Informatia Bucureştiului, septembrie 1969 (Anul 17, nr. 4987-5012)

1969-09-01 / nr. 4987

Pag. a 2-a INFORMATIA fgg^2 Líiíl^1 2 lláálá 3 Kk Festivalul si Concursul international de folclor k\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\NW Taina ineditului Teatrul de vară „Nicolae Bălces­­cu“, duminică seara. Deşi nu e prima manifestare găzduită aici cu prilejul Festivalului internaţional de folclor „România ’69“, publicul trăieşte senzaţia, nu lipsită de o oarecare solemnitate şi emoţie, a participării la o veritabilă premie­ră. În program se anunţă formaţi­ile din Cehoslovacia, Elveţia, Fran­ţa, Italia şi cîteva din România, care au evoluat atît pe scena con­cursului cit şi pe cele ale festiva­lului început in Capitală in urmă cu citeva zile. Aşa deci, evoluţia lor, virtualmente, este cunoscută majorităţii spectatorilor. Şi, totuşi, senzaţia de lucru inedit, de premie­ră intr-un decor natural se men­ţine nealterată. E una dintre tai­nele creaţiei folclorice: aceea a perpetuei prospeţimi, a permanen­ţei de mesaj artistic, nu numai de la o epocă la alta, de la o ţară la alta ci, în cazul nostru, chiar de la o seară la alta. Deschizind programul, artiştii a­­matori cehoslovaci au irupt într-un dans popular cu atîta naturaleţe, incit părea că structura lui se al­cătuieşte spontan, nu chiar momen­tele acelea. E încă o taină a crea­ţiei folclorice: aceea a nerepeta­­bilităţii in succesiune; fiecare in­terpret este, de fapt, intr-o mă­sură mai mare sau mai mică, un creator autentic. Suita de cîntece populare originate la culesul finu­lui a­ fost trăită de cvintetul vocal feminin cu aceeaşi autentică dă­ruire cu care a fost interpretat tabloul coregrafic al unei petreceri tinereşti. Ansamblul de dansuri „La Faran­dole de Courtepin“ din Fribourg (Elveţia) a debutat chiar cu dansul care ii dă numele, specific regiunii respective. Băieţi şi fete, intr-un schimb sugestiv de replici coregra­fice, au interpretat dansul umoris­tic­­„Pălăriile". Cu preţul... suprem al unui sărut, cizmarii din jocul „Trei fete“ acceptau sa le repare pantofii, poate rupţi intr-adins... Dar elveţienii, tineri ca majorita­tea participanţilor la festival, sunt şi bun cântăreţi. Au dovedit-o, în­tre altele, „luderul" din partea de nord a ţării. Dintre dansurile franţuzeşti, mul­te se desfăşurau, cu aproape două secole in urmă, în serile de iarnă. „Dans de la sfârşitul recoltei" este un ceremonial, un imn închinat dărniciei pămîntului. In schimb, „Dansul plutaşilor" pe riurile inte­rioare ale ţării, spre Atlantic, este mai mult o succesiune de explozii vitale sub bolta odihnitoare a ha­nurilor de altădată. Italienii au fost reprezentaţi de ansamblul folcloric „Danzerini di I­uccinico“ din Gori­­zia, formaţie despre evoluţia că­reia am mai scris în paginile zia­rului , purtătoare a unor străvechi tradiţii folclorice, expresie a unei rare vitalităţi, a unei impetuoase încrederi în viaţă. Dintre formaţiile româneşti, an­samblul folcloric „Prahova" se dis­tinge printr-o reputaţie care devine internaţională: in 1966, lauri în Cehoslovacia; în 1968 — In Iugo­slavia; în 1969 — diploma de o­­noare la competiţii folclorice găz­duite in Italia. Repertoriul de asea­ră a cuprins dansuri de pe Someş şi nordul Moldovei, melodii inter­pretate la clarinet de Ion Şerban, un medalion instrumental susţinut de Ilie Nicolae, dansul de fete „Serba in căruţă“. Şi, bineînţeles, „Căluşarii“. Dar, ce-am mai putea spune in plus, in aceste rinduri, despre această nemuritoare epopee coregrafică 7 B. Ioan De data aceasta, fotoreporterului nu i-a fost prea greu să-și aleagă cele mai fotogenice profiluri... Un instantaneu­, o exclamaţie coregrafică a unei vitalităţi milenare! Cu pionierii la„ZIUA FOLCLORULUI ROMÂNESC“ Lungile alei umbrite, estradele, poienile parcului Herăstrău au fost asaltate, ieri dimineaţă, de sute de copii înveşmîntaţi în frumoase costume naţionale înfăţişînd carac­teristicile diferitelor zone