Informatia Bucureştiului, decembrie 1971 (Anul 19, nr. 5681-5707)

1971-12-04 / nr. 5684

Pag. a 2-a I INFORMATIA LITERARA Autografe în premieră N­ICOLAE JIAI Will: „Veneam din întuneric“ * Cred ctt aş fi scris această car­te chiar dacă soarta imi ascun­dea tentaţia cuvintului tipărit. ‘Să fie vorba de sufletul unui copil eliberat de spaime sau de o întinsă umanitate ajunsă in pragul altui timp ? Oricum, po­vestea aceasta fără bucurie nu e? o născocire scriitoricească, deşi unele stări par incredibile pimtru ochiul şi gîndirea noas­tră de acum.. H­­OSIf PETRAM: Pereţii albi it Debutlnd acum In teatru, dupft 6 volume de proză, resimt sen­zaţia de nesiguranţă a călătoru­lui într-un oraş străin. Nu ştiu dacă, în general, publicul citeşte texte dramatice, sau preferă să le audă şi să le vadă materiali­zate pe scenă. Pe urmă, nu ştiu dacă ceea ce am făcut eu se poate numi „text dramatic". Şi, mai ales, nu ştiu dacă e cazul să mai „comit“ asemenea expediţii pe teritoriul altora. Ştiu numai că am dorit să supun cititorilor, pentru care scriu, cîteva între­bări, mai grave decit cele enun­ţate mai sus, la care cred că trebuie să răspundem cu toţii. I­COWKs CH. D. VASILE: „Fîntîna Goleştilor“ Am vrut să reînviez, cu in­candescenţă de poem, cîteva e­­venimente cu semnificaţie is­torică de anvergură naţională, legate de o localitate, dar trăi­te patetic de iluştri înaintaşi din „viţa Goleştilor“. Evocare sau cîntare în proză ? Latitu­dinea de a hotărî este, ca tot­deauna, a cititorului. .9 h^e ri RODICA 0JUG­­BRASOVEANUI1: Enigmă la mansardă „In literatura poliţistă, afir­mă unul dintre eroii mei. Urmă­riţi raţionamentele detectivului şi nu goana pe acoperişuri" Lupta la nivelul inteligenţelor, „uper­cutul" pe plan spiritual, prima­tul analizei psihologice repre­zintă, în formulă concentrată, crezul meu despre viitorul ro­manului poliţist. Nădăjduiesc ca­­ citi­or­ii să-i împărtăşească. ji n Spiess, intre două avioane Vocea, fără cultura profesiunii, s-ar fi oprit în anul în „...un mare nume, care trebuie reţi­nut pentru timbrul vocii sale de neuitat" („San Francisco Chronicle“). „tenorul ro­mân, vădind calităţi incontestabile, a im­primat strălucitei sale interpretări o for­ţă emotivă şi un dramatism care ar îi ieşit In evidenţă indiferent în compania cui ar fi cîntat“ („New York­ Times“) . „Vocea lui a redat cu o perfecţiune rai Intllnită fiecare notă scrisă de Puccini* („The Houston Chronicle“). Obiectul cronicilor din care am extras crâmpeie ? Tenorul nostru Ludovic Spi­ess, revenit zilele trecute după un tur­neu american încununat de succes. — Aşadar, debut cu Canio din „Paiaţe“* la New York, Calaf din „Turandot“ (a­­lături de celebra Birgit Nilson) la Mem­phis, Cavaradossi din „Tosca“ la Hous­ton. Dincolo de aplauze şi elogii în co­loanele ziarelor ? — Două surprize la Houston ! mi s-a decernat tradiţionalul trofeu anual al operei de aici (Cupa de argint) pentru cel mai bun interpret , în programul de sală, pagină dedicată vedetelor care au cîntat rolul Floriei Tosca. Prima — Haricleea Darelée, creatoarea persona­jului la premiera absolută a operei lui Pucini (Roma, 14 ianuarie 1900). Tur­neul american m-a situat, de asemenea, în rol de suporter al echipei noastre în cursa consacrată Cupei Davis. Deci, e­­moţii mai mari ca pe scenă... — Revenind la Bucureşti 7 — „Victimă“ a reflectoarelor televiziu­nii. Un recital pentru emisiunea „In­terpretul săptămânii“, paralel un „nu­măr“ în programul de revelion. Și o în­tâlnire — alături de colegii de la operă —­ Cu colectivul fabricii „Adesgo“. — Și biletul de avion de pe masă 7 — Noi întîlniri, pe alte meridiane : Ra­­dames din „Aida“ în dublă ediţie, la Moscova şi Leningrad. Apoi, reîntîlnire cu interpreţii de la „Metropolitan“ ai o­­perei „Paiaţe“, pe scena operei vieneze. Şi din nou acasă, unde voi începe nu­mărătoarea inversă... a anilor. — O şaradă . — De loc. După canţonete în concertul popular al Orchestrei de studio a Radio­­televiziunii (19 decembrie) şi înaintea u­­nui nou Calat la Operă (28 decembrie). Îmi voi reaminti de debutul meu muzi­cal, interpretez primul rol al carierei mele, începută cu zece ani în urmă : Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să evit“ de Gherase Dendrino, pe scena Operetei (26 decembrie). — Revenind, deci, la anul 1...