Informatia Bucureştiului, iulie 1971 (Anul 18, nr. 5551-5573)

1971-07-22 / nr. 5569

ibrarii flucureşteni­­ faţa examenelor Vineri, 23 iulie, Incepînd de la­­le 7, librăria Academiei găzdu­ite pe cei 200 de elevi ai curse­­i „Prezentarea producţiei editori­­organizat de Centrul de libră- Bucureşti In anul de invăţămlnt ■ofesional 1970—1971. Cu acest ilej, In afara lecţiei practice „la ft“ va avea loc examenul cunoş­­itelor acumulate în acest an de v­ăţămlnt. ESEURI DE CAMIL PETRESCU Î n colecţia „Biblioteca pentru toţi’’ Editurii Minerva a văzut lumina arului — sub titlul „Teze si ant­­­e” — o culegere din eseistica lui mil Petrescu, autor care a dat clucire acestui gen la noi. Sunt ruse cele mai substanţiale eseuri i suita cu acest titlu, precum şi o­re de articole care ilustrează „cri­­a de susținere" a creației drama­­a şi poetice. 11“Eminesciana“ îgretatul om de cultură Perpessicius autorul unul volum intitulat — cu nuanţe omagiale — „Eminesciana“, rut In colecţia „Biblioteca pentru ‘. Fără a fi studii critice propriu­­, articolele adunate In volum reflec­­tamente ale unei exegeze deosebit scrupuloase, realizate timp de trei luni, asupra creaţiei celui mai mare­­ român­ , o­­seară de muzică poloneză, care prilejui audierea pe discuri a unor rări de valoare din creaţia compo­zitor din ţara prietenă, va fi pre­­suată de muzicologul Vasile Tomescu vineri 23 iulie, ora 19, la Casa de tură a sectorului 2. Tot aici va putea vizitată o expoziție de fotografii, În­dată „Imagini din R. P. Polonă“. • Urn referendum internaţional iniţiat de Arhiva naţională de filme după clasamentul de la Bruxelles 58) al celor mai bune filme artis­­ti după cel de la Mannheim 34) al celor mai valoroase decâ­­ntare, cinematografia de animaţie e dă şi ea un clasament al celor­­ bune creaţii din Istoria ei. El fost alcătuit recent, din iniţiativa ni­şei Naţionale de Filme din cureşti, cu colaborarea a 81 de tici, istorici, teoreticieni şi crea-­i de animaţie din 23 de ţări ale iii. Printre aceştia, se­­ numără Jest Ansorge, Rostislav Iurenev, una Bozetto, Jiri Brdecka, Yoji­ri, Virgil Mocanu, Marcel Mar-Jerzy Plasewski, Ştefan Mun­­nu, Adrian Petringenaru. n clasamentul obţinut după pre­­darea rezultatelor s-au situat pe cnele trei locuri : lung-metrajul tonic Submarinul galben de Geor­ Dunning, Ersatz de animatorul Goslav Dusan Vukotic şi Mina de şirul animaţiei cehe, Jiri Trnka, notat că, printre primele zece ne, cele mai bune din istoria fu­lui de animaţie, s-a situat şi fu­ll Scurtă istorie, realizat în 1957 cunoscutul cineast român Ion­­escu-Gopo jXnilAFIfUL . ife^SĂPTĂMIIMI Văzut de MAGDA MIHAILESCU I S ‘fit***** jtdsxiweirit D­upă cîteva recente popasuri prin lumea melodramelor po­leite și a comedioarelor ’ ama­bile, De Sica se regăsește pe sine in această poveste tonic-amară, cu rădăcinile răsfirate undeva, depar­te, intr-un soi în care zac aminti­rile nemistificate ale neorealismu­lui. Destine omeneşti, date peste cap de vitregia războiului, vieţi lua­te de la început cu­ o neobosită for­ţă şi demnitate, se întretaie, cu o durere înăbuşită, în istoria atit de simplă a femeii pentru care a trăi înseamnă a spera cu încăpăţîruare că omul iubit supravieţuieşte, a bărbatului care , ştie ceea ce numai cei care au fost la un pas de moar­te ştiu , că există experienţe la capătul cărora este imposibil să porneşti mai departe ,cu sufletul de dinainte. Adevărat maestru în cunoaşterea psihologiei femeii populare din su­­ab­i­dul Italiei, cu năvalnica ei sare de viaţă, cu încrederea aprigă in dra­goste, cu un sentiment al staturni- O coproducţie ltalo-sovletlcă. Scenariul Antonio Guerra, Cesar© Zavattlnl — Regia — Vittorio de Sica. Imaginea — Giuseppe Rotunno. Cu Sophia Loren, Marcello Mastrolanl, Ludmila Savelieva. clei de dimensiuni cu totul aparte, Vittorio de Sica creează, fără ges­turi ostentativa, un larg cîmp de mișcare eroinei sale, Giovanna, un fel de Vitorie Lipan napolitană, pentru care capătul Pămintului nu este prea departe atunci cînd e vorba de aflarea flintei dispărute. Ca un contrapunct, tenacităţii de acum a femeii care-şi caută după ani şi ani soţul — îi corespund, în film, chinurile de atunci, din timpul războiului, ale bărbatului. Sprijinit serios de un operator de mina în­­tîi, Giuseppe Rotunno (fost colabo­rator al lui Visconti la „Pămîntul se cutremură“), excelent pictor al chipului uman. De Sica realizează scene întregi în care plasticitatea ri­guroasă a imaginii este un suport al emoţiei sincere : gara despărţiri­lor, a căutărilor cu fotografia în mi­nă, gara reîntîlnirilor, izba cu sol­daţi frînţi da oboseală, adormiţi în picioare, umăr lingă umăr, marşul prin zăpadă. Din păcate, cineastul a adus cu el, din cîteva nefericita experienţa anterioare, un anumit gust al finalurilor prelungita şi îne­cate In melodramă. Practic, filmul s-a încheiat cu mult înainte ca pe ecran să fi apărut cuvîntul sfîrșit, odată cu prima reîntilnire a eroilor. Restul rămîne doar o contemplare a unor mari actori : Sophia Loren, Mastroianul, Ludmila Savelieva. Imagine din filmul „Cum am declanşat al doilea război mondial“ ,ar~ ............................... rr-rrmr, - ' ' ' “ ‘ " xrtt áeaLvtfai wiartâiAl ’ ' ....