Informatia Bucureştiului, iulie 1971 (Anul 18, nr. 5551-5573)
1971-07-22 / nr. 5569
ibrarii flucureşteni faţa examenelor Vineri, 23 iulie, Incepînd de lale 7, librăria Academiei găzduite pe cei 200 de elevi ai cursei „Prezentarea producţiei editoriorganizat de Centrul de libră- Bucureşti In anul de invăţămlnt ■ofesional 1970—1971. Cu acest ilej, In afara lecţiei practice „la ft“ va avea loc examenul cunoşitelor acumulate în acest an de văţămlnt. ESEURI DE CAMIL PETRESCU Î n colecţia „Biblioteca pentru toţi’’ Editurii Minerva a văzut lumina arului — sub titlul „Teze si ante” — o culegere din eseistica lui mil Petrescu, autor care a dat clucire acestui gen la noi. Sunt ruse cele mai substanţiale eseuri i suita cu acest titlu, precum şi ore de articole care ilustrează „cria de susținere" a creației dramaa şi poetice. 11“Eminesciana“ îgretatul om de cultură Perpessicius autorul unul volum intitulat — cu nuanţe omagiale — „Eminesciana“, rut In colecţia „Biblioteca pentru ‘. Fără a fi studii critice propriu, articolele adunate In volum reflectamente ale unei exegeze deosebit scrupuloase, realizate timp de trei luni, asupra creaţiei celui mai mare român , oseară de muzică poloneză, care prilejui audierea pe discuri a unor rări de valoare din creaţia compozitor din ţara prietenă, va fi presuată de muzicologul Vasile Tomescu vineri 23 iulie, ora 19, la Casa de tură a sectorului 2. Tot aici va putea vizitată o expoziție de fotografii, Îndată „Imagini din R. P. Polonă“. • Urn referendum internaţional iniţiat de Arhiva naţională de filme după clasamentul de la Bruxelles 58) al celor mai bune filme artisti după cel de la Mannheim 34) al celor mai valoroase decântare, cinematografia de animaţie e dă şi ea un clasament al celor bune creaţii din Istoria ei. El fost alcătuit recent, din iniţiativa nişei Naţionale de Filme din cureşti, cu colaborarea a 81 de tici, istorici, teoreticieni şi crea-i de animaţie din 23 de ţări ale iii. Printre aceştia, se numără Jest Ansorge, Rostislav Iurenev, una Bozetto, Jiri Brdecka, Yojiri, Virgil Mocanu, Marcel Mar-Jerzy Plasewski, Ştefan Munnu, Adrian Petringenaru. n clasamentul obţinut după predarea rezultatelor s-au situat pe cnele trei locuri : lung-metrajul tonic Submarinul galben de Geor Dunning, Ersatz de animatorul Goslav Dusan Vukotic şi Mina de şirul animaţiei cehe, Jiri Trnka, notat că, printre primele zece ne, cele mai bune din istoria fului de animaţie, s-a situat şi full Scurtă istorie, realizat în 1957 cunoscutul cineast român Ionescu-Gopo jXnilAFIfUL . ife^SĂPTĂMIIMI Văzut de MAGDA MIHAILESCU I S ‘fit***** jtdsxiweirit După cîteva recente popasuri prin lumea melodramelor poleite și a comedioarelor ’ amabile, De Sica se regăsește pe sine in această poveste tonic-amară, cu rădăcinile răsfirate undeva, departe, intr-un soi în care zac amintirile nemistificate ale neorealismului. Destine omeneşti, date peste cap de vitregia războiului, vieţi luate de la început cu o neobosită forţă şi demnitate, se întretaie, cu o durere înăbuşită, în istoria atit de simplă a femeii pentru care a trăi înseamnă a spera cu încăpăţîruare că omul iubit supravieţuieşte, a bărbatului care , ştie ceea ce numai cei care au fost la un pas de moarte ştiu , că există experienţe la capătul cărora este imposibil să porneşti mai departe ,cu sufletul de dinainte. Adevărat maestru în cunoaşterea psihologiei femeii populare din suabidul Italiei, cu năvalnica ei sare de viaţă, cu încrederea aprigă in dragoste, cu un sentiment al staturni- O coproducţie ltalo-sovletlcă. Scenariul Antonio Guerra, Cesar© Zavattlnl — Regia — Vittorio de Sica. Imaginea — Giuseppe Rotunno. Cu Sophia Loren, Marcello Mastrolanl, Ludmila Savelieva. clei de dimensiuni cu totul aparte, Vittorio de Sica creează, fără gesturi ostentativa, un larg cîmp de mișcare eroinei sale, Giovanna, un fel de Vitorie Lipan napolitană, pentru care capătul Pămintului nu este prea departe atunci cînd e vorba de aflarea flintei dispărute. Ca un contrapunct, tenacităţii de acum a femeii care-şi caută după ani şi ani soţul — îi corespund, în film, chinurile de atunci, din timpul războiului, ale bărbatului. Sprijinit serios de un operator de mina întîi, Giuseppe Rotunno (fost colaborator al lui Visconti la „Pămîntul se cutremură“), excelent pictor al chipului uman. De Sica realizează scene întregi în care plasticitatea riguroasă a imaginii este un suport al emoţiei sincere : gara despărţirilor, a căutărilor cu fotografia în mină, gara reîntîlnirilor, izba cu soldaţi frînţi da oboseală, adormiţi în picioare, umăr lingă umăr, marşul prin zăpadă. Din păcate, cineastul a adus cu el, din cîteva nefericita experienţa anterioare, un anumit gust al finalurilor prelungita şi înecate In melodramă. Practic, filmul s-a încheiat cu mult înainte ca pe ecran să fi apărut cuvîntul sfîrșit, odată cu prima reîntilnire a eroilor. Restul rămîne doar o contemplare a unor mari actori : Sophia Loren, Mastroianul, Ludmila Savelieva. Imagine din filmul „Cum am declanşat al doilea război mondial“ ,ar~ ............................... rr-rrmr, - ' ' ' “ ‘ " xrtt áeaLvtfai wiartâiAl ’ ' ....