* — Mă voi gîndi la al 11-lea, de pe o rampă de lansare care m-a plasat pe orbite, dacă nu cosmice, în orice caz fără graniţe terestre. Nu vreau să par orgolios, dar şansa nu aparţine numai vocii ci — aş spune, în primul rînd — profesiunii căreia m-am dăruit cu pa­siune şi muncă intensă. E. Comarnescu Din albumul cu amintiri­­ fotogra­fiat în faţa operei „Metropolitan" din New York Atelier ACAD. AL. PHILIPPIDE. Unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani este, în acelaşi timp, şi un subtil inter­pret al fenomenului literar. Paralel, deşi, cu scrierea unor poeme de adîncă re­flexivitate, aspirind organic spre rigo­rile clasicităţii, maestrul Philippide de­finitivează pentru tipar încă un volum de eseuri şi articole literare, dintr-o suită intitulată — cu o fină autoironie — „Consideraţii confortabile“. Cel de al doilea tom al seriei a fost, deja, predat Editurii Eminescu, urmînd să apară în anul viitor. Scrise la date diferite, con­sideraţiile acestea se referă, dintr-o perspectivă unitară, la creaţia unora dintre cei mai reprezentativi scriitori ro­mâni sau străini.­­ Compozitorul CONSTANTIN FA­LADE, inspirat de versurile lui Tudor Arghezi, şlefuieşte partitura corală pe care a intitulat-o provizoriu Fluturi şi mărgăritare — în care muzica îşi pro­pune să creeze ir­agini cît mai apro­piate de expresia şi forţa verbului ar­ghezian. In ”laboratorul“ său de crea­ţie, la invitaţia Centrului de îndru­mare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de amatori, urmează să ela­boreze trei cîntece de mase pe versuri ale poeţilor N. Nasta, E. Frunză şi C. Salcia. De asemenea, şi-a propus rea­lizarea unei partituri corale pentru voci de femei şi orchestră de coarde pe tema unui cîntec de nuntă din zona Vrancea—Bacău. AL. ANDRIŢOIU. Fără să-şi trădeze vocaţia poetică, îşi consacră o bună par­te a timpului celei de a 7-a arte. De curînd, a terminat scenariul documen­tarului „Frumuseţile Bihorului“, cald elogiu al ţinuturilor sale de baştină. In prezent, lucrează la scenariul fil­mului de lung metraj „Elixirul tinereţii“, al cărui titlu sugerează ancorarea în­­tr-o problematică specifică realităţilor româneşti. Pentru Editura Albatros, pre­găteşte un volum de versuri in care nota predominantă este participarea eroului liric la viaţa de toate zilele a cetăţii. O culegere de stihuri patriotice — do­meniu în care Al. Andriţoiu se simte, cum se spune, în elementul său , va fi predată Editurii militare pentru co­lecţia „Columna“. INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI Ca fenomen artistic, afişul este însoţitorul cotidian al omului pe stradă, in uzine, insti­tuţii culturale, antre­­nîndu-1 într-un dialog continuu, informîndu-1 din mers, mobilizîndu-1 pentru diferite acţiuni politice, economice, co­merciale şi culturale, pregătindu-1 pentru a­­pariţia unui nou spec­tacol, cărţi sau produs comercial, reuşind prin repetiţie, să-l convingă şi să-l implice în acţiu­nea arătată de afiş. Grupat însă într-o ex­poziţie, aşa cum avem ocazia să vedem la ga­leria Orizont expoziţia „Afişul din Republica Democrată Germană“, el devine expresia vie­ţii spirituale a unui po­por, prezentîndu-ne în­tr-un ansamblu organi­zat şi unitar nivelul artistic al picturilor de afişe şi diversitatea personalităţilor existen­te. Cert, afişul din R. D. Germană este purtător Afişul din R. D. Ger de mesaje. In