Informatia Bucureştiului, septembrie 1969 (Anul 17, nr. 4987-5012)
1969-09-01 / nr. 4987
Pag. a 2-a INFORMATIA fgg^2 Líiíl^1 2 lláálá 3 Kk Festivalul si Concursul international de folclor k\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\NW Taina ineditului Teatrul de vară „Nicolae Bălcescu“, duminică seara. Deşi nu e prima manifestare găzduită aici cu prilejul Festivalului internaţional de folclor „România ’69“, publicul trăieşte senzaţia, nu lipsită de o oarecare solemnitate şi emoţie, a participării la o veritabilă premieră. În program se anunţă formaţiile din Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, Italia şi cîteva din România, care au evoluat atît pe scena concursului cit şi pe cele ale festivalului început in Capitală in urmă cu citeva zile. Aşa deci, evoluţia lor, virtualmente, este cunoscută majorităţii spectatorilor. Şi, totuşi, senzaţia de lucru inedit, de premieră intr-un decor natural se menţine nealterată. E una dintre tainele creaţiei folclorice: aceea a perpetuei prospeţimi, a permanenţei de mesaj artistic, nu numai de la o epocă la alta, de la o ţară la alta ci, în cazul nostru, chiar de la o seară la alta. Deschizind programul, artiştii amatori cehoslovaci au irupt într-un dans popular cu atîta naturaleţe, incit părea că structura lui se alcătuieşte spontan, nu chiar momentele acelea. E încă o taină a creaţiei folclorice: aceea a nerepetabilităţii in succesiune; fiecare interpret este, de fapt, intr-o măsură mai mare sau mai mică, un creator autentic. Suita de cîntece populare originate la culesul finului a fost trăită de cvintetul vocal feminin cu aceeaşi autentică dăruire cu care a fost interpretat tabloul coregrafic al unei petreceri tinereşti. Ansamblul de dansuri „La Farandole de Courtepin“ din Fribourg (Elveţia) a debutat chiar cu dansul care ii dă numele, specific regiunii respective. Băieţi şi fete, intr-un schimb sugestiv de replici coregrafice, au interpretat dansul umoristic„Pălăriile". Cu preţul... suprem al unui sărut, cizmarii din jocul „Trei fete“ acceptau sa le repare pantofii, poate rupţi intr-adins... Dar elveţienii, tineri ca majoritatea participanţilor la festival, sunt şi bun cântăreţi. Au dovedit-o, între altele, „luderul" din partea de nord a ţării. Dintre dansurile franţuzeşti, multe se desfăşurau, cu aproape două secole in urmă, în serile de iarnă. „Dans de la sfârşitul recoltei" este un ceremonial, un imn închinat dărniciei pămîntului. In schimb, „Dansul plutaşilor" pe riurile interioare ale ţării, spre Atlantic, este mai mult o succesiune de explozii vitale sub bolta odihnitoare a hanurilor de altădată. Italienii au fost reprezentaţi de ansamblul folcloric „Danzerini di Iuccinico“ din Gorizia, formaţie despre evoluţia căreia am mai scris în paginile ziarului , purtătoare a unor străvechi tradiţii folclorice, expresie a unei rare vitalităţi, a unei impetuoase încrederi în viaţă. Dintre formaţiile româneşti, ansamblul folcloric „Prahova" se distinge printr-o reputaţie care devine internaţională: in 1966, lauri în Cehoslovacia; în 1968 — In Iugoslavia; în 1969 — diploma de onoare la competiţii folclorice găzduite in Italia. Repertoriul de aseară a cuprins dansuri de pe Someş şi nordul Moldovei, melodii interpretate la clarinet de Ion Şerban, un medalion instrumental susţinut de Ilie Nicolae, dansul de fete „Serba in căruţă“. Şi, bineînţeles, „Căluşarii“. Dar, ce-am mai putea spune in plus, in aceste rinduri, despre această nemuritoare epopee coregrafică 7 B. Ioan De data aceasta, fotoreporterului nu i-a fost prea greu să-și aleagă cele mai fotogenice profiluri... Un instantaneu, o exclamaţie coregrafică a unei vitalităţi milenare! Cu pionierii la„ZIUA FOLCLORULUI ROMÂNESC“ Lungile alei umbrite, estradele, poienile parcului Herăstrău au fost asaltate, ieri dimineaţă, de sute de copii înveşmîntaţi în frumoase costume naţionale înfăţişînd caracteristicile diferitelor zone