Informatia Bucureştiului, septembrie 1970 (Anul 18, nr. 5294-5319)

1970-09-21 / nr. 5311

Concursul şi Festivalul international­­ „GEORGE ENESCU“ ■ ■ Consemnînd, la începutul lunii iulie, cele două concerte ale Filar­monicii „George Enescu“ Susţinute sub conducerea şefului de orchestră american George Byrd şi reunite sub titulatura gen­erală „Jazul în muzica simfonică“, remarcam că, de la primul lor contact, dirijorul oas­­­­pete şi instrumen­tiştii­ primei noas- t tre formaţii sim­­­fonice au stabilit între ei acea am­bianţă de încre­dere şi stimă re­ciprocă ce condi­ţionează ţinuta ridicată a unui concert. Iată că, printr-un concurs neaşteptat de împrejurări — provo­cat de absenţa fortuită a dirijoru­lui Wolfgang Sawallisch de la con­certele programate în cadrul Festi­valului — s-a ajuns la o nouă întîl­­nire a lui George Byrd cu orches­­­tranţii Filarmonicii. Este un prilej­­ de întărire a primei noastre im­presii, cu atît mai semnificativă, cu cît, de această dată, programul­­ a cuprins lucrări pretenţioase ale repertoriului simfonic consacrat, în măsură să permită definirea clară a personalităţii unui muzician-diri­­jor. De la început, o surpriză , deşi prea puţin familiarizat cu proble­matica creaţiei lui Enescu, George Byrd a sesizat cu o remarcabilă acuitate expresia spiritualizată ce­rută de partitura Suitei I pentru orchestră, începînd cu intonaţiile dornite, de o simplitate redusă la esenţă, ale Preludiului la unison, şi pînă la atmosfera de eroică în­cleştare a Finalului, Suita a fost parcursă cu o nedezminţită înţele­gere a universului sonor enescian. !!!: O execuţie avîntată a Simfoniei a II-a de Brahms, cu unele accen­te zvîcnite, dar în ansamblu cu o concepţie bine conturată a opoziţii­lor dramatice, a demonstrat apoi afinitatea dirijorului cu marele re­pertoriu simfonic al romantismului tîrziu. Solist, în Concertul de violoncel de Dvorak, a fost Radu Aldulescu, mereu impresionant prin radiaţia intensă a cîntului său, depănînd cu nobleţe, distincţie şi căldură expre­sivă, firul simplu şi direct al liris­mului dvorakian, cu inflexiunile sale de „negru spiritual“ şi de vechi melodii din Boemia. Aseară, cu ocazia repetării con­certului, ni s-a oferit agreabila sur­priză a prezenţei solistice a vesti­tului flautist Jean-Pierre Rampal — în locul lui Valentin Gheorghiu, devenit indisponibil în ultimul moment -1­, într-una din paginile de bază ale repertoriului său, Con­certul nr. 1 în Sol major de Mozart. Ca şi la recital, Rampal ne-a cap­tivat prin interpretarea sa, în a­­celaşi timp, strălucitoare şi poeti­că, valorificată într-o lucrare plină de graţie şi eleganţă. Dincolo de asemenea calităţi fundamentale cum sînt suflul, tehnica, precizia ritmi­că, Rampal posedă acel gust artis­tic desăvîrşit, datorită căruia pre­zenţa sa pe podiumul de concert echivalează întotdeauna cu o săr­bătoare a artei muzicale. Aşa a fost şi aseară, în fermecătorul Con­cert care a prilejuit deopotrivă triumful lui Mozart și al lui Rampal. E. Elian uții BURD-AIDULESCU-RAMPAL BALETUL DIN LENINGRAD QUOD ERAT DEMONSTRANDUM... D­UPĂ SUCCESUL crescînd al prime­lor două spectacole, seara de re­cital încununează un turneu de prestigiu, prezenţă de prim ordin a a­­cestui Festival „George Enescu“. Veni­sem la recitalul de selecţiuni coregrafice, cu sentimentul reîntîlnirii unor inter­preţi a căror cunoştinţă depăşise fazele surprizelor. Desigur, de la lectura pro­gramului, înţelesesem că vom asista la o demonstraţie completă a forţelor artistice ale dansului leningrădean. Şi intr-adevăr, demonstraţia măiestriei a strălucit prin valoarea unei tradiţii vii, creatoare. Nu­me ilustre de dansatori „stele“ ne-au oferit ceea ce se poate realiza mai bine într-o paradă caleidoscopică de stiluri şi maniere ale dansului. Clasicul şi dan­sul de caracter, pantomima şi plastica de expresie se îmbină într-un tot de firească eleganţă, îmbrăcînd nuanţa sim­bolică a unui mare talent colectiv. „Chopiniana“, suită