folclorice ale ţării, participanţi la marea sărbătoare a „Zilei folclorului ro­mânesc“. Pe estrada pionierilor sau pe pista de trotinete, pe pajişti sau la teatrul de păpuşi, organizatorii au reuşit o amplă demonstraţie a educării tinerei generaţii în spiritul preţuirii şi îndrăgirii neasemuitei noastre comori folclorice. Spectacolul muzical-coregrafic a început la ora 10, în interpretarea unor formaţii de pionieri şi elevi din Capitală. Era emoţionant să-i vezi pe atît de tinerii dansatori străduindu-se, îmbujoraţi, să ţină pasul cu mu­zica, să atingă perfecţiunea, în dansurile de joc uşoare pe care le executau. „Românaşul“ de la Pala­tul pionierilor, ansamblu cunoscut deja, a realizat cu această ocazie un spectacol corect, bine j­us la punct. Un concurs „Cine ştie cîştigă“ palpitant, cu tema „Cîntecul şi jo­cul popular românesc“ şi-a dovedit caracterul instructiv şi a scos în evidenţă buna pregătire a partici­panţilor, prin întrebări de genul : „Recunoaşteţi de unde este acest costum ?“ Costumele, care de care mai frumoase, au fost şi ele con­fruntate. Tinere perechi, ţinîndu-se de mină cu ingenuitate, au defilat prin faţa juriului compus din pă­rinţi, pentru a fi ales „Cel mai frumos costum popular purtat de copii pînă la virsta de 10 ani“. După o dezbatere oarecum înde­lungată, decizia fiind greu de luat juriul a hotărît­ locul întîi — cos­tumul someşean, locul al doilea — costumul din Oltenia, iar locul al treilea a revenit portului mun­tenesc. Şi spectacolul continuă, în aceeaşi atmosferă caldă, colorată, de sărbătoare.­­ Pe pajiştea poieniţei din apro­piere, doi maeştri coregrafi ini­ţiază pe şcolari în tainele horei sau sîrbei, şi aici domnesc buna dis­poziţie, amuzamentul — nerăută­­cios — la adresa celor cărora nu prea le „iese“ pasul, pentru că, o­­dată puşi la încercare, fiecare do­reşte să-şi demonstreze cit mai re­pede aptitudinile coregrafice, pă­rinţii nelăsîndu-se nici ei mai pre­jos, dîndu-le sfaturi, incurajindu-i. Adăugind acestor spectacole pa cele ale păpuşarilor Casei de cul­tură precum şi documentarele de scurt metraj despre arta populară, avem imaginea completă a unei reuşite artistice care a fost, în to­talitatea ei, această „Zi a folcloru­lui românesc“. Fără îndoială, al­­duminică a lunii august va rămîne, pentru toţi şcolarii, de neuitat. Luiza Pop Pentru aceşti minunaţi artişti, pentru aceste minunate dansuri Strabată 30 august — cea de a patra zi a festivalului. Sala Palatului a primit in aceasta seară pe solii artei populare din Belgia, R. S. Cehoslovacă, R.S.F. Iugoslavia şi România. Ansamblul Pajettenland, reprezentant al regiunii Brabant din Belgia. In cos­tumele din secolul al XIX-lea, specifice acestei zone geografice, Îşi fac apariţia o fanfară şi — perechi, perechi — fete cu bonete dantelate, cu broboade înflo­rari, şi băieţi chipeşi, sobri, care încep un dans graţios in sunetele melodioase ale fanfarei: rotiri domoale, armonioase, trecînd apoi la o mazurcă în ritm alert. Printr-o succesiune rapidă, prin schim­bări de parteneri, ni se sugerează învîr­­tirea roţii morii (dansul Moara de griu). Cînd s-au anunţat „Jucătorii de po­pice“, ne aşteptam să vedem un dans cu mişcări asemănătoare celor ale popica­rilor. Dar n-a fost asta. A fost un reci­tal de îndemînare. Despre ansamblul ceh, despre frumu­­sar­ea costumelor, veselia şi optimismul lui, am mai avut ocazia să relatăm în ziarul nostru. Am vrea să vorbim acum despre pito­rescul costumului sîrbesc. Ansamblul din Zagreb — R.S.F. Iugoslavia — a de­butat cu o suită de dansuri In care rolul principal l-au deţinut fetele : un fel de recitativ, un sincronism perfect Intre muzică, dans şi vers ; o trecere uşoară de la un mers legănat la o fugă veselă apoi despărţiri şi iar întîlniri, rotiri și strigături — un aspect de mare petre­cere populară. O notă aparte o aduce suda fie dansuri din Banatul sîrbesc — un grup de flăcăi, cu feţe vesele, pe cap cu pălărioare, cu care salută din cînd