folclorice ale ţării, participanţi la marea sărbătoare a „Zilei folclorului românesc“. Pe estrada pionierilor sau pe pista de trotinete, pe pajişti sau la teatrul de păpuşi, organizatorii au reuşit o amplă demonstraţie a educării tinerei generaţii în spiritul preţuirii şi îndrăgirii neasemuitei noastre comori folclorice. Spectacolul muzical-coregrafic a început la ora 10, în interpretarea unor formaţii de pionieri şi elevi din Capitală. Era emoţionant să-i vezi pe atît de tinerii dansatori străduindu-se, îmbujoraţi, să ţină pasul cu muzica, să atingă perfecţiunea, în dansurile de joc uşoare pe care le executau. „Românaşul“ de la Palatul pionierilor, ansamblu cunoscut deja, a realizat cu această ocazie un spectacol corect, bine jus la punct. Un concurs „Cine ştie cîştigă“ palpitant, cu tema „Cîntecul şi jocul popular românesc“ şi-a dovedit caracterul instructiv şi a scos în evidenţă buna pregătire a participanţilor, prin întrebări de genul : „Recunoaşteţi de unde este acest costum ?“ Costumele, care de care mai frumoase, au fost şi ele confruntate. Tinere perechi, ţinîndu-se de mină cu ingenuitate, au defilat prin faţa juriului compus din părinţi, pentru a fi ales „Cel mai frumos costum popular purtat de copii pînă la virsta de 10 ani“. După o dezbatere oarecum îndelungată, decizia fiind greu de luat juriul a hotărît locul întîi — costumul someşean, locul al doilea — costumul din Oltenia, iar locul al treilea a revenit portului muntenesc. Şi spectacolul continuă, în aceeaşi atmosferă caldă, colorată, de sărbătoare. Pe pajiştea poieniţei din apropiere, doi maeştri coregrafi iniţiază pe şcolari în tainele horei sau sîrbei, şi aici domnesc buna dispoziţie, amuzamentul — nerăutăcios — la adresa celor cărora nu prea le „iese“ pasul, pentru că, odată puşi la încercare, fiecare doreşte să-şi demonstreze cit mai repede aptitudinile coregrafice, părinţii nelăsîndu-se nici ei mai prejos, dîndu-le sfaturi, incurajindu-i. Adăugind acestor spectacole pa cele ale păpuşarilor Casei de cultură precum şi documentarele de scurt metraj despre arta populară, avem imaginea completă a unei reuşite artistice care a fost, în totalitatea ei, această „Zi a folclorului românesc“. Fără îndoială, alduminică a lunii august va rămîne, pentru toţi şcolarii, de neuitat. Luiza Pop Pentru aceşti minunaţi artişti, pentru aceste minunate dansuri Strabată 30 august — cea de a patra zi a festivalului. Sala Palatului a primit in aceasta seară pe solii artei populare din Belgia, R. S. Cehoslovacă, R.S.F. Iugoslavia şi România. Ansamblul Pajettenland, reprezentant al regiunii Brabant din Belgia. In costumele din secolul al XIX-lea, specifice acestei zone geografice, Îşi fac apariţia o fanfară şi — perechi, perechi — fete cu bonete dantelate, cu broboade înflorari, şi băieţi chipeşi, sobri, care încep un dans graţios in sunetele melodioase ale fanfarei: rotiri domoale, armonioase, trecînd apoi la o mazurcă în ritm alert. Printr-o succesiune rapidă, prin schimbări de parteneri, ni se sugerează învîrtirea roţii morii (dansul Moara de griu). Cînd s-au anunţat „Jucătorii de popice“, ne aşteptam să vedem un dans cu mişcări asemănătoare celor ale popicarilor. Dar n-a fost asta. A fost un recital de îndemînare. Despre ansamblul ceh, despre frumusarea costumelor, veselia şi optimismul lui, am mai avut ocazia să relatăm în ziarul nostru. Am vrea să vorbim acum despre pitorescul costumului sîrbesc. Ansamblul din Zagreb — R.S.F. Iugoslavia — a debutat cu o suită de dansuri In care rolul principal l-au deţinut fetele : un fel de recitativ, un sincronism perfect Intre muzică, dans şi vers ; o trecere uşoară de la un mers legănat la o fugă veselă apoi despărţiri şi iar întîlniri, rotiri și strigături — un aspect de mare petrecere populară. O notă aparte o aduce suda fie dansuri din Banatul sîrbesc — un grup de flăcăi, cu feţe vesele, pe cap cu pălărioare, cu care salută din cînd în cînd, execută