Informatia Bucureştiului, octombrie 1971 (Anul 19, nr. 5629-5654)
1971-10-14 / nr. 5640
Actualitate şi eficienţă S -a discutat mult, teoretizîndu-se (chiar excesiv) rolul activ al brigăzii artistice de agitaţie, capacitatea acestui gen de formaţii ale amatorilor de a contribui cu maximă eficienţă la educaţia cetăţenească a maselor. In sfîrşit, parcă a sunat isi ceasul trecerii la acţiune. Unschimb de experienţă, bunăoară, organizat de UCECOM (rin colaborare cu Casa centrală a creaţiei populare, a adus Infaţa a numeroşi instructoribucureşteni, a unor cadre deConducere din cooperaţia meşteşugărească programele(mai vechi, dar şi de ultimă oră) a patru brigăzi (ale cooperativelor „încălţămintea manuală“, „Artă şi precizie“ din ■Bucureşti, „Electrometalica“ Idin Ploieşti, „Progresul“ din Galaţi), în jurul cărora au gravitat discuţiile (de data aceasta „pe concret”) despre modalităţi de tratare, cu ■ instrumentele satirei operative, a problemelor atit tie diverse din diferite colective de muncă. Sau, Teatrul „C. Tănase“ a inaugurat (cu exemplificări „pe Viu“ şi discuţii la obiect) cenaclul autorilor de texte satirice (le urăm viaţă lungă şi intensă !) menit, în primul rind, să stimuleze şi să îndrume creaţia de programe de brigadă. Semne bune, deci, despre o depăşire lăudabilă a conciliabile /ACCENTE lor interminabile. Căci, schimburile de experienţă între formaţi, antrenînd în discuţii instructori, interpreţi, factori de răspundere din întreprinderi, sînt un excelent prilej pentru confruntarea de opinii în privinţa modului de documentare, a formulelor de spectacol de »brigada, a urmăririi operative a eficienţei fiecărui program. "(Fireşte, dacă vor fi afirmat sferite, nu ocazionale, şi curezultate practice). După cum şi cenaclul, vizînd forma literară pe care o îmbracă o tematică specifică, determinată de problemele concrete ale diferitelor colective de muncă, este util (dacă alimentează continuu, repertoriul brigăzii). Iar experienţa şi gradul de profesionalism al unor autori de revistă se înţelege că nu pot fi decît foarte utile instructorilor (mai ales dlară şi scriuprograme). Nu e mai puţin adevărat însă că, foarte probabil, animatorii brigăzilor vor putea oferi autorilor consacraţi sugestii tematice" binevenite, pentru o mai profundă ancoră de , actualitate (şi revenire dintr-o periculoasă anemie) a spectacolelor satirice. Iată, deci, un câştig de ambele părţi, pe care cenaclul Teatrului ,,C. Tăpase“, cu sprijinul Casei creaţiei populare a municipiului, (în măsură să îndrume instructorii spre cenaclu) ar fi de aşteptat să nu-l scape. Demarajul, fără doar şi poate, promite mult Dar nu epuizează toate posibilităţile Contribuţia efectivă din partea sihbiicatelor (care coordonează activitatea brigăzilor artistice din uzine, fabrici, instituţii) este cel puţin recomandabilă. •Cu alte cuvinte, aşteptăm ca roadele schimburilor de experienţă, ale concursurilor de texte şi spectacole de brigadă Reflate în preajma lansării), rezultatele concrete ale discuţiilor — pe texte — din cenaclu, să capete viaţă în activitatea cotidiană a brigăzilor artistice de agitaţie. Căci altfel nu ne-ar rămine decit să epilogăm pe marginea „focurilor de artificii“. Ceea ce nu e cazul. E. Comarnescu I Afişul săptămînii Văzut de T. Caranfil RITMURI SPANIOLE Comedie muzicală spaniolă de Jose Luis Săenz de Heredia. Interpretează :Manolo Escobar Conchita Velasco şi Alfredo Landa. ată un titlu neinspirat, incapabil să reflecte, in banalitatea şi convenţionalul său, ingeniosul pretext dramaturgic de la care porneşte comedia lui Jose Luis Sáenz de Heredia . Rodolfo Sicilia, angajat pe post de „om cu idei fulger“ la agenţia de publicitate „Dum- Dum“ lansează , sub aparenţa unei superanchete sociologice, o vastă operaţie publicitară. Sute de mii de oameni de toate virstele sunt chemaţi să răspundă la întrebarea „Ce cîntă Spania“ ? S^a lăsat ţara castanietelor cucerită de beatricii muzicii moderne sau cîntecul spaniol tradiţional rezistă pe poziţii ? „în definitiv, in ce ţară trăim*’ ? — aceasta este întrebarea care reflectă exasperarea publicului intoxicat de asonanţele pseudo-modernitâţii. Pentru