___ O producţie a studiourilor din R.P. Polona fl u.R.S.S. Scenariul şl regla T. Chmlelewski. Imaginea — Jerzy sta­­wlckl. Cu : Marian Kociniak, Wirgiliusz Gryn, Emil Karewicz, Joanna Jedryka, Waclaw Kowalski, Lech Ordon. d : acă s-ar fi Indurat să renunţe la cîteva capitole din cartea lui K. Slawinski . „Aventurile soldatului Dolas“, cineastul polonez T. Chmielewski nu ar fi fost departe de o reuşită comedie de situaţii, cu un soldat erou buclucaş dar inimos foc, curajos fără să se la In seamă, salvator la momentul potrivit. Dorinţa de a acoperi întreg spaţiul romanului, de a-şi plimba eroul — In tradiţia neopicarescă — pe toate fronturile, a dezlînat ritmul filmului. Este lim­pede că autorii nu au avut la dispoziţie material comic pentru aproape trei ore de proiecţie. Atit cît este Insă, are meritul de a fi de calitate autentică. Spec­tatorului răbdător nu-i rămine decit să aştepte trecerea timpilor morţi pentru a savura, pe sărite, Intîmplările hazoase ale eroului fără voie, cu candori, isteţimi şi şiretenii de esenţă populară, ordonate de regizor — în momentele de inspiraţie — după tehnica gagului In lanţ , o poantă • cere cu necesitate alta, pentru că soldatul Dolas, In aparenţă strigaci şi certat cu obiectele din jur, mereu In răfuială — iar acestea, la rlndul lor, gata să se răzbune pe el — izbuteşte ptaă la urmă, cu o delicioasă Ingenio­zitate, să te supună­­ o bară de oţel, o scindură, o biată mătură, devin finalmente arme eficace şi pentru securitatea personajului şi pentru declanşarea umorului. CARTEA DE FILM CONTRIBUŢII LA ISTORIA CINEMATOGRAFIEI itr-o «leg anti ţinută grafică, Sdl­­■ Apadonia, i­­oca recant da tub ir volumul ^contribuţii la Istoria C matog­rafiei in Româniat, datorat aborării dintra Institutul da Istoria el al Academiei de Ştiinţe social- Id­oe |1 Arhiva Naţională da Filma concepţia ei generali, această ev­ere da studii, realizată sub redac­­tul Ion Can­tacuzi­no, urmăreşte să im­ţigeze câteva aspecte­ala trecu­­ii cinematografului în România, fără epuiza, tnşi, problematica unei vU­­ra istorii a tUmului, fără a avea tenţia să spună totul asupra te-1 abordata Ba pun, mai aurind — cum sa arată In prefata volumu­— Jaloanele unul mod de a ataca peetivela capitole Intr-o viitoare teză istorică“. Acesteia 11 »Int­ele­ata clteva studii semnate de­­ Mlh­­. Gheorghiu („Istorie ?i cultură d­­natografică“), Ion Cantacuzino („Co­ordonatele unei Istorii a cinematografiei româneşti"), Siluian Xosifescu („Istoria filmului -1- Dificultăţi şi preocupări specifice*. Alţi autori abordează con­cret episoade din Istoria filmului In Romănia­­ „încercări de creare a unei Industrii cinematografice romăneşti“ — de Dumitru Femnoagă gl Ion Can­tăcu­­­sino, gVechiul film românesc scrutind contextul social-istoric al epocii* de Valentin Silvestru, „Filmul românesc ca document al marilor noştri actori* de Simion Al­teres­cu, „virtuţi gi servituti ale Interpretării actoriceşti in filmul romănesc mut* de Mihail Lupu, „Clteva aspecte ale gagului In comediile româ­neşti mute" de Olteea Vasilescu, „Re­flecţii asupra comediilor cinematografice* de D. L Suchianu, „Cristalizarea con­ceptului de „artă cinematografică* in publicistica românească ". a anilor 1896—1930“ de Bujor T. Ripeanu gi „De la reflectarea publicitară la actul critic. Contribuţii la studiul consemnării eve­nimentului cinematografic in presa ro­mânească de după primul război mon­dial" de T. Caranfil. Volumul se In­­chde cu un capitol dedicat istorici In­troducerii spectacolului cinematografic In România.­ ­“.AVAAAVVWAAVVl.WVVVaVAAVAb.'