limba­jul său laconic, în com­poziţiile inedite şi va­riate d© la ©el© figu­rative, accentuând în ge­neral expresia psiholo­gică la cele geometri­­zate şi decorative, afi­şul este apropiat o­­m­u­lui prin caracterul său umanist, intim le­gat de evenimentele i­­mediate, arătând cu multă claritate o acţiu­ne, o chemare, ca şi finalitatea lor. Multe compoziţii reţin atenţia prin ingeniozitatea re­zolvării lor artistice, prin măiestria in care realizează surpriza, şo­cul vizual, prin puterea de atracţie a unui chip sau a unui detaliu ce do­­bîndesc semnificaţii e­­senţiale şi generalizatoa­re, îmbinarea compozi­ţională a textului cu i­­maginea se justifică în­tr-un tot unitar şi ar­monios. Astfel, nume ca Segner Klaus, Fi­­lieger Rainer, Grüttner Erhard, Kümmert Otto, Rappus Gerhard şi Kla­us Wittkugel se impun, rămînînd ca exponenţii unei arte impresionante prin forţa emoţionării şi convingerii. Apreciem echilibrul, un anume bun gust şi o atentă grijă pentru semnifica­ţia detaliului, adesea mai important® decât căutarea unei agresivi­tăţi a şocului vizual. Calitatea artistică este urmărită îndeaproape, prin aceasta afişul de­venind o expresie a e­­ducării artistice a ma­selor La aceasta con­tribuie şi eficienţa exe­cuţiei remarcabile tipo­grafice, majoritatea a­­fişelor fiind tipărite, demonstrîndu-se parti­ciparea activă a tipo­grafului în realizarea de calitate a afişului. O astfel de expoziţie iniţiată în cadrul cola­borării dintre Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Socialistă Ro­mânia şi aceea din R. D. Germană, este nu numai un schimb de experienţă ca semn al relaţiilor prieteneşti, dar şi prilejul de a cu­noaşte realizările fruc­tuoase, exemplul că arta plastică îşi atinge nobila misiune de a fi un prieten preţios o­­mului în urmărirea des­făşurării activităţilor sale zilnice şi a contri­buţiei aduse educării sale multilaterale. MIRCEA DEAC 3 medaliaţi radiografiind medaliile După cum am mai anunţat, joi au fost înmînate, la Centrala cărţii, distincţiile primite de editurile şi graficienii români participanţi la Expo­ziţia internaţională de artă a cărţii de la Leipzig. Ne-am adresat cîtorva dintre medaliaţi (pentru a-şi motiva şi ei distincţiile). Val. Munteanu: „Pentru mine, ca autor al ilus­traţiilor, celebra istorie a lui „GAR­GANTUA ŞI PANTAGRUEL" de Ra­belais (repovestită de Ileana şi Ro­mulus Vulpescu), care a primit ME­DALIA DE AUR, constituie o Incu­nunare a unor căutări îndelungi Am pornit de la ideea pastişării conştiente a gravurii în lemn din acea epocă. Din două motive spre a nu ieşi din atmosfera vre­mii şi, mai ales, pentru a fi în ton cu accesibilitatea largă a ver­siunii româneşti. O atenţie deose­bită am acordat, deci, imitării din peniţă a tăieturilor în lemn. Fie­care amănunt îl gîndeam mai întîi în creion şi abia printr-o riguroasă selecţie ajungeam la varianta opti­mă. In ce priveşte antologia fol­clorică „SOARELE SI LUNA" (dis­tinsă cu MEDALIA DE ARGINT), ilustrafiile sînt concepute în spiri­tul viziunii solare a poporului ro­mân asupra marilor cicluri ale exis­tenţei. Am vrut să surprind ceva din puritatea contururilor, ingenuitatea liniilor, solemnitatea de ritual a gesturilor unor eroi întîlniți, în di­verse ipostaze, în arta noastră populară*. Romulus Vulpescu: „MEDALIA DE ARGINT“, pri­­mită pentru prezentarea grafică a volumului „UBU“ de Alfred Jarry, mi-a prilejuit o reală sa­tisfacţie. Mă bucur — ca un bătrîn rutier al cărţii ce sînt — că ve­chea mea pasiune pentru tipă­ritura frumoasă a coincis cu exi­genţele juriului internaţional. Pu­tem spune, cu toată modestia, că avem cu ce ieşi în lume ! După părerea mea, cartea nu trebuie să fie doar un verticul de idei : lite­ratura — spun un truism — e o artă frumoasă , ceea ce impune concordanţa dintre conţinut şi for­mă (implicînd şi prezentarea gra­fică), dintre „miezos" şi „făţos”. Ambiţia mea — realizată în pro­porție de 70 la sută în cazul lui „Ubu" — este aceea de a ajunge P­entru critici, sau mai bine zis pen­tru unii cronicari dramatici, fmagiunea te egalează cu premie­rele. Se afirmă „am a­­vut un sezon bun, chiar foarte bun, pentru că pe afișele teatrelor au apărut noi piese de Lovinescu, Baranga sau Sorescu , pentru că Pintilie a montat „D-ale carnavalului“, Cernes­­cu „Meşterul Manole", Ciulei „Leonce şi Lena* sau : „a fost o stagiu­ne neinteresantă, pen­tru că n-a apărut nici o operă românească nouă de prestigiu, nici o montare mai acătă­rii, nici... nici...*. Pentru spectator lu­crurile stau niţeluş alt­fel. El, cumpărătorul de bilete, identifică un an teatral cu totalitatea titlurilor oferite, indife­rent de data primei lor reprezentaţii. El poate prefera, după 5 ani de la premieră, „O­­pinia publică" unei producţii lîncede, de ultimă oră. El nu vede toate spectacolele în primele luni sau primul an. Ba, mai mult chiar, cîteodată, aşteaptă tre­cerea timpului, confir­marea succesului prin zeci sau sute de repre­zentaţii, pentru a se hotărî să părăsească pentru o seară televi­zorul. E bine î E rău ! Greu de spus. E drep­tul său. Nu o dată, grăbindu-se, l-a ars ! De aceea, în siste­mul „teatrului de re­pertoriu*, adică al tea­trului ce prezintă con­comitent mai multe lucrări dramatice, re­luările sînt realităţi nu mai puţin importante ca premierele. Nu e vor­ba aici de o pledoarie în favoarea lenei spi­rituale. De un îndemn la comoditate. Cred, am crezut întotdeauna — şi n-am pretenţia neghioabă de a-mi în­chipui că eu am desco­perit roata — că prin­cipala datorie a tea­trelor este cea de a fi „la zi*, de a descoperi sau de a primi „în găz­duire* lucrări dramati­ce noi, vii, interesante, atît din punct de ve­dere artistic cît şi edu­cativ. Această convin­gere nu poate însă să mă facă să nu sesizez miopia celor ce „aban­donează" o piesă după premieră, lăsînd-o de capul ei. Înțelegînd re­pertoriul, deci, ca tota­litatea pieselor prezen­tata într-o stagiune, în­­țelegînd că „viața lun­gă" a unui spectacol e un plus in activitatea oricărei scene, un semn de preţuire din partea publicului, un semn de ataşament faţă de arta teatrală, nu trebuie să confundăm, mecanic, ca­litatea cu numărul, pen­tru că nu o dată o dramă, o comedie, o satiră, poate „jena” publicul la prima ei a­­pariţie, poate contraria critica rutinieră, poate supăra pe aşa-zişii spe­cialişti, poate, într-un cuvînt, fi o cădere, pen­tru ca, reluată după ciţiva ani (mă refer de data aceasta la prima categorie de piese nu­mite reluări) să-şi do­vedească valoarea, via­bilitatea. (Aşa s-a în­­tîmplat cu piesele lui Claudel, aşa a arătat debutul lui Eugen Io­­nescu. După zeci de ani Barrault a „reabi­litat* pe pictorul „Schim­bului". Dintr-o catastro­fă, Cîntăreaţa cheală* a devenit mai apoi singura piesă pariziană ce ţine afişul de mai bine de 12 ani !). Cînd afirmăm cele de mai sus nu vrem să minimalizăm importanţa „seriei de spectacole". Vrem doar să arătăm că orice exagerare, na­tural, este mai mult de­cit o greşeală, înscriin­du-se m­ aria prostiei. Reluarea nu e un simplu act contabil. Venind in intîmpinarea dorinţei publicului, ea se înscrie în acelaşi timp — şi aş îndrăzni să afirm primatul aces­tui fapt — în sfera culturii, a intereselor de educare artistică a pu­blicului. Ne plîngem a­­­desea că noile gene­raţii sînt lipsite de unele dintre capodope­rele genului.­ N-ar fi, deci, un non­sens ca atît timp cît o scriere scenică interesează, cît timp noi generaţii pot fi interesate de o ac­ţiune, de o dezbatere teatrală, de dragul înno­irii cu orice preţ să re­nunţăm la o piesă? Pri­vită astfel, „reluarea” nu e ruda săracă a premierelor, spectacolul de serviciu, de plan, ci act artistic cu drepturi şi datorii egale. Să nu uităm că mustul pro