Informatia Bucureştiului, ianuarie 1970 (Anul 18, nr. 5092-5115)
1970-01-05 / nr. 5092
wmM fiinta * literatură * știința Coordonatele eseului Urmare din pag.I In fond asta ne şi place într-un eseu bine scris : îndrăzneala cu care peregrinează prin cîmpul emoţiilor, vivacitatea, spiritul dialectic. Eseul n-are fatuitatea clasificărilor, respectă toate căutările (fireşte, cit de cit validate, fiindcă apetitul său teoretic nu este de tot imprudent), detestă reţetele, canoanele pretenţioase. Aşa se şi explică frumoasa lui tradiţie în cultura noastră umanistă. Paul Zarifopol, E. Lovinescu, Mihai Ralea, Tudor Vianu, Perpessicius sunt nume care i-au dat strălucire şi i-au precizat disponibilităţile. Acum, de vreme ce suntem edificaţi asupra identităţii sale, putem zice, parafrazîndu-l tot pe Ralea, că eseul întreţine longevitatea artei. Nu atît cu pledoarii magice, cit prin „extensiunea sensurilor nebănuite care dau viaţă şi posteritatea frumosului, printr-un grăunte de fantezie şi prin evidenţierea unor sensuri fecunde şi de variată semnificaţie. Scriind toate acestea, îmi dau seama că totuşi o primejdie există. Zarifopol o impune atenţiei prin chiar cazul său. Este vorba de exagerarea caracterului de relativitate al notaţiei eseistice şi, pînă la un punct, de jocul cu acele consideraţii paradoxale care ne farmecă la Anatole France şi ne descumpănesc la Ortega Y Gasset. însuşirile lui Paul Zarifopol sînt demne de toată stima. Critic remarcabil prin refuzul academismului stagnant, avizat admirator al lui Caragiale, el detestă cultul valorilor „aşezate“. In optica sa, eseul respiră voinţa de a „curaţi“ orizontul de idoli. Insă una e reconsiderarea unor reputaţii (mai ales cînd falsa admiraţie le-a făcut agasante) şi altceva contestarea lor cu orice preţ. La drept vorbind, cui i-ar plăcea să vadă eseul în postură de acid dizolvant, spulberînd în contact cu opere respectabile veneraţia care le înconjoară? Abuzul de aproximări ironice nu e bun, iar eseul iconoclast este parcă mai detestabil cit timp n-are de partea sa nici măcar scuza didacticismului. In schimb, eseul încărcat de sugestii, operînd extrapolări revelatoare găseşte mereu cititori. Opera trăieşte şi datorită lui, luminilor pe care el le proiectează cu un tăcut şi scăpărător orgoliu. Scepticismul lui Zarifopol, poate congenital, nu este totuşi rupt de optica sa anti-foiletonisticâ, de recunoaşterea dificultăţii pe care o implică tentativa de stabilire şi explicare a valorilor, obiectiv căruia eseul a dorit să i se ralieze. Şcoala eseului, în ultimii ani, a reinnodat firele cu tradiţia antebelică, dintr-un impuls organic merituos, însăşi efervescenţa creatoare în toate sferele activităţii sociale — economie, cultură şi artă, ştiinţă, educaţie etc. — solicită intens eseistica, o propulsează pe coordonatele majore ale scrisului. Noile preocupări ale disciplinelor „de graniţă“, cu motivări îndelung controlate şi amendate, reclamă răspunsuri care să fie simultan produsul unei impresii de gust dar şi al reflexivităţii educate. Argumentele meditaţiei pot îmbrăca formulări ştiinţifice, interesul fundamental este acela de a le expune cu fineţe şi a fi încorporate în veşmîntul artei. Eseul a rămas, se ştie, ireductibil ostil scientismului rece şi îngust utilitar. De aceea, el visează la un orizont ideal, prielnic demonstraţiilor. Pe un fond ospitalier, eseul se încarcă cu toate sugestiile umanismului socialist, fiind de o maleabilitate perfect acordată circumstanţelor. Ar fi avantajos să vedem cum rezolvă structura eseului sarcinile cercetării. Unele eseuri semnate de Geo Bogza, Vladimir Streinu, Eugen Jebeleanu, Paul Anghel, Costin Murgescu, Ion Negoiţescu, Mircea Maliţa, certifică promiţător o continuitate spirituală şi voinţa de a studia procesul dezvoltării societăţii noastre socialiste cu mijloace specifice, niciodată aleatorii. Dacă, etimologic, eseul este acea încercare de cuprindere a unui subiect fără a-l