a da şi mai multă tensiune acestei controverse care-i opune pe „fanii” celebrităţilor de conjunctură susţinătorilor tradiţiei şi spiritului popular, agenţia iniţiază chiar un duel la scenă deschisă între o cîntăreaţă „beat“ şi un Interpret al melosului spaniol, proclamind scrutin deschis pentru a decide prin referendum : „Ce cîntă Spania“ ? Iar miza duelului vor fi pletele cîntăreţei, care urmează să fie sacrificate ca un simbol, dacă ritmurile spaniole vor avea ciştig de cauză, in faţa celor de import. Arena concertului arbitrat de un reprezentant oficial al federaţiei madrilene de box şi de un notar autorizat — devine o vastă sală de dispută. Ceea ce se întîmplă între cei doi rivali, povestea de amor înfiripată în focul duelului, ţinua şi împăcările lor teleghidate sunt — ca de obicei în asemenea pelicule — improvizaţie derizorie. Agreabil rămine dialogul, superior un potenţial comic unor scene şarjate de interpretul „omului cu idei fulger“ — Alfredo Landa. Principala calitate a filmului lui Heredia este însă că, pornind de la o glumă muzicală, îşi implică publicul într-o autentică dispută de actualitate. Este muzica uşoară tradiţională învechită ? „Nu tot ceea ce e vechi e şi neapărat îmbătrînit !“ — răspunde lapidar unul din personajele filmului. Şi poate că mai elocvent decît în Manolo Escobar, protagonistul duelului, răspunde cintînd. El trăieşte patima ritmurilor andaluze cu o distincţie o eleganţă, o nobleţe de adevărat hidalgo. Cîntecele sale poartă în ele febra tristeţilor nestinse, nostalgia iubirilor eterne, clocotul sufletelor puternice. In apropierea lor, arettele „beat“ ale Conchitei Velasco sună zgomotos și palid, cu tot temperamentul indiscutabil al interpretei. N-AU CÎNTAT NICIODATĂ PENTRU TATA Producție a studiourilor din S.U.A., realizată de Gilbert Cates, după un scenariu de Robert Anderson. Interpretează Melvyn Douglas, Dorothy Stickney (părinţii), Gene Hackman şi Estelle Parsons (fratele şi sora). Există despărţiri care dor adine, dar nu pot fi ocolite, desprinderi sfişietoare şi disperate, dictate, dincolo de voinţa şi sentimentele omului, de o necesitate implacabilă. Filmul lui Cates şi Anderson tocmai o asemenea despărţire evocă : cea dintre batrinul tată şi fiul care are viaţa lui proprie. Nu de un abandon material e vorba. Eroul filmului este asigurat din acest punct de vedere. Ceea ce îl macină, precum o cumplită ameninţare, este singurătatea. Singurătatea într-un oraş şi într-o lume in care s-a crezut, o vreme, cineva. A fost, aici, înalt funcţionar, primar, s-a bucurat de demnităţi, da stimă şi admiraţie... Din toate n-a păstrat decît gustul fad al amintirilor şi mersul sigur de sine al omului care a reuşit in viaţă, uitind — insă — acum prea adesea, încotro se îndreaptă. Actor dintr-o generaţie care rămine, ea însăşi, amintire, Melvyn Douglas i-a redat amplu şi reliefat portretul, i-a descris toropeala existenţei în faţa televizorului, i-a dezvăluit pe chip, dincolo de liniştea amăgitoare, spaima de necunoscut, i-a scos în evidenţă uşoara crispare a braţelor, tremurul lor, uneori zvîcnirea nervoasă, precum a unui înecat care caută, orbeşte, un punct de sprijin. Partenerul său mai tînâr , Gene Hackman schiţează personajul unui fiu chinuit de un acut complex de culpabilitate. El asistă, neputincios, la procesul de decădere biologică al părintelui şi tentaţia de a se salva de acest spectacol exasperant şi dureros ii este mereu cenzurată de simţul datoriei filiale. E drept că, în cele din urmă, actorul izbuteşte să agaseze prin afectarea sa, poate şi datorită partiturii sale dramaturgice, îmbibată de lamentări. Mizind, de altfel, prea mult şi prea evident pe subtilităţi freudiene, autorii filmului au contribuit din plin, şi el, la a-şi face pelicula lipsită de fior şi, mai ales, greu suportabil di trenantă. Ceea ce rămine după cele 90 de minute de vizionare este — fireşte ! — acuitatea socială a problemei in sine şi îndemnul la meditaţie... M împotriva automobilului Săptămîna trecută, la Stockholm a avut loc premiera ultimei comedii a lui Jacques Tati — Trafic — satiră îndreptată împotriva exceselor