âV; La Galeriile Asociaţiei artiştilor fotografi de pe str. Brezoianu 23—25 s-a deschis, o expoziţie, unde artistul fotograf Edward Hartwig, din Republica Populara şi Polonă prezintă circa 100 de lu­­­­crări. «vwva! Revăzînd anul trecu­t, cu prilejul unei retro­spective a documenta­rului românesc, pelicu­le realizate în decursul a două decenii de acti­vitate, am avut impre­sia că privim un amplu tablou panoramic al victoriilor socialismului în patria noastră, în­scris imagine cu ima­gine, moment cu mo­ment, în aceste decenii de nouă şi patetică is­torie, documentarul ci­nematografic a reflec­tat aspecte din cele mai semnificative ale trans­formărilor revoluţionare pe care le-am trăit. Martori activi ai con­strucţiei socialiste, do­cumentariştii s-au aflat acolo unde noul îşi croia drum şi îşi săr­bătorea victoriile : de la Agnita-Botorca la Porţile de Fier şi de la APACA la colosul me­talurgic de la Galaţi« Ritmul contempora­neităţii a pulsat viguros In documentarele noas­tre, In toţi a ceşti ani. Avem, Insă, noi, cineeş­tii studioului cara poar­tă numele lui Alexan­­dr Srahla, depline mo­tive să fim integral sa­tisfăcuţi de ceea ce am dat . „Filmul «şt« un instrument de educaţie“ — ne-a reamintit, cu limpezime de cristal* tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Consfă­tuirea de lucru a acti­vului de partid din do­meniul ideologiei şi activităţii politice şi cultural-educative. In anii din urmă au fost — s-o recunoaştem î — şi momente cînd am pierdut din vedere a­­ceastă axiomă. Au ieşit din laboratorul studiou­lui şi filme palide, ne­convingătoare, lipsite de artă. N-am găsit, în­totdeauna, un limbaj al imaginii accesibil în cea mai mare măsură publicului larg. De a­­semenea, atit în difu­zare, cît şi la nivelul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, s-a pierdut din vedere acel instrument de mare eficienţă propa­gandistică şi educativă care este filmul de scurt-metraj. In acest sens ne pare semnifi­cativ să amintim că in ultimii zece ani filmul documentar nu s-a mai bucurat de o analiză pertinentă din partea C.S.C.A. „Filmul este un in­strument de educaţie“ — şi cu atit mai mult este el preţios in şcoli. Privind, Insă, p «Ucu lei, produs« de studioul nostru pentru Ministe­rul tnvăţătănlntului, am remarcat, nu o dată, slaba eficacitate in­structivă şi educativă a acestora. Considerăm că Ministerul tnvăţă­­mîntului nu a clarifi­cat Încă pe deplin ro­lul instructiv şi educa­tiv al filmelor coman­date pentru şcoli. Se impune ca, prin efor­turile conjugate ale pedagogilor şi cineaşti­lor, să realizăm filme la nivelul cerinţelor şi sarcinilor didactice ale şcolii moderne. Cu atît mai mult, a­­cum, în aceste zile in care cu un unanim sentiment de adeziune, oamenii de cultură şi artă manifestă hotărî­rea nestrămutată de a ridica creaţia lor la nivelul Înaltelor exi­genţe ale programului de educaţie comunistă elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — avem datoria de a reda documentarului cine­matografic capacitatea sa educativă şi propa­gandistică, forţa sa de penetraţie în rândul publicului. Cineaştii stu­dioului „Sahia“ sunt de­cişi să facă totul pen­tru ca prin tematica şi realizarea sa, filmul documentar să joace un rol sporit in mai buna echilibrare a programe­lor ori cinematograze. pe ecrane, lung-mesa­­jul românesc rămîne incă un eveniment în­registrat o dată de două ori pe lună. Scurt­­metraj­ele noastre docu­mentare pot şi trebuie să asigure, insă conti­nuitatea filmului româ­nesc la orice spectacol cinematografic. Amplul program de măsuri pentru ridicarea nive­lului muncii ideologice propus de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a fost primit, la studioul nostru, ca o fierbinte chemare pentru un efort sporit spre p­er­­fecţionarea muncii noas­tre, spre o mai precisâ orientare tematică, în zonele esenţiale ale vieţii omului contempo­ran, spre o redare com­plexă şi vie a realităţi­lor României socialiste. Filmul - un instrument de educaţie ARISTIDE MOLDOVAN director al Studioului cinematografic „Al. Sahia* Spectacol intr-o expoziţie Casa creaţiei populare a munici­­lui Bucureşti găzduieşte de cîteva e o expoziţie ceva mai puţin obos­­ită. In fiecare dimineaţă, expona­­se transformă, pentru patruzeci minute, în personaje şi decoruri teatru. Metamorfoza se ■ petrece chipul cel mai simplu cu puţin- Lumina egală şi indiferentă a tu­­rilor de neon dispare, lăsînd în­­loc pîinile neliniştite ale unor reflec­­te ce vibrează cald cutreierînd în­­cerea, fixîndu-se pe unul sau altul tire obiecte, privindu-1 lung şi în­­cînd să descopere în el, dincolo de ngăcia mîinii care i-a dat fiinţă, ou­a şi gîndul care trebuie să fi adus unealta.