Informatia Bucureştiului, noiembrie 1969 (Anul 17, nr. 5040-5064)
1969-11-01 / nr. 5040
Pag. a 2-a r $sagr ■ •■. ■.■.... Autografe in premiera I CICERONE THEODORES CU: „SCRIERI“ Pentru a-ţi dobîndi ţărmul tău în literatură şi artă este nevoie mai întîi de curajul tăcerii îndelungate în faţa rostirilor altora. Şi este nevoie, mai apoi, de curajul rostirii proprii în faţa tăcerilor altora. Temeiul asigurător ţi-i dă conştiinţa că nu numai posteritatea ci şi contemporaneitatea deosebeşte — fără greş şi fără întîrziere — autenticul de impostură, originalitatea de contrafacere, combustiile adinei de incendiile păioaselor. Lectura putea să fie alteîndva, după versul lui Logan Pearsall Smith, reluat de Valery Larbaud, un „viciu nepedepsit“. Literatura pe care o încredinţăm astăzi statornicilor noştri prieteni, cititorii, o înţelegem drept oficiere. Un viciu al spiritului. CiCJk/WVJL-1 Titlul romanului - mi-a spus cineva - pare misterios ca un vers dintr-un poem oriental. L-am desprins din rostirile româneşti. Ive malul Dunării, vîntul de sud, cel arzător, este numit vîntul de jos sau vîntul din faţa soarelui. N-am aşezat pe frontispiciul acestui volum o imagine suprarealistă ci un element simbolic amintind atmosfera baladelor. Intr-un cadru de mitologie modernă, o adolescenţă părăseşte pădurile şi plăsmuirile imaginaţiei ca să se reîntoarcă intr-un oraş, în care totul trebuie reluat de la capăt. Descoperind necesitatea legii, a filozofiei sociale, evoluînd pe gama sentimentelor fundamentale, ea caută şi găseşte instrumentul înnobilării omului prin idealuri severe. Echilibrul personajelor se întemeiază pe trăirea în sinceritate, singura stare capabilă să sublinieze realităţile unei epoci din care mulţi şi-au ales modele pentru statui. Ion dulămilă : „Fraţii Racoteanu" Mulţi dintre cei care au luptat pe frontul antihitlerist i-au cunoscut sau au auzit de fraţii Racoţeanu, căzuţi eroic în Cehoslovacia. Puţini, foarte puţini, cunosc însă marea tragedie a acestei familii in care tatăl căzuse, „soldat necunoscut“, la Mărăşeşti. Copilărind împreună pe frumoasele plaiuri olteneşti, învăţînd prin aceleaşi şcoli, luptînd pe aceleaşi meleaguri, am considerat de datoria mea să le evoc viaţa, să le aduc un cald omagiu şi să arăt că pilda lor este nemuritoare. Unul dintre tovarăşii de luptă ai pandurului Ion Racoţeanu — scriitorul Laurenţiu Fulga — a onorat această carte cu o sinceră şi răscolitoare prefaţă. Este o carte de viziuni lirice care m-au obsedat dintotdeauna. Aş fi vrut să atrag atenţia asupra unui fir curgător, vizibil mai mult prin organizarea poeziilor in volum. E vorba, anume, de trecerea prin lumina cuvîntului a unor popoare pi seminţii imaginare. (Desene de Neagu Rădulescu) CU.’ CU ITRAIAN FIUP: „Vîntul din faţa CHEORGHE PUUT: „Ochiul neantului' Co?/ st IS I 1 1 . I III INFORMAȚIA an^rrr^ryr^m*zrPrr^m Orchestra Filarmonicii din Leningrad SAPTAMINA VIITOARE va concerta în Bucureşti o celebră formaţie simfonică, de solidă tradiţie şi impecabilă ţinută artistică. Este vorba de Orchestra Filarmonică din Leningrad, care, prin stilul personal de interpretare, prin alcătuirea programelor şi prin omogenizarea compartimentelor instrumentale, a dobîndit o faimă binemeritată pe multe meridiane. Aborîind toate epocile creaţiei muzicale, stilurile şi genurile, de la preclasici şi clasici, pînă la romantici, postromantici, impresionişti şi expresionişti, formaţia şi-a dovedit maturitatea tehnică deosebită şi o rar întilnită forţă de tălmăcire a momentelor dramatice şi lirice. Ascultînd-o, este imposibil să nu admiri, atît din postura specialistului cit şi