___ O producţie a studiourilor din R.P. Polona fl u.R.S.S. Scenariul şl regla T. Chmlelewski. Imaginea — Jerzy stawlckl. Cu : Marian Kociniak, Wirgiliusz Gryn, Emil Karewicz, Joanna Jedryka, Waclaw Kowalski, Lech Ordon. d : acă s-ar fi Indurat să renunţe la cîteva capitole din cartea lui K. Slawinski . „Aventurile soldatului Dolas“, cineastul polonez T. Chmielewski nu ar fi fost departe de o reuşită comedie de situaţii, cu un soldat erou buclucaş dar inimos foc, curajos fără să se la In seamă, salvator la momentul potrivit. Dorinţa de a acoperi întreg spaţiul romanului, de a-şi plimba eroul — In tradiţia neopicarescă — pe toate fronturile, a dezlînat ritmul filmului. Este limpede că autorii nu au avut la dispoziţie material comic pentru aproape trei ore de proiecţie. Atit cît este Insă, are meritul de a fi de calitate autentică. Spectatorului răbdător nu-i rămine decit să aştepte trecerea timpilor morţi pentru a savura, pe sărite, Intîmplările hazoase ale eroului fără voie, cu candori, isteţimi şi şiretenii de esenţă populară, ordonate de regizor — în momentele de inspiraţie — după tehnica gagului In lanţ , o poantă • cere cu necesitate alta, pentru că soldatul Dolas, In aparenţă strigaci şi certat cu obiectele din jur, mereu In răfuială — iar acestea, la rlndul lor, gata să se răzbune pe el — izbuteşte ptaă la urmă, cu o delicioasă Ingeniozitate, să te supună o bară de oţel, o scindură, o biată mătură, devin finalmente arme eficace şi pentru securitatea personajului şi pentru declanşarea umorului. CARTEA DE FILM CONTRIBUŢII LA ISTORIA CINEMATOGRAFIEI itr-o «leg anti ţinută grafică, Sdl■ Apadonia, ioca recant da tub ir volumul ^contribuţii la Istoria C matografiei in Româniat, datorat aborării dintra Institutul da Istoria el al Academiei de Ştiinţe social- Idoe |1 Arhiva Naţională da Filma concepţia ei generali, această evere da studii, realizată sub redactul Ion Cantacuzino, urmăreşte să imţigeze câteva aspecteala trecuii cinematografului în România, fără epuiza, tnşi, problematica unei vUra istorii a tUmului, fără a avea tenţia să spună totul asupra te-1 abordata Ba pun, mai aurind — cum sa arată In prefata volumu— Jaloanele unul mod de a ataca peetivela capitole Intr-o viitoare teză istorică“. Acesteia 11 »Inteleata clteva studii semnate de Mlh. Gheorghiu („Istorie ?i cultură dnatografică“), Ion Cantacuzino („Coordonatele unei Istorii a cinematografiei româneşti"), Siluian Xosifescu („Istoria filmului -1- Dificultăţi şi preocupări specifice*. Alţi autori abordează concret episoade din Istoria filmului In Romănia „încercări de creare a unei Industrii cinematografice romăneşti“ — de Dumitru Femnoagă gl Ion Cantăcusino, gVechiul film românesc scrutind contextul social-istoric al epocii* de Valentin Silvestru, „Filmul românesc ca document al marilor noştri actori* de Simion Alterescu, „virtuţi gi servituti ale Interpretării actoriceşti in filmul romănesc mut* de Mihail Lupu, „Clteva aspecte ale gagului In comediile româneşti mute" de Olteea Vasilescu, „Reflecţii asupra comediilor cinematografice* de D. L Suchianu, „Cristalizarea conceptului de „artă cinematografică* in publicistica românească ". a anilor 1896—1930“ de Bujor T. Ripeanu gi „De la reflectarea publicitară la actul critic. Contribuţii la studiul consemnării evenimentului cinematografic in presa românească de după primul război mondial" de T. Caranfil. Volumul se Inchde cu un capitol dedicat istorici Introducerii spectacolului cinematografic In România. “.AVAAAVVWAAVVl.WVVVaVAAVAb.'