în cînd, execută cîteva jocuri în care sprinteneala, agilitatea mișcărilor degajă si, °, undă de parodie, de amuzament, culminînd cu momentul cînd unul din­tre jucători, cu un calm perfect, joacă «■'-a timp purtînd in echilibru pe cap o sticlă. Din nou fetele — de data aceasta intr-o. suită de dansuri din Posadina, simplitatea — unul dintre atributele frumuseţii — dă acestor costume califi­cativul excepţional : un fel de rochii albe, lungi, largi, pe care asemeni iilor noastre, se înşiră rîuri-rîuri. Fetele se leagănă într-un cor tînguitor cu miş­cări lente, cu gesturi semnificative, pe care le bănuim ca făcînd parte din ri­tualurile casnice, femeieşti. Şi deodată totul e scăpărător — apar şi flăcăii şi nimic nu mai poate stăvili avîntul dan­satorilor. Buciumaşi, tulnicărese ne anunţă că apare acum „Poieniţa“ din Braşov. Dan­sul bănăţean se revarsă tumultuos îm­părtăşind, îndemnînd la voie bună , un solist „fluieră“ acompaniat „la ureche“ de ţambalagiu ; pălărioarele mici împo­dobite cu pene, tropotitul ne muntă dansul din Oaş ; vocea guturala, ci­udată gi totodată plăcută a Titianei Mihai se tînguie de venirea toamnei; vechi melodii de dragoste nu sunt reamintite alături da .Ciocîrlia" , un dans de pe Someş ne ameţeşte cu pălăriile imense ale fete­­paneie 08 PSD" de la pălăriile bărbaţilor, cu zarva, cu figurile dificile care stîrnesc aplauze. Se aplaudă mult se aplaudă şi din sală şi de pe scenă, pentru aceşti minunaţi artişti, pentru aceste minunate dansuri. SPardy Popescu f rile dintr-o istorie încă nescrisă încetinitorul — necesitind, e drept, mii de metri de peliculă color — ar fi pu­tut substitui excelent relatările repor­terului prins, el însuși, intr-o asemenea măsură in iuresul general al „galeriei“ de pe traseu, incit impresiile, dintre cele mai copleşitoare, în loc să fie con­semnate (fie şi din fuga condeiului) in carnetul de ingemnări, s-au convertit pur şi simplu în aplauze o iertare, deci, pentru tributul plătit, astfel, celor pes­te 2 500 de participanţi — din ţară şi de peste hotare — la această fascinantă paradă a portului popular , dar fiecare costum, fiecare detaliu, fiecare purtător al unu­i mesaj artistic din depărtări şi din trecut meritau aplauze unanime. . . Spectaculoasă prin desfăşurare, „pa­rada“ şi-a păstrat, pînă la capăt, ţinuta estetică atit prin valorile implicite ale costumelor peregrinate pe traseu, cit şi prin subordonarea ei unui criteriu major de prezentare — acela al func­ţionalităţii (evident, în limitele cadru­lui şi scopului propus). De la cei 20 de­ călăreţi în uniforma strălucitoare a ju­nilor din Braşov, care au deschis alaiul, pînă la instrumentiştii din orchestra populară a ansamblurilor profesioniste din Capitală, care l-au închis, cortegiul s-a dovedit, pe întregul parcurs, de o remarcabilă vivacitate, de o armonie a articulaţiilor între grupuri şi indivizi denotînd multă elevaţie şi firesc. O „Românie etnografică“ dintre cele mai pitoreşti, în care coloritul plaiurilor naturale se esenţializase în cromatica — la fel de naturală — a costumelor din toate zonele ţării , o suită de obiceiuri ihi­săpă, IcăiutU.­­A. Neamţ şi Botoşani,­le cu colindători din Maramureş, păs­trătoare ale unor străvechi elemente de tradiţie) ; obiceiuri de primăvară, între care vestitele „Drăgaice“ ; obiceiuri le­gate de diferite munci (tînjaua din Va­lea Izei, secerişul din Maieru-Năsăud, satul de naştere al lui Li­viu Rebreanu, păstoritul în mărginimea Sibiului etc.) ; obiceiuri de familie, urmate de defila­rea celor mai frumoase costume popu­lare româneşti (prezentate în cadrul concursului) ; cîteva generaţii de călu­şari din Teleorman, Argeş, Olt, Ilfov ; formaţiile româneşti participante la „Ziua folclorului“ din parcul Herăstrău, grupuri de instrumentişti şi altele. Dacă noi, în calitate de gazde dintre cele mai primitoare, le-am arătat oas­peţilor gîndurile — rămase din veac în veac — cele mai frumoase, potrivite cu migală în