din cea a melomanului, calitatea sunetului — îndeosebi a coardelor — şi dialogul continuu între gestul dirijorului şi răspunsul instrumentiştilor, dialog caracterizînd stilul de interpretare al orchestrei. Prin concertele susţinute în ţară şi peste hotare Orchestra Filarmonică din Leningrad şi-a ciştigat un binemeritat renume, făcînd, în același timp, cunoscute lucrările tinerilor compozitori sovietici. In anul 1967, orchestrei i s-a conferit Diploma şi titlul de „Laureat al trecerii în revistă a festivalurilor şi a tuturor colectivelor artistice din URSS". Din anul 1938, orchestra este condusă de Evgheni Mravinski, deţinător al premiului „Lenin“, cu care a fost distins în 1961. Lui ii revine meritul de a fi interpretat pentru prima dată in U.R.S.S. lucrări de Hindemith, Honegger, Bartók. De asemenea, el a dirijat primele audiţii ale simfoniilor lui Kostakovici, Prokofiev, Haciaturian, lucrări de o mare valoare componistică. Pentru cele două concerte oferite bucureştenilor (3 şi 5 noiembrie în Sala Palatului) dirijorul Evgheni Mravinski a alcătuit un program cuprinzând patru dintre cele mai valoroase şi reprezentative simfonii ruse şi sovietice. Este vorba de simfoniile a V-a de Glazunov, a V-a de Ceaikovski, a VI-a de Prokofiev, şi a V-a de Şostakovici. Doina Moga Lini şi miercuri in sala Palatului ANARTA! IJrm^e dirvpâg;! se anunțe imediat numele, el fiind autorul acestei „opere“. — Crezi că se pot chiar petrece asemenea lucruri ? — Reviste de prestigiu le relatează. Dar de ce te miri ? In ultimul deceniu au apărut numeroase asemenea manifestări. S-au desprins tencuieli Învechite, și murdărite, de pe ziduri şi s-au expus, sub semnătură, ca fiind „ready-made", adică gata făcute, talentul artistului exercitindu-se doar în ceea ce priveşte descoperirea şi alegerea lor. Ba chiar mult în trecut, în al doilea deceniu al veacului, Marcel Duchamp expunea cuiere și lavabouri, semnindu-le. — Bine, dar la Marcel Duchamp, gestul corespundea unui protest și putea fi socotit o manifestare de avangardă, întrucît urmărea compromiterea artei, care atunci stătea sub semnul academismului. Dar astăzi ? — Ai dreptate. Este tocmai ceea ce spune și Hélène Farmelin. In vreme ce manifestările protestatare de tipul lui Duchamp înfruntau situaţii oficiale consacrate şi osificate, autorii lor luîndu-şi riscurile, morale şi materiale, ale tuturor ostracizărilor — „avangarda*» de astăzi lucrează, cum spune romanciera, „în succes“, recoltînd, din diferite cauze sociale, toate avantajele. Pe drept cuvînt, un critic de artă francez, arată că protestul lui Duchamp şi-ar fi pierdut orice semnificaţie dacă obiectele expuse,ar fi intrat în circuitul comercial al artei“ şi ar fi fost luat„ drept „opere de artă“. In vreme ce aceștia de azi... — Eu am amintit de Duchamp, pentru că și el a recurs la obiecte gata fabricate. Dar, dacă mă gîndesc mai serios, avangarda autentică din primele decenii ale veacului nostru era nu numai negatoare ci și afirmativă, nu atît distructivă cit constructivă. Marii artişti, ca Picasso sau Léger, nu numai că nu se auto-absolveau de orice efort de creaţie, dar îşi lucrau compoziţiile, descopereau noi procedee laborioase de legare laolaltă a elementelor alcătuitoare ale pînzelor lor. Ei introduceau aici principii de organizare artistică originală, îşi construiau opera şi dădeau criterii estetice de apreciere contemplatorului. — Sigur că da ! Dacă termenul da anartă sau de non-artă, cu care sunt calificate producţii ca cele pomenite la început, mi se pare potrivit — este tocmai pentru că din asemenea producţii lipseşte condiţia elementară a oricărei