coregrafică des­prinsă din albumul ilustrat al dicţiona­rului de dans clasic, s-a desfăşurat în limitele unei formule în care persona­litatea lui Fokin predomină. Reîntilni­­rea cu Gabriela Komieva şi Serghei Vi­kulov, învăluiţi în vaporoasele volute ale grupului de dansatoare, nu este lip­sită de un fior romantic cehovian. O revelaţie, pentru cei care încă nu o cunoşteau, a fost Alia Sizova, solista dramaticei pantomine „Simfonia Lenin­gradului”, imn închinat eroismului. Pa­tetic, dar justificat muzical de tensiunea partiturii lui Şostakovici, tabloul dă o replică expresionistă, cu secvenţe puter­nic conturate, elegiei chopiniene. Dar, după aproape două ore de spectacol de abia începea „parada“ vedetelor. Irina Kolpakova şi Vladen Semenov, cuplul fragmentului din „Spărgătorul de nuci“, reiterează succesul din „Giselle“, în compania unui fastuos grup de prinţi şi prinţese descinşi din basmele de de­mult. Insolită, apariţia în continuare a unei „Baba Yaga“ (muzica­ de Musorgski) transpune această atmosferă de basm in lumea fantasticului, Viktor Fedotov explorînd cu virtuozitate dimensiuni spa­ţiale irealizabile parcă. De altfel, acest spaţiu scenic apare, de la un solist la altul, un material viu, care este mînuit cu dezinvoltura filmelor de trucaj. Alek­sandr Pavlovski, Boris Blankov, Mihail Barîşnikov — favoritul publicului bucu­reştean — execută zboruri de o fan­tezie uimitoare şi captivantă. Iar Irina Kolpakova, Nina Gaexe, Elena Efteeva adaugă unor asemenea evoluţii graţia şi virtuozitatea comparabilă cu strălucitoa­re arii de coloratură. Desprindem din multitudinea de prezenţe ale programu­lui şi două personalităţi interpretative ce trec pragul dansului, spre un limbaj de o expresie actoricească impresionantă — Alla Osipenko, celebra „zînă verde“ a Florii de piatră — şi Valeri Panov, un arlechin în care Marcel Marceau şi Chaplin capătă graţia lui Serge Lifar. Dar arta ansamblului „Kirov“ nu uită frumuseţile dansului popular. Un frag­ment din „Gaganeh" şi o scenă din „Mă­celul din Zaporoje“ (muzica Soloviov- Sedoi) ne-au adus într-un iureş demn de Ansamblul Moiseev, culori şi ritmuri spectaculoase, prezentate cu vervă ine­galabilă. Am simţit, pe măsură ce se desfăşura recitalul, că prin acest program, oaspe­ţii au dorit să arate un tablou complet al muncii şi posibilităţilor lor. Mai bine zis, să demonstreze că arta dansului ca­re are în Leningrad o glorioasă tradiţie, nu-şi desminte faima. Ceea ce s-a şi demonstrat... Grigore Constantinescu Orchestra „GaSparo da Sslo“ U­ltimul concert de muzică de cameră din actuala ediţie a Festivalului „George Enescu“ a fost susţinut de Orchestra de cameră a Festivalului Internaţional din Brescia şi Bergamo („Gasparo da Salo“). Pur­­tînd numele unui vestit lutier, primul din seria celor care mai tîrziu va con­feri faima constructorilor de viori din nordul Italiei (Amati, Stradivari, Guar­­neri), ansamblul valorifică literatura veacurilor trecute, stimulată tocmai de înflorirea acestei arte. Secolul al XVIII- lea italian a jucat un rol decisiv în con­turarea genurilor instrumentale — con­certe, concern grosst, sonate — şi mu­zica acelei vremi, departe de a avea ca­racter arheologic, trăieşte prin nepie­ritoare valori componistice. Cîteva din a­­ceste capodopere au alcătuit programul orchestrei „Gasparo da Salo" (duminică, după amiază, la Ateneul Român), Gru­pului fundamental al corzilor i se ală­tură, după nevoile partiturii, cîţiva su­flători. Sunetul rotund, catifelat şi dul­ce al streichului, acurateţea in intona­ţie şi acordaj, echilibru dintre părţi, so­noritatea topită, ca de orgă, de un deo­sebit efect a suflătorilor, iată calităţi cărora, dacă le adăugăm o remarcabilă rigoare şi sobrietate a stilului căpătăm o imagine a virtuţilor acestui colectiv. Animatorul său, Agostino Orizio, apare ca un dirijor exact şi interiorizat, ponde­rat în gestu-i clar şi expresiv. Progra­mul pe care l-a ales a cuprins concerte de Vivaldi (trei la număr), un „concerto a quattro" de Locatelli şi o cantată de Bonporti. In cea din urmă am ascultat-o pe soprana Ida Bormida-Pedrini, o voce bine pozată şi intonată, cu o expresie pătrunsă de autenticitate stilistică. Toţi instrumentiştii care fac parte din gru­pul concertino — şi care au deci rol so­listic — ar menta să fie menţionaţi pen­tru contribuţiile lor, realizate la nivel superior şi cu un gust impecabil ; ne vom mărgini a-l nota doar pe Giulio Franzetti, prima vioară (simplu şi răs­colitor în Adagio de Locatelli). Orches­tra de cameră „Gasparo da Salo“, deşi tînără (fiinţează din 1964) înregistrează astfel un îndreptăţit succes, pentru că muzica pe care o face este plină de dă­ruire, vibrantă. Petre Codreanu O PRESTIGIOASĂ MANIFESTARE INTERNAŢIONALĂ (Urmare din pag. I) fiind vorba de o investigare pe ver­ticală a creaţiei literare din acest veritabil bazin de străveche civiliza­ţie. In centrul dezbaterilor la prima tematică a stat raportul prof. Robert Escarpit, (unul dintre animatorii con­gresului), intitulat „Le littéraire et le sociale“, în care s-a preconizat, între altele, întemeierea unor dis­cipline dintre cele mai importante pentru cunoaşterea multilaterală a relaţiilor ce se stabilesc între con­sumatorul de cultură şi opera litera­ră. Este vorba de sociologia cârţii, psihosociologia lecturii şi sociolo­gia operei literare. Fără a intra în amănunte de obiect, metodă, pers­pective, putem reţine noutatea în­săşi a discutării unor asemenea pro­bleme, neglijate în trecut. — După cite am aflat, prezenţa românească la Bordeaux a fost din­tre cele mai impunătoare. In ce a constat efectiv participarea ? — Spaţiul nu ne permite să ne referim, fie cît de succint, la con­ţinutul comunicărilor (majoritatea lor sînt publicate în nr. 3/1970 al „Re­vistei de istorie şi teorie literară“). Pentru exemplificare, menţionez pe cele intitulate : „Eul creator ca iz­vor al comunicării poetice şi al so­ciologiei literare“ de Liviu Rusu ; „Literatura română veche in cadrul culturii mediteraneene“ de Ion Zam­­firescu ; „Aspecte ale fabulei eso­pice în cîteva literaturi europene” de I. C. Chiţimia ; „Opera literară corelaţie socială“ de M. Novicov ; „Condiţii favorabile unei noi reto­rici“ de Vera Călin, la care se adau­gă contribuţiile, pe diverse alte teme, aparţinînd lui Paul Cornea, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Tatiana Nicolescu şi Stan Velea. In afara participării noastre la dezbaterile pe marginea problemelor abordate, men­ţionez că una dintre­­şedinţele pe secţii a fost prezidată de prof. I. C. Chiţimia. Personal am vorbit des­pre „Relaţia literatură-societate în concepţia criticii şi teoriei literare româneşti“ şi am prezentat un ra­port asupra colaborării româneşti la „Tratatul de istorie a literaturilor eu­ropene“. — în ce fază se află monumentala sinteză ? — La ora actuală se pregătesc volumele preliminare, în mai multe centre naţionale : „luminismul” (Franţa şi Ungaria) ; „Romantismul“ (Canada) ; „Naturalismul“ (Olanda) ; „Avangarda“ (Cehoslovacia) ; „Expre­sionismul” (S.U.A.) ; „Bazele folclo­rice ale literaturilor sud-est euro­pene“ (România). Menţionăm că partea referitoare la literatura ro­mână, din cadrul ultimei teme, a fost deja realizată. Specialiştii noştri mai colaborează la „Dicţionarul interna­ţional de termeni literari” (elaborat sub conducerea lui R. Escarpit), pre­cum şi la capitolele privind roman­tismul şi folclorul ; stilistica natura­lismului ; avangarda românească şi expresionismul în România, întrucît şi monografia generală despre expre­­sionism este încheiată, putem spune că, în ceea ce ne priveşte, contri­buţia la elaborarea acestei impresio­nante sinteze este pozitivă. Manifestari la Universitatea populară • Universitatea populară București or­ganizează astăzi, la ora 10, in sala Dalles (bd. N. Bălcescu nr. 18), in cadrul cursu­lui „Cadran politic mondial“, conferinţa intitulată „Din nou despre Orientul Apro­piat“ susţinut de ziaristul