­ Autorul pieselor de artizanat ex­­te la Casa creaţiei e Horea Benea, tot la teatrul „Ion Creangă“. Pen­­i el, miniaturile din pai şi ghindă, u­ră şi sticlă, lemn şi conuri de aci, nu sunt un simplu pretext de stindere după clipele încordate pe­­cute pe scenă şi cu atît mai puţin exerciţiu artistic oarecare, un fel antrenament — pe alt tărîm decît tirul — al gustului său pentru fru­­is. De altfel, Horea Benea nici nu foarte atent la armonia plastică a ăsmuirilor sale. Picturile lui pe elă, morile, stînile şi casele lui n­aturale, furcile şi suporturile ntru linguri mărturisesc nu acea uranţă şi fantezie a artistului ce ilizează şi echilibrează motive popu­lare, ci­ doar nevoia unei reîntoarceri patetice ,la izvoare“. Mai­­întîi, la izvoarele neamului româ­­esc: ’ Găseşti aici, reproduse migălos din pietricele de rîu, vestigiile dace de la Grădiştea­­Muncelului, monumentul de­­la, Adam Clisi, ruinele Cetăţii Neamţului, mo­numentul de la Mărăşeşti. Adunate într-un’ dreptunghi de ’ sticlă, stau chipurile conducătorilor revoluţionari de la 1848. Atît de stăruitor e senti­mentul istoriei, al trecutului infiltrat în prezent, incit conturul steagului dac îndrăznește să apară, cu drept de­ egalitate, într-un ansamblu de or­namente populare, iar stinghiile furcii preiau desenul cunoscut al unor în­semne romane. Metafore naive se desprind din acest amestec, adesea strident, de epoci, tehnici şi stiluri.­ Dar expoziţia reprezintă totodată pentru Horea .Benea prilejul unor re­memorări subiective. Dacă-l întâl­neşti întîmplător în sală, actorul îţi serveşte bucuros drept ghid. Afli astfel că două dintre cele trei şter­gare de pe peretele din dreapta au fost cusute de mina mamei lui, al cărei chip te priveşte dintr-una din picturile pe sticlă. Că imaginile mi­nerilor sunt reproduse după fotogra­fii ale unor grevişti din 1924. Că ilegalistul întemniţat pe care­­a în­cercat să-l evoce într-o , compoziţie simbolică ,se numeşte Constantin Far­caş. Spectacolul de sunet şi lumină pe care regizorul Bogdan Căuş l-a or­ganizat pentru vizitatorii expoziţiei de la­ Casa creaţiei populare nu pot­camufla ezitările de stil şi erorile gust ale autorului exponatelor, dar izbuteşte să sublinieze sincerita­nevoii sale de confesiune şi ge­nerozitatea inspiraţiei sale. A. R. tea Nota 4 la promptitudine Se relata de curind despre un cineast, laureat al unei competiţii internaţiona­le, care a aflat această veste, cu totul întîmplător şi nu de la întreprinderea „România film“. Se întîmplă, într-adevăr, ca unele din premiile dobîndite de meş­terii filmului românesc în întreceri des­făşurate pe alte meridiane să nu ajun­gă decit cu întârziere în atenţia bene­ficiarilor lor. Se Întîmplă !... Noi am dori să subliniem, însă, şi un alt aspect al lipsei de informaţie : In luna iunie, la festivalul internaţional din Adelh­eld- Australia, s-a decernat Marele Premiu „Crucea de Aur a Sudului“a filmului ar­tistic pe care i l-a inspirat regizorului Cristu Polaxis poemul lui Nicolae La­­biş „Moartea căprioarei“. Foarte bine, suntem­ încîntaţi, dar de ce oare acest film atit de apreciat de un Juriu strain rămîne complet necunoscut „juriului“ de bază al oricărei cinematografii, publi­cului din ţara de baştină ? Veţi spune poate că abia dacă ieşise din laboratoa­rele studioului şi a fost degrabă expediat să ne reprezinte în îndepărtata competi­ţie australiană ? ... Da’ de unde ! Filmul lui Cristu Polyxis a fost produs cu 3—1 ani în urmă şi îşi aşteaptă de atunci rindul să i se facă loc pe ecrane. Alături de acest caz pot fi citate şi­ altele. Din Menton, unde în acelaşi iu­nie atit de norocos pentru cinemato­grafia noastră s-a desfăşurat un festival al filmului muzical, ne vine vestea că pelicula „Anotimpul mireselor“ a regi­zorului Alecu Croitoru a beneficiat de premiul celui mai bun film de dans fol­cloric. Această peliculă, un fragment din filmul „Vîrstele omului“ Intr-o pre­lucrare inedită, a rămas și ea necunoscu­tă publicului. Intîrzie de cîteva luni să fie programat pe ecrane un captivant film de lung metraj de mare forţă educativă — Baladă pentru cei căzuţi, dedicat de Pompiliu Gîlmeanu paginilor de glorie înscrise de luptătorii români antifasciști care au participat la războiul civil din Spania sau au fă­cut parte din Rezistența franceză. Te întrebi, parcurgînd această listă de filme, ce să deplîngem mai mult : că solia victoriilor în tulnirurile cinemato­grafice ne parvine târziu sau că titlul triumfătorului nu ne spune nimic ? Și aceasta deoarece difuzarea filmelor îşi face datoria fără promptitudine. C. Toader Cine calendar o împlinesc, la 23 iulie, 20 de ani de la moartea celebrului documentarist Robert J. Fla­herty, una din cele mai proeminen­te personalități ala cinematografiei mondiale. Primul său film — „Nanuk” (1922) — o capodoperă. „Cu acest film — aprecia George* Badoul — Flaherty apare ca un Jean-Jacques Rousseau al cinematografului­. Nanuk este numele unui eschimos care devine erou de epopee filmată. Puternica