alesături şi borangicuri, la rindul lor musafirii din toate ţările par­ticipante la concurs şl festival ne-au relevat, minute în şir, bogăţia porturi­lor lor nealterate, în aceeaşi pornire intimă de cunoaştere şi apropiere. Spa­ţiul nu ne permite să insistăm, fie cit de succint, asupra tezaurului cromatic rezultat din acest pelerinaj festiv , evo­­luînd pe scenele concursului şi ale fes­tivalului internaţional „România ’69“, formaţiile care ne-au onorat cu partici­parea lor au stîrnit ropote de aplauze ale asistenţei atît prin Ineditul desfă­şurărilor coregrafice, prin căldura sau profunzimea melosului popular, cît şi prin fascinaţia costumelor, prin armo­nia şi varietatea motivelor ce le împo­dobesc, prin sugestia amplă, dar neosten­­tativă, de vitalitate a spiritului popu­lar într-o expresie dintre cele mai semnificative. Arătându-ne, cu aceeaşi naturaleţe cu care am făcut-o şi noi, portul zonelor geografice pe care le re­prezintă, oaspeţii ne-au arătat, cum se spune, inima lor deschisă ca şi a noas­tră. Nu-i de mirare că ele au bătut — inimile tuturor — aceeaşi cadenţă — a unei prietenii izvorîte din stimă şi înţelegere deplină. Ion Butnaru O Istorie a popoarelor, încă nescrisa, — aceea a porturilor populare In evo­luţia lor seculară, in circulaţia, inter­ferenţa şi influenţarea reciprocă a mo­tivelor ornamentale, a elementelor con­stitutive — iată o temă dintre cele mai captivante pentru cercetătorii patrimo­niilor nationale. Cîteva file ale acestei virtuale sinteze asupra unui vast do­meniu de civilizaţie au fost „răsfoite“ ieri la amiază, sub ochii încîntaţi — acesta-i cuvintul ! — al miilor de bucu­­reşteni, pe un traseu el Însuşi sugerînd o ascendenţă istorică , din piaţa Romană În piaţa Republicii. Doar o filmare cu Liniştea înşelătoare a muzeelor Pr (Urmare din pag. 1) Caută în gînd cu o evidentă şi infi­nită bunăvoinţă, pentru ca, în cele din urmă, să-mi răspundă, cu gravitatea unei destăinuiri . . . — Nu ştiu. Pentru mine Mate »tot la fel de preţioase. Mă conduce atent de-a lungul pano­urilor şi vitrinelor, atrăgându-mi atenţia asupra a tot ce a apărut aici în ultimii doi ani : o hartă a Americii şi Europei, Dictată pe sticlă (punctele albe , oraşele în care a concertat Enescu) ; decora­ţiile muzicianului ; lucrările sale tipă­rite în România şi în străinătate ; o fotografie cu autograf, dăruită muzeului de Yehudi Menuhin. Imi povesteşte des­pre cele două viori ale lui Enescu, tocmai aduse din Elveţia, îmi recită pasaje întregi din scrisorile maestrului şi-mi împărtăşeşte cîteva dorinţe per­sonale — „unele realizabile“. Ar dori mai Întîi ca Editura muzicală să nu întîrzie publicarea versiunii româneşti a cărţii lui Bernard Gavoty, Les souve­nirs de Georges Enesco , ar mai dori să poată îmbunătăţi iluminarea muzeului, să aibă la dispoziţie un ghid nou (e neplăcut să oferi muzicienilor ce re­vin aici, la fiecare ediţie a festivalului Eneseu, mereu una şi aceeaşi broşură). In fine, visează o bibliotecă documen­tară care să cuprindă tot ce s-a scris în legătură cu Eneseu. Insă muzeul devine, pe zi ce trece, tot mai neîn­căpător. Unde să aşezi o bibliotecă ? Poate că ajutorul ar trebui să vină din partea Consiliului popular al munici­piului Bucureşti. Prezent şi viitor la Muzeul Teatrului Naţional In patru săli, Muzeul Teatrului Naţio-* nal adăposteşte aproximativ 1000 de ex­ponate, celelalte 9 000 sunt depozitate alături. îl rog pe George Franga, di­rectorul muzeului, să mă conducă în depozit. Dăm la o parte o draperie grea de pluş şi Intrăm. E o Încăpere întunecoasă, îngustă şi lungă, nesfîrşit de lungă. Aduce cumva cu un vag°n de cale ferată, aşa ticsită cum e de tot soiul de lucruri. Pe rafturi — pa­chete de afişe de spectacol, de progra­me de sală, de cărţi. Două dulapuri de metal : fonoteca şi filmoteca muzeului. Alte dulapuri, din care ies la iveală cutii doldora de mărunţişuri — amin­tiri, relicve , pipa actorului cutare, pu­­driera actriţei cutare... Din