creaţii artistice , compoziţia „Libertatea“ totală pe care par să o revendice asemenea „artişti” este de fapt promovarea posibilităţii oricărei imposturi. De vreme ce orice criteriu de organizare a operei este înlăturat, cum pot să-l disting pe artistul autentic de scandalagiul cu orice preţ ? De vreme ce orice pregătire de meşteşug, de cunoştinţe tehnic-artistice, este socotită nulă şi neavenită, — şi dumneata şi eu, ne putem decreta, peste noapte, mari inovatori. De aceea această „minimalart“, cum i se spune de către unii în America, nu este nici măcar minimală, ci pur şi simplu producţie ifi afara artei : anartă ! — Dar iată totuşi că această „anartă" cunoaşte o răspîndire considerabilă. Nu cumva intrăm în zodia dispariţiei artei şi n-ar trebui oare să privim fenomenul acesta ca fiind in firea lucrurilor ? — Am să-ţi răspund prin două citate, luate din numerele recente a două reviste de ţinută. „Nu, arta nu a murit, micile noastre certuri îi irită numai epiderma ; artişti din toate şcolile, nu ascultaţi decît conştiinţa voastră, perseveraţi !” — îşi intitulează articolul din „Esprit", în numărul din august 1969, Jean Guichard Merle. „Dincolo de prezicerea morţii sale şi de înăbuşirea sa, arta acestui sfîrşit de secol, este o artă aderentă de om, aşa cum este pielea sa“ — îşi încheie articolul din „La Nouvelle Revue Francaise“, în septembrie a.c., Dora Vallier. imn SARUROR DE PIAN PE 1969 ŞI REZULTATEE ÎNTRECERI PATRIOTICE Inferiore din pag.1 trol care nu au fost încă asimilate în producţia industriei locale, după cum există unele rămîneri în urmă în privinţa livrărilor de mărfuri către fondul pieţei, domeniu în care sarcinile stabilite, prin plan, nu au fost îndeplinite decît în proporţie de 92,6%. Astfel nu s-au livrat unităţilor comerciale mărfuri de largă solicitare, cum sunt cele produse din tablă neagră, cositorită sau galvanizată, articole din tablă de aluminiu etc. In ce priveşte planul de investiţii, există de asemenea rămîneri în urmă. Pînă la finele trimestrului I se realizase numai 14% din planul anual, faţă de un ritm normal de execuţie de 20—25%. în această situaţie, Comitetul executiv a iniţiat o serie de măsuri menite să asigure recuperarea intr-un termen cit mai scurt a rămînerilor în urmă de la începutul anului. Datorită acţiunilor întreprinse s-au dobîndit unele rezultate, reuşindu-se ca la sfirşitul trimestrului III să se înregistreze o realizare de 68,1% din volumul de investiţii planificat pe întregul an. în prezent se depun toate eforturile, au fost mobilizate toate forţele, pentru recuperarea rămînerilor în urma atît pe şantierele de construcţii cit și pe şantierele industriei locale şi gospodăriei comunale. De asemenea, au fost luate măsuri corespunzătoare pentru ca întreprinderile de construcţii montaj din cadrul D.G.C.M. să realizeze încă în acest an nivelul de productivitate a muncii prevăzut în planul cincinal pentru anul 1970. Angajamentul de a se asigura documentaţiile tehnice de execuţie pînă la data de 1 august 1969, pentru apartamentele care vor fi date în folosinţă în anul 1970 a fost realizat. Faţă de planul de 24.000 apartamente, pentru care trebuia să se întocmească documentaţie, s-au întocmit proiecte de execuţie pentru aproape 30 000 apartamente. Referindu-se la acţiunile iniţiate pe plan local în domeniul autoutilării, raportul subliniază că, pînă la sfirşitul trimestrului III, s-au realizat cu mijloace proprii articularea a 36 autobuze faţă de 30 cite erau stabilite, modernizarea a 30 caroserii de vagoane tip „Electroputere“, faţă de 25, instalarea a 109 semnalizatoare de direcţie la vagoane