personalitate a lui Fla­herty şi-a pus din plin amprenta pe evoluţia cinematografiei, în spe­cial a documentarului din mai mul­te ţări. Este suficient să amintim că învăţămintele Iul (ca şi teoriile sovieticului Doiga Vertov) au stat în atenţia şcolii documentare engle­ze în momentul naşterii ei, că pre­zenţa Iul în Anglia a contribuit sub­stanţial la evoluţia tinerei şcoli, la umanizarea ei. Filmele unor cineaşti francezi de după anul 1950 eviden­ţiază de asemenea Influenţa Iul Flaherty. Caracterizate printr-o deosebită frumuseţe a imaginii, prin vigoarea montajului, filmele Iul Flaherty, a­­cest autentic poet al ecranului, tră­dează un creator care a iubit fre­netic viaţa şi omul : „Descoperirea lumii, explorarea, aceasta este par­tea pasionantă a vieţii cineastului — mărturisea el cu numai doi ani înainte de moarte. Am realizat toa­te filmele mele cu inima plină de această pasiune pentru necunoscut”. Nae Cosmescu : PREOCUPĂRI ESTIVALE LA UNIVERSITATEA POPULARĂ BUCUREŞTI (Urmare din pag. I)­le sectoare ale activităţii social­­economice. Iată cîteva exemple : „Realizările cincinalului a trecut şi problemele viitorului“, „Invenţii şi inovaţii — Premii la expoziţii­le şi tîrgurile internaţionale“ etc. — O însemnată parte a preocu­părilor dumneavoastră se îndreap­tă şi către domeniul cultural-e­­ducativ şi artistic. Ce-i oferiţi nou, atractiv, publicului în acest sens ? — Spre deosebire de activitatea din timpul anului universitar, acum vara accentul s-a pus mai mult pe diversitatea formelor de contact cu publicul. Organizăm seri de poezie şi de muzică, de teatru şi de film. Intîlnirile cu artişti şi critici au luat locul ci­clurilor de expuneri „Istoria mu­zicii“ sau „Istoria filmului“. Am organizat manifestări omagiale închinate lui Nicolae Iorga şi Va­­sile Alecsandri. Totodată, în cursul verii găzduim spectacole şi concerte ale formaţiilor artistice de amatori. Au avut loc întâlniri ale unor cenacluri de poezie şi umoristice cu cititorii, spectatore muzicale. Deschidem cu regulari­tate — în holul Universităţii popu­lare — expoziţii ale unor artişti plastici amatori. — Ce modalităţi de destindere activă, îmbinind latura distracti­vă cu cea educativă, puneţi la dispoziţia publicului . — Am iniţiat cîteva excursii do­cumentare ce s-au bucurat de o largă participare, la locuri şi mo­numente istorice (Tirgovişte, vă­lenii de Munte), pe litoral, iar pînă în septembrie mai avem programate încă două. Aş Încheia, precizînd că folosim perioada de vară şi pentru a realiza sondaje in public şi dezbateri cu meto­­diştii noştri, în vederea îmbună­tăţirii programei următorului an universitar. Spirit înnoitor, combativitate sporită (Umăr) din pag. I) rele Comerţului Interior, precum şi al Transporturilor şi Telecomunicaţi­ilor. La adunările generale ale acesto­ra, de regulă iau cuvîntul un număr mic de tovarăşi ; lipsurile în muncă nu sunt criticate cu tărie, nu se ia pozi­ţie deschisă faţă de sprijinul insufi­­cient acordat unităţilor din exterior, faţă de superficialitatea şi lipsa de operativitate cu care se întocmesc unele lucrări sau sunt rezolvate pro­blemele solicitate de unităţile din subordine. După caro se ştie, participarea la activitatea organizaţiei de bază, la munca pentru îndeplinirea sarcinilor este o obligaţie pe care fiecare mem­bru de partid şi-o asumă la primirea sa în rîndurile partidului. De aceea este şi firesc să nu se admită nici un fel de încercări de nesocotire a în­datoririlor ce decurg din calitatea de comunist. Se impune să fie extinsă practica bună ca, pornind de la hotă­­rîrile adoptate de adunările generale ale organizaţiilor de bază, să se în­credinţeze tuturor comuniştilor sar­cini în raport cu pregătirea şi expe­rienţa dobîndită, ajutîndu-i în acest fel să-şi dezvolte calităţile­­lor poli­tice şi organizatorice, să militeze ac­tiv pentru înfăptuirea politicii parti­dului. In acelaşi timp, comitetele de partid şi birourile organizaţiilor de bază au datoria să informeze siste­matic comuniştii asupra stadiului în­făptuirii hotărîrilor, a modului cum membrii de partid îşi îndeplinesc sarcinile încredinţate. Pentru educa­rea partinică, dezvoltarea calităţilor proprii comuniştilor, este necesar ca în adunările organizaţiilor de baza să se dezbată cu mai multă regulari­tate aspecte ale normelor vieţii in­terne de partid, în strînsă legătură cu preocupările organizaţiilor de ba­ză. In această direcţie are o mare însemnătate prevederea cuprinsă în măsurile adoptate de Comitetul Exe­cutiv al C.C. al P.C.R. privind creş­terea rolului adunărilor de partid în dezbaterea principalelor probleme ale vieţii