epuiza (de unde şi impresia de digresiune abstractă), practic audienţa de astăzi datorează enorm lărgirii de vederi, erudiţiei, forţei de a identifica elegant contribuţii, de a elucida controverse. Structura afectivă a lumii de azi îi preţuieşte spiritul doct şi lucid, perseverenţa ambiţioasă cu care ne introduce în intimităţile creaţiei, ale muncii de zi cu zi. Urmare din pag.I verificare şi de cunoaştere a tendinţelor artei plastice din întreaga ţară, anul acesta vor avea o confruntare cu publicul din Capitală plasticieni din Cluj, Tîrgu Mureş, Timişoara şi Ploieşti, acţiune mai mult decit binevenită, dacă ne gîndim că nu au mai avut loc de mult astfel de „schimburi de experienţă“. De asemenea, în sălile Dalles şi Apollo, devenite în mod obişnuit gazdele unor „grupuri“, vor expune printre primii: Virgil Mărgineanu, Paul Marcovici şi Iszak Martin, mai apoi Catul Bogdan, Brăduţ Covaliu şi Vida Gheza (Dalles), iar la Apollo: Constantin Piliuţă, Aurel Nedel şi Mihai Bantac — pictură —, Constantin Baciu — grafică — şi Constantin Foamete — sculptură. In grup, vor mai prezenta lucrări (sala Magheru) Rodica Pandele şi Vlad Aurel — pictură —, iar la Oneşti, Aspasia Burduja, tapiserie şi Constantin Bulat, ceramică. Printre expoziţiile personale amintim pe cea de pictură a Sabinei Negulescu, apoi pe cea de artă decorativă a Edithei Bercovici (la Galeriile de artă din calea Victoriei 132), timp în care sala Oneşti va găzdui lucrările de pictură ale lui Gh. vînâtoru. Tot în primele luni ale anului, sala Dalles va reuni mai multe dintre tablourile lui Ștefan Constantinescu. PLASTICIENI ROMANI EXPUN IN STRĂINĂTATE ANU PLASTIC L 70 Italia. Expoziţia internaţională de carte „Lenin“ (U.R.S.S.), Expoziţia de gravură alb-negru de la Lugano (Elveţia), sau Bienala de gravură de la Tokio, fie că este vorba de expoziţii retrospective Cu lucrări ale unor mari personalităţi (expoziţiile „Ion Ţuculescu“ ce se va deschide in Austria, „N. Grigorescu“ în Danemarca, Norvegia şi Suedia) sau expoziţii de grup (I. Pacea, Ovidiu Maitec, Vicenţiu Grigorescu şi Vladimir Şetran, în Suedia, I. Bitzan, I. Pacea, Nicodim şi Gh. Apostu în Olanda şi R.F. a Germaniei), expoziţii de artă (în U.R.S.S., Cehoslovacia, S.U.A., Canada) sau de icoane pe sticlă (R.D.G. şi Berlinul occidental) etc. o bogată şi variată prezenţă peste hotare vine să demonstreze prezenţa artei noastre, precum şi interesul pe care îl manifestă faţă de noi ţări cu bogate tradiţii culturale. INVITAŢI DE PESTE HOTARE La fel de primitor va fi Bucureştiul faţă de artiştii din alte ţări, schimbul şi circuitul artei făcîndu-se, astfel, într-un mod apreciabil. Peste 30 de expoziţii de acest fel îşi vor putea primi vizitatorii încă din primele zile ale anului. Mesageri ai artei plastice din U.R.S.S., Polonia, Iugoslavia, Franţa, Italia, Ungaria, Cehoslovacia, Albania, Columbia sau Africa Centrală îşi vor da întîlnire în sălile de expoziţii aducînd pînă aici gînduri şi preocupări tematice şi stilistice mai mult sau mai puţin tangente cu ale artiştilor noştri. Este greu să dăm doar cîteva exemple, dar nevoia ne obligă : vom putea vizita Expoziţia de artă plastică din U.R.S.S., cea de artă plastică din R.P. Polonă, pe cea de grafică din R.P. Albania, Expoziţia de artă din R.F. a Germaniei, Expoziţia de sculptură africană, Expoziţia de carte „Pierre Larousse“ şi foarte multe altele individuale (Henning Pedersen (Danemarca), Ioana Celibidache (Suedia) precum şi Expoziţia retrospectivă „Constantin Brâncuşi“, cu lucrări aflate în muzeele din S.U.A. şi Franţa. Dantele, flori presate Si un pahar de şampanie Teatrul Giuleşti: „GEAMANDURA" de Tudor Muşatescu Pentru a doua oară in această stagiune (în care, pînă acum ne-a oferit exclusiv premiere din dramaturgia originală), Teatrul Giuleşti optează pentru un text scris cu aproximativ trei decenii în urmă. A fost, mai întii, Comedia zorilor de Mircea Ştefănescu. Urmează Geamandura lui Tudor