automobilistice. Celebrul comediograf francez a încheiat seara parcurgând oraşul — în fruntea altor cincizeci de entuziaşti ai velocipedului — călare pe bicicletă. Ei purtau măşti de gaze pentru a ilustra şi mai convingător protestul lor împotriva poluării atmosferei de către automobil.i Teatrul radiofonic în sprijinul şcolii Teatrul radio inaugurează mîine un ciclu de emisiuni adresate în special elevilor, cărora le vor fi puse la dispoziţie — pe baza unei selecţii efectuate în strînsă legătură cu programa analitică a instituţiilor de învăţămînt — versiuni radiofonice ale celor mai reprezentative opere clasice româneşti şi universale. Transmise în fiecare vineri, emisiunile vor fi prefaţate de conf. dr. Ion Dodu Bălan. In deschiderea ciclului, poate fi ascultată mîine drama istorică a lui Alecsandri, Despot Vodă, după care vor mai fi difuzate, in cursul acestei luni, o dramatizare după Alexandru Lăpușneanu, de Negruzzi și altele. OMAGIULUI Cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la nașterea regretatului academician PERPESSICIUS, Muzeul literaturii române a editat culegerea omagială „EXCURS SENTIMENTAL“. Mîine, la ora 19, în incinta Librăriei „M. Sadoveanu“, din bd. Magheru nr. 6, colaboratorii volumului — MI- PERPESSICIUS Ion Constantinescu, Eugen Barbu, Ion Dodu Bălan, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Șerban Cioculescu, Al. Dima, Victor Eftimiu, D. Păcurariu, Al. Philippide, Zaharia Stancu — vor evoca personalitatea cunoscutului eminescolog și vor da autografe. • „Pontica — dialog cultural cu viaţa“, se intitulează ciclul de manifestări ştiinţifice şi cultural-artistice care, debutind în această toamnă in judeţul Constanţa, vă deveni anual. Din programul bogat şi divers al „Ponticei“, care se va desfăşura între 17 şi 24 octombrie la Constanţa şi în alte localităţi din judeţ (Medgidia, Cernavodă, Mangalia, Hîrşova etc), spicuim sesiune ştiinţifică a Muzeului de arheologie, întîlniri ale studenţilor cu scriitori dinBucureşti şi Constanţa, premiera spectacolului „Ovidiu“, vernisajul expoziţiei „Dobrogea în arta plastică românească“, matince literare, recitaluri literar-muzical-coregrafice etc. Data sondajului. 12 octotattril. Bt. INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI „Marea iubire a lui Balzac" ...aşa se intitulează coproducţia polono-franceză turnată la Varşovia de regizorul polonez Slojciech Solarz în colaborare cu scenaristul parizian Yves Jamiaque. Este vorba de o autentică poveste de dragoste care l-a legat pe autorul „Comediei umane“, printr-o pasionată corespondență, de literara poloneză Hanska. Rolul lui Balzac va fi interpretat de Pierre Meyrand, iar Hanska va fi întruchipată de frumoasa vedetă poloneză Beata Tyszkiewicz. CONFESIUNI Regretul lui Michel Simon Marele actor francez Michel Simon şi-a anunţat iminenta retragere din perimetrul studiourilor cinematografice. „De astă dată sînt ferm hotărît — a declarat el. Mă retrag în birlogul de la La Ciotat şi abandonez cinematografia. Nu voi mai juca... Singurul meu regret este că n-am avut prilejul să‘ realizez un film în calitate de regizor“. El a făcut această mărturisire cu prilejul unui omagiu care i-a fost adus la Paris. După proiecţia unui film în care a jucat sub direcţia lui Jean Renoir — ,iBoudu salvat de la înec" — protagonistul a amintit că cicam 32 de ani, filmul abia ovaţionat fusese primit cu fluierături de către publicul epocii. Trei zile mai tîrziu el a trebuit să fie retras de pe afiş. „Păstrez o tandreţe deosebită acestei capodopere a lui Renoir al cărei producător am fost şi care, turnată cu foarte puţine mijloace şi o totală lipsă de peliculă, a regăsit — mulţumită entuziasmului tinerei generaţii — o a doua viaţă...“ — a încheiat interpretul lui Boudu. „Cel mai bun film al meu ?“ — se întreabă Stanley Kramer... La întrebarea dacă a creat, pînă acum, vreun film în care a reuşit să spună tot ceea ce ar fi dorit, reputatul regizor american a răspuns într-un recent interviu : „Niciodată nu se va putea ca într-un film să se spună totul. Şi asta pur şi simplu pentru că nu poţi să gîndeşti exhaustiv. Dar dacă aş lua toate filmele mele, întreaga muncă a vieţii mele, s-ar putea ca răspunsul să fie afirmativ. Cînd îmi privesc filmele luate unul cite unul, remarc de fiecare dată ceva ce nu mi-a reuşit. Iar văzîndu-ţi propriile greşeli, filmul nu-ţi mai poate fi drag. Dacă m-aţi întreba pe care dintre ele îl consider cel mai bun, v-aş răspunde : Pe cel mai bun încă nu l-am turnat !