âV; La Galeriile Asociaţiei artiştilor fotografi de pe str. Brezoianu 23—25 s-a deschis, o expoziţie, unde artistul fotograf Edward Hartwig, din Republica Populara şi Polonă prezintă circa 100 de lucrări. «vwva! Revăzînd anul trecut, cu prilejul unei retrospective a documentarului românesc, pelicule realizate în decursul a două decenii de activitate, am avut impresia că privim un amplu tablou panoramic al victoriilor socialismului în patria noastră, înscris imagine cu imagine, moment cu moment, în aceste decenii de nouă şi patetică istorie, documentarul cinematografic a reflectat aspecte din cele mai semnificative ale transformărilor revoluţionare pe care le-am trăit. Martori activi ai construcţiei socialiste, documentariştii s-au aflat acolo unde noul îşi croia drum şi îşi sărbătorea victoriile : de la Agnita-Botorca la Porţile de Fier şi de la APACA la colosul metalurgic de la Galaţi« Ritmul contemporaneităţii a pulsat viguros In documentarele noastre, In toţi a ceşti ani. Avem, Insă, noi, cineeştii studioului cara poartă numele lui Alexandr Srahla, depline motive să fim integral satisfăcuţi de ceea ce am dat . „Filmul «şt« un instrument de educaţie“ — ne-a reamintit, cu limpezime de cristal* tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi activităţii politice şi cultural-educative. In anii din urmă au fost — s-o recunoaştem î — şi momente cînd am pierdut din vedere această axiomă. Au ieşit din laboratorul studioului şi filme palide, neconvingătoare, lipsite de artă. N-am găsit, întotdeauna, un limbaj al imaginii accesibil în cea mai mare măsură publicului larg. De asemenea, atit în difuzare, cît şi la nivelul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, s-a pierdut din vedere acel instrument de mare eficienţă propagandistică şi educativă care este filmul de scurt-metraj. In acest sens ne pare semnificativ să amintim că in ultimii zece ani filmul documentar nu s-a mai bucurat de o analiză pertinentă din partea C.S.C.A. „Filmul este un instrument de educaţie“ — şi cu atit mai mult este el preţios in şcoli. Privind, Insă, p «Ucu lei, produs« de studioul nostru pentru Ministerul tnvăţătănlntului, am remarcat, nu o dată, slaba eficacitate instructivă şi educativă a acestora. Considerăm că Ministerul tnvăţămîntului nu a clarificat Încă pe deplin rolul instructiv şi educativ al filmelor comandate pentru şcoli. Se impune ca, prin eforturile conjugate ale pedagogilor şi cineaştilor, să realizăm filme la nivelul cerinţelor şi sarcinilor didactice ale şcolii moderne. Cu atît mai mult, acum, în aceste zile in care cu un unanim sentiment de adeziune, oamenii de cultură şi artă manifestă hotărîrea nestrămutată de a ridica creaţia lor la nivelul Înaltelor exigenţe ale programului de educaţie comunistă elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — avem datoria de a reda documentarului cinematografic capacitatea sa educativă şi propagandistică, forţa sa de penetraţie în rândul publicului. Cineaştii studioului „Sahia“ sunt decişi să facă totul pentru ca prin tematica şi realizarea sa, filmul documentar să joace un rol sporit in mai buna echilibrare a programelor ori cinematograze. pe ecrane, lung-mesajul românesc rămîne incă un eveniment înregistrat o dată de două ori pe lună. Scurtmetrajele noastre documentare pot şi trebuie să asigure, insă continuitatea filmului românesc la orice spectacol cinematografic. Amplul program de măsuri pentru ridicarea nivelului muncii ideologice propus de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a fost primit, la studioul nostru, ca o fierbinte chemare pentru un efort sporit spre perfecţionarea muncii noastre, spre o mai precisâ orientare tematică, în zonele esenţiale ale vieţii omului contemporan, spre o redare complexă şi vie a realităţilor României socialiste. Filmul - un instrument de educaţie ARISTIDE MOLDOVAN director al Studioului cinematografic „Al. Sahia* Spectacol intr-o expoziţie Casa creaţiei populare a municilui Bucureşti găzduieşte de cîteva e o expoziţie ceva mai puţin obosită. In fiecare dimineaţă, exponase transformă, pentru patruzeci minute, în personaje şi decoruri teatru. Metamorfoza se ■ petrece chipul cel mai simplu cu puţin- Lumina egală şi indiferentă a turilor de neon dispare, lăsînd înloc pîinile neliniştite ale unor reflecte ce vibrează cald cutreierînd încerea, fixîndu-se pe unul sau altul tire obiecte, privindu-1 lung şi încînd să descopere în el, dincolo de ngăcia mîinii care i-a dat fiinţă, oua şi gîndul care trebuie să fi adus unealta. Autorul pieselor de artizanat exte la Casa creaţiei e Horea Benea, tot la teatrul „Ion Creangă“. Peni el, miniaturile din pai şi ghindă, ură şi sticlă, lemn şi conuri de aci, nu sunt un simplu pretext de stindere după clipele încordate pecute pe scenă şi cu atît mai puţin exerciţiu artistic oarecare, un fel antrenament — pe alt tărîm decît tirul — al gustului său pentru fruis. De altfel, Horea Benea nici nu foarte atent la armonia plastică a