cîteva jocuri în care sprinteneala, agilitatea mișcărilor degajă si, °, undă de parodie, de amuzament, culminînd cu momentul cînd unul dintre jucători, cu un calm perfect, joacă «■'-a timp purtînd in echilibru pe cap o sticlă. Din nou fetele — de data aceasta intr-o. suită de dansuri din Posadina, simplitatea — unul dintre atributele frumuseţii — dă acestor costume calificativul excepţional : un fel de rochii albe, lungi, largi, pe care asemeni iilor noastre, se înşiră rîuri-rîuri. Fetele se leagănă într-un cor tînguitor cu mişcări lente, cu gesturi semnificative, pe care le bănuim ca făcînd parte din ritualurile casnice, femeieşti. Şi deodată totul e scăpărător — apar şi flăcăii şi nimic nu mai poate stăvili avîntul dansatorilor. Buciumaşi, tulnicărese ne anunţă că apare acum „Poieniţa“ din Braşov. Dansul bănăţean se revarsă tumultuos împărtăşind, îndemnînd la voie bună , un solist „fluieră“ acompaniat „la ureche“ de ţambalagiu ; pălărioarele mici împodobite cu pene, tropotitul ne muntă dansul din Oaş ; vocea guturala, ciudată gi totodată plăcută a Titianei Mihai se tînguie de venirea toamnei; vechi melodii de dragoste nu sunt reamintite alături da .Ciocîrlia" , un dans de pe Someş ne ameţeşte cu pălăriile imense ale fetepaneie 08 PSD" de la pălăriile bărbaţilor, cu zarva, cu figurile dificile care stîrnesc aplauze. Se aplaudă mult se aplaudă şi din sală şi de pe scenă, pentru aceşti minunaţi artişti, pentru aceste minunate dansuri. SPardy Popescu f rile dintr-o istorie încă nescrisă încetinitorul — necesitind, e drept, mii de metri de peliculă color — ar fi putut substitui excelent relatările reporterului prins, el însuși, intr-o asemenea măsură in iuresul general al „galeriei“ de pe traseu, incit impresiile, dintre cele mai copleşitoare, în loc să fie consemnate (fie şi din fuga condeiului) in carnetul de ingemnări, s-au convertit pur şi simplu în aplauze o iertare, deci, pentru tributul plătit, astfel, celor peste 2 500 de participanţi — din ţară şi de peste hotare — la această fascinantă paradă a portului popular , dar fiecare costum, fiecare detaliu, fiecare purtător al unui mesaj artistic din depărtări şi din trecut meritau aplauze unanime. . . Spectaculoasă prin desfăşurare, „parada“ şi-a păstrat, pînă la capăt, ţinuta estetică atit prin valorile implicite ale costumelor peregrinate pe traseu, cit şi prin subordonarea ei unui criteriu major de prezentare — acela al funcţionalităţii (evident, în limitele cadrului şi scopului propus). De la cei 20 de călăreţi în uniforma strălucitoare a junilor din Braşov, care au deschis alaiul, pînă la instrumentiştii din orchestra populară a ansamblurilor profesioniste din Capitală, care l-au închis, cortegiul s-a dovedit, pe întregul parcurs, de o remarcabilă vivacitate, de o armonie a articulaţiilor între grupuri şi indivizi denotînd multă elevaţie şi firesc. O „Românie etnografică“ dintre cele mai pitoreşti, în care coloritul plaiurilor naturale se esenţializase în cromatica — la fel de naturală — a costumelor din toate zonele ţării , o suită de obiceiuri ihisăpă, IcăiutU.A. Neamţ şi Botoşani,le cu colindători din Maramureş, păstrătoare ale unor străvechi elemente de tradiţie) ; obiceiuri de primăvară, între care vestitele „Drăgaice“ ; obiceiuri legate de diferite munci (tînjaua din Valea Izei, secerişul din Maieru-Năsăud, satul de naştere al lui Liviu Rebreanu, păstoritul în mărginimea Sibiului etc.) ; obiceiuri de familie, urmate de defilarea celor mai frumoase costume populare româneşti (prezentate în cadrul concursului) ; cîteva generaţii de căluşari din Teleorman, Argeş, Olt, Ilfov ; formaţiile româneşti participante la „Ziua folclorului“ din parcul Herăstrău, grupuri de instrumentişti şi altele. Dacă noi, în calitate de gazde dintre cele mai primitoare, le-am arătat oaspeţilor gîndurile — rămase din veac în veac — cele mai frumoase, potrivite cu migală în alesături şi borangicuri, la