Muşatescu. Afinităţile celor două comedii sunt evidente : apropieri de ton, de atmosferă, de puls al sentimentelor, de tipologie. Dar dacă piesele se împacă de minune, ca rude bune, ca vechi amici de-o vîrstă, spectacolele se află la antipod. Ca experienţă artistică, mi se pare foarte interesant ca una şi aceeaşi scenă să găzduiască două montări atît de deosebite ale unor texte atît de asemănătoare. Cu atît mai mult cu cit dincolo de contrastele de expresie, spectacolele converg subteran, în tentativa ambiţioasă de a demonstra longevitatea unui capitol de dramaturgie românească, pe care Geamandura 11 reprezintă în aceeaşi măsură ca şi Comedia zorilor. Tinzîni să ajungă în acelaşi punct, regizorii au ales însă căi de acces opuse. Eugenia Ionescu încearcă să ne apropie Comedia zorilor demontînd-o şi construind din materialul ei o metaforă modernă despre dificultăţile realei intîlniri a oamenilor. Geta Vlad nu constrînge piesa să vină către public, ci-şi invită publicul in ambianta piesei. O face cu gesturi calme, de amfitrioană ospitalieră. Ne introduce în lumea eroilor Geamandurii — in această lume visătoare ca portretele bunicilor, fragilă ca dantelele despăturite din sertarele cu amintiri de bal — ne anesteziază cu parfumul lor de levăntică, ne strecoară în suflet (cu îndemînarea cu care ne-ar vîrî-o pe furiş în buzunar) nu ştiu ce înduioşare pentru nălucile alburii care traversează piesa, nu ştiu ce nostalgie la paloarea de flori presate a surisului ei. Apoi, un Silviu Stănculescu mai mobil ca de obicei, mai cald — un Silviu Stănculescu ce-şi subminează, cu o fermecătoare ironie, prestanţa statuară. Paul Ioachim şi Dan Tufaru îşi dau mina într-un duo ce aliniază — de fapt — nu două personaje deosebite, ci două variante ale unuia şi aceluiaşi personaj : bărbatul timid şi romanţios, îndrăgostitul fără speranţă. Dan Tufaru insistă savuros pe accentele comice. Paul Ioachim se drapează în falduri de tristeţe şi mister. Ştefan Mihăilescu-Brăila convine la tonalitatea generală a spectacolului cu o ingenuitate mimată cochet. S-ar putea ca, în actul II, anumite stridenţe de linie şi de culoare din decorul Sandei Muşatescu să ne trezească pentru o clipă spiritul critic. S-ar putea să băgăm de seamă, in această străfulgerare de luciditate, că Geamandura e o povestioară banală, cu o femeie care încearcă — dar nu izbuteşte — să^ se sinucidă, aruncin«a»* oo în valuri, şi cu patru bărbaţi care, indragostindu-se pe loc de enigmatica sirenă în rochie de seară, se sacrifică în felurite chipuri. O comedie — la urma urmei — subţirică şi convenţională. Dar, cu siguranţă, Geamandura n-a fost scrisă pentru confruntări severe, iar Teatrul Giuleşti, dăruindu-ne premiera la hotarul dintre un an şi celălalt, o ridică spre noi ca pe un pahar de şampanie, într-un gest amical pe care nu se cade să-l refuzi. Să lăsăm aşadar lupa deoparte, să ciocnim paharul şi să răspundem din toată inima : „La mulţi ani !“ Adriana Rotaru replicilor. Călcăm moale, în vîrful picioarelor, şi amfitrioana noastră păşeşte la fel, cu grijă, să nu răstoarne, cumva, vreun bibelou de pe policioara lui prăfuită. Păşeşte atît de precaut, atît de tainic, incit, de la o vreme, ni se pare că am rămas singuri, că nu suntem conduşi, ci că ne căutăm noi înşine drumul în acest desuet muzeu sentimental. .. Descoperim, mai întii, intr-insul chipul de păpuşă blondă al Ilenei Cernat, graţia ei de figurină de ceară, mişcările — de aripi de lebădă — ale braţelor ei lungi, armonia trupului ei in dans, transparenţa Sirena blondă (Ileana Cernat) şi alesul ei (Silviu Stănculescu) sunt fericiţi împreună, dar finalul ne rezervă totuşi — pe lingă o melodie ciitată la muzicuţă — şi cîteva suspine trecătoare... LA OPERĂ DRUMURI SPRE MOZART Prezenţa la pupitrul Operei române a unui oaspete de peste hotare, dirijorul american Peter Paul Fuchs, ne-a îndemnat să urmărim aseară spectacolul „Răpirea din serai“, una din realizările mai vechi