ăsmuirilor sale. Picturile lui pe elă, morile, stînile şi casele lui naturale, furcile şi suporturile ntru linguri mărturisesc nu acea uranţă şi fantezie a artistului ce ilizează şi echilibrează motive populare, ci doar nevoia unei reîntoarceri patetice ,la izvoare“. Maiîntîi, la izvoarele neamului româesc: ’ Găseşti aici, reproduse migălos din pietricele de rîu, vestigiile dace de la GrădişteaMuncelului, monumentul dela, Adam Clisi, ruinele Cetăţii Neamţului, monumentul de la Mărăşeşti. Adunate într-un’ dreptunghi de ’ sticlă, stau chipurile conducătorilor revoluţionari de la 1848. Atît de stăruitor e sentimentul istoriei, al trecutului infiltrat în prezent, incit conturul steagului dac îndrăznește să apară, cu drept de egalitate, într-un ansamblu de ornamente populare, iar stinghiile furcii preiau desenul cunoscut al unor însemne romane. Metafore naive se desprind din acest amestec, adesea strident, de epoci, tehnici şi stiluri. Dar expoziţia reprezintă totodată pentru Horea .Benea prilejul unor rememorări subiective. Dacă-l întâlneşti întîmplător în sală, actorul îţi serveşte bucuros drept ghid. Afli astfel că două dintre cele trei ştergare de pe peretele din dreapta au fost cusute de mina mamei lui, al cărei chip te priveşte dintr-una din picturile pe sticlă. Că imaginile minerilor sunt reproduse după fotografii ale unor grevişti din 1924. Că ilegalistul întemniţat pe carea încercat să-l evoce într-o , compoziţie simbolică ,se numeşte Constantin Farcaş. Spectacolul de sunet şi lumină pe care regizorul Bogdan Căuş l-a organizat pentru vizitatorii expoziţiei de la Casa creaţiei populare nu potcamufla ezitările de stil şi erorile gust ale autorului exponatelor, dar izbuteşte să sublinieze sinceritanevoii sale de confesiune şi generozitatea inspiraţiei sale. A. R. tea Nota 4 la promptitudine Se relata de curind despre un cineast, laureat al unei competiţii internaţionale, care a aflat această veste, cu totul întîmplător şi nu de la întreprinderea „România film“. Se întîmplă, într-adevăr, ca unele din premiile dobîndite de meşterii filmului românesc în întreceri desfăşurate pe alte meridiane să nu ajungă decit cu întârziere în atenţia beneficiarilor lor. Se Întîmplă !... Noi am dori să subliniem, însă, şi un alt aspect al lipsei de informaţie : In luna iunie, la festivalul internaţional din Adelheld- Australia, s-a decernat Marele Premiu „Crucea de Aur a Sudului“a filmului artistic pe care i l-a inspirat regizorului Cristu Polaxis poemul lui Nicolae Labiş „Moartea căprioarei“. Foarte bine, suntem încîntaţi, dar de ce oare acest film atit de apreciat de un Juriu strain rămîne complet necunoscut „juriului“ de bază al oricărei cinematografii, publicului din ţara de baştină ? Veţi spune poate că abia dacă ieşise din laboratoarele studioului şi a fost degrabă expediat să ne reprezinte în îndepărtata competiţie australiană ? ... Da’ de unde ! Filmul lui Cristu Polyxis a fost produs cu 3—1 ani în urmă şi îşi aşteaptă de atunci rindul să i se facă loc pe ecrane. Alături de acest caz pot fi citate şi altele. Din Menton, unde în acelaşi iunie atit de norocos pentru cinematografia noastră s-a desfăşurat un festival al filmului muzical, ne vine vestea că pelicula „Anotimpul mireselor“ a regizorului Alecu Croitoru a beneficiat de premiul celui mai bun film de dans folcloric. Această peliculă, un fragment din filmul „Vîrstele omului“ Intr-o prelucrare inedită, a rămas și ea necunoscută publicului. Intîrzie de cîteva luni să fie programat pe ecrane un captivant film de lung metraj de mare forţă educativă — Baladă pentru cei căzuţi, dedicat de Pompiliu Gîlmeanu paginilor de glorie înscrise de luptătorii români antifasciști care au participat la războiul civil din Spania sau au făcut parte din Rezistența franceză. Te întrebi, parcurgînd această listă de filme, ce să deplîngem mai mult : că solia victoriilor în tulnirurile cinematografice ne parvine târziu sau că titlul triumfătorului nu ne spune nimic ? Și aceasta deoarece difuzarea filmelor îşi face datoria fără promptitudine. C. Toader Cine calendar o împlinesc, la 23 iulie, 20 de ani de la moartea celebrului documentarist Robert J. Flaherty, una din cele mai proeminente personalități ala cinematografiei mondiale. Primul său film — „Nanuk” (1922) — o capodoperă. „Cu acest film — aprecia George* Badoul — Flaherty apare ca un Jean-Jacques Rousseau al cinematografului. Nanuk este numele unui eschimos care devine erou de epopee filmată. Puternica personalitate a lui Flaherty şi-a pus din plin amprenta pe