rindul lor musafirii din toate ţările participante la concurs şl festival ne-au relevat, minute în şir, bogăţia porturilor lor nealterate, în aceeaşi pornire intimă de cunoaştere şi apropiere. Spaţiul nu ne permite să insistăm, fie cit de succint, asupra tezaurului cromatic rezultat din acest pelerinaj festiv , evoluînd pe scenele concursului şi ale festivalului internaţional „România ’69“, formaţiile care ne-au onorat cu participarea lor au stîrnit ropote de aplauze ale asistenţei atît prin Ineditul desfăşurărilor coregrafice, prin căldura sau profunzimea melosului popular, cît şi prin fascinaţia costumelor, prin armonia şi varietatea motivelor ce le împodobesc, prin sugestia amplă, dar neostentativă, de vitalitate a spiritului popular într-o expresie dintre cele mai semnificative. Arătându-ne, cu aceeaşi naturaleţe cu care am făcut-o şi noi, portul zonelor geografice pe care le reprezintă, oaspeţii ne-au arătat, cum se spune, inima lor deschisă ca şi a noastră. Nu-i de mirare că ele au bătut — inimile tuturor — aceeaşi cadenţă — a unei prietenii izvorîte din stimă şi înţelegere deplină. Ion Butnaru O Istorie a popoarelor, încă nescrisa, — aceea a porturilor populare In evoluţia lor seculară, in circulaţia, interferenţa şi influenţarea reciprocă a motivelor ornamentale, a elementelor constitutive — iată o temă dintre cele mai captivante pentru cercetătorii patrimoniilor nationale. Cîteva file ale acestei virtuale sinteze asupra unui vast domeniu de civilizaţie au fost „răsfoite“ ieri la amiază, sub ochii încîntaţi — acesta-i cuvintul ! — al miilor de bucureşteni, pe un traseu el Însuşi sugerînd o ascendenţă istorică , din piaţa Romană În piaţa Republicii. Doar o filmare cu Liniştea înşelătoare a muzeelor Pr (Urmare din pag. 1) Caută în gînd cu o evidentă şi infinită bunăvoinţă, pentru ca, în cele din urmă, să-mi răspundă, cu gravitatea unei destăinuiri . . . — Nu ştiu. Pentru mine Mate »tot la fel de preţioase. Mă conduce atent de-a lungul panourilor şi vitrinelor, atrăgându-mi atenţia asupra a tot ce a apărut aici în ultimii doi ani : o hartă a Americii şi Europei, Dictată pe sticlă (punctele albe , oraşele în care a concertat Enescu) ; decoraţiile muzicianului ; lucrările sale tipărite în România şi în străinătate ; o fotografie cu autograf, dăruită muzeului de Yehudi Menuhin. Imi povesteşte despre cele două viori ale lui Enescu, tocmai aduse din Elveţia, îmi recită pasaje întregi din scrisorile maestrului şi-mi împărtăşeşte cîteva dorinţe personale — „unele realizabile“. Ar dori mai Întîi ca Editura muzicală să nu întîrzie publicarea versiunii româneşti a cărţii lui Bernard Gavoty, Les souvenirs de Georges Enesco , ar mai dori să poată îmbunătăţi iluminarea muzeului, să aibă la dispoziţie un ghid nou (e neplăcut să oferi muzicienilor ce revin aici, la fiecare ediţie a festivalului Eneseu, mereu una şi aceeaşi broşură). In fine, visează o bibliotecă documentară care să cuprindă tot ce s-a scris în legătură cu Eneseu. Insă muzeul devine, pe zi ce trece, tot mai neîncăpător. Unde să aşezi o bibliotecă ? Poate că ajutorul ar trebui să vină din partea Consiliului popular al municipiului Bucureşti. Prezent şi viitor la Muzeul Teatrului Naţional In patru săli, Muzeul Teatrului Naţio-* nal adăposteşte aproximativ 1000 de exponate, celelalte 9 000 sunt depozitate alături. îl rog pe George Franga, directorul muzeului, să mă conducă în depozit. Dăm la o parte o draperie grea de pluş şi Intrăm. E o Încăpere întunecoasă, îngustă şi lungă, nesfîrşit de lungă. Aduce cumva cu un vag°n de cale ferată, aşa ticsită cum e de tot soiul de lucruri. Pe rafturi — pachete de afişe de spectacol, de programe de sală, de cărţi. Două dulapuri de metal : fonoteca şi filmoteca muzeului. Alte dulapuri, din care ies la iveală cutii doldora de mărunţişuri — amintiri, relicve , pipa actorului cutare, pudriera actriţei cutare... Din toate ungherele se ridică