ale primei noastre scene lirice. Dind aşadar dirijorului ce este „ dirijorului, să consemnăm piuaia statului Louisiana) — totodată deţinător al catedrei de dirijat la Universitatea din aceeaşi localitate —, muzica lui Mozart şi-a dezvăluit din plin virtuţile stenice. Justeţea tempilor adoptaţi, precizia indicaţiilor, îmbinarea fericită a respectului faţă de textul muzical cu o anumită libertate acordată cîntăreţilor în limitele admise de partitură. — iată principalele merite ale lui Peter Paul Fuchs, explicabile înainte de toate prin formaţia sa profesională, obţinută la Viena, centrul necontestat al tradiţiei mozartiene. Reîntâlnirea, după o lungă „pauză“, cu spectacolul „Răpirea din serai“ ne-a prilejuit însă şi o satisfacţie de altă natură, legată de noua formă în care se prezintă astăzi distribuţia. Cu excepţia lui Valentin Teodorian (Belmonte) şi a lui Valentin Loghin (Osmin), care susţin în continuare rolurile create anterior, pe scenă au evoluat cîteva din elementele tinere, incluse mai recent în cornul solistic al Operei române. Din mijlocul lor s-a relevat cu precădere Elena Simionescu, în dificilul rol de soprană dramatică de coloratură al Constanţei, realizat cu o prestanţă scenică, o siguranţă a tehnicii vocale şi o nobleţe a cîntului care o recomandă ca unul din cadrele de bază ale tinerei generaţii de artişti lirici. Alături de Valentin Teodorian — ca întotdeauna cuceritor prin sinceritatea expresiei şi muzicalitatea frazării —, Elena Simionescu a dovedit însuşirea în profunzime a stilului mozartian, constatare îmbucurătoare în condiţiile în care majoritatea cîntăreţilor noştri de operă îşi limitează afinităţile la Verdi şi Puccini. Un cuplu tineresc atractiv a fost şi acela alcătuit din Silvia Voinea (Blonda) — soprană de coloratură cu o bună formaţie tehnică, agreabilă ca apariţie scenică, dar cu un insuficient autocontrol al mişcărilor şi mai ales cu o dicţiune greu inteligibilă în pasajele vorbite — şi Vasile Moldoveanu (Pedrillo), stăreţ înzestrat cu promiţătoare calităţi actoriceşti şi cu o voce plăcută de tenor liric, dar aflat pe alocuri — mai ales în aria din actul al II-lea — în dificultate relativ la cerinţele stilistice ale muzicii lui Mozart (dar, oare, îi îndrumă cineva pe tinerii solişti ai Operei în această privinţă?). Cit despre rolul, exclusiv vorbit, al lui Selim Paşa, interpretat de balerinul Mihail Soroţchi, n-ar fi preferabilă încredinţarea lui unui actor de teatru, oricum mai calificat în rostirea unor replici decit un dansator ? E. Elian Elena Simionescu şi Valentin Teodorian ARTIŞTI ROMÂNI INTR-UN SPECTACOL INTERNAŢIONAL CEAIKOVSKI BERLINUL OCCIDENTAL (prin telefon). — Filarmonica din Berlinul Occidental a inaugurat aseară noul an cu un spectacol internaţional Ceaikovski, in cadrul căruia au evoluat cuplurile de balerini Elena Dacian şi Sergiu Ştefanski, de la Opera Română din Bucureşti, Heidi Högl şi Heinz Rosi, de la Opera din München, Petra Westermann şi Harry Jung, de la Teatrul de operă din Wiesbaden. Artiştii români au prezentat fragmente din „Lacul lebedelor“, „Frumoasa din pădurea adormită" şi „Spărgătorul de nuci". Spectacolul, dirijat de George Singer (Tel Aviv), s-a bucurat de un deosebit succes. . Cercetarea ştiinţifică medicală Urmare din par cetate în domeniul medicinei pentru anul acesta, Academia de ştiinţe medicale, institutele subordonate, au ţinut seama de factorii amintiţi, precum şi de stadiul actual al stării de sănătate, de cerinţele asistenţei medicale din ţara noastră. — Care sunt direcţiile, problemele majore asupra cărora işi vor concentra atenţia cercetătorii ? — Problemele majore au fost cuprinse într-un program prioritar al cercetării ştiinţifice medicale pe care Academia noastră l-a întocmit şi difuzat institutelor de specialitate. Pe baza direcţiilor prioritare recomandate, institutele şi-au întocmit propriile programe de cercetare. Voi aminti cîteva dintre obiectivele deosebite propuse : fundamentarea ştiinţifică a măsurilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu de viaţă şi de muncă ; prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile (se referă şi la prepararea de noi vaccinuri şi seruri imune precum şi a unor produse biologice de diagnostic) ; ocrotirea mamei şi a copilului (pneumopatii acute, boli digestive, afecţiuni virale, neuropsihiatrie infantilă, alimentaţia raţională etc.) ; prevenirea şi combaterea bolilor cronice şi degenerative (cardiovasculare, diabet zaharat şi obezitate etc.). O atenţie deosebită se va acorda grupei de boli denumite „ale civilizaţiei moderne“. In cadrul acestui capitol vor fi studiate problemele metodologiei, cercetării epidemiologice în domeniul bolilor netransmisibile. Este vorba de elaborarea unor metode cu largă aplicabilitate pentru studiul cauzelor unor boli cum sunt : cancerul, îmbătrînirea precoce, bolile cerebro-vasculare, bolile psihice etc. Menţionez, de asemenea, preocupările privind fundamentarea teoretică şi practică în domeniul grefelor şi transplantelor de ţesuturi şi organe. In stomatologie cercetările vor fi axate pe profilaxia cariei dentare iar în farmacologie spre obţinerea de noi medicamente şi ameliorarea celor existente. în concluzie, după cum s-a văzut şi din exemplele enumerate, orientarea cercetării a fost făcută spre teme cu rezultate care să contribuie nemijlocit la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei. Urmărim ca cercetările iniţiate să fie finalizate intr-o perioadă de timp cit mai scurtă, pentru a putea fi aplicate cit mai repede în practica medicală, deci să fie valorificate din plin. Dedicaţie Urmpre din pagi dv., că li se cuvine, acum, un „mulţumesc"’ cald, aşa cum, poate, nu il rostim nici atunci cină îl merită... Si iarăşi, odihna ne-a fost asigurată prin activitatea modestă, dar indispensabilă, a miilor de salariaţi din transportul in comun. Oh, ştiu, ca şi dv., că uneori, in acest domeniu lucrurile nu s-au desfăşurat „ca pe roate", adevăr pe care il cunosc şi tovarăşii din această mare întreprindere bucureşteană — de la director general şi pînă la ultimul manipulant. Şi totuşi... Să ne gindim că, in zilele noastre de răgaz, la nişte ore bină mulţi dintre noi nici nu se culcaseră încă, lucrătorii I.T.B.-ului luau de la cap o zi de muncă... Şi cite alte asemenea activităţi, de largă utilitate cetăţenească, nu ne-a creat acea ambianţă unică, în care am sărbătorit, cu stenici voioşie, începutul de an ! Şi ne gîndim la brutari, la poştaşii care au transportat chintale de felicitări, să ne gindim la acele servicii de care ne amintim doar cînd avem nevoie —o fi evident mai bine să nu avem niciodată nevoie de ele — aţi înţeles că e vorba da Salvare şi de Pompieri, să ne gindim că acest pretenţios organism care este un mare oraş, are nevoie de sute de asemenea mecanisme şi că fiecare dintre ele presupune o anume răspundere, circumscrisă unor profesii, adică unor oameni. Sigur, nu am fost scutiţi, nici în aceste zile, de anumite „minusuri“ organizatorice,ici s-a defectat o maşină, din care cauză, intr-un întreg cartier, laptele a sosit cu intîrziere ; colo, s-au semnalat dereglări in activitatea unor autovehicule, deşi, la acest început de an, natura a „protejat" I.T.B.-Ul, surprinzător de multe farmacii in inventar, cînd şi aşa ele au funcţionat prin rotaţie, aglomerări in Gara de Nord — şi nu toate din motive obiective. Dar aceste lipsuri — pe care le dorim in întregime înlăturate — n-au putut impieta asupra efortului real şi continuu depus de mii de bucureşteni, in zilele sărbătorii de an nou. ...O recapitulare este prin ea însăşi incompletă, şi — mai curind sau mai tirziu — intervine impersonalul „etc.". Aş vrea, cu ajutorul fiecăruia dintre dv., să însufleţesc acest „etc“, adică să mulţumim, laolaltă, tuturor celor care au muncit pentru odihna noastră. ••• Avatarurile superproducţiei In aprecierea unei superproducţii de tipul