluţiile unor nepoţi care învaţă cu bunicul la televizor (cum s-a schimbat povestea !), am ascultat opiniile unui doctor din Hunedoara, care învaţă cu colegii săi de bisturiu, spaniola şi engleza, etc. etc. Probleme ? De ce nu se aseamănă tematica şi metodologia acestor cursuri cu cele şcolare ? Se va relua ciclul I ? Ce va urma ? Să descifrăm răspunsurile din discuţiile purtate în prezenţa redactorei emisiunii Maria Moscu. Evident, metodologia lecţiilor T.V. e alta şi ea nu poate să se asemene cu cea şcolară. Avînd drept scop lărgirea orizontului cursanţilor,— filmele dezvăluie un cerc mai larg de cunoştinţe, în limba respectivă — aici, este folosită predarea vizuală, şi nu numai cea „audio” (ca la radio, de pildă). Drept care metoda utilizată e mai vie, mai directă, mai dinamică, într-un cuvînt, în acţiune. De altfel, în lumea întreagă noua metodă a predării limbilor vii porneşte de la un lexic uzual, cotidian ; deci, s-a ales metoda cea mai propice televiziunii. S-a propus şi se va realiza desigur, reluarea ciclului I, o dată cu începerea celui de al doilea ; profesorii au anunţat că în cadrul evoluţiei ascendente, ciclul III se va preda în limba respectiva, iar ciclul IV va ţine adevărate prelegeri despre specificul ţării respective, obiceiurile, tradiţiile ei. S-a recomandat şi subscriem la aceasta vizionarea fiecărei lecţii şi în reluare, pentru ca materialul să fie mai bine asimilat, dincolo de omisiunile ce pot interveni datorită surprizei la primul contact cu un material vizual nou. Ora de predare ? Părerile sunt împărţite : mulţi telespectatori (şi doctorii hunedoreni) cer emisiuni după ora 20 (ce facem însă cu copiii ?), alţii solicită dimineaţa. Aici, sondajul ar putea să-şi spună cuvîntul şi ar putea-o face într-o problemă serioasă. Controlul acumulării materiei e încă o problemă dificilă. Profesorii de la televiziune au promis întîlniri periodice de verificare cu cursanţii, chiar deplasări în diferite oraşe. Dar, sugerăm noi, oare nu s-ar putea constitui cercuri ale cursanţilor cu profesorii de specialitate în şcoli, în case de cultură, în cluburi, în cămine culturale, cu premii, cu oglindirea de către televiziune a fruntaşilor la învăţătură, etc. etc.? Poate tematica acestor lecţii ar putea fi anunţată şi ea din timp în programul T.V. aflat într-o continuă şi rodnică prefacere. Iată cîteva probleme desprinse din întîlnirea cu excelenţii noştri profesori, la care adăugăm gîndul şi dorinţa extinderii televiziunii şcolare in acest fel, creator. Vine toamna ! Şi ne întrebăm la ce limbă străină ne vom înscrie. Poate la toate, pentru a-l concura pe doctorul Bacalu, pentru a fi la propriu şi la figurat, şi noi, mai aproape de stele . Alecu Popovici 17.30 Buletin de ştiri. 17.35 Lumea copiilor. 17.55 Studioul şcolarilor. Terra .19. 18.25 Ateneul tineretului. 18.50 Criterii. Carnet cinematografie. 19.15 Cîntec partidului. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Congresul al X-lea al P.C.R. 20.15 „Intre metronom si cronometru“ — emisiune concurs. 20.15 Roman foileton : „Lunga vară fierbinte“ (XIII). Reîntoarcerea familiei Quick. 21.35 Cadran 22.15 Telejurnalul de noapte. 22.40 Publicitate. 22.45 Muzică uşoară în interpretarea formației „Savoy“. Ex-