un iz de naftalină, de mucegai, simt în nări praful stîrnit. Ieşim la lumină. Pe biroul directorului se află o schiţă pe care o examinăm îndelung. Eu, cu acea curiozitate a noului venit, Gazda Insă, nu pare să se fi săturat s-o privească deşi o cunoaşte pe din afară. E planul muzeului, aşa cum va arăta în subsolul noii clădiri a Naţionalului ce se construieşte în Piaţa Universităţii. I se va rezerva o suprafaţă de 600 non, ceea ce înseamnă un spaţiu util de două ori mai mare decit cel actual. Se va afla, aşa cum e şi firesc, în corpul teatrului, în calea spectatorilor, răsfringînd ecourile aplauzelor, gata să fixeze în glorie durabilă emoţiile efemere ale serilor de spectacol. Muzeul de azi e creaţia unui entuziast : acest George Franga, despre a cărui perseverenţă, pricepere şi pasiune dădea mărturie Zaharia Stancu, pe prima filă a unei broşuri editate cu prilejul Jubileului. Muzeul de mîine va fi, de la selecţia pieselor până la modalităţile de expunere, opera unor specialişti — doi istorici, nu reuniţi intr-un comitet consultativ. întocmit după riguroase criterii ştiinţifice, muzeul va fi înzestrat totodată cu Instrumentele necesare pentru informarea cercetătorilor şi popularizarea culturii de teatru , biblioteca şi sala de conferinţe. Toate acestea vor deveni realitate când Teatrul Naţional va deschide larg, pentru public, porţile noului său lăcaş. Triplu dialog 18.000 de vizitatori din Capitală, din ţarăşi de peste hotare trec, anual, pragul Muzeului Simu, pentru a zăbovi în faţa unor pînze de Grigorescu, Aman, Luchian, Fallady, Petraşcu, Andreescu, Ţuculescu, Tonitza. Mai mult decit în altă parte, mi s-a părut a desluşi limpede aici preocuparea pentru un dialog viu, activ, cu publicul, cu specialiştii, cu colecţionarii de plastică. Muzeul Simu nu-şi aşteaptă inert vizitatorii, ci le iese în întîmpinare. Cum anume ? Răspunsul la această întrebare mi-a fost oferit, întîmplător, încă înainte de a pătrunde în clădirea muzeului. O camionetă staţiona la intrare. Sub privirile scrutătoare ale paznicului, tablourile erau purtate în braţe şi depuse în maşină de cîteva persoane care aveau aerul că fac ceva foarte dificil şi foarte important. Am aflat apoi că era vorba de un „împrumut“ pentru o expoziţie temporară, deschisă la Casa de cultură a sectorului 8. Se chema Peisajul românesc contemporan. Seri muzeale, prelegeri exemplificate cu proiecţii, concerte desfăşurate în ambianţa sălilor de expunere string, la rîndul lor, legăturile muzeului cu publicul său. . Muzeul acordă „împrumuturi“, dar, în acelaşi timp, recurge la ele. Expoziţia Luchian înnoitorul, care sărbătorea centenarul pictorului, a fost realizată cu concursul colecţionarilor bucureşteni. Peste două luni, vom putea contempla la Simu un Petraşcu în colecţii particulare, iar, In anul ce vine, un Jrigorescu analog. In felul acesta, iubitorii de artă pot privi lucrări ce nu se află în proprietatea muzeului, iar colecţionarii au bucuria de a-şi vedea admirate comorile, pe care ei n-au posibilitatea să le expună. . . — Intr-un cuvint, e un procedeu care avantajează pe toată lumea — ma încredinţează tov. Delaport, directorul Muzeului Simu. _____ — Cu cine intenţionaţi să mai colaboraţi, în vederea organizării unor expoziţii ? . — Cu Institutul de artă plastică. Dorim să deschidem expoziţii personale ale şefilor de promoţii. Aşadar, cele mai tinere penele, găzduite alături de valorile consacrate ale plasticii romăneşti şi universale. Directorul îmi vorbeşte In continuare despre proiectul său de a Înfiinţa o publicaţie, ce ar urma să apară o dată sau de două ori pe an. — Dar există — nu-i aşa 7 — o revistă a muzeelor... — Intr-adevăr, însă, tematica ei e mult prea întinsă pentru a face faţă efectiv nevoilor noastre. Socotim necesară o publicaţie în paginile căreia să putem informa pe amatorii de plastică de pretutindeni asupra activităţii muzeului nostru şi a muzeelor de artă