motor de tramvai, faţă de 100, şi la 152 vagoane remorci faţă de 150, s-au fabricat 12 utilaje diferite pentru salubrizare etc. Volumul creditelor folosite, pentru finanţarea lucrărilor de mică mecanizare însumează însă numai 18 milioane lei ■ din angajamentul pe întregul an de cca. 30 milioane lei, ceea ce reflectă o insuficientă preocupare din partea unor întreprinderi pentru utilizarea cu maximă eficienţă a posibilităţilor de îmbunătăţire a procesului de producţie prin folosirea creditelor de mică mecanizare. Realizări s-au obţinut şi în sectoarele comercial, sanitar, învăţămînt şi altele. Bunăoară, pentru lărgirea capacităţii de deservire a reţelei locale în cele trei trimestre au fost redate comerţului 25 de unităţi care erau folosite în alte scopuri şi s-au modernizat alte 63 unităţi comerciale, depăşindu-se angajamentul luat. In ce priveşte învăţămîntul, au fost create condiţii de trecere, în mod experimental, la şcoala generală de 10 ani în 49 unităţi şcolare, cu 108 clase, care au cuprins pentru şcolarizare 3 546 elevi. De asemenea, pentru îmbunătăţirea asistenţei sanitare s-au luat măsuri pentru creşterea capacităţii de spitalizare, precum şi sporirea numărului de locuri în creşe. Din raportul prezentat cit şi din discuţiile purtate rezultă că, în activitatea complexă pe care a desfăşurat-o Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti de la alegerea sa şi pînă azi, în strădania depusă pentru îndeplinirea angajamentelor ce şi le-a asumat ca urmare a chemării la întrecere a Consiliului popular al judeţului Galaţi, comisiile permanente au constituit un preţios sprijin concretizat în controalele efectuate, a studiilor întocmite şi a propunerilor ce le-au făcut. Sprijinul eficient s-a făcut simţit aproape în întreaga arie a problemelor ce se aflau pe agenda comitetului executiv, cu deosebire în activitatea de înfrumuseţare şi bună gospodărire, în construcţii şi sistematizare, valorificarea resurselor locale, îmbunătăţirea serviciilor către populaţie, ocrotirea sănătăţii publice, apărarea legalităţii socialiste şi altele. Comisiile permanente au acordat Comitetului executiv un sprijin substanţial şi în privinţa elaborării unor decizii cu caracter mai larg de aplicare. Răspunsul la chemarea la întrecere a Consiliului popular al judeţului Galaţi a cuprins şi însemnate obiective privind participarea maselor la gospodărirea şi înfrumuseţarea oraşului şi comunelor. Cu entuziasmul, spiritul gospodăresc şi iniţiativa ce o caracterizează, populaţia municipiului Bucureşti, antrenată de către organizaţiile de partid din cartiere, deputaţi, zecile de mii de activişti obşteşti, organizaţiile de femei şi tineret au contribuit la realizarea prin muncă patriotică a unui volum de lucrări gospodăreşti şi de înfrumuseţare, în valoare de peste 419 milioane lei, cu 69 milioane lei mai mult decît angajamentul luat, şi cu 97 milioane lei mai mult decît anul trecut. ÎN URMA ANALIZEI REZULTATELOR OBŢINUTE DE CĂTRE SECTOARE ŞI COMUNE, A ÎNCADRĂRII LOR ÎN CRITERIILE DE PUNCTAJ STABILITE PRIN H.C.M. NR. 238/1969, PE LOCUL I S-AU SITUAT SECTOARELE 5 ȘI 7 ; PE LOCUL II SECTORUL 2 ; PE LOCUL III SECTORUL 6 ; PE LOCUL IV SECTORUL 3 ; PE LOCUL V SECTORUL 4; PE LOCUL VI SECTORUL 1 ȘI PE LOCUL VII SECTORUL 8. PE COMUNE LOCUL I A FOST OCUPAT DE COMUNA POPEȘTI-LEORDENI, LOCUL II DE COMUNA OTOPENI, IAR LOCUL III DE COMUNA MOGOŞOAIA. De remarcat faptul că punctajul obţinut de sectoare este foarte apropiat unul de altul ca urmare a unor realizări substanţiale obţinute de fiecare în parte. In cadrul discuţiilor deputaţii Nicolae Bardaş şi T. Popescu au interpelat