Z. Florea. Va urma un film artistic. • Tot la Universitatea populară (în sala Dalles) va avea loc miine, ora 10, în ciclul „Mari manifestări muzicale“ o intîlnire cu laureaţii Concursului şi Fes­tivalului „George Enescu". Afişul cinematografic al lunii octombrie D­INTRE peliculele ce vor urma să intre pe ecrane în octombrie atra­ge atenţia în mod deosebit „Omul ras in cap" al regizorului belgian André Delvaux (al cărui „Intr-o seară un tren" am avut prilejul să-l vizionăm), peli­culă distinsă cu Premiul tinerei critici la Festivalul de la Pesaro (1906) şi cu Marele premiu „Khalimer“ la Festiva­lul tînărului cinematograf de la Hyéres (1960). Iată ce spune, printre altele, des­pre el renumitul critic francez Marcel Martin : „întregul film este un vis, un coşmar trăit din interior de către pro­tagonist, desigur, dar şi de spectatorul impresionat de o stranie şi irezistibilă vrajă in faţa acestei lumi goale şi tă­cute prin care trec ca nişte fantome fiinţe însufleţite de un misterios deter­minism. André Delvaux se revendică net din cultura flamandă şi romanul lui Johan Daisne pe care-l adaptează apar­ţine acestei literaturi flamande legate de obsesii fantasmagorice". T­ot o lume particulara, inti­mă, abordează şi maghiarul György Revesz in ecranizarea „Călătorie in jurul craniului meu“ după romanul omonim al lui Figyes Karinthy. Film construit după logica aparte a unei me­morii traumatizate, cu acelaşi ton sar­castic demonstrat de regizor în cele­lalte opere ale sale, el îmbină fericit elementele reale cu ficţiunea. încă o ecranizare se află înscrisă pe afişul lui octombrie; este vorba de „Aurul", după o carte de Boris Polevoi (care, de altfel semnează și scenariul filmului), în re­gia lui Damir Viatkci-Berejnîh care de­clară, printre­­altele : „Aceasta este cea de a treia adaptare a mea după opere­le lui Boris Polevoi. Ele mă farmecă prin autenticitatea lor“. O NOTA APARTE In peisajul cine­matografic al lunii viitoare îl face, fără îndoială, „Departe de lumea dezlănțuită“ al controversatului realiza­tor John Schlesinger. Avînd ca prota­gonistă pe Julie Christie — lansată de același regizor în „Darling“ (dar pe care noi am avut prilejul s-o admirăm în „Billy mincinosul") şi devenită ve­detă peste noapte, considerată actriţa­­reprezentant a tinerei generaţii , fil­mul prilejuieşte, printre altele, un ade­vărat recital actoricesc. Evocările istorice vor fi reprezentate de „Impostorii", filmul maghiarului Felix Mariassy şi „Greşeala regelui“ de ceho­slovacul Oldrich Danek. L­A CAPITOLUL COMEDII pot fi în­scrise ,,Frunza de viţă" al acelu­iaşi Felix Mariassy, „Hibernatus“ (cu Louis de Funés protagonist şi coa­utor la scenariu alături de Jean Ber­­nard-Luc) şi „De şapte ori şapte“ in regia lui Michele Lupo. Vor mai fi pro­iectate un basm cinematografic al re­gizorului Alexander Rou — un adevărat maestru al genului (vom mai aminti, semnate tot de el, „Palatul de cleştar“, „Cenuşăreasa“, „In noaptea de ajun“, „Împărăţia oglinzilor strimbe“) — in­titulat „Frumoasa Varvara“ şi un wes­tern — ,,100 de carabine“ — realizat de americanul Tom Gries, cu Raquel Welch şi Jim Brown în rolurile principale. T­OT LUNA VIITOARE spectatorii vor mai avea prilejul să vizioneze şi două pelicule realizate cu par­ticiparea studioului „Bucureşti". Este vorba de coproducţia studiourilor din Bucureşti — Budapesta — Bratislava dedicată lui Gheorghe Doja şi intitu­lată „Sentinţa“ d­in­ regia lui Ferenc Kosa (printre actorii români înscrişi pe generic amintiţi pe Gheorghe Mottol, Nicolae Radu, Gheorghe Dinică, Maria Clara Sebök) şi de filmul ,,Ultimul mo­hican“, realizat de Pierre Gaspard-Huit şi Sergiu Nicolaescu, o ecranizare după romanul lui Fenimore Cooper. Un eveniment cinematografic deose­bit îl va constitui Gala filmului din R.D. Germană in cadrul căreia vor fi proiectate peliculele „Hei tu“ de Rolf Römer şi „Ai grijă de Suzy“ de Klaus Gendries. Omul ras în cap în regia belgia­nului André Delvaux De-a piraţii.. Ieri