afiliate. Credem că vom izbuti să antrenăm deopotrivă critici şi istorici de artă, muzeografi, colecţionari, cercuri şcolare, cenacluri studenţeşti şi pe toţi aceia care doresc să-şi spună cuvîntul în legătură cu muzeele de artă din Bucureşti. Chiar vara, cind se pare, că bucureştenii preferă ştrandurile, liniştea muzeelor se dovedeşte a fi Înşelătoare. Fotografiile îngălbenite, frinturile de oale şi de lăncii, anemonele lui Luchian şi portretele lui Tonitza nu dormitează sub sticlă, ci aşteaptă gata de a se dărui celor ce ştiu să le privească. Şi tot acolo, în muzee, există nişte oameni pe care broşurile jubiliare îi pomenesc uneori şi care — atunci cînd îşi fac meseria cu vocaţie — se simt Îndeajuns de răsplătiţi de emoţia, de revelaţiile noastre în faţa exponatelor. Imi amintesc acum de bucuria cu care directorul Muzeului „Enescu“ Imi arăta, în Jurnalul de Impresii, două cuvinte, „scrise furc altceva" decit două cuvinte, adresate Iul Enescu • „va iubesc*. teatru BIBLIC — Teatrul satiric-mauzical „C. Tanase“, sala Savoy, tel. 15.56.71, ora 19.30. CtND SE AUDE O TROMPETA — spectacol prezentat de formafia de estradă şi varietăţi a Ansamblului de cintece şi dansuri al Armatei, In sala Teatrului Mic, ora 20. PREMIERE TOTUL DE VINZARE - Central (14.12.24) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.80. singurătate In doi — Central (14.12.24) — 21. MY FAIR LADY — Patria (11.86.25) — 9, 12.45, 16.30, 20.15. Sala Palatului (15.73.72) — 16.30, 20.45. UN BAHRAT ȘI O FEMEIE - Union (13.48.04) — 15.30, 18. CĂSĂTORIE in stil italian — Grădina Moșilor (12.52.93) — 19.30. DRAGOSTEA UNEI BLONDE — Munca (21.50.97) — 20. MAICA IOANA A ÎNGERII.OR — Progresul (23.94.10) — 20.15. IN ORASUL .S' — Unirea (17.10.11) — 18. TIGRUL — Luceafărul (15.87.67) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 21 . Festival (15.63.84) — 8.45, 11.15, 13.30, 16, 18.30, — 19M nă 20 ’ Grăflina Doina (16.35.38) „PACOSTE LA LAS VEGAS - Luii6;?3'3®* ~ 8—16.30 in continuare, 18.45. 20.45 ; Dacia (16.26.10) — 8.30-21 în continuare. —D20 30PUCTISEAI,A — Unlon h3.49.04) IIa INGRATA — Excelsior (18.10.88) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21 ; Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, grădină _ 20 ; Flamura (23.07.40) - 13,3?' 16* 45*15, 20.30 ; Grădina Expoziția (1a.10.88) — 20. ,i° C.?.ESTITME DE ONOARE — Bucegi 17 on'• 7r 12' 15.30, 18, grădină ~ in — 15*30- 18, grădină (21.31.86) - 9-16 în continuare, 18.15, grădină — 20 CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLACARA — Floreasca (33.29.71) — 9. 11,15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Giulesti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30 ; Progresul (23.94.10) — 1.30, 18 ; Progresul-parc (23.84.10) — 20 TINERETE FARA BATRINETE _ Moriţa (14.27.14) _ 9.15, 12, H.45, 17.30, 4VrlO. A TRAI PENTRU A TRAI - Popular (35.15.17) - 15.30. 19. ARUNCAŢI BANCA IN AER - Vitan (21.39.82) — 15.30, grădină — 19.30. ALEXANDRU CEL FERICIT — Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18. 20.15. RAPSODIE DOBROGEANA — RIPA ROŞIE — PORTRET SI PICTURA MILITANTA IN OPERA LUI GH. TATTARESCU — ANUL TRECUT LA BRAŞOV — GAUDEAMUS — ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR. 7/1969 — Timpuri Noi (15.61.10) — 9—21 la continuare. SOARELE VAGABONZILOR — Republica (11.03.72) — 8.15, 10.15, 12,15, 14.30, 16.45 ; București (15.61.84) — 9, 15, 13.30, 16.30, 18.45, 21 ; Favorit (Drumul Taberei) - 10, 13, 15.30, 18, 20.30 ; Stadionul Dinamo (11.03.72) — 20. de ştiri, prcloj 17.30 Buletin . 17.35 Lumea copiilor. Cîntaţi cu noi. Biblioteca Iui Aşchiuţă. 19.05 Micii meşteri mari. Finala 1 Ex-Terra ’69 — reportaj filmat. 18.30 Ateneul tineretului, sua site in Delta Dunării. 19.00 Criterii. Carnet cinematografic. 19-30 Telejurnalul de seară. 20.00 Steaua fără nume — emlalune-concura de muzică uşoară. 21.00 Festivalul şi concursul Internaţional de folclor — România *11* Cadran — emisiuna da actualitate Internaţională. 