colectivelor de muncă, în spo­rirea combativităţii şi vigilenţei po­litice a membrilor de partid, în ri­­dicarea spiritului critic şi autocritic, în promovarea poziţiei ferme împo­triva fenomenelor negative, a atitu­dinilor necorespunzătoare faţă de muncă şi avutul obştesc, de dezinte­res faţă de cerinţele oamenilor mun­cii, a manifestărilor de indolenţă şi superficialitate. Ţinînd seama că pes­te 35«­» dintre membrii organizaţiei de partid a Capitalei au fost primiţi în ultimii 10 ani, îmbunătăţirea te­maticii dezbaterilor din adunările de partid, intensificarea preocupărilor pentru educarea partinică a comu­niştilor vor exercita un puternic rol educativ, contribuind la călirea poli­­tico-ideologică a comuniştilor, la spo­rirea în şi mai mare măsură a rolu­lui şi influenţei lor în mase. F­ără îndoială că întărirea vieţii interne de partid, diversifica­rea formelor ei de manifestare depind, în primul rînd, de comitetele şi birourile organizaţiilor de partid din întreprinderi şi instituţii. Un rol important n­ au, insă, controlul. În­drumarea şi sprijinul pe care le a­­cordă comiteteie de partid ale »eo­toarelor, măsura In care membrii lor participă nemijlocit la acţiunile des­făşurate de acestea. Desigur «I gl In această privinţă s-au obţinut progre­se evidente ! cea mai mare parte din timpul de lucru al secretarilor şi ce­lorlalţi membri al birourilor comite­telor de partid ale sectoarelor este consacrată îndrumării practi­ce a or­ganizaţiilor de partid, ceea ce la ofe­ră posibilitatea să cunoască mai bine şi mai operativ stările de lucruri din unităţi, să acţioneze în mod direct pentru prevenirea şi înlăturarea unor deficiențe. Controlul efectuat la unele • „Gîndirea mitică in cultura moder­nă" va constitui subiectul dezbătut in cadrul und mese rotunde organizată mîine, ora 19, la Casa prieteniei româ­­no-sovietice. Participa prof. univ. Edgar Papu, Anca Arghir — critic de artă, redactor şef adjunct al revistei „Arta", Doru Popovici — compozitor. Discuţia va fi condusă de dr. Ion Cantacuzino — cercetător ştiinţific principal la Institu­tul de Istorie a artei. • Întreprinderea „Metaloglobus“ a pregătit pentru gospodine o trusă de bucătărie, care va apărea un cu­­rind şi in magazine. E formată din vase din oţel inoxidabil, cu fundul placat, precum şi din aluminiu. In pregătire f­ibrice pentru cafea şi oale de fiert sub presiune, inoxida­bile. Comitete de partid ale sectoarelor şi comitetelor de partid pe ramuri re­liefează şi o anumită tendinţă de inerţie, de încetineală in adaptarea stilului lor de muncă la nivelul ce­rinţelor şi exigenţelor actuale. Nu rare au fost cazurile cînd unii secre­tari sau membri ai organelor de partid treceau In grabă prin unităţi, limi­­tîndu-se să ia contact numai cu unele cadre administrative sau de partid, se interesau de stadiul realizării sar­cinilor economice, neglijînd în fapt munca de partid, dialogul cu comu­niştii şi ceilalţi oameni ai muncii, pentru a desprinde concluzii asupra sprijinului care trebuie acordat or­ganizaţiilor de partid în îmbunătăţi­rea muncii politico-organizatorice. Pînă nu de mult, la instruirea cu­­rentă a secretarilor organizaţiilor de partid se prezentau de fiecare da­tă aceleaşi probleme şi sarcini, negli­­jîndu-se în schimb metodele pentru înfăptuirea lor, ceea ce, fireşte, nu sttunea îndeajuns interesul pentru au­dierea şi reţinerea lor. Unele caren­ţe s-au manifestat şi în operativita­tea cu care se transmiteau organiza­ţiilor de partid hotărîrile sau măsu­rile adoptate de organele superioare de partid şi mai ales în ce priveşte controlul Îndeplinirii lor. Aşa se ex­plică de ce într-un sondaj efectuat în unele organizaţii s-a constatat că hotărîri adoptate de comitetele sec­toarelor şi municipal de partid nu e­­rau­ cunoscute chiar de membri ai comitetelor sau birourilor organiza­ţiilor de bază. Diversitatea preocupărilor din Ca­pitală şi amploarea acestora, cotele înalte ale sarcinilor noului plan cin­cinal, impun ca organele şi organi­zaţiile de partid să acorde o atenţie sporită creşterii rolului lor de con­ducător politic, intensificării vieţii interne de partid, promovării unor forme şi metode de muncă înaintate care să confere activităţii de partid o eficienţă sporită. Pornind de la sarcinile mari care stau în faţa organizaţiilor de partid în această perioadă, precum şi de la necesitatea înlăturării lipsurilor care se mai manifestă, este necesar ca secţia organizatorică a Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. să a­­corde un sprijin mai substanţial or­ganizaţiilor de partid în investiga­rea realităţilor din unităţi, orientarea