“ VALOAREA PROFESIUNILOR (Urmare din pag. 1) ficilă, de a salva de la prăbuşire un aparat BOAC cu peste 70 de pasageri. Nimic mai binevenit, nimic mai pe merit pentru acest sublim act de eroism. Dar există şi nenumărate acte de... eroism cotidian. ...Suntem într-o călătorie cu trebui Ajungem la destinaţie la oră stabilită, absolut precis, coborîm sănătoşi pe peron, ne vedem de treburi, fie că ne întoarcem acasă, fie că suntem în deplasare Nimic excepţional ! Mă rog... Dar la „banala" călătorie au concurat nenumăraţi oameni de profesiuni mai puţin... spectaculoase. Să-l cităm pe strungarul de la „Griviţa Roşie" — care — la cea mai măruntă neglijenţă — poate pune în circulaţie o piesă defectă, cu urmări de o deosebită gravitate, aşadar, iată şi un altfel de păzitor de vieţi omeneşti , sau pe controlorul de calitate din uzină, care nu face nici un „rabat" , sau pe oţelarul însuşi... sau pe mecanicul de locomotivă... sau pe simplul verificator al osiilor, din gară... sau pe... Delăsarea oricăruia dintre aceştia, şi a multor altora, eventuala lor lipsă de perfectă calificare, ar da rezultate la fel de nedorite ca şi un eşec chirurgical, pe masa de operaţie. (Să fie limpede : nu situez toate profesiunile pe un podium egal, dar cei care, în exercitarea profesiunilor, dau dovadă de seriozitate, de pricepere şi drag de muncă, pot fi şi sunt — din acest punct de vedere esenţial — egali). Chestiunea treptelor de valoare a profesiunilor ţine de FELUL IN CARE-ŢI ÎNDEPLINEŞTI OBLIGAŢIILE PROFESIONALE, dăruindu-te ocupaţiei proprii şi, prin rezultatul acesteia, celorlalţi, care fac alte şi alte rotrici, cu nimic mai prejos sau mai presus. Respectul reciproc, al profesionistului dintr-un domeniu de activitate, faţăde toţi Ceilalţi profesionişti dintr-alt domeniu, este dovadă indiscutabilă a mentalităţii noi instaurate în colectivitatea noastră. Aşa e drept, aşa e echitabil, aşa pretinde — îndreptăţit — conştiinţa socialistă. Urmare din pagi puteţi bizui pe braţul nostru — firav, e drept, dar sincer si sigur“. Fără îndoială, nu puţine sînt împrejurările in care să nu vă fi simţit mîndri în demnitatea dumneavoastră că, Ungă noi, cresc copii care ne limpezesc vederea şi cugetul asemenea unei flori îmbobocite dimineaţa, sub boarea de rouă. Mie mi s-a dat ocazia, încă o dată, să-mi întăresc o atare convingere. Am participat la Conferinţa Organizaţiei pionierilor din municipiul nostru, după cum spuneam, şi îmi stăruie încă in memorie rezonanţa suavă, cristalină a salutului, amintind o fragedă primăvară, adus de pionieri participanţilor la manifestare. „Tot înainte” — au zis în cor ce 200 de delegaţi, iar trompeţii au întărit promisiunea cu sunetul articulat sub bolta sălii, transformîndu-l in ferm legămînt. „Merită să ne bucurăm că sub ochii noştri, cu mîinile noastre de educatori, se plămădesc asemenea generaţii, precizatov. Eugenia Măndiţa, preşedinta Consiliului municipal al Organizaţiei pionierilor, în darea de seamă asupra activităţii Consiliului pe perioada 1966—1971. Oriunde v-aţi una pe cuprinsul Capitalei, nu se poate să nu simţiţi, cumva, prezenţa cravatelor roşii. Noi, cei care zilnic venim în contact cu miile de pionieri, constatăm mai acut ce tineret generos şi entuziast se ridică sub cupola şcolii , din ce în ce mai dotat, mai plin de încredere, mai mişcat de iniţiativă“ în darea da seamă prezentată, în luările la cuvînt ale participanţilor, s-a precizat rostul exact, definitoriu, decisiv în activitatea pionierească, al punerii educaţiei comuniste în rîndul copiilor pe baze tot mai apropiate cerinţelor actuale. Pionierii şi şcolarii trebuie să fie crescuţi in spiritul muncii, educaţi prin muncă. Activitatea organizaţiilor de pionieri trebuie orientată în direcţia cultivării la copii a dragostei faţă de muncă, faţă