21.45 Roman foileton. Lunga vară fierbinte. (XVIII). Prevenirea. 22.35 Telejurnalul de noapte. ».(9 Publi.Kcat). IN UMBRA COLTULUI — înfrățirea Intre popoare (17.31.64) — 15. 17.45, 80 ; Ferentari (23.17.50) — 15.30. 18. 20.18. NEIMBLINZITA ANGELICA — Buseşti (15.62.79) — 15.30, grădină — 19.30; Munca (21.60.97) — 18. 18. SÂNGEROASA NUNTA MACEDONEANA — Cotroceni (13.62.56) — 18.80, 18. 20.30. COMISARUL X ȘI BANDA .TREI CtlNI* VERZI“ — Volga (11.91.28) -9.30—15.45 în continuare, 17.15, 20.38 9 Rahova (23.81.00) — 15.30, grădină 18.30. FATA DIN PARC - Viitorul (11.48.03) — 20.30. ADIO, GRINGO — Crlugasl (17.38.81) , 15111 lfc 80,ÎL • (Urmare dl. pag. I) Un sondaj al preferinţelor manifestate de numeroşi cititori ar învedera, credem, marea stimă acordată literaturii memorialistice. Am reţinut acest exemplu pentru a observa o direcţie către care se îndreaptă masiv opţiunile unor lectori. Ce explicaţie să dăm tendinţei semnalate . Vom încerca să propunem una pentru ca, apoi, să degajăm şi unele concluzii cu caracter mai general. Nevoia de autenticitate, iată ţinta celor amatori de scrieri memorialiste. Consultaţi evidenţa solicitărilor Intr-o bibliotecă de cartier care imprumuta cărţi unul public cu pregătire medie şi veţi constata cită căutare are reportajul documentar, proza faptului trăit. Nevoia de autenticitate a exercitat imediat după primul război mondial o presiune asupra creatorilor, silindu-i să-şi părăsească masa de lucru. Cu un carnet şi un creion, aceştia au început să colinde atelierele şi pieţele, să coboare în forum ca să ia pulsul vieţii. Aşa s-au născut atracţia faptului nud, preţuirea aventurii existenţiale. Nu tot împlător cărţile lui Hemingway sau romanele lui Malraux au figurat multa vreme printre succesele de librărie cele mai răsunătoare. Dar absolutizarea acestui Interes pentru faptul brut s-a dovedit funestă artei. Fiindcă a-i obişnui pe cititori să guste numai pagina încărcată de Isprăvi „tari", ritmată cu Intlmplări senzaţionale, a însemnat şi îndrumarea lecturii începutul unei intoxicaţii. Literatura fiind creaţie, ea nu poate fi subordonata abuziv trăirii, căci în acest caz autenticitatea s-ar reduce doar la pura reproducere a realului. O atare limitare „subţiază“ aria de investigare a literaturii, deoarece exclude din cîmpul ei de manifestare funcţia transfiguratoare a Inspiraţiei, a ficţiunii. Şi astfel, iată cum se poate perverti optica cititorului, diriima-o numai către trăit, ca unică impresie asupra existenţei. Lumea este Insă Infinit mai variată. Aşijderea şi literatura. G. Calinescu, plecind de la strălucitul său roman „Enigma Otiliei“, făcea observaţia că un autor care s-ar limita la a culege numai date din lumea înconjuratoare, „fără a pune nici o picătură din realitatea subiectului său, adică a fondui său liris, ar face o operă seacă, de documentarist. Experienţa oferă documentul, creatorul pune viaţa“. In aceeaşi ordine de idei şi presimţind aceeaşi primejdie, Tudor Vianu nota in paginile volumului său asiguri şi forme literare“ : „...dacă arta are nu numai rolul de a oglindi viaţa, dar şi pe acela de a o depăşi (...) este limpede atunci că bogăţia vitalului trebuie să se topească In perfecţiunea formei“. Am stăruit asupra acestei chestiuni spre a face Înţeles adevărul că fără o îndrumare calificată cititorul poate crede că numai un anumit fel de literatură merită să fie cultivat, frecventat. Insă, ca şi ti) alte cazuri, exclusivismul nu e un bun sfetnic. Cititorul trebuie ajutat să găsească drumul spre toate valorile literaturii, tn nici un caz diminulnd meritul uneia In benefiiiul alteia. Nu Încape Îndoială că sociologia lecturii reclamă astăzi o permanentă asistenţă datorită şi cantităţii de literatură ce se publică, dar şi oportunităţii oricărei Iniţiative de modelare a receptivităţii HHLmrilnr Dwl't'Dii asfal ce va fi ajunge de la i.citesc ce-mi place“ la înţeleptul „citesc ce merită“. Cum va arăta Piaţa Splaiului CAVALERII AERULUI — Victoria (18.28.79) — 8.30, 10.45, 13.15, 15.45, 18.15, 20.45; Moşilor (12.52.93) — 15.30, 18. NOAPTEA GENERALILOR — Doina (16.35.38) — 11.15, 13.45, 16.30, 20. OMUL MOMENTULUI — Feroviar (16.22.73) — 9.30, 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30 ; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Modern (23.71.01) — 9.30, 11.45, 14, 16.15, 18.30, 20.45. SHERLOCK HOLMES — Grlvlţa 07.08.58) — 9, 11.15, 13.30. 