Bătăliei pentru Roma, înţelept este să pleci de la condiţia precară a genului, ştii dinainte că istoria va fi numai un pretext de mare spectacol, şi nu un stimul spre meditaţie, după cum prevezi că, adesea, adevărul faptelor va fi sacrificat necesităţilor romanţării. Nu, atît incorectitudinile ce detaliu vor f* insă cele care, în cazul filmului lui Robert Siodmak, vor stîrni rezervele noastre, cu o anume viziune aberantă, prin părtinire, a evenimentelor înscrise în cronici. Plasindu-ne într-o epocă crucială pentru cristalizarea Europei medievale — asedierea de către Vizigoţi a Romei Indecadenţă — filmul preia dintr-un roman de Felix Dahn o anecdotică pe cit de abundentă, pe atît de stufoasă, care ar putea fi, în esenţă, redusă la istoria Intrigilor ţesute, între Constantinopole şi Ravenna, de către prefectul roman Cethegus, pentru a arunca Bizanţul împotriva statului întemeiat de Teodoric cel Mare. Autorii filmului cred a descoperi aici două morale opuse : una războinică dar, în fond, bărbătească din partea năvălitorilor şi alta, viciată de ambiguitate şi diplomaţie vicleană, a Intriganţilor de la Roma. Virtuţile şi viciile se văd astfel distribuite univoc şi definitiv. Vizigoţii vor fi, pînă la unul, simpatici şi cinstiţi, creduli, poate, dar bravi, singurul punct slab al taberei lor râmînînd... femeile, care sînt certăreţe şi răzbunătoare. (Poate de asta îşi îngăduie prinţul Totila să prefere o romană !). In ce i priveşte pe bărbaţi, însă, ei nu urmăresc decît pacea, nu doresc decît Roma, nimic mai mult ! De altfel, s-ar putea, judecind după idilicele imagini ale filmului, că locuitorii cetăţii lui Romulus şi Remus nici nu tînjesc după altceva decît după ocupaţia năvălitorilor de peste mări şi ţări. Pentru ca să te încredinţezi de asta, ajunge să vezi cum se mai zbenguie poporul Romei, fericit că au revenit vizigoţii în cetate, cu cîte dulci făgăduinţe le zîmbesc cuceritorilor fecioarele Cetăţii Eterne. Numai încăpăţînatul Cethegus nu se astîmpărâ şi încearcă să aprindă pîrjolul războiului, nu se resemnează cu o pace aflatâ sub jugul cotropitorilor... Astfel tema eternă şi universală a luptei pentru neatîrnare, împotriva dreptului celui mai tare se vede — surprinzător! — întoarsă pe dos și prezentată în datele ei cele mai flagrant inverse. D.l. Suchianu contestă, întemeiat pe datele istoriei, identitatea eroilor din filmul lui Siodmak. Dar aici denaturarea Incomensurabil mai profundă, e de ordin moral. Şi ultima imagine care-i înfăţişează pe ghinioniştii cuceritori, părăsind cu atîta nostalgie rodnicul pămînt al Peninsulei, ne şi arată cît de puţin s-au străduit autorii acestei superproducţii să înţeleagă ceva din sensurile perene ale istoriei. Dacă totuşi filmul lui Siodmak ne pare interesant, e — paradoxal ! — fiindcă ne conferă o măsură a posibilităţilor studioului nostru cinema- Bătălia pentru Roma smiimnmL nimiiiimi. Producţie C.C.C. Filmkunst şş cu colaborarea Casei de filme — „Bucureşti“. Regia : Robert Slod- £ mak. imaginea : Richard Angst. = Distribuţia : Orson Welles (Jus- == tintán), Sylva Koscina (Theodo- — ra), Laurence Harvey (Cethegus), £ Florin Piersic (Witichis), Robert Hoffman (Totila), Ion Dichiseanu = (Furlus), Michael Dunn (Narses) = etc. etc. e Timmiiiiiiii inmiinmi!« tografic. Observăm astfel, cu justificată satisfacţie, cît de indiscutabil superior în nivel artistic şi idei, se plasează Dacii, în comparaţie cu această ambiţioasă producţie dirijată de un experimentat meşteşugar care a activat cîteva decenii la Hollywood, în Franţa ca şi In alte ţări. Tot astfel, într-o distribuţie din care au făcut Parte Orson Welles, Koscina, Laurence Harvey. In care Michael Dunn înscrie probabil cel mai pitoresc rol din cariera să, Florin Piersic al nostru este, din nou, confirmat ca un excelent actor de cinema, una din norocoasele apariţii atit de rare asupra cărora timpul parcă nici nu-şi lasă amprenta. E adevărat că Piersic a beneficiat şi de