toate unghe­rele se ridică un iz de naftalină, de mucegai, simt în nări praful stîrnit. Ieşim la lumină. Pe biroul directorului se află o schiţă pe care o examinăm îndelung. Eu, cu acea curiozitate a noului venit, Gazda Insă, nu pare să se fi săturat s-o pri­vească deşi o cunoaşte pe din afară. E planul muzeului, aşa cum va arăta în subsolul noii clădiri a Naţionalului ce se construieşte în Piaţa Universită­ţii. I se va rezerva o suprafaţă de 600 non, ceea ce înseamnă un spaţiu util de două ori mai mare decit cel actual. Se va afla, aşa cum e şi firesc, în corpul teatrului, în calea spectatorilor, răs­­fringînd ecourile aplauzelor, gata să fi­xeze în glorie durabilă emoţiile efemere ale serilor de spectacol. Muzeul de azi e creaţia unui entuziast : acest George Franga, despre a cărui perseverenţă, pricepere şi pasiune dădea mărturie Za­­haria Stancu, pe prima filă a unei bro­şuri editate cu prilejul Jubileului. Mu­zeul de mîine va fi, de la selecţia pie­selor până la modalităţile de expunere, opera unor specialişti — doi istorici, nu reuniţi intr-un comitet consultativ. în­tocmit după riguroase criterii ştiinţifice, muzeul va fi înzestrat totodată cu In­strumentele necesare pentru informarea cercetătorilor şi popularizarea culturii de teatru , biblioteca şi sala de con­ferinţe. Toate acestea vor deveni realitate când Teatrul Naţional va deschide larg, pentru public, porţile noului său lăcaş. Triplu dialog 18.000 de vizitatori din Capitală, din ţară­­şi de peste hotare trec, anual, pra­gul Muzeului Simu, pentru a zăbovi în faţa unor pînze de Grigorescu, Aman, Luchian, Fallady, Petraşcu, Andreescu, Ţuculescu, Tonitza. Mai mult decit în altă parte, mi s-a părut a desluşi limpede aici preocupa­rea pentru un dialog viu, activ, cu pu­blicul, cu specialiştii, cu colecţionarii de plastică. Muzeul Simu nu-şi aşteaptă inert vizitatorii, ci le iese în întîmpi­­nare. Cum anume ? Răspunsul la a­­ceastă întrebare mi-a fost oferit, întîm­­plător, încă înainte de a pătrunde în clădirea muzeului. O camionetă staţiona la intrare. Sub privirile scrutătoare ale paznicului, tablourile erau purtate în braţe şi depuse în maşină de cîteva per­soane care aveau aerul că fac ceva foarte dificil şi foarte important. Am aflat apoi că era vorba de un „împru­mut“ pentru o expoziţie temporară, des­chisă la Casa de cultură a sectorului 8. Se chema Peisajul românesc contem­poran. Seri muzeale, prelegeri exempli­ficate cu proiecţii, concerte desfăşurate în ambianţa sălilor de expunere string, la rîndul lor, legăturile muzeului cu publicul său. . Muzeul acordă „împrumuturi“, dar, în acelaşi timp, recurge la ele. Expoziţia Luchian înnoitorul, care sărbătorea cen­tenarul pictorului, a fost realizată cu concursul colecţionarilor bucureşteni. Peste două luni, vom putea contempla la Simu un Petraşcu în colecţii parti­culare, iar, In anul ce vine, un J­ri­­gorescu analog. In felul acesta, iubitorii de artă pot privi lucrări ce nu se află în proprietatea muzeului, iar colecţio­narii au bucuria de a-şi vedea admirate comorile, pe care ei n-au posibilitatea să le expună. . . — Intr-un cuvint, e un procedeu care avantajează pe toată lumea — ma în­credinţează tov. Delaport, directorul Muzeului Simu. _____ — Cu cine intenţionaţi să mai cola­boraţi, în vederea organizării unor ex­poziţii ? . — Cu Institutul de artă plastică. Do­rim să deschidem expoziţii personale ale şefilor de promoţii. Aşadar, cele mai tinere penele, găz­duite alături de valorile consacrate ale plasticii romăneşti şi universale. Direc­torul îmi vorbeşte In continuare despre proiectul său de a Înfiinţa o publicaţie, ce ar urma să apară o dată sau de două ori pe an. — Dar există — nu-i aşa 7 — o re­­vistă a muzeelor... — Intr-adevăr, însă, tematica ei e mult prea întinsă pentru a face faţă efectiv nevoilor noastre. Socotim necesară o publicaţie în paginile căreia să putem informa pe amatorii de plastică de pre­tutindeni asupra activităţii