evoluţia cinematografiei, în special a documentarului din mai multe ţări. Este suficient să amintim că învăţămintele Iul (ca şi teoriile sovieticului Doiga Vertov) au stat în atenţia şcolii documentare engleze în momentul naşterii ei, că prezenţa Iul în Anglia a contribuit substanţial la evoluţia tinerei şcoli, la umanizarea ei. Filmele unor cineaşti francezi de după anul 1950 evidenţiază de asemenea Influenţa Iul Flaherty. Caracterizate printr-o deosebită frumuseţe a imaginii, prin vigoarea montajului, filmele Iul Flaherty, acest autentic poet al ecranului, trădează un creator care a iubit frenetic viaţa şi omul : „Descoperirea lumii, explorarea, aceasta este partea pasionantă a vieţii cineastului — mărturisea el cu numai doi ani înainte de moarte. Am realizat toate filmele mele cu inima plină de această pasiune pentru necunoscut”. Nae Cosmescu : PREOCUPĂRI ESTIVALE LA UNIVERSITATEA POPULARĂ BUCUREŞTI (Urmare din pag. I)le sectoare ale activităţii socialeconomice. Iată cîteva exemple : „Realizările cincinalului a trecut şi problemele viitorului“, „Invenţii şi inovaţii — Premii la expoziţiile şi tîrgurile internaţionale“ etc. — O însemnată parte a preocupărilor dumneavoastră se îndreaptă şi către domeniul cultural-educativ şi artistic. Ce-i oferiţi nou, atractiv, publicului în acest sens ? — Spre deosebire de activitatea din timpul anului universitar, acum vara accentul s-a pus mai mult pe diversitatea formelor de contact cu publicul. Organizăm seri de poezie şi de muzică, de teatru şi de film. Intîlnirile cu artişti şi critici au luat locul ciclurilor de expuneri „Istoria muzicii“ sau „Istoria filmului“. Am organizat manifestări omagiale închinate lui Nicolae Iorga şi Vasile Alecsandri. Totodată, în cursul verii găzduim spectacole şi concerte ale formaţiilor artistice de amatori. Au avut loc întâlniri ale unor cenacluri de poezie şi umoristice cu cititorii, spectatore muzicale. Deschidem cu regularitate — în holul Universităţii populare — expoziţii ale unor artişti plastici amatori. — Ce modalităţi de destindere activă, îmbinind latura distractivă cu cea educativă, puneţi la dispoziţia publicului . — Am iniţiat cîteva excursii documentare ce s-au bucurat de o largă participare, la locuri şi monumente istorice (Tirgovişte, vălenii de Munte), pe litoral, iar pînă în septembrie mai avem programate încă două. Aş Încheia, precizînd că folosim perioada de vară şi pentru a realiza sondaje in public şi dezbateri cu metodiştii noştri, în vederea îmbunătăţirii programei următorului an universitar. Spirit înnoitor, combativitate sporită (Umăr) din pag. I) rele Comerţului Interior, precum şi al Transporturilor şi Telecomunicaţiilor. La adunările generale ale acestora, de regulă iau cuvîntul un număr mic de tovarăşi ; lipsurile în muncă nu sunt criticate cu tărie, nu se ia poziţie deschisă faţă de sprijinul insuficient acordat unităţilor din exterior, faţă de superficialitatea şi lipsa de operativitate cu care se întocmesc unele lucrări sau sunt rezolvate problemele solicitate de unităţile din subordine. După caro se ştie, participarea la activitatea organizaţiei de bază, la munca pentru îndeplinirea sarcinilor este o obligaţie pe care fiecare membru de partid şi-o asumă la primirea sa în rîndurile partidului. De aceea este şi firesc să nu se admită nici un fel de încercări de nesocotire a îndatoririlor ce decurg din calitatea de comunist. Se impune să fie extinsă practica bună ca, pornind de la hotărîrile adoptate de adunările generale ale organizaţiilor de bază, să se încredinţeze tuturor comuniştilor sarcini în raport cu pregătirea şi experienţa dobîndită, ajutîndu-i în acest fel să-şi dezvolte calităţilelor politice şi organizatorice, să militeze activ pentru înfăptuirea politicii partidului. In acelaşi timp, comitetele de partid şi birourile organizaţiilor de bază au datoria să informeze sistematic comuniştii asupra stadiului înfăptuirii hotărîrilor, a modului cum membrii de partid îşi îndeplinesc sarcinile încredinţate. Pentru educarea partinică, dezvoltarea calităţilor proprii comuniştilor, este necesar ca în adunările organizaţiilor de baza să se dezbată cu mai multă regularitate aspecte ale normelor vieţii interne de partid, în strînsă legătură cu preocupările organizaţiilor de bază. In această direcţie are o mare însemnătate prevederea cuprinsă în măsurile adoptate de Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. privind creşterea rolului adunărilor de partid în dezbaterea principalelor probleme ale vieţii colectivelor de muncă, în