de partid şi ţară. Avem nevoie de un tineret nou cu trăsături înaintate, demn de societatea noastră, înfiinţarea atelierelor-şcoală creează posibilităţi optime pentru însuşirea de către copii a unor deprinderi profesionale şi a răspunderii faţă de muncă. După cum, participarea lor la acţiunile de muncă patriotică este o bună şcoală a responsabilităţii civice. Un alt capitol al dării de seamă precum şi intervenţiile participanţilor au subliniat necesitatea ca educaţiei patriotice, moral-cetăţeneşti a copiilor să i se dea o mai mare pondere în cadrul activităţilor pioniereşti. „Condiţiile din ce în ce mai bune create de societate elevilor trebuie fructificate optim şi eficace, au subliniat unii vorbitori, printre care şi Elisabeta Gheorghiu, comandantă de unitate la Şcoala generală nr. 58, unitate care a adresat tuturor pionierilor şi şcolarilor ţării chemarea de a avea o cit mai sporită grijă faţă de şcoala în care învaţă. Multe şi, nu o dată, extrem de ingenioase acţiuni pioniereşti se desfăşoară în şcoli. Am putea aminti aici nenumărate acţiuni pioniereşti : de la cercurile tehnicoaplicative ale Palatului pionierilor pînă la excursiile cu caracter educativ, patriotic, de la întîlnirile cu personalităţi ale vieţii social-politice sau cultural-ştiinţifice pînă la prezenţa activă în diferite formaţiuni cultural-artistice. Ceea ce denotă că acel deziderat al organizaţiei pionierilor „Cu faţa spre detaşament“ stă în atenţia noastră. Totuşi. Asupra acestui „totuşi” s-a insistat amănunţit în cadrul conferinţei (Georgeta Vasile, directoarea liceului „Zoia Kosmodemianskaia”, Teodorina Manolescu, comandant de unitate la Şcoala generală tur. 122, Mihai Timofte, directorul Şcolii generale nr. 197, Petrina Prunea, comandant de unitate la Şcoala generală nr. 5, Sofia Puşcaşu, inspector general al Inspectoratului şcolar al municipiului, Dumitru Gheorghişan, prim-secretar al Comitetului municipal Bucureşti al U.T.C.). Dezbaterile, propunerile făcute au arătat că, dacă există destule reuşite în munca dusă în rîndul pionierilor, avem şi multe scăderi pe care nu e îngăduit să le trecem cu vederea, cu atît mai mult cu cit acestea dovedesc că nu s-au fructificat optim cadrul, condiţiile puse la dispoziţie. „Trebuie făcută o cotitură radicală în îmbunătăţirea conţinutului muncii politice şi a metodelor de lucru cu pionierii, sublinia Aurel Stancu, preşedintele Consiliului pionierilor din sectorul 3. Este necesar să eliminăm din activitatea viitoare tendinţele de festivism, organizarea unor acţiuni nespecifice care obosesc elevii, care nu le dau satisfacţia morală a utilităţii lor”. „In ultima perioadă, sub conducerea partidului şi la sugestiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-au scris frumoase pagini ale istoriei învăţămîntului nostru, arăta Georgeta Vasile, directoarea liceului „Zoia Kosmodemianskaia”. Această efervescenţă înnoitoare ne obligă mult: încă suntem tributari unui stil de muncă rigid, tehnicist. Avem datorii neonorate în privinţa formării moral-cetăţeneşti a tinerelor generaţii. Avem obligaţia să combatem tendinţele de delimitare a omului de la catedră în cadru didactic-diriginte-comandant de unitate. Pentru că un lucru e cert: in orice ipostază ne-am afla, noi suntem educatori şi trebuie să facem educaţie comunistă atît în orele de matematică sau chimie, cit şi la cele de dirigenţie ori în munca cu pionierii. Munca noastră, pe lingă alte atribute, cere şi aceste două calităţi : să fii bun educator şi să fii pasionat de nobila activitate de modelare a caracterelor celor mici“. Faptul acesta a fost reliefat cu fermitate, în cuvîntul său, de tovarăşul DUMITRU POPA, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal de partid, primarul general al Capitalei. Trăim un timp fierbinte şi dinamic, un timp al creaţiei mature. Zilnic, viaţa pune la tot pasul mari întrebări şi probleme. Se cer, deci, oameni mai bine pregătiţi, mai multă competenţă. Se cere mult spirit revoluţionar. In Capitală, ca de altfel în toată ţara, oamenii muncii au aderat cu toată fiinţa la propunerile cuprinse în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind îmbunătăţirea muncii politico-educative. în toate sectoarele de activitate, se simte ecoul transpunerii în practică a acestui cuprinzător program. Sarcini de mare răspundere privind educarea şi formarea şcolarilor a pus secretarul general al partidului în faţa comuniştilor din şcoli, a corpului didactic, a cadrelor care îndrumă organizaţia de pionieri, a U.T.C.