muzeului nostru şi a muzeelor de artă afiliate. Credem că vom izbuti să antrenăm deo­potrivă critici şi istorici de artă, muzeo­grafi, colecţionari, cercuri şcolare, ce­nacluri studenţeşti şi pe toţi aceia care doresc să-şi spună cuvîntul în legătură cu muzeele de artă din Bucureşti. C­hiar vara, cind se pare, că bucu­­reştenii preferă ştrandurile, liniş­tea muzeelor se dovedeşte a fi În­şelătoare. Fotografiile îngălbenite, frintu­­rile de oale şi de lăncii, anemonele lui Lu­chian şi portretele lui Tonitza nu dormi­tează sub sticlă, ci aşteaptă gata de a se dărui celor ce ştiu să le privească. Şi tot acolo, în muzee, există nişte oameni pe care broşurile jubiliare îi pomenesc uneori şi care — atunci cînd îşi fac meseria cu vocaţie — se simt Îndeajuns de răsplătiţi de emoţia, de revelaţiile noastre în faţa exponatelor. Imi amin­tesc acum de bucuria cu care directorul Muzeului „Enescu“ Imi arăta, în Jurna­lul de Impresii, două cuvinte, „scrise furc altceva" decit două cuvinte, adre­sate Iul Enescu • „va iubesc*. teatru BIBLIC — Teatrul satiric-mauzical „C. Tanase“, sala Savoy, tel. 15.56.71, ora 19.30. CtND SE AUDE O TROMPETA — spectacol prezentat de formafia de es­tradă şi varietăţi a Ansamblului de cin­­tece şi dansuri al Armatei, In sala Tea­trului Mic, ora 20. PREMIERE TOTUL DE VINZARE - Central (14.12.24) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.80. singurătate In doi — Central (14.12.24) — 21. MY FAIR LADY — Patria (11.86.25) — 9, 12.45, 16.30, 20.15. Sala Palatului (15.73.72) — 16.30, 20.45. UN BAHRAT ȘI O FEMEIE - Union (13.48.04) — 15.30, 18. CĂSĂTORIE in stil italian — Grădina Moșilor (12.52.93) — 19.30. DRAGOSTEA UNEI BLONDE — Mun­ca (21.50.97) — 20. MAICA IOANA A ÎNGERII.OR — Pro­gresul (23.94.10) — 20.15. IN ORASUL .S' — Unirea (17.10.11) — 18. TIGRUL — Luceafărul (15.87.67) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 21 . Festival (15.63.84) — 8.45, 11.15, 13.30, 16, 18.30, — 19M nă 20 ’ Grăflina Doina (16.35.38) „PACOSTE LA LAS VEGAS - Lu­ii6;?3'3®* ~ 8—16.30 in continuare, 18.45. 20.45 ; Dacia (16.26.10) — 8.30-21 în continuare. —D20 30PUCTISEAI,A — Unlon h3.49.04) IIa INGRATA — Excelsior (18.10.88) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, grădină _ 20 ; Flamura (23.07.40) - 13­,3?' 16* 45*15, 20.30 ; Grădina Expoziția (1a.10.88) — 20. ,i° C.?.ESTI­TME DE ONOARE — Bucegi 17 on'• 7r 12' 15.30, 18, grădină ~ in — 15*30- 18, grădină (21.31.86) - 9-16 în con­­tinuare, 18.15, grădină — 20 CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLACA­RA — Floreasca (33.29.71) — 9. 11,15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Giulesti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30 ; Progresul (23.94.10) — 1­.30, 18 ; Progresul-parc (23.84.10) — 20 TINERETE FARA BATRINETE _ M­oriţa (14.27.14) _ 9.15, 12, H.45, 17.30, 4VrlO. A TRAI PENTRU A TRAI - Popular (35.15.17) - 15.30. 19. ARUNCAŢI BANCA IN AER - Vitan (21.39.82) — 15.30, grădină — 19.30. ALEXANDRU CEL FERICIT — Cos­mos (35.19.15) — 15.30, 18. 20.15. RAPSODIE DOBROGEANA — RIPA ROŞIE — PORTRET SI PICTURA MILI­TANTA IN OPERA LUI GH. TATTA­­RESCU — ANUL TRECUT LA BRAŞOV — GAUDEAMUS — ORIZONT ŞTIINŢI­FIC NR. 7/1969 — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—21 la continuare. SOARELE VAGABONZILOR — Repu­blica (11.03.72) — 8.15, 10.15, 12,15, 14.30, 16.45 ; București (15.61.84) — 9,­­ 15, 13.30, 16.30, 18.45, 21 ; Favorit (Drumul Taberei) - 10, 13, 15.30, 18, 20.30 ; Sta­dionul Dinamo (11.03.72) — 20. de ştiri, prcloj 17.30 Buletin . 17.35 Lumea copiilor. Cîntaţi cu noi. Biblioteca Iui Aşchiuţă. 19.05 Micii meşteri mari. Finala 1 Ex-Terra ’69 — reportaj filmat. 18.30 Ateneul tineretului, sua site in Delta Dunării. 19.00 Criterii. Carnet cinemato­grafic. 19-30 Telejurnalul de seară. 20.00 Steaua fără nume — eml­­alune-concura de muzică uşoară. 21.00 Festivalul şi concursul In­­ternaţional de folclor — România *1­1* Cadran — emisiuna da ac­tualitate Internaţională. 