sporirea combativităţii şi vigilenţei politice a membrilor de partid, în ridicarea spiritului critic şi autocritic, în promovarea poziţiei ferme împotriva fenomenelor negative, a atitudinilor necorespunzătoare faţă de muncă şi avutul obştesc, de dezinteres faţă de cerinţele oamenilor muncii, a manifestărilor de indolenţă şi superficialitate. Ţinînd seama că peste 35«» dintre membrii organizaţiei de partid a Capitalei au fost primiţi în ultimii 10 ani, îmbunătăţirea tematicii dezbaterilor din adunările de partid, intensificarea preocupărilor pentru educarea partinică a comuniştilor vor exercita un puternic rol educativ, contribuind la călirea politico-ideologică a comuniştilor, la sporirea în şi mai mare măsură a rolului şi influenţei lor în mase. Fără îndoială că întărirea vieţii interne de partid, diversificarea formelor ei de manifestare depind, în primul rînd, de comitetele şi birourile organizaţiilor de partid din întreprinderi şi instituţii. Un rol important n au, insă, controlul. Îndrumarea şi sprijinul pe care le acordă comiteteie de partid ale »eotoarelor, măsura In care membrii lor participă nemijlocit la acţiunile desfăşurate de acestea. Desigur «I gl In această privinţă s-au obţinut progrese evidente ! cea mai mare parte din timpul de lucru al secretarilor şi celorlalţi membri al birourilor comitetelor de partid ale sectoarelor este consacrată îndrumării practice a organizaţiilor de partid, ceea ce la oferă posibilitatea să cunoască mai bine şi mai operativ stările de lucruri din unităţi, să acţioneze în mod direct pentru prevenirea şi înlăturarea unor deficiențe. Controlul efectuat la unele • „Gîndirea mitică in cultura modernă" va constitui subiectul dezbătut in cadrul und mese rotunde organizată mîine, ora 19, la Casa prieteniei româno-sovietice. Participa prof. univ. Edgar Papu, Anca Arghir — critic de artă, redactor şef adjunct al revistei „Arta", Doru Popovici — compozitor. Discuţia va fi condusă de dr. Ion Cantacuzino — cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie a artei. • Întreprinderea „Metaloglobus“ a pregătit pentru gospodine o trusă de bucătărie, care va apărea un curind şi in magazine. E formată din vase din oţel inoxidabil, cu fundul placat, precum şi din aluminiu. In pregătire fibrice pentru cafea şi oale de fiert sub presiune, inoxidabile. Comitete de partid ale sectoarelor şi comitetelor de partid pe ramuri reliefează şi o anumită tendinţă de inerţie, de încetineală in adaptarea stilului lor de muncă la nivelul cerinţelor şi exigenţelor actuale. Nu rare au fost cazurile cînd unii secretari sau membri ai organelor de partid treceau In grabă prin unităţi, limitîndu-se să ia contact numai cu unele cadre administrative sau de partid, se interesau de stadiul realizării sarcinilor economice, neglijînd în fapt munca de partid, dialogul cu comuniştii şi ceilalţi oameni ai muncii, pentru a desprinde concluzii asupra sprijinului care trebuie acordat organizaţiilor de partid în îmbunătăţirea muncii politico-organizatorice. Pînă nu de mult, la instruirea curentă a secretarilor organizaţiilor de partid se prezentau de fiecare dată aceleaşi probleme şi sarcini, neglijîndu-se în schimb metodele pentru înfăptuirea lor, ceea ce, fireşte, nu sttunea îndeajuns interesul pentru audierea şi reţinerea lor. Unele carenţe s-au manifestat şi în operativitatea cu care se transmiteau organizaţiilor de partid hotărîrile sau măsurile adoptate de organele superioare de partid şi mai ales în ce priveşte controlul Îndeplinirii lor. Aşa se explică de ce într-un sondaj efectuat în unele organizaţii s-a constatat că hotărîri adoptate de comitetele sectoarelor şi municipal de partid nu erau cunoscute chiar de membri ai comitetelor sau birourilor organizaţiilor de bază. Diversitatea preocupărilor din Capitală şi amploarea acestora, cotele înalte ale sarcinilor noului plan cincinal, impun ca organele şi organizaţiile de partid să acorde o atenţie sporită creşterii rolului lor de conducător politic, intensificării vieţii interne de partid, promovării unor forme şi metode de muncă înaintate care să confere activităţii de partid o eficienţă sporită. Pornind de la sarcinile mari care stau în faţa organizaţiilor de partid în această perioadă, precum şi de la necesitatea înlăturării lipsurilor care se mai manifestă, este necesar ca secţia organizatorică a Comitetului municipal Bucureşti al P.C.R. să acorde un sprijin mai substanţial organizaţiilor de partid în investigarea realităţilor din unităţi, orientarea activităţii lor către rezolvarea