pe directorul Direcţiei generale de construcţii-montaj, Octavian Bîrsan, în legătură cu rămînerile în urmă în privinţa construirii de creşe şi a extinderii Spitalului de urgenţă, cerîndu-i să răspundă ce se preconizează pentru lichidarea situaţiei existente. Răspunzînd interpelărilor respective, deputatul Octavian Bîrsan a asigurat sesiunea că pînă la sfirşitul anului, atît lucrările de la Spitalul de urgenţă cit şi cele de la creşele din bd. Armata Poporului şi cartierul Berceni, vor fi terminate, urmînd ca obiectivele respective să fie date în folosinţă la începutul anului viitor. De asemenea, a fost interpelat directorul Direcţiei generale de industrie locală, Gheorghe Mălin, în legătură cu rămînerile în urmă în privinţa investiţiilor în acest sector. Şi în acest caz sesiunea a fost asigurată că există toate condiţiile şi că s-au luat măsurile respective pentru ca planul anual de investiţii în industria locală să fie îndeplinit. în cuvîntul lor deputaţii Caliopa Dobrescu, Toma Niţă, Eugenia Marin, Dimitrie Morgoş, s-au referit la acţiunile desfăşurate pentru înfrumuseţarea şi buna gospodărire a oraşului, subliniind entuziasmul cu care masele largi de cetăţeni au răspuns acţiunilor iniţiate de comitetele executive ale consiliilor populare ale sectoarelor. In cuvîntul său, deputatul Toma Albuleţ s-a referit la măsurile luate pentru aprovizionarea unităţilor comerciale. Deputaţii Lina Ciobanu şi Gheorghe Drăgan au subliniat sprijinul pe care Comitetul executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti l-a acordat sectoarelor în privinţa realizării obiectivelor prevăzute în răspunsul la chemarea Consiliului popular al judeţului Galaţi. In acelaşi timp ei au solicitat Direcţiei generale comerciale şi Direcţiei generale de gospodărie locativă să ia măsuri ca unităţile din subordinea lor să dea dovadă de mai mult respect faţă de curăţenia oraşului. Apreciind rezultatele obţinute în domeniile industriei locale, gospodăriei comunale, transportului în comun, construcţiilor, comerţului, învăţămîntului, sănătăţii publice, ca şi în întrecerea patriotică, sesiunea a adoptat hotărîri prin care obligă comitetul executiv să ia măsuri corespunzătoare în vederea lichidării rămînerilor în urmă în unele domenii de activitate şi realizării pînă la 31 decembrie 1969 în condiţii optime a tuturor angajamentelor luate. In scopul întocmirii unui studiu aprofundat privind dezvoltarea în următorul cincinal a activităţii de servicii şi prestaţii către populaţie, sesiunea a hotărît constituirea unei comisii temporare care să efectueze acest studiu şi să prezinte în cea de-a 5-a sesiune propunerile rezultate. Comisiile permanente au obligaţia să sprijine Comitetul executiv prin organizarea de controale la direcţiile economice, la întreprinderile din subordinea Consiliului popular cu privire la modul în care își îndeplinesc sarcinile ce le revin. în următoarea sesiune, comisiile permanente vor prezenta o informare referitoare la concluziile desprinse din controalele efectuate. Comitetul executiv va folosi cele mai corespunzătoare metode pentru atragerea pe scară şi mai largă a maselor de cetăţeni la activitatea de gospodărire şi înfrumuseţare a oraşului. In acest sens va lua măsuri ca planul cu obiectivele întrecerii patriotice pe anul 1970 să fie întocmit în urma consultării cetăţenilor pe fiecare circumscripţie electorală. I. Bălan //PE-UN PICIOR DE ...