21.45 Roman foileton. Lunga vară fierbinte. (XVIII). Preveni­rea. 22.35 Telejurnalul de noapte. ».(9 Publi.Kcat). IN UMBRA COLTULUI — înfrățirea Intre popoare (17.31.64) — 15. 17.45, 80 ; Ferentari (23.17.50) — 15.30. 18. 20.18. NEIMBLINZITA ANGELICA — Bu­seşti (15.62.79) — 15.30, grădină — 19.30; Munca (21.60.97) — 18. 18. SÂNGEROASA NUNTA MACEDONEA­NA — Cotroceni (13.62.56) — 18.80, 18. 20.30. COMISARUL X ȘI BANDA .TREI CtlNI* VERZI“ — Volga (11.91.28) -9.30—15.45 în continuare, 17.15, 20.38 9 Rahova (23.81.00) — 15.30, grădină 18.30. FATA DIN PARC - Viitorul (11.48.03) — 20.30. ADIO, GRINGO — Crlugasl (17.38.81) , 15111 lfc 80,ÎL • (Urmare dl.­ pag. I) Un sondaj al preferinţelor manifesta­te de numeroşi cititori ar învedera, cre­dem, marea stimă acordată literaturii memorialistice. Am reţinut acest exem­plu pentru a observa o direcţie către care se îndreaptă masiv opţiunile unor lectori. Ce explicaţie să dăm tendinţei semnalate . Vom încerca să propunem una pentru ca, apoi, să degajăm şi u­­nele concluzii cu caracter mai general. Nevoia de autenticitate, iată ţinta celor amatori de scrieri memorialiste. Consultaţi evidenţa solicitărilor Intr-o bibliotecă de cartier care imprumuta cărţi unul public cu pregătire medie şi veţi constata cită căutare are repor­tajul documentar, proza faptului trăit. Nevoia de autenticitate a exercitat ime­diat după primul război mondial o pre­siune asupra creatorilor, silindu-i să-şi părăsească masa de lucru. Cu un car­net şi un creion, aceştia au început să colinde atelierele şi pieţele, să co­boare în forum ca să ia pulsul vieţii. Aşa s-au născut atracţia faptului nud, preţuirea aventurii existenţiale. Nu to­­t împlător cărţile lui Hemingway sau romanele lui Malraux au figurat multa vreme printre succesele de librărie cele mai răsunătoare. Dar absolutizarea a­­cestui Interes pentru faptul brut s-a dovedit funestă artei. Fiindcă a-i obiş­nui pe cititori să guste numai pagina încărcată de Isprăvi „tari", ritmată cu Intlmplări senzaţionale, a­­ însemnat şi îndrumarea lecturii începutul unei intoxicaţii. Literatura fiind creaţie, ea nu poate fi subordo­nata abuziv trăirii, căci în acest caz autenticitatea s-ar reduce doar la pura reproducere a realului. O atare limi­tare „subţiază“ aria de investiga­re a literaturii, deoarece exclude din cîmpul ei de manifestare funcţia transfigura­toare a Inspiraţiei, a ficţiunii. Şi astfel, iată cum se poate perverti optica citi­torului, diriim­a-o numai către trăit, ca unică impresie asupra existenţei. Lumea este Insă Infinit mai variată. Aşijderea şi literatura. G. Calinescu, plecind de la strălucitul său roman „Enigma Otiliei“, făcea observaţia că un autor care s-ar limita la a culege numai date din lumea înconjurat­oare, „fără a pune nici o picătură din realita­tea subiectului său, adică a fond­ui său liris, ar face o operă seacă, de do­cumentarist. Experienţa oferă documen­tul, creatorul pune viaţa“. In aceeaşi ordine de idei şi presimţind aceeaşi pri­mejdie, Tudor Vianu nota in paginile volumului său asiguri şi forme litera­re“ : „...dacă arta are nu numai rolul de a oglindi viaţa, dar şi pe acela de a o depăşi (...) este limpede atunci că bogăţia vitalului trebuie să se topeas­că In perfecţiunea formei“. Am stăruit asupra acestei chestiuni spre a face Înţeles adevărul că fără o îndrumare calificată cititorul poate crede că numai un anumit fel de lite­­ratură merită să fie cultivat, frecven­tat. Insă, ca şi ti) alte cazuri, exclu­sivismul nu e un bun sfetnic. Cititorul trebuie ajutat să găsească drumul spre toate valorile literaturii, tn nici un caz diminulnd meritul uneia In benefi­iiul alteia. Nu Încape Îndoială că sociologia lectu­rii reclamă astăzi o permanentă asisten­ţă datorită şi cantităţii de literatură ce se publică, dar şi oportunităţii oricărei Iniţiative de modelare a receptivităţii HHLmrilnr Dwl't'Dii asfal ce va fi a­junge de la i.ci­tesc ce-mi place“ la în­ţeleptul „citesc ce merită“. Cum va arăta Piaţa Splaiului CAVALERII AERULUI — Victoria (18.28.79) — 8.30, 10.45, 13.15, 15.45, 18.15, 20.45; Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. NOAPTEA GENERALILOR — Doina (16.35.38) — 11.15, 13.45, 16.30, 20. OMUL MOMENTULUI — Feroviar (16.22.73) — 9.30, 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30 ; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 9.30, 11.45, 14, 16.15, 18.30, 20.45.