dimineaţă am văzut primul spec­tacol al noii stagiuni. Un spectacol pen­tru copii : Comoara din insula piraţilor, adaptare pentru scenă a celebrului ro­man al lui Stevenson, făcută de Marius Oniceanu şi interpretată de ansamblul teatrului „Ion Creangă”. Mă simt totdeauna foarte bine în mij­locul unui public de prichindei. Cu ei nu e de glumit. Sînt spectatorii cei mai sinceri, cei mai generoşi dar şi cei mai exigenţi, cu reacţiile cele mai spontane, străini de orice convenţie, să-i zicem, mondenă. Nu mi s-a întîmplat la o re­prezentaţie cu „maturi“, oricît de proastă, ca la final să nu se bată din palme măcar aşa, de complezenţă. Copiii însă nu aplaudă de politeţe şi dacă nu-i „prinzi« încep să-şi vadă nestingheriţi de ale lor, în locul jocului de-a teatrul, începe propria lor joacă. Cu atît mai mare mi s-a părut curajul lui Ion Lucian (acest pasionat al teatrului pentru cei mici, care de ani de zile le dăruieşte cel puţin jumătate din energia sa creatoare, lipsind publicul celălalt de o bună parte din prezenţa sa actoricească) de a inau­gura stagiunea în Sala palatului. Aici, nu numai că avea să facă faţă la trei mii de perechi de ochi şi urechi, dar şi spaţiul printre rînduri e destul de larg pentru a oferi, în caz de plictiseală, destul teren pentru joacă. încrederea lui Lucian în micii prieteni ai teatrului său s-a dovedit întemeiată. Jocul „de la pi­raţii“ i-a cucerit repede şi doar cîteva momente atenţia s-a risipit, cîţiva puşti lăsîndu-se tentaţi de curse printre fotolii. Asta s-a petrecut mai ales în scenele cînd — datorită şi dificultăţilor dramati­zării — acţiunea lîncezea, firul pârtiei­ » PREMIERA DE IERI pării legîndu-se însă imediat ce peripe­ţiile lui Jim Hawkins şi ale tovarăşilor săi treceau pe primul plan. Cîteva tăie­turi în text, uşor de operat, vor da spec­tacolelor viitoare, pe toată întinderea, dinamica şi suspense-ul asigurate de regia lui­­ Al. Toscani şi de jocul ac­torilor, experimentaţi în a simţi pulsul unei săli de copii. Mi-a făcut plăcere să-l revăd după destul de multă vreme pe tînărul actor Grigore Gonţa, afirmat acum cîţiva arci cu atîta succes în rolul lui Troilus din renumitul Troilus şi Cressida al lui Esrig. De data asta, Gonţa şi-a valorifi­cat experienţa cîştigată în acel specta­­col-şcoală, lărgindu-şi aria interpretativă pe linia unei comunicări degajate cu sala, făcîndu-l pe Jim să cîştige imediat simpatia copiilor, antrenîndu-i intr-un dialog quasi-permanent. Gonţa a fost simpatic, dezinvolt, sigur de sine, cu excepţia unor scene cînd — tot datorită dramatizării — nu prea avea ce face. Excelente partenere i-au fost Alexan­drina Halic şi Luluca Bâlălău, alcătuind un trio proaspăt, cuceritor, plin de haz. Din numeroasa distribuţie se reţin în mod deosebit personajele interpretate de Gh. Vrînceanu, Gh. Angheluţă şi Vic­tor Radovici. Mişcarea de ansamblu e condusă alert. Poate că o mai pronun­ţată nuanţă de umor în tratarea celor­lalţi eroi ai romanului ar condimenta unele momente acum încă puţin tre­­nante. Creatoare de atmosferă, sceno­grafia Elenei Sîmirad Munteanu şi mu­zica lui Petre Firulescu. Datorită în parte şi lor, jocul „de-a piraţii“ a reuşit. TRAIAN SELMARU / Amuzat şi amuzant, trio-ul Grigore Gonţa, Alexandrina Halic şi Luluca Bălălău, în­tr-o scenă din spectacol. NOUTĂŢI ÎN „VITRINA“ AUTUMNALĂ (Urmare din pag. I) ci şi comod. Geanta sport, din p.v.c., purtată pe umeri, într-o bogată gamă color­is­ti­că (roşu, negru, bej, verde) va constitui noutatea sezo­nului. Bineînţeles că lacul şi pielea naturală îşi vor păstra „locurile“ câştigate. — In încheiere, v-am ruga să ne oferiţi cîteva amănunte des­pre magazinul dv. de prezentare şi desfacere, din calea Victoriei nr. 20. — Deşi este vorba despre o uni­tate bine cunoscută, cu o îndelun­gată activitate, aş include-o totuşi în rîndul noutăţilor. Renovarea ge­nerală — atît ca aspect, cît și ca sistem de vînzare — va ajuta cum­părătorul, prin intermediul expune­rii libere, să cunoască