16, 18.15, 20.30 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30 ; Tomis (21.49.46) — 9—17 în continuare, grădină 19.15. STRAIN IN CASA — Unirea (17.10.21) — 15.30, grădină 19.30. PRINȚUL NEGRU — Drumul Sării (31.28.13) — 15. 17,30, 20. EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN — viitorul (11.48.03) — 15.30, 18. CĂSĂTORIE DIN INTERES — Flacăra (21.35.40) — 18.30, 18. 20.30. ARMATA „CODOBATURILOR“ DIN NOU IN LUPTA — Pacea (31.32.52) — 15.45, 18. 20.15. ULTIMA TURA - Buzesti (15.(2.78) - 18. BUN PENTRU SERVICIUL AUXILIAR — Rahova (23.91.00) — 18. APELE PRIMĂVERII — Vitana (21.(9.82) — 18. (Urmare din pag. 1) tramvaielor. Pentru autovehiculele care vin dinspre calea Victoriei există un inel giratoriu care le permite să aleagă orice drum spre inima oraşului. Paralel cu atribuţiile funcţionale, proiectanţii - un colectiv al Atelierului de proiectare din direcţia de drumuri şi spaţii verzi a Consiliului popular municipal — s-au străduit să confere Pieţei valenţe arhitecturale de o reală frumuseţe. Piaţa va fi puternic iluminată, de jur împrejur fiind plantaţi stilpi cu lumini fluorescente. În mijlocul pieţei se va construi o oglindă de apă (bazin) cu un diametru de 14 metri, încadrată de o zonă verde, bogat plantată cu flori şi arbuşti. In partea dinspre parapetul podului care acoperă Dîmboviţa, a fost amenajată o platformă destinată unei staţii Getax. De menţionat că aici nu vor mai fi văzute maşinile care erau descărcate de zăpadă cu ajutorul jeturilor de apă. In acest sens, pe cursul Dîmboviţei, în apropierea Institutului medico-regal „M. Minovici“ se vor construi platforme speciale pentru descărcarea zăpezii. Constructorii de la I.D.P.R. se apropie de finalizarea lucrărilor de modernizare a pieţei. O parte din această zonă a şi fost redată circulaţiei, în zilele următoare, serviciul de circulaţie al Capitalei va planta indicatoare pentru dirijarea autovehiculelor, întreaga lucrare urmind să fie redată circulaţiei la începutul trimestrului IV. NECESARUL DE TIRAJE Studiul ştiinţific al cererilor la mărfurile anului viitor constituie o preocupare de ordin sociologic dintre cele mai serioase ale Întreprinderilor de profil. Cartea, această „marfă“ cu destinaţie specială. Intră şi ea In sfera unor asemenea preocupări. • Iată de ce, şi Centrul de librării Bucureşti este antrenat în operaţiunea, de o mare răspundere prin consecinţele ei de ordin cultural, de a stabili un necesar de tiraje cit mai echilibrat şi real pentru producţia editorială a anului 1970. Librarii, difuzorii de carte şi consultanţii din întreprinderile şi Instituţiile Capitalei (ca şi bibliotecarii) — studiază, prin sondaje minuţioase, cerinţele cititorilor la diverse titluri din toate domeniile de activitate ; proiectele de planuri editoriale (întocmite pentru Prima dată pe edituri, nu pe tematici) permit o Informare de ansamblu destul de amănunţită. • In 200 de întreprinderi şi Instituţii bucureştene se organizează o amplă consultare a specialiştilor din fiecare loc de muncă *: consultanţii, desemnaţi de comitetele sindicatelor, studiază fiecare titlu anunţat, stabilind, prin chestionarea şi altor salariaţi, oportunitatea tipăririi şi numărul exemplarelor. • După cum am mai anunţat, la finele cărţi, ce urmează să apară In 1970 se fac abonamente la librăriile: M. Sadoveanu, Universală, Academiei şi Librăria nr. 4 (bd. Schitu Măgureanu nr.