­­ SHERLOCK HOLMES — Grlvlţa 07.08.58) — 9, 11.15, 13.30. 16, 18.15, 20.30 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Tomis (21.49.46) — 9—17 în continuare, grădină 19.15. STRAIN IN CASA — Unirea (17.10.21) — 15.30, grădină 19.30. PRINȚUL NEGRU — Drumul Sării (31.28.13) — 15. 17,30, 20. EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN — viitorul (11.48.03) — 15.30, 18. CĂSĂTORIE DIN INTERES — Flacăra (21.35.40) — 18.30, 18. 20.30. ARMATA „CODOBATURILOR“ DIN NOU IN LUPTA — Pacea (31.32.52) — 15.45, 18. 20.15. ULTIMA TURA - Buzesti (15.(2.78) - 18. BUN PENTRU SERVICIUL AUXILIAR — Rahova (23.91.00) — 18. APELE PRIMĂVERII — Vitana (21.(9.82) — 18. (Urmare din pag. 1) tramvaielor. Pentru au­tovehiculele care vin dinspre calea Victoriei există un inel giratoriu care le permite să aleagă orice drum spre inima oraşului. Paralel cu atribuţiile funcţionale, proiectanţii - un colectiv al Atelie­rului de proiectare din direcţia de drumuri şi spaţii verzi a Consiliului popular municipal — s-au străduit să confere Pieţei valenţe arhitectu­rale de o reală frumu­seţe. Piaţa va fi puter­nic iluminată, de jur îm­prejur fiind plantaţi stilpi cu lumini fluores­cente. În mijlocul pieţei se va­ construi o oglindă de apă (bazin) cu un dia­metru de 14 metri, înca­drată de o zonă verde, bogat plantată cu flori şi arbuşti. In partea din­spre parapetul podului care acoperă Dîmboviţa, a fost amenajată o plat­formă destinată unei sta­ţii Getax. De menţionat că aici nu vor mai fi văzute maşinile care erau descărcate de zăpadă cu ajutorul je­turilor de apă. In acest sens, pe cursul Dîmboviţei, în apropierea Institutului medico-regal „M. Minovici“ se vor construi platforme speciale pentru descărcarea zăpezii. Constructorii de la I.D.P.R. se apro­pie de finalizarea lucrărilor de mo­dernizare a pieţei. O parte din aceas­tă zonă a şi fost redată circulaţiei, în zilele următoare, serviciul de cir­culaţie al Capitalei va planta indica­toare pentru dirijarea autovehicule­lor, întreaga lucrare urmind să fie redată circulaţiei la începutul trimes­trului IV. NECESARUL DE TIRAJE Studiul ştiinţific al cererilor la mărfurile anului viitor constituie o preo­cupare de ordin sociologic dintre cele mai serioase ale Întreprinderilor de profil. Cartea, această „marfă“ cu des­tinaţie specială. Intră şi ea In sfera unor asemenea preocupări. • Iată de ce, şi Centrul de librării Bucureşti este antrenat în operaţiunea, de o mare răspundere prin consecinţe­le ei de ordin cultural, de a stabili un necesar de tiraje cit mai echilibrat şi real pentru producţia editorială a anu­lui 1970. Librarii, difuzorii de carte şi consultanţii din întreprinderile şi Insti­tuţiile Capitalei (ca şi bibliotecarii) — studiază, prin sondaje minuţioase, ce­rinţele cititorilor la diverse titluri din toate domeniile de activitate ; proiectele de planuri editoriale (întocmite pentru Prima dată pe edituri, nu pe tematici) permit o Informare de ansamblu des­tul de amănunţită. • In 200 de întreprinderi şi Instituţii bucureştene se organizează o amplă consultare a specialiştilor din fiecare loc de muncă *: consultanţii, desemnaţi de comitetele sindicatelor, studiază fie­care titlu anunţat, stabilind, prin ches­tionarea şi altor salariaţi, oportunitatea tipăririi şi numărul exemplarelor. • După cum am mai anunţat, la fi­nele cărţi, ce urmează să apară In 1970 se fac abonamente la librăriile: M. Sadoveanu, Universală, Academiei şi Li­brăria nr. 4 (bd. Schitu Măgureanu nr.

Next