Şi acum, după ce Baltagul şi a trăit momentul său de confruntare cu spectatorii, e timpul să încercăm să apreciem valoarea echivalentului cinematografic al uneia dintre paginile de capăt și ale literaturii noastre. Să spunem ce înseamnă romanul lui Sadoveanu în beletristica românească ni se pare superfluu. Ar trebui mai curînd să arătăm că această capodoperă, in care atmosfera baladesca întîlneşte în mod surprinzător tehnica romanului detectiv, este izbitor de cinematografică. Fie şi numai prin „story“-ul ei, unul din acele subiecte „simple şi tari, care pot forma tot aşa de bine cuprinsul unei cărţi de colportaj, dar pot fi in acelaşi timp alimentul epic al unui Dostoievski“ (G. călinescu), intrigă de western, cum mărturisea Mircea Mureşan că i-ar fi spus, după vizionare, la Veneţia, un producător şi in acelaşi timp fascinantă reconstituire a unei civilizaţii de transhumantă, subiect de imensă pulsaţie a naturii şi, in acelaşi timp, clasică enigmă poliţistă. C AlEXEA, cu polifonia ei, şi-a cîştigat un public imens, şi primejdia la care se expun asemenea ecranizări este că nu dispun de un public pasiv, venit să asculte pur şi simplu o poveste. Fiecare spectator îşi confruntă, la cinema, propriul său film Intim, cu cel obiectivat pe ecran, de regizor. De aici probabil, din popularitatea originalului literar se trage şi violenţa cu care unii critici au contestat, încă dinaintea premierei, valoarea versiunii cinematografice, violenţa nu ne sperie, atîta vreme cit este îndreptăţită. Cindva, cu ani în urmă, un front de rară unanimitate in critica noastră cinematografică, sancţionase cu justeţe, ca pe o trivializare, adaptarea lui Mircea Drăgan după Neamul Şoimăreştilor. Trebuie să spunem că nu vedem, aici, locul pentru o comportare analogă! Versiunea lui Mureşan după Baltagul este, probabil, contestabilă, dar nu vădeşte, în nici un caz, gustul dubios care Îndurerase şi înverşunase la vremea „Şoimăreştilor“. Dimpotrivă, Baltagul ni se pare un film la nivelul unor producţii ca Răutăciosul adolescent, Columna sau Apoi s-a născut legenda, adică nivelul superior al anului, care dacă este departe de a ne satisface, rămîne totuşi reprezentativ pentru stadiul pe care il traversează cinematografia noastră. Iată de ce, violenţele faţă de Baltagul ne par arbitrare şi nedrepte. Filmul lui Mircea Mureşan se deschide cu justeţe pe motivul obsesiei, care va însoţi eroina, călăuzind-o spre deznodămint. Fulgurii verzi de imagine se perindă pe retina interioară a femeii, exprimînd creşterea sentimentului către presimţirea cernită, Gheorghiţă al ei trecind apa cea neagră fără de întoarcere. Cineastul se arată pian« im imniHii1 H BALTAGUL adaptare cine-t “matografică de Mircea Murej ■ şan, realizată în coproducţie ro-|| || mâno-italiană. Imaginea: Nicol SeSlan, în distribuție : Margarita®! P Lozano (Vitoria), Folco Lullijjj (Bogza), Constantin Anatol (Daș gvid), Ilarion Ciobanu (Lipan). * HiliWIVKH I 'H 'ETVA, de la început atent cititor al cărții, și pretutindeni este vizibilă strădania lui de a respecta, în detaliu, litera acesteia. Există, în acelaşi timp, secvenţe care apar din marginea romanului, dar în deplină consonanţă cu el, ca de pildă acea impresionantă suită a durării baltagului din pojarul incendiului în strălucirea îngheţului, după cum este impecabil gradat cinematografic episodul descoperirii rămăşiţelor Iul Nechifor: la început coborîrea vertiginoasă în rîpă şi apoi, brusc, împietrirea de groază a aparatului, la strigă*«! flăcăului, pe frîngerea mamei, incomparabil mai elocventă decît ciolanele pe care le va inventaria mai tirziu, cu pedanterie, obiectivul. SPUNEAM că totul e conservat la detaliu, de la semnul pe __care-l dă cucoşul, în debutul filmului, pînă la împleticirea degetelor lui Ghemghiţă, în lanţul cîinelui, la sfîrşit. Şi totuşi, lipseşte