şansa unul rol puternic şi veridic, Intruchipînd un războinic care găseşte In el tăria de a rămîne uman, dar am simţit mereu ou cită inteligenţă şi-ă îmbogăţit personajul pentru a-1 impune. Deosebit de Instructivă mi-a mai părut comportarea, cu totul economicoasă, a regizorului faţă de scenografie. Nu cred că are dreptate vocea care — Intre alte observaţii cu totul fundamentate — reproşa, Intr-o cronică, faptul că regizorul şi-a permis să plaseze o stradă a Romei prin colonada Ateneului, salonul lui Narses în rotonda aceleiaşi clădiri bucureştene, reşedinţa Teodorei la Mogoşoaia sau insula Bolzena la Snagov. Pentru spectatorii din partea locului, este posibil ca decorul — o dată recunoscut — să-şi piardă veracitatea. Dar o superproducţie are ca destinaţie zeci de milioane de oameni din toată lumeai dacă ei vor crede in autenticitatea cadrului de opulenţă a lui Narses atunci,zglicenţa* regizorului e justificată. Este un exemplu de reţinut, mai ales într-o cinematografie ca a noastră, care nu vădeşte Întotdeauna cultul economiilor esenţiale (1 In cadrul căreia un regizor capricios nu pregetă, dacă are chef, să arunce un milion şi mai bine pentru a muta o sondă veritabilă de la locul ei de foraj, Intr-un alt peisaj, numai pentru că i se pare mal... |ls 1... T. Caranfil Cadru din film teatru RECITAL DE PIAN LIANA ŞERBESCU — sala mică a Palatului, ora 20. TRAVESTI (Marcela Rusu, Const. Bărbutescu, N. Brancomir) — Teatrul naţional „I.I. Caragiale“, sala Studio, tel. 15.15.53, ora 19.30. Preţul (Doina Tuţescu, Ion Marinescu, Tudorel Popa, Ionescu Gion) Teatrul Mic, tel. 15.65.88, ora 20. NU TE LASA, STROE — Teatrul satiric-muzical „C. Tănase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. PREMIERE AVENTURI ÎN ONTARIO — Republica (11.03.72) — 13.30, 16, 18.30. 21. PACATUL DRAGOSTEI — Sala Palatului (15.73.72) — 17.15, 20.15. RECONSTITUIREA — Luceafărul (15.87.67) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.45. ★ BALADA PENTRU MARIUCA — Lira (31.71.71) - 15.30, ÎS. ... _ J RĂZBOIUL DOMNIŢELOR — Giuleşti (17.55.46) — 15.30, 18, 20.30. Progresul (23.94.10) — 15.30, 18, 30.30. BALTAGUL — Moşilor (13.52.7) — 15.30, 18, 20.30. CĂLDURĂ — Rahova (13.91.00) — 1*. BATALIA PENTRU ROMA — Patria (11.86.25) — 9.30, 13, 16.30, 20; București (15.61.54) — 9, 12.30, 16.30, 20; Melodia (12.06.88) — 9.30, 13, 16.30, 20; Modern (23.71.01) — 9.30, 13, 16.30, 20. PRIETENI FARA GRAI — Republica (11.03.72) — 9, 11.15; Doina (16.35.33) — 11.30 — 16 in continuare, 18.15, 20.30; Excelsior (18.10.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. ÎNTR-O SEARA UN TREN — Capitol (16.29.17) — 9.15, 11.30, 14, 16.15, 18.45, îl. TAINA LEULUI — Festival (15.63.84) — 8.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21; Favorit (Drumul Taberei) — io, ll, U.SO, 18, 20.30. VALEA PĂPUȘILOR — Victoria (16.28.79) — 8.45, 11.45, 14.45, 17.45, 20.45. Gloria (22.44.01) — 9.30, 12, 14.30, 17, 19.30. LA EST DE EDEN — Central (14.12.24) — 9.30, 11.45, 14, 18.15, 18.30, 20.45. BAIETH DIN STRADA PAL — Lumina (16.23.35) — 9.15 — 15.45 In continuare, 18.45, 20.45. PROGRAM DE FILME DOCUMENTARE — Timpuri Noi (15.61.10) — 9 — 21 în continuare. BĂIEȚII IN HAINE DE PIELE - Feroviar (16.22.73) — 9.30, 11, 13.30, 16, 18.30, 21; Flamura (23.07.40) — 9, 11,15, 13.30, 16, 18.19 86.30. WINNETOU IN VALEA MORŢI - Griviţa (17.08.58) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.80; Volga (11.91.26) — 9—16 in continuare, 18.15, 20.30; Tomis (21.49.46) — 9.15, 15, 17.30, 20.15. FRAŢII KARAMAZOV — înfrăţirea Intre popoare (17.31.64) — 15.30, 18. BERU Şl COMISARUL SAN ANTONIO — Buzeşti (15.62.79) — 15.30, 18. GALILEO GALILEI — Buzești (15.62.79) — 20.30. FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ — Popular (35.15.17) — 15.30, 18, 20.30 ; Dacia (16.26.10) — 8—20.30 în continuare. VA PLACE BRAHMS 7 — Bucegi (17.05.47) — 9. 