activităţii lor către rezolvarea pro­blemelor esenţiale care derivă din hotărîrile partidului şi guvernului. Îmbunătăţirea muncii de consultare a comuniştilor, de activizarea lor tot mai intensă la înfăptuirea sarcinilor. Militând pentru îmbunătăţirea vie­ţii interne de partid, perfecţionarea procesului de educare comunistă şi a metodologiei de lucru, organizaţiile de partid au datoria să examineze propria lor muncă în spiritul unei înalte exigenţe ce se degajă din re­centele documente de partid, elabo­­rînd programe concrete de acţiune, care să asigure ridicarea calitativă a întregii lor activităţi. Buna gospodărire a oraşului (Urmare din pag. 1)­stituie o sursă de murdărire a stră­zii“), declaraţie care conţine, in e­­senţă, şi angajamentul altor între­prinderi. Deci, să vedem care este legătura între vorbe şi fapte. Pe şoseaua Alexandriei, în drep­tul amintitelor blocuri, nu mai erau doar nişte urme oarecare. De da­ta aceasta, trotuarul era de-a drep­tul impracticabil, fiind acoperit de noroiul adus de roţile camioanelor, ca şi o bună parte din carosabil. La fel, aceleaşi aspecte intolerabile şi in preajma staţiilor de betoane ..Mi­­cro-8” şi „Micro-1“ ale I.P.A.C., un­de nu s-a întreprins, practic, nimic, pentru a diminua cantităţile de pie­triş, nisip, pământ ş.a.m.d. care transformă străzile în... drumuri co­munale desfundate. Ce să mai vor­bim de înfăţişarea deplorabilă a străzii Compozitorilor, a bd. Ghen­­cea, din apropierea imobilelor afla­te în construcţie , este de neînţeles cum se poate admite ca o stradă să fie literalmente, pe porţiuni întregi, „mascată“ de straturi de noroi, in cantităţi mult sporite în urma ploii. Directorul­ I.S.B., Dumitru Cherciu, observa — şi pe bună dreptate — că întreprinderile de construcţie au afectate fonduri speciale pentru or­ganizarea şantierelor, inclusiv pen­tru amenajarea drumurilor din in­cinta lor. Cum sunt folosite aceste fonduri, de vreme ce basculantele, automacaralele ş.a. străbat, în loc de drumuri, veritabile arături (în paranteză fie spus, este vorba aici nu numai de grija pentru aspectul străzilor, dar şi de folosirea eficien­tă a autovehiculelor, de întreţinerea lor corespunzătoare , or, aşa cum sunt exploatate, nu este de mira­re că defecţiunile tehnice se ţin lanţ). In aceeaşi ordine de idei, tre­buie subliniat cu toată tăria că sis­temul de a „pasa” răspunderea („întreprinderile de construcţii nu ne asigură condiţiile”, afirmă auto­buzele. „întreprinderile de transport trebuie să vegheze ca maşinile să nu părăsească oricum şantierele” — — ripostează constructorii) nu este şi nu va fi de natură să asigure a­­plicarea unor măsuri eficiente — şi comune — de respectare a dis­ciplinei urbanistice, de îndeplinire, la urma-urmei, a unor obligaţii ce revin în egală măsură tuturor în­treprinderilor. Este cazul să ne referim şi la un alt aspect. In cartierul Colentina de pildă, şi nu numai aici, am ob­servat, ieri, sumedenie de ampren­te de noroi, lăsate pe străzi şi pe trotuare de roţile diferitelor auto­camioane şi chiar autoturisme pro­prietate personală, deoarece căile de acces de la numeroase blocuri (date în folosinţă de multă vreme) încă nu au fost amenajate, fiind, pe timp ploios, aproape imposibil de străbătut. Este o problemă că­reia constructorii trebuie să-i acor­de, fără îndoială, mai multă atenţie. Această situaţie îşi poate afla o mai grabnică rezolvare şi prin fo­losirea mai eficientă a altei pîrghii de largă accesibilitate , numeroşi ce­tăţeni şi-au afirmat — prin inter­mediul deputaţilor — hotărlrea de a contribui intr-o mai mare măsu­ră, prin muncă patriotică, la gos­podărirea perimetrului blocurilor în care locuiesc. Asemenea angajamen­te civice generoase trebuie să fie permanent şi corespunzător susţinu­te prin grija consiliilor populare de sector, punîndu-se la dispoziţia oa­menilor materiale şi utilajele nece­sare. Există, Incontestabil, numeroase resurse încă insuficient folosite, prin intermediul cărora înfăţişarea Capitalei poate înscrie plusuri în­semnate de frumuseţe. Rămîne, în­să, ca edilii sectoarelor, conducerile diferitelor întreprinderi, să le iden­tifice şi să le utilizeze integral, cu responsabilitatea cuvenită. a. Figuri reprezentative formata din pan. 1­ bard, buldozerig­ti, cercetători u­­rinaU etc. Dar despre oamenii cun îndrumaseră șl conduseseră bătăliile acestora, victorioase, des­pre activiști, am scrii nu In mă­sura în care s-ar fi cuvenit sl 1* modul cum ar fi meritat ei. Desigur că abordarea unor ast­fel de personaje este mai difi­cilă, întrucât problemele care îi preocupă sunt mai vaste şi mai complexe. Politicul