-ului, în cuvîntarea rostită cu prilejul deschiderii anului universitar, precum şi în concluziile la plenara lărgită a Comitetului municipal de partid care a dezbătut activitatea ideologică şi cultural-educativă. Desigur, la opera de educare a tineretului şcolar al Capitalei, participă şcoala, familia, instituţiile de artă, ştiinţă şi cultură, practic întreaga obşte. în cadrul acestora, partidul a încredinţat organizaţiei pionierilor, comandanţilor şi celorlalte cadre care activează în rîndul purtătorilor cravatelor roşii sarcini nobile, cerîndu-le să-i pregătească pentru munca şi viaţa în societate. Insă, pe lingă bunele rezultate obţinute in pregătirea elevilor, trebuie să analizăm în spirit critic şi autocritic neajunsurile care persistă în munca de educare a şcolarilor, în activitatea organizaţiei de pionieri, a comandanţilor, a cadrelor didactice, a instituţiilor de cultură şi artă menite să sprijine procesul complex de formare a profilului moral-cetăţenesc şi de educare comunistă a tinerelor generaţii. Organizaţiile pioniereşti au un rol de bază în cultivarea dragostei pentru muncă şi prin muncă. Este necesar ca organizaţiile de pionieri să pună în centrul muncii educative cu copiii, stimularea dragostei faţă de munca fizică, să sprijine buna desfăşurare a activităţii în atelierele-şcoală, să facă mai bine cunoscută de către elevi frumuseţea muncii din intreprindere. Partidul nostru cere mai mult de la şcoală, de la organizaţia de pionieri, de la întreaga obşte. Mai mult spirit activ, hotărîre, ambiţia. Este loc ca, pe căi specifice, activitatea socială a copiilor să capeta o eficienţă sporită, ceea ce înseamnă, în fond, o mai bună pregătire pentru viaţa si munca în societate. Suntem bucuroşi să constatăm că, in ultima vreme, activitatea organizaţiilor de pionieri din Capitalăşi-a îmbogăţit calitativ conţinutul. Stilul si metodele de muncă reflectă o atata stare de lucruri. Organizaţia pionierilor a devenit un important factor educaţional. Pionierii manifestă o mai reală dragoste faţă de muncă, învaţă mai bine, sunt ataşaţi partidului, patriei , trup şi suflet. Bunele rezultate obţinute în pregătirea lor însă nu trebuie să ne lase să dormim pe lauri. Anul acesta s-au făcut paşi însemnaţi în privinţa legăturii mai decise a învăţământului de muncă , s-au creat atelierele-şcoală. Activitatea tehnico-aplicativă în cercurile pioniereşti a antrenat un număr sporit de Pionieri şi şcolari în acţiuni şi competiţii care să-i lege nemijlocit de munca productivă. S-au creat, deci, premise favorabile pentru dezvoltarea mai temeinică a activităţii pioniereşti pe linia educaţiei prin muncă şi pentru muncă. Dar organizaţia de pionieri, comandanţii n-au depus aici toate eforturile care se cereau. Viaţa întreprinderilor noastre e bogată, pilduitoare : copiii noştri n-o cunosc prea bine. Activitatea din cadrul unor cercuri nu e nici ea prea semnificativ legată de dezvoltarea aptitudinilor practice la copii. O legătură mai efectivă între şcoală şi uzină se impune, aşadar. Va trebui îmbunătăţită activitatea cercurilor tehnico-aplicative în sensul unei mai strînse legături a caracterului lor de specificul industrial economic al sectorului în care se situează şcoala, precum şi în sensul unei anumite orientări profesionale a elevilor. Se impune amplificarea legaturilor dintre şcoală şi uzină, acordarea de sprijin din partea întreprinderilor nu numai pe o linie strict tehnicistă, ci mai ales în direcţia formării deprinderii de a munci încă din fragedă tinereţe, a creşterii elevului în spiritul disciplinei. Avem nevoie de tin tineret robust, care să acţioneze în spiritul unei înalte răspunderi sociale. Şcoala trebuia să înrădăcineze în conştiinţa pionierilor sentimentul stimei depline pentru clasa muncitoare — clasa care a făcut imense sacrificii ca acest timp să ne aparţină. Imense sacrificii ca pruncii noştri să-şi trăiască o ardentă copilărie. Organizaţia pionierilor nu trebuie să obosească în a explica tuturor copiilor că acestea n-au fost dintotdeauna, în munca de educaţie a elevilor trebuie să-şi facă un loc tot mai însemnat promovarea concepţiilor ştiinţifice, ateiste despre lume şi viaţă. Nu e deajuns ce s-a făcut pe această linie, a arătat vorbitorul. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la consfătuirea cu activul de partid din domeniul ideologiei, trebuie să acţionăm cu hotărîre pentru educarea pionierilor în spiritul unei înalte răspunderi sociale. E necesar să îmbunătăţim activitatea politico-ideologică, de educare marxistleninistă a tinerei generaţii. Este o îndatorire a fiecăruia dintre noi să ferim tînăra generaţie de orice influenţe morale şi ideologice străine, să-i cultivăm spiritul de neîmpăcare cu lenea, chiulul, cu orice fenomene de parazitism social, să-i dezvoltăm sentimentul de repulsie şi combativitate faţă de tot ceea ca este străin moralei noastre comuniste. In strînsă legătură cu toate acestea va trebui să se urmărească cultivarea nobilelor sentimente ale internaţionalismului proletar,, ale solidarităţii cu cei ce luptă împotrivă capitalismului, pentru libertate socială şi naţională, pentru pace şi prietenie între popoare. Comandanţii de pionieri, corpul didactic trebuie să acţioneze mai ferm în vederea educării comuniste a tinerei generaţii. Să facem în aşa fel incit copiii să iubească din fragedă pruncie patria, partidul, învăţătura, disciplina socială, frumosul aşa cum îşi iubesc propria lor maică. Ajutîndu-i să se confrunte mai efectiv cu viaţa, ei vor ieşi mai tari. Ajutîndu-i să-şi exprime cu curaj opiniile şi să ia parte activă la viaţa organizaţiei lor, le vom crea mai multe şanse de afirmare. Organizaţiile de partid au menirea, la hindui Ion să îndrume mai atent activitatea pionierească. Nu dorim, desigur, să se dea curs acelei tutelări mărunte a activităţii elevilor de către unele cadre didactice. Tindem să-şi întărească răspunderea pentru instruirea elevilor. Că educarea pionierilor este complexă, o ştim cu toţii. O asemenea activitate constituie pentru noi o preocupare fundamentală. E necesar să dăm curs acelor iniţiative, care îşi merită numele prin valoare şi prestanţă. Să nu ne precupeţim eforturile în traducerea în viaţă a politicii partidului. Copiii care cresc sub ochii noştri, cu lumina socialismului în priviri, sunt schimbul de mîine al ţării, şi-a terminat cuvîntarea tovarăşul Dumitru Popa. în încheierea conferinţei a luat cuvîntul tovarăşul.. Virgilul Radulian, preşedintele Consiliului naţional al Organizaţiei pionierilor din Republica Socialistă România. Pilduitor angajament Turneul Teatrului Academic Vladimir Maiakovski“ din Moscova „Înfrîngerea“ Dramatizare după A. FADEEV In peisajul artei scenice sovietice, Teatrul Academic ,,Vladimir Maiakovski” deţine un loc aparte. A jucat un rol de avangardă încă de la întemeierea sa de către Meyerhold, şi-a păstrat acest rol sub conducerea lui Aleksei Popov şi a cunoscut o deosebită strălucire în anii cînd în fruntea sa a stat mereu tînărul şi îndrăzneţul Nikolai Ohlopkov. Spectacolul inaugural al actualului turneu — prelucrarea pentru scenă a celebrei lucrări a lui Fadeev înfrângerea — conţine elementele de bază ăla tradiţiei acestui teatru, continuată după moartea lui Ohlopkov de regizorul Andrei Goncearov, conducătorul artistic al ansamblului, şi anume spiritul revoluţionar al repertoriului, exprimarea acestui spirit într-o concepţie şi stil de joc adecvate. Aşa cum cu ani în urmă în repertoriul de la „Maiakovski”, Tinara gardă a devenit unul din spectacolele sale reprezentative, — un adevărat manifest artistic — înfrîngerea mi-a apărut pătrunsă de aceeaşi forţă patetică ridicată la dimensiuni poetice impresionante. Opera lui Fadeev e prea cunoscută pentru a mai insista asupra ei. Dacă amintesc doar că rămîne o capodoperă a literaturii ruse de după revoluţie nu numai prin forţa realismului său, dar îndeosebi prin adîncimea psihologică a