11.15, 13.30, 15.45, 18, 20.30; Rahova“ (23.91.00) — 15.30. LUPII ALBI — Unirea (17.10.21) -15.30, 18. ANUL TRECUT LA MARIENBAD — Unirea (17.10.21) — 20.30. SA TRĂIM PINA LUNI — Lira (31.71.71) — 20.15. LA RĂZBOI, CA LA RĂZBOI — Drumul Sării (31.28.13) — 15. 17.30, 20 . Arta (21.31.86) — 9.30 — 15.30 în continuare, 18.15, 20.15. COMEDIANȚII - ambele serii — Ferentari (23.17.60) — 15.30, 19. IN IMPARATIA LEULUI DE ARGINT — Cotroceni (13.62.56) — 15.30, 18. Vitan (21.39.82) — 16.30, 18, 20.15. ULTIMA LUNA DE TOAMNA - Cotroceni (13.62.56) — 20.30. CORABIA NEBUNILOR — Pacea (31.32.62) — 15.30, 19. MINA CU BRILIANTE — Cringasi (17.38.81) — 15.30, 18, 20.30. BLOW-UP — Floreasca (33.29.71) — 9 30, 12, 15, 18, 20.30. FRAGII SĂLBĂTICI — Viitorul (11.48.03) — 15.30, 18, 20.30. IUBIREA, STRICT OPRITA — Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15, 20.30. MY FAIR LADY — Miorita (14.27.11) — 9, 12.30, 16.15, 19.45. NOAPTEA GENERALILOR — Munca (21.50.97) — 16, 18, 20. NOILE AVENTURI ALE RĂZBUNĂTORILOR - Cosmos (35.19.15) — 15.30, 18. 20.30. OMUL, ORGOLIUL, VENDETTA — Flacăra (21.36.40) — 15 30. 18, 20.30. ROATA VIEȚII — Cinemateca (sala Unioh) (13.49.04) — 10, 12, 14. (Urmare din pag. 1) exprimă ritm alert, condiţie prioritară a propulsării. Vom da un exploatare T40 noi obiective. Vom deschide fronturile eltör »0... Deschidem noi orizonturi de responsabilitate civică. Acesta-i nucleul solar esenţial care va genera, va hotărî amplitudinea tuturor satisfacţiilor, bucuriilor. In acest punct nodal, de convertire a inteligenţei, a hărniciei, a aspiraţiilor şi marilor noastre iubiri se întîlnesc eforturile tuturor, unite trainic în gîndul vibrant , de a ridica România la treapta de înălţare pe care l-o preciza „prin secoli* poetul profet. Arcul de convergență al acestor cutezanţe adună, ca un uriaş şi fan- Densitatea clipei tastic magnet selectiv tot ce înseamnă idee nouă, spirit şi climat inedit, dăruire şi pasiune, perceperea fenomenelor noi din viaţa ţării, crezul neclintit în mai bine logodit cu dorinţa, cu fermitatea de a acţiona cu toată capacitatea pentru apropierea clipei de maturitate a acestui mai bine. Cum vom fi la sfirşitul Iulii ? Vom fi mai bogaţi, mai înţelepţi şi poate un pic mai bătrîni. Dar pînă atunci mai sînt trei sute şasezeci de zile. Faptele noastre au şi început să subscrie la noua biografie, ’70 debutează cu un spor de conştiinţă şi durabilitate a perspectivei. Cunoaştem plinătatea zilelor lui. Cunoaştem fiecare motiv de bucurie viitoare, pentru că ştim să ne evaluăm puterea, forţele. Sîntem lucizi, încrezători, demni. Nădejdile de azi le îngemănăm cu cele de mîine şi ştim exact că „şarjele“ de bucurie, de progres în viaţa ţării, deci şi a noastră, au ca formă a blindajului virtuţile, vocaţia noastră de constructori al prezentului şi viitorului socialist al ţării. Dimensiunile devenirii noastre sunt dimensiunile devenirii patriei. Aceasta-i de fapt configuraţia noului an pe care-l începem cu bucuria unei tinereţi perpetui. Cum vom fi la sfîrşitul Iul ? Mai bogaţi ! Mai Înţelepţi ! Mai TINERI ! Tinereţea dată de faptele emoţionante, demne de cronica nouă la care scriem lntîile ei file. 18.00 Deschiderea emisiunii. Consultaţii tehnice. 18.20 SEMNE BUNE ANULARE. Festival republican al liceelor de muzică şi coregrafie. 18.50 Moment folcloric cu Ioana Cristea şi Emil Gavriş. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 Valsuri şi prelucrări de folclor în interpretarea fanfarei din Tecuci. 19.30 Arte frumoase. Vernisajul expoziţiei pictoriţei LUChi Passarelli Galaction. 19.45 „Intrarea interzisă“. Reportaj la Muzeul oraşului Bucureşti. 20.00 Start In economie. 20.15 Anunţuri — publicitate. 20.20 Roman foileton , Bîlciul deşertăciunilor (V). Ultimul episod. 21.05 între metronom și cronometru — emisiune concurs. 22.05 Agenda politică. 22.15 Telejurnalul de noapte. 22.35 Muzică uşoară cu Alain. Barriere. 22.50 „Scena“ emisiune de actualitate și critică teatrală. Avan premiere 1970. 23.20 închiderea emisiunii.