de PLAI reu ceva: relieful psihologie. Poate de aceea este filmul atît de îngheţat, atît de neutru, pentru că oamenilor de pe ecran le lipseşte mereu adevărul trăirilor. Să luăm pe Gheorghiţă, de exemplu, care judecat după comportament, după zîmbet, pare un film mai curînd slab de minte, decît necopt, prea tînăr pentru povara care i-a hărăzit-o soarta, precum e in carte. Lipsa de atenţie faţă de psihologia personajului periclitează însuşi sensul sadovenian al deznodămintului. In roman, Vitoria cere să fie slobozit, în toiul praznicului, clinele, pentru că el reprezintă ultima încercare la care a plănuit să-l supună pe criminal. In timp ce Gheorghiţă se încurcă insă, în dezlegarea lanţului, Bogza se năpusteşte asupra-i vrînd să-i smulgă baltagul. Este, pentru feciorul mortului, momentul In care „simţind în el putere mai mare şi mai dreaptă“ îl va lovi, însă numai cu muchea baltagului, cel care-1 va dobori fiind dulăul năpustit in beregată. în filmul lui Mureşan este Gheorghiţă cel carii se prăvăleşte cu baltagul asupra lui Bogza şi-1 culcă la pămînt, în agonie. Ar reieşi că Vitoria şi-a transformat feciorul in unealtă de răzbunare, precum Electra pe Oreste; or eroina lui Sadoveanu se destăinuite clar: „Dac'aş putea să-l lovesc şi eu cu acelaş baltag in locul unde l-a pălit el... Dar asta nu se poate, nici pe Gheorghiţă, care-i încă prost şi copil, nu-l pot pune. Aşa că vreau să-l împung şi să-l tai altfel...“ Cu dovezile, nu cu baltagul, intenţionează Vitoria să-şi doboare duşmanul... ADEVArat că in ce priveşte personajul Vicoriei, Mircea Mureşan a dispus de contribuţia unei interprete atît de înzestrate ca Margarita Lozano care, printr-o coincidenţă de difuzare poate fi urmărită, in aceeaşi rătămină, şi in Viridiana. Cu sprijinul preţios al Eugeniei Bosinceanu, care i-a împrumutat vocea, actriţa spaniolă izbuteşte să găsească tonul just pentru a fi apriga munteancă, pe care Sadoveanu o descrie nu ca pe un zeu orb al răzbunării, ci ca pe o femeie vie şi încă frumoasă. Este, în egală măsură şi meritul operatorului Nicu Stan, care ştie să scoată in valoare, calităţile. Numai că rivna Investigaţiei psihologice a regiei se manifestă adesea exterior, printr-un abuz de gros-planuri care diminuează expresivitatea actriţei. Aşa cum, din strădania de a vizualiza dramatismul situaţiilor, nu rămîne adesea decît vinzoleala continuă a camerei, tremurul care devine, în cele din urmă, obositor privirii fără a sugera mult dorita tensiune.Este de altfel in predilecţia spre şocul vizual, o permanenţă a acestei ecranizări. Intr-unul din momentele cheie ale romanului, cel in care Vitoria descoperă osemintele omului ei, Mureşan o pune pe actriţă să mingile craniul pleşuv, Hamlet feminin contemplînd tigva lui Yorick, şi savurează îndelung cu vădită mulţumire de sine, această scenă „tare“. La Sadoveanu, totul se desfăşoară insă cu maximă discreţie, prin sugerare: „Ingenunchiind cu grabă, ii adună ciolanele şi-i deosebi lucrurile, căpăţîna era spartă de baltag...“ Nimic mai mult! Spectaculosul şi pitorescul l-au îndepărtat pe realizator de la s filonul tragic, după cum tentaţia de a epata prin efecte vizuale i-a distras atenţia de la ansamblu şi de aici abundenţă de sincope, caracterul de dezagregare care i-a fost deja reproşat cineastului şi mai ales, lipsa gradaţiei sentimentului. Baltagul pare, astfel, un film corect şi mediocru, neutru şi ilustrativ aidoma tezei unui elev studios căruia profesorii săi pot să-i dea satisfăcuţi notă maximă, dar care nu va supravieţui catalogului. E util de amintit aici că, iniţial, filmul trebuia să fie făcut de Liviu Ciulei, care a gîndit îndelung asupra ecranizării, pentm ca apoi, din mîna în mină, să ajungă la Mircea Mureșan. Dar pentru a ecraniza o carte de amploarea Baltagului trebuie nu să fii chemat ci să ai chemare pentru ea. Ne pare semnificativ că, întrebat ce reprezintă pentru el filmul, regizorul răspundea deunăzi in „Contemporanul“ : „O şansă, şansa ca eu să fiu cel care să transpun această capodoperă...