întreaga gamă sortimentală ce i se oferă. In a­­ceastă ordine de idei, vreau să sub­liniez receptivitatea deosebită de care a dat dovadă la contractările de toamnă I.C.R.T.I. Bucureşti in accep­tarea noii linii a modei ; deci, pre­misa unui bogat sortiment modern in magazine este creată. Şi pentru că magazinul susnumit reprezintă combinatul nostru, vom încerca — de altfel și in spiritul sugestiilor consemnate într-un articol din zia­rul dv., referitor la această unitate — să realizăm o legătură cit mai directă cu cumpărătorii, o prospec­tare permanentă a cererii. Vom lansa prin acest „pilot“ serii scurte de 100—200 modele de sezon pe care, datorită reorganizării serviciului nostru de creaţie, le vom putea realiza mult mai operativ. Vom avea astfel posibilitatea ca la contractări să prezentăm şi rezultatele unor tes­tări periodice ale vînzărilor. Pot să vă asigur că toate noutăţile anunţate vor fi livrate în cursul trimestrului IV, începînd cu p­rima jumătate a lunii octombrie. (Urmare din pag. 1) a vieţii“ pot constitui asemenea elemente de­căzute moral, pentru sensibilitatea extrem de ascuţită şi gata de­ a inregistra totul, a pro­geniturilor noastre ? Aşadar, element la fel de fundamental ca a­­curateţea raporturilor din sinul familiei, strada trebuie să fie curată şi din punct de vedere moral, căci re­ziduurile ei devin lite­ralmente nocive pentru tineri. Cît priveşte at­mosfera din interiorul casei , e de presupus că avem un vocabular ales, „cenzurat“, ges­turi măsurate, civiliza­te, vestimentaţie — idem , şi mai puţine, dacă nu chiar deloc, aşa-zisele „minciuni convenţionale“ („spu­­ne-i, băiatule, că nu-s acasă !“) sau ieşiri vio­lente, „bărbăteşti“, fie doar şi de . .. limbaj. Repet , copiii ne privesc MODEL şi ne judecă, tacit, în permanenţă. Nu ajun­ge că-i hrănim, că-i îmbrăcăm şi... sfătu­im, sîntem datori să le servim drept modele şi de aceea trebuie să fim ... modele.­­cel mai bun şi eficace „sfat“ rămîne parcă tot exemplul personal. Fă­ră a pierde nimic din prospeţimea raporturi­lor cu copiii, din încîn­­tarea pe care ne-o pro­duce aureolatul ano­timp pe care-l parcur­gem, şi nici măcar un gram din farmecul de­butului şcolar, să ne controlăm (da, da, a­­cesta-i cuvîntul) ne­contenit, în aşa fel în­­cît, încet, în copii să se depună tot ce avem noi mai bun (iar ceea ce mai stăruie şi-n noi mai puţin bun, să n-ajungă la ei, să se oprească în „sita“ stă­ruitorului auto-control). Poate să pară exage­rat, însă aceste gîn­­duri mi-au fost trezite de toamna matură ins­taurată în jurul nostru, acum, cînd 4 000 000 de copii şi adolescenţi au pornit iarăşi pe cărări­le primăverii lor, cu ghiozdanul în mină. Ion Rădulescu — fochist la Staţia de salvare a municipiului Bucureşti — ne întreabă : dacă una din zilele de sărbători legale cade duminica (anul acesta 23 August) la plata drep­turilor de salariu ziua respectivă are regimul de repaus săptămînal (dumi­nica) sau regimul unei zi de sărbă­tori legale. Răspuns. In conformitate cu dispozi­­ţiunile legislaţiei muncii există, în anu­mite situaţii (cazul angajatului care lu­crează în tură continuu), deosebiri cu privire la modul de calcul al drepturilor de salarii între orele prestate în ziua de repaus săptămînal (de regulă duminica) şi orele prestate în zi de sărbătoare le­gală (1—2 ianuarie ; 1—2 mai ; 23—24 august). In situaţia în care una din datele sus­­indicate cade într-o zi de repaus săptă­mînal (cum a fost în acest an 23 August) la calculul drepturilor de salarii aferente zilei respective ea e considerată zi de repaus săptămînal. In acest sens este şi avizul Ministerului Muncii. Voiculescu Atanasie ne întreabă care este diferenţa între „subsol“ şi „demisol“ şi dacă reducerea de chi­rie pentru „subsol“ e aplicabilă şi locuinţelor situate la demisol. Răspuns. In conformitate­ cu art. 29 al Legii 10/1968, pentru suprafaţa locui­bilă (camere de locuit şi­­holuri) ,situată la subsol, tariful de bază al chiriei se reduce cu 15% (reducerea nu se aplică şi la­ tariful de bază al dependinţelor)." Textul de lege respectiv, avînd un ca­racter de excepţie şi referindu-se la sub­sol, el nu poate fi extins şi la camerele situate la demisol. Legislaţia locativă nu defineşte noţiunile de subsol şi demisol, în atare situaţie urmează a fi folosite definiţia metodologiei elaborate de or­ganele competente in vederea evaluării unor anumite categorii de clădiri. Po­trivit acestei metodologii, prin demisol se înţelege cazul la care nivelul pardo­selilor se află sub cota trotuarului din jurul clădirii cu cel mult 50% din înăl­ţimea încăperii (dacă peste jumătate din înălţimea încăperii se află sub nivelul solului atunci încăperea respectivă este la subsol). Mai mulţi desenatori tehnici ne în­treabă dacă perioada cu­ un angajat este sau a fost încadrat în funcţia de desenator tehnic constituie vechime în funcţii tehnice, pentru încadrarea ca tehnician sau tehnician principal. Răspuns. In regulă generală perioada cît un angajat a fost încadrat în func­ţia de desenator tehnic nu se consideră vechime în funcţii tehnice (utilă pen­tru încadrarea, menţinerea sau promo­varea în funcţiile de tehnician sau teh­nician principal). Prin excepţie, potrivit avizului Minis­terului Muncii, vechimea pe funcţiile de desenator tehnic sau desenator­­ tehnic principal (funcţii care, în anumite pe­rioade, erau denumite desenator tehnic I sau II, ori desenator constructor) se poate lua în calcul numai pentru com­pletarea stagiului necesar promovării ca­drelor cu studii medii (altele decit şco­lile tehnice , cazul absolvenţilor liceelor teoretice etc.),­­pe funcţia de proiectant sau tehnician proiectant (proiectant II sau tehnician II proiectant, înainte de aplicarea noului sistem de salarizare). Fireşte, promovarea respectivă se face conform normelor legale în vigoare nu­mai pe baza verificării cunoştinţelor teh­nice. Atragem atenţia că această excepţie (luarea în considerare ca vechime utilă a perioadelor cît o persoană a funcţionat ca desenator tehnic) nu se aplică : — pentru încadrarea (promovarea etc.) In funcţia de tehnician (alta decît pro­iectant sau tehnician proiectant)­ unde, de regulă, pentru cei care nu sînt ab­solvenţi ai şcolilor tehnice etc. se cere — sub rezerva verificării cunoştinţelor tehnice — şi o anumită vechime în func­ţii tehnice ; — pentru încadrarea în funcțiile de proiectant principal, tehnician proiectant principal și tehnician principal (pentru care — de regulă — se cere o vechime de 5 ani in funcții tehnice). ABONATI­VA LA REVISTA „LUPTA DE CLASA" ORGAN TEORETIC ŞI POLITIC AL C.C. AL P.C.R. •PROBLEME TEORETICE ALE CONSTRUCŢIEI SOCIALISTE • ECONOMIE POLITICA • ŞTIINŢĂ ŞI FILOZOFIE • SOCIOLOGIE • ISTORIE • LITERATURA ŞI ARTA • PROBLEME ALE VIEŢII IN­TERNAŢIONALE ŞI ALE MIŞCĂRII COMUNISTE ŞI MUNCITOREŞTI MONDIALE • DEZBATERI • OPINII • LECŢII ŞI CONSULTAŢII • RECENZII • NOTE. Tematică variată. Abordarea problemelor actuale ale teoriei mar­­xist-leniniste, ale politicii Partidului Comunist Român face din revista „Lupta de clasă" un instrument util şi la indemîna activiştilor de partid şi de stat, oamenilor de ştiinţă şi cultură, lectorilor şi propagandiştilor, a tuturor celor care studiază în diverse forme de învăţămînt. • Revista se găseşte la chioşcurile de difuzare a presei şi în li­brării. • Abonamentele se fac la oficiile poştale şi agenţiile P.T.T.R. din toată ţara, prin factorii poştali şi difuzorii de presă din întreprinderi, instituţii şi de la sate. PREŢUL UNUI ABONAMENT : 36 lei — anual ; 18 lei — pe şase luni; 9 lei — pe trei luni. cinema • PĂSĂRILE — Luceafărul (15.87.67) —­8.45, 11.15, 13.45, 16,15, 18.45, 21,15 ; f­es­tival (15.63.84) — 9, 11.45, 15, 18, 20.45 ; Melodia (12.06.88) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45 ; Modern (23.71.01) — 8.45, 11.15, 13.30, 16, 18.30, 20.45. SUNETUL MUZICII — Patria (11.86,25) — 9, 12.45, 16.30, 20.15. PATRICIA ŞI MUZICA — Favorit (31.06.15) — 10, 12.30, 15.30, 10, 20.30 ; Bucureşti (15.61.54) — 9, 11.15, 13.45, 16.15, 18.45. 21. M­ ARŞIŢA NOPŢII — Capitol (16.29.17) — 8.30, 10.45, 13.15, 16.15. MAYERLING — Victoria (16.28.79) — 9. 12.30, 16, 19.30 ; Grlviţa (17.08.58) — 9.30, — 12.13 în continuare, 18. 19. AMBUSCADA­toate (17.31.64) Înfrăţirea între po- 15.30, 17.45, 20. TACEREA BĂRBAŢILOR — Buzeşti (15.62.79) — 18. PETRECEREA — Buzeşti (15.62.79) — 15.30 . Lumina (16.23.35) — 9.30—15.45 în continuare, 18.15, 20.45. JANDARMUL SE INSOARA — Dacia (16.26.10) — 8.45—20.30 în continuare . Progresul (23.94.10) 15.30, 18. ULTIMUL DRUM — Central (14.12.24) — 9.15, 11.30, 13.45, 16, 18.15, 20.30. PRIETENI FARA GRAI — Doina (16.35.38) — 10, 11.30, 13.45, 15. ZBOARA COCORII — Doina (16.35.38). — 18.15, 20.30. HATARI — Timpuri noi (15.61.10) — 9.30 — 15.30 în continuare. TREI MILENII — VARSOVIA IN PICTURA LUI CANALETTO — O ZI CU N. GHIAUROV LA SALZBURG — PA­LATUL ARHANGHELSKOE — Timpuri Noi (15.61.10) — 18.30, 20.45. INTÎLNIREA — Feroviar (16.22.73) — 9. 11.45, 14.30, 17.15,20. Excelsior (18.10.88) — 9, 11.45, 14.30, 17.15, 20 ; Gloria (22.44.01) — 9, 11.45, 14.30, 17.15. 20 ; Tomis (21.49.46) — 3, 11.30, 14, 10.30. ÎNTOARCEREA DOCTORULUI RUSE — Bucegi (17.05.47) — 15. Floreasca (33.29.71) — 15.30, 18. SUB SEMNUL LUI MONTE — Unirea (17.10.21) — 15.30, 18 ; (12.52.93) — 15.30, 13, 20.15. CLIPA DE LIBERTATE — Lira (31.71.71) — 15.30, 18. ACEASTA FEMEIE — Viitorul — 15.30, 18, 20.15 . Drumul Sării — 15.30, 17.45, 20 . Cotroceni (13, 15.30, 18, 20.15. DRAGOSTE SI VITEZA -1­. (17.55.46) — 15.30, 18, 20,30 ; (11.91.26) — 16, 18,15, 20.30 ; Arta — 15,30. 18. DEGETUL DE FIER - Aurora (35.04.66) — 9, 11.15, 13.30, 16, 18.15 . Flamura (23.07.40) — 11. 16, 18.15, 20.30. MARILE VACANȚE — Popular (35.15.17) — 15.30, 18. 20.15. NUMAI MORTUL VA RĂSPUNDE — Mioriţa (14.27.14) — 11 15, 17.30, 20. SALARIUL GROAZEI — Flacăra (21.35.40) — 17.45, 20.30. INTILNIRE LA VECHEA MOSCHEE — Flacăra (21.35.40) — 15.30. ASTEAPTA PINA SE ÎNTUNECA — Munca (21.50.97) — 15.30, 18, 20.15. TIFFANY MEMORANDUM — Vitán (21.39.82) — 15.30, 18. MONŞTRII — Rahova (23.91.00) — 15.30, 18, CEI 1 000 DE OCHI A DOCTORULUI MARUSE — Ferentari (23.17.50) — 15.30, 18. 20.15. PROFESORUL INFERNULUI — Pacea (31.32.52) — 15.30, 18. 20.15. ORA HOTARITOARE — Crîngași (17.38.81) — 15.30, 18. 20.15. IUBIRI TĂCUTE - 15.30, 18. 20.15. Cosmos (35.19.15) — GRĂDINI- CINEMATOGRAF DEGETUL DE FIER — Stadionul Dina­mo (11.03.72) — 19.15 . Aurora (35.04.66) — 20. PĂSĂRILE — Doina (15.87.67) — 20 . Arenele Romane (23.71.01) — 19.30 ; Fes­tival (15.63.84) — 19.30. MARI SUCCESE DE ODINIOARĂ — Capitol (16.29.17) — 19. 21. PETRECEREA — Buzești (15.62.79) — 20.15. ÎNTOARCEREA DOCTORULUI MA­RUSE — Bucegi (17.05.47) — 20.15. . SUB SEMNUL LUI MONTE CRISTO — Unirea (17.10.21) — 20. JANDARMUL SE INSOARA — Lira (31.71.71) — 26 . Progresul pare (23.94.10) — 19.45. ÎNTILNIREA — Tomis (21.49.46). — 19. DRAGOSTE ȘI VITEZA —Arta (21.31.80) —. 20. . TIFFANY MEMORANDUM — Vitan (21.39.82) — 20. MONSTRII — Rahova (23.91.00) — 20. LA GRADINA CARABUS (Horia Că­­ciulescu, Doina Badea, Nicu Constantin, A­. Lulescu, Luigi Ionescu, Anca Age­­molu) — Teatrul satiric-muzical „C. Tanase“, sala Savoy, tel. 15.56.78, ora 19.30. MA- 45. 18 . 20.30. CRISTO Moşilor (11.48.03) (31.28.13­ .62.56) — Giuleşti Volga (21:31.80) 18.00 Deschiderea emisiunii Mi­­croavanpremieră. 18.05 Emisiune pentru tineret. „Dimineţile şantierului“. 18.25 Desene animate. 18.35 „La stejar, la rădăcină“. Muzică populară cu Aurelia Fătu- Văduţu, Maria Ciobanu, Ion Dolă­nescu şi Iiie Udilă. Dirijor Tudor Pană. 19.00 Actualitatea în economie. 19.15 Anunţuri — publicitate. 19.20 1001 de seri. Emisiune pen­tru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.30 Roman foileton. Punct şi contrapunct (I). Ecranizare după Aldous Huxley. 21.20 Concertul laureaţilor, celui de-al V-lea Concurs şi Festival Internaţional „George Enescu”. 23.00 Telejurnalul de noapte.

Next