caracterelor şi ii) primul rînd a comandantului Levinson. — o fac pentru a sublinia dificultatea unei prelucrări pentru scenă şi implicit pentru a elogia din capul locului reuşita regizorului M. Zaharov, care împreună cu I. Prut e autorul dramatizarii şi realizatorul spectacolului. Matura stăpînire a convenţiei teatrale, modalitate cultivată cu precădere de Chlopkov, a fost şi da astă dată liantul înmănuncherii lungului şir de episoade ale romanului într-o desfăşurare dramatică unitară, centrată pe o idee de bază : relaţia dintre comandant şi detaşamentul de partizani, drumul psihologic străbătut împreună de-a lungul marşului prin taiga care devine astfel un simbol al sudurii umane îi, lupta revoluţionară, sudură făurită în împrejurări tragice şi într-un complex sufletesc extrem de contradictoriu. Eroismul şi teama, hotărîrea şi şovăiala, încrederea şi suspiciunea, se împletesc la tot pasul pentru a se topi in suprema calitate : "credinţa în revoluţie şi în lupta pentru biruinţa ei. N-a fost uşor nici pentru regizor, nici pentru actori, mai cu seamă pentru A. Djigarhanian, interpretul lui Levinson, să redea scenic ceea ce FadeeV a izbutit cu marea sa măiestrie epică, întreaga compoziţie a spectacolului, descărcat de orice recuzita inutilă (ui) simplu podium înclinat pe care secvenţele se succed cu o totală organicitate) e bazată pe mişcarea grupurilor Umane, pe dramatismul conflictual al relaţiilor, pe o variată paletă a stărilor sufleteşti. Cu puţine excepţii de un ilustrativism prea acuzat, plastica spectacolului e de o mare expresivitate, muzica — departe de a fi doar un acompaniament — însoţeşte cuvîntul sporindu-l forţa sugestivă , printr-o meşteşugită ritmare. Nu mai vorbesc de momentele de intens dramatism (moartea lui Meteliţa, de pildă) cînd acordurile solemne dau amploarea unui oratoriu. Plastica scenică realizată de Zaharov n-ar fi completă dacă mişcarea nu s-ar încadra uneori aproape coregrafic (şi nu mă refer doar la accentele de dans propriu zis) în această sinteză artistică, unde actorilor — individual şi colectiv — le revin cele mai grele sarcini şi de aceea cea mai mare parte a reuşitei. Revenind la interpretul lui Levinson, nu-l voi elogia doar pentru fidela reconstituire a personajului descris magistral de Fadeev, dar pentru că a ştiut prin atitudini, nuanţarea vocii, studiul atent al gestului, să redea portretul interior, frămîntările sale, să apară ca lin erou simplu şiuman, fără a juca „eroic”. Din ampla galerie de actori s-au remarcat îndeosebi E. Lazarev (Meteliţa), S. Nemoleaeva (Păstoriţa), I. Ohlupin (Morozko), S. Mizeri (Varna), V. Samoilov (Moş Pika), K. Lîlov (Staşinski) Dar fiecare dintre interpreţi a fost un creator de tipuri, un activ participant la momentele cheie ale unui spectacol în care am regăsit spiritul tradiţiei create din neîntreruptele căutări de-a lungul unei jumătăţi de veac ale teatrului ..Maiakovski”. Traian Seîmaru SORTIMENTE DIVERSIFICATE DE PANIFICAŢIE De la direcţia combinatului de morarit şi panificaţie Bucureşti sîntem Informaţi despre o serie de noutăţi în acţiunea de îmbunătăţire continuă a aprovizionării populaţiei cu produse alimentare. Au fost puse la dispoziţia consumatorilor sortimente noi de produse de franzelărie cu caracteristici superioare şi cu Valoare nutritivă ridicată, fir magazine au apărut şi sortimente de plăcintărie şi patiserie fină într-o gamă variată (plăcinta „Macedonia" — cu brînză ; ştrudel „Parma“ — cu mere ; ştrudel cu brînză şi stafide, baclava cu nuci, tarte cu diferite creme etc.). In continuare, se vor produce noi sortimente ca „Iola" (plăcintă cu brînză sau cu marmeladă), „Rodia“ (plăcintă cu brînză de vacă) sareuri ș.a. (unele dintre ele au si fost puse in vînzare fiind de acum apreciate de consumatori). De asemenea, va spori gama sortimentelor de biscuiţi cu un număr de 12 sortimente noi, precum şi gama pastelor făinoase. O mare atenţie a început să se acorde produselor de panificaţie preambalate, precum şi îmbunătăţirii transportului produselor de la fabrică în centrele de desfacere. I. Opluhin (Morozko) și A. Nazarov (Pavluha) într-o scenă dirij .ÎNFRÎNGEREA"