“. O şansă e puţin; o vocaţie ar fi fost cu totul altceva! Regizorii noştri de film se apropie adesea, de tezaurul literaturii noastre minaţi nu atît de afinităţi intime, cit de amor propriu. Şi asta se simte din plin in productele lor cinematografice, pentru că nimic nu este mai searbăd și mai sterp in artă decît orgoliul creatorului. T. Colranfil E 44 7. În ultimii ani industria bucureşteană a cunoscut o puternică dezvoltare prin darea în folosinţă a noi şi importante obiective. În prezent industria oraşului nostru se caracterizează printr-o complexitate de ramuri, unele dintre ele avînd o pondere hotărîtoare în economia naţională. Cît a reprezentat, anul trecut (în procente), producţia bucureşteană din producţia globală a ţării ? 8. In aceste zile, in Capitală, au avut loc numeroase manifestări prilejuite de aniversarea a 100 de ani de la inaugurarea liniei ferate Bucureşti Filareta Giurgiu. In ziua inaugurării, din gara Filaret au plecat spre Giurgiu, la un interval de un sfert de oră unul de altul, două trenuri. Primul, remorcat de locomotiva „Mihai Bravu" era condus de însuși constructorul liniei, John Trevor Barklay, iar celălalt de un tînăr mecanic român. # Indicați: numele acestuia cît şi denumirea locomotivei care a remarcat cel de al doilea tren. 9. După cum se știe, I.L. Caragiale a condus, într-o vreme, berăria _ „Gambrinus". Intr-una din schiţele sale întîlnim următorul pasaj : —... Adică, vorba vine că n-am sfanț; așa, tot am cîfiva franci... Ard să luăm un aperitiv... cite ceasuri sînt ? — Șapte și zece. — Tocmai bine... Aide, aide spre Episcopie, mi-am dat întîlnire cu nevastă-mea (...) la şapte şi jumătate*. La ce bodegă şi-a dat întîlnire prietenul lui Caragiale și în ce schiţă găsim pasajul de mai sus? 10. Două cunoscute grădini din Bucureşti se întind fiecare pe cite 17 hectare. Care sînt acestea, ce a fost pe locurile lor înainte de înfiinţare şi în ce an a început amenajarea ? 11. La capătul unei largi perspective care se deschide de la Arcul de Triumf către ieşirea din Bucureşti, se află Combinatul poligrafic „Casa Scînteii", grandios edificiu unde îşi au sediul numeroase redacţii şi alte instituţii de cultură şi artă. La ce altitudine faţă de nivelul mării se află temelia clădirii şi ce înălţime atinge turnul principal, inclusiv antena Televiziunii? IS ACEST 10C A ÎISÎ, CASA IS CARE S-A TMUÎ IN MAI 1921 PRIMUL CONGRES Al »«MM COMUNIST Bîh RtmWA 12. Indicați locul unde se află așezată plc ca memoriale reprodusă în imaginea de mai sus. Trimiteţi răspunsurile, împreună cu bonurile ele participare completate, pe adresa: „Informaţia Bucureştiului“, str. Brezoianu nr. 23— 25,Bucureşti, cu menţiunea : Pentru concursul „Cunoaşteţi Bucureştiul ?“ sau denuneţi-le în cutia de scrisori instalată la intrarea în clădirea redatării. Reamintim că răspunsurile, la toate întrebările, se vor trimite în același plic, după încheierea concursului. Sunt întrebări care necesită mai multe răspunsuri. (în aceste cazuri vor fi luate in considerare numai buletinele care indică toate răspunsurile exacte). Răspunsurile nu trebuie însoţite de comentarii sau explicaţii. CONCURSUL „CUNOAŞTEŢI BUCUREŞTIUL?" 1969 BULETIN DE PARTICIPARE Numele Adresa