fiind latura cea mai reprezentativă, mai acută a faptelor şi fenomenelor socia­le, obligă la o viziune largă şi nuanţată a întregului angrenaj social. Mai ales când acest angre­naj e dinamic, supus unei perma­nente schimbări revoluţionare. Pentru aceasta se cere îmbinarea artei şi a ştiinţei de a conduce colective umane în construirea unei societăţi de tip superior, multilateral şi armonios dezvol­tată. Dar asemenea personaje exem­plare există şi încă într-un număr impresionant, începînd cu verigile prime, organizaţii de bază şi pina la treapta supremă, unde fluxu­rile de iniţiativă şi de creaţie se string laolaltă, pentru a se reîn­toarce iarăşi, amplificate, limpe­zite, deschizătoare de însufleţi­­toare perspective, către acest vast angrenaj organizat, către ţara întreagă. Activiştii îşi exercită munca lor generoasă, pătrunsă astăzi de un suflu nou, muncă ale cărei roade se văd pretutindeni în jurul nos­tru sau in noi înşine, căci toţi aceştia se află „în inima lucru­rilor“. De aceea, privită din unghiul unor astfel de activităţi, societa­tea ni se înfăţişează într-o pers­pectivă mai largă, cu reliefuri desluşite, in termenii ei esenţiali. Perspectivă atît de necesară nu numai reportajelor, dar şi opere­lor de fierbinte actualitate pe care le aşteaptă cititorii, înfăţişa­rea noilor realităţi, prin chipuri care le reprezintă cit mai preg­nant, mai semnificativ este o ce­rinţă, dacă nu de drămuire can­titativă, în orice caz de o pondere ideatică şi calitativă absolut evi­dentă. Istoria unei epoci, ca şi literatura care o reflectă, se con­figurează tocmai prin eroii cei mai activi, situaţi în însuşi mie­zul de foc al lucrurilor. In ce situaţii se aprobă transferarea elevilor de la un liceu la altul Potrivit regulamentului liceelor, trans­ferarea elevilor de la un liceu la al­tul se poate face numai cu acordul conducerilor celor două licee, în ur­mătoarele cazuri: dacă părinţii sau o­­crotitorii legali şi-au schimbat domici­liul; dacă elevul este orfan sau lipsit de­­posibilitatea de a fi întreţinut de 13R11116, iar în noua localitate are rude sau ocrotitori legali care îl pot în­treţine; dacă elevul este suferind de o boală care necesită tratament ce nu poate fi efectuat în localitatea in care a frecventat liceul (aceasta dovedin­­du-se prin certificat medical eliberat de policlinică). Transferările elevilor din anii n—IV se face la începutul anului şcolar. In cazuri bine motivate (schimbarea do­miciliului părinţilor, îmbolnăviri grave), se pot face transferări şi în timpul anului şcolar, îndeosebi însă la în­cheierea trimestrului I sau II.­ Elevii din anul I se pot transfera la un alt liceu numai in cazul cînd, după susţinerea concursului de admi­tere, părinţii sau ocrotitorii legali şi-au schimbat domiciliul in altă localitate. Trecerea elevilor de la o secţie la alta (reală sau umană) se poate face după promovarea anilor I sau III cu aprobarea directorului liceului la în­ceputul anului şcolar şi numai după promovarea examenelor de diferenţă la obiectele cerute şi în limita locurilor libere. Transferarea elevilor de la liceele de specialitate la licee de cultură generală se poate face în toţi anii de studii, înainte de începutul anului şcolar, cu avizul conducerii liceului de specialitate la care au frecventat cursurile, după promovarea examenelor de diferenţă stabilite şi în limita locurilor libere în anul respectiv. Trecerea elevilor de la liceele de cul­tură generală la licee de specialitate, precum şi a elevilor din clasele IX-X ale şcolii generale, la licee de cultură generală, se poate face numai la în­ceputul anului II, după promovarea examenelor de diferenţă la obiectele de specialitate cuprinse în planul de învăţă­mint şi după efectuarea lucrări­lor practice în programa şcolară a a­­nului I (cu acordul prealabil al celor două licee). Elevii care promovează anii I din prin Invăţămîntul seral sau fără frecvenţă de cultură generală, se pot transfera la cursurile de zi, în limita planului de şcolarizare, dacă nu depăşesc cu mai mult de trei ani vîrsta anului de studii in care se transferă, în ordinea mediilor de promovare a anului şcolar anterior, ţinîndu-se seama de secţia şi limbile moderne studiate. Elevii care frecventează cursurile de zi se pot transfera la invătămîntul fără frecventă in cursul primului trimestru al anului scolar. I. B. Noi spaţii de invăţamt Pînă la data începerii şcolilor, în Capitală, vor fi construite noi spaţii de învăţămînt. Astfel, vor fi date în folosinţă 146 săli de clasă două săli de gimnastică, spa­ţii pentru grădiniţe de copii, cu o capacitate de 360 locuri, I

Next