problemelor esenţiale care derivă din hotărîrile partidului şi guvernului. Îmbunătăţirea muncii de consultare a comuniştilor, de activizarea lor tot mai intensă la înfăptuirea sarcinilor. Militând pentru îmbunătăţirea vieţii interne de partid, perfecţionarea procesului de educare comunistă şi a metodologiei de lucru, organizaţiile de partid au datoria să examineze propria lor muncă în spiritul unei înalte exigenţe ce se degajă din recentele documente de partid, elaborînd programe concrete de acţiune, care să asigure ridicarea calitativă a întregii lor activităţi. Buna gospodărire a oraşului (Urmare din pag. 1)stituie o sursă de murdărire a străzii“), declaraţie care conţine, in esenţă, şi angajamentul altor întreprinderi. Deci, să vedem care este legătura între vorbe şi fapte. Pe şoseaua Alexandriei, în dreptul amintitelor blocuri, nu mai erau doar nişte urme oarecare. De data aceasta, trotuarul era de-a dreptul impracticabil, fiind acoperit de noroiul adus de roţile camioanelor, ca şi o bună parte din carosabil. La fel, aceleaşi aspecte intolerabile şi in preajma staţiilor de betoane ..Micro-8” şi „Micro-1“ ale I.P.A.C., unde nu s-a întreprins, practic, nimic, pentru a diminua cantităţile de pietriş, nisip, pământ ş.a.m.d. care transformă străzile în... drumuri comunale desfundate. Ce să mai vorbim de înfăţişarea deplorabilă a străzii Compozitorilor, a bd. Ghencea, din apropierea imobilelor aflate în construcţie , este de neînţeles cum se poate admite ca o stradă să fie literalmente, pe porţiuni întregi, „mascată“ de straturi de noroi, in cantităţi mult sporite în urma ploii. Directorul I.S.B., Dumitru Cherciu, observa — şi pe bună dreptate — că întreprinderile de construcţie au afectate fonduri speciale pentru organizarea şantierelor, inclusiv pentru amenajarea drumurilor din incinta lor. Cum sunt folosite aceste fonduri, de vreme ce basculantele, automacaralele ş.a. străbat, în loc de drumuri, veritabile arături (în paranteză fie spus, este vorba aici nu numai de grija pentru aspectul străzilor, dar şi de folosirea eficientă a autovehiculelor, de întreţinerea lor corespunzătoare , or, aşa cum sunt exploatate, nu este de mirare că defecţiunile tehnice se ţin lanţ). In aceeaşi ordine de idei, trebuie subliniat cu toată tăria că sistemul de a „pasa” răspunderea („întreprinderile de construcţii nu ne asigură condiţiile”, afirmă autobuzele. „întreprinderile de transport trebuie să vegheze ca maşinile să nu părăsească oricum şantierele” — — ripostează constructorii) nu este şi nu va fi de natură să asigure aplicarea unor măsuri eficiente — şi comune — de respectare a disciplinei urbanistice, de îndeplinire, la urma-urmei, a unor obligaţii ce revin în egală măsură tuturor întreprinderilor. Este cazul să ne referim şi la un alt aspect. In cartierul Colentina de pildă, şi nu numai aici, am observat, ieri, sumedenie de amprente de noroi, lăsate pe străzi şi pe trotuare de roţile diferitelor autocamioane şi chiar autoturisme proprietate personală, deoarece căile de acces de la numeroase blocuri (date în folosinţă de multă vreme) încă nu au fost amenajate, fiind, pe timp ploios, aproape imposibil de străbătut. Este o problemă căreia constructorii trebuie să-i acorde, fără îndoială, mai multă atenţie. Această situaţie îşi poate afla o mai grabnică rezolvare şi prin folosirea mai eficientă a altei pîrghii de largă accesibilitate , numeroşi cetăţeni şi-au afirmat — prin intermediul deputaţilor — hotărlrea de a contribui intr-o mai mare măsură, prin muncă patriotică, la gospodărirea perimetrului blocurilor în care locuiesc. Asemenea angajamente civice generoase trebuie să fie permanent şi corespunzător susţinute prin grija consiliilor populare de sector, punîndu-se la dispoziţia oamenilor materiale şi utilajele necesare. Există, Incontestabil, numeroase resurse încă insuficient folosite, prin intermediul cărora înfăţişarea Capitalei poate înscrie plusuri însemnate de frumuseţe. Rămîne, însă, ca edilii sectoarelor, conducerile diferitelor întreprinderi, să le identifice şi să le utilizeze integral, cu responsabilitatea cuvenită. a. Figuri reprezentative formata din pan. 1 bard, buldozerigti, cercetători urinaU etc. Dar despre oamenii cun îndrumaseră șl conduseseră bătăliile acestora, victorioase, despre activiști, am scrii nu In măsura în care s-ar fi cuvenit sl 1* modul cum ar fi meritat ei. Desigur că abordarea unor astfel de personaje este mai dificilă, întrucât problemele care îi preocupă sunt mai vaste şi mai complexe. Politicul fiind latura cea mai reprezentativă, mai acută a faptelor şi fenomenelor sociale, obligă la o viziune largă şi nuanţată a întregului angrenaj social. Mai ales când acest angrenaj e dinamic, supus unei permanente schimbări revoluţionare. Pentru aceasta se cere îmbinarea artei şi a ştiinţei de a conduce colective umane în construirea unei societăţi de tip superior, multilateral şi armonios dezvoltată. Dar asemenea personaje exemplare există şi încă într-un număr impresionant, începînd cu verigile prime, organizaţii de bază şi pina la treapta supremă, unde fluxurile de iniţiativă şi de creaţie se string laolaltă, pentru a se reîntoarce iarăşi, amplificate, limpezite, deschizătoare de însufleţitoare perspective, către acest vast angrenaj organizat, către ţara întreagă. Activiştii îşi exercită munca lor generoasă, pătrunsă astăzi de un suflu nou, muncă ale cărei roade se văd pretutindeni în jurul nostru sau in noi înşine, căci toţi aceştia se află „în inima lucrurilor“. De aceea, privită din unghiul unor astfel de activităţi, societatea ni se înfăţişează într-o perspectivă mai largă, cu reliefuri desluşite, in termenii ei esenţiali. Perspectivă atît de necesară nu numai reportajelor, dar şi operelor de fierbinte actualitate pe care le aşteaptă cititorii, înfăţişarea noilor realităţi, prin chipuri care le reprezintă cit mai pregnant, mai semnificativ este o cerinţă, dacă nu de drămuire cantitativă, în orice caz de o pondere ideatică şi calitativă absolut evidentă. Istoria unei epoci, ca şi literatura care o reflectă, se configurează tocmai prin eroii cei mai activi, situaţi în însuşi miezul de foc al lucrurilor. In ce situaţii se aprobă transferarea elevilor de la un liceu la altul Potrivit regulamentului liceelor, transferarea elevilor de la un liceu la altul se poate face numai cu acordul conducerilor celor două licee, în următoarele cazuri: dacă părinţii sau ocrotitorii legali şi-au schimbat domiciliul; dacă elevul este orfan sau lipsit deposibilitatea de a fi întreţinut de 13R11116, iar în noua localitate are rude sau ocrotitori legali care îl pot întreţine; dacă elevul este suferind de o boală care necesită tratament ce nu poate fi efectuat în localitatea in care a frecventat liceul (aceasta dovedindu-se prin certificat medical eliberat de policlinică). Transferările elevilor din anii n—IV se face la începutul anului şcolar. In cazuri bine motivate (schimbarea domiciliului părinţilor, îmbolnăviri grave), se pot face transferări şi în timpul anului şcolar, îndeosebi însă la încheierea trimestrului I sau II. Elevii din anul I se pot transfera la un alt liceu numai in cazul cînd, după susţinerea concursului de admitere, părinţii sau ocrotitorii legali şi-au schimbat domiciliul in altă localitate. Trecerea elevilor de la o secţie la alta (reală sau umană) se poate face după promovarea anilor I sau III cu aprobarea directorului liceului la începutul anului şcolar şi numai după promovarea examenelor de diferenţă la obiectele cerute şi în limita locurilor libere. Transferarea elevilor de la liceele de specialitate la licee de cultură generală se poate face în toţi anii de studii, înainte de începutul anului şcolar, cu avizul conducerii liceului de specialitate la care au frecventat cursurile, după promovarea examenelor de diferenţă stabilite şi în limita locurilor libere în anul respectiv. Trecerea elevilor de la liceele de cultură generală la licee de specialitate, precum şi a elevilor din clasele IX-X ale şcolii generale, la licee de cultură generală, se poate face numai la începutul anului II, după promovarea examenelor de diferenţă la obiectele de specialitate cuprinse în planul de învăţămint şi după efectuarea lucrărilor practice în programa şcolară a anului I (cu acordul prealabil al celor două licee). Elevii care promovează anii I din prin Invăţămîntul seral sau fără frecvenţă de cultură generală, se pot transfera la cursurile de zi, în limita planului de şcolarizare, dacă nu depăşesc cu mai mult de trei ani vîrsta anului de studii in care se transferă, în ordinea mediilor de promovare a anului şcolar anterior, ţinîndu-se seama de secţia şi limbile moderne studiate. Elevii care frecventează cursurile de zi se pot transfera la invătămîntul fără frecventă in cursul primului trimestru al anului scolar. I. B. Noi spaţii de invăţamt Pînă la data începerii şcolilor, în Capitală, vor fi construite noi spaţii de învăţămînt. Astfel, vor fi date în folosinţă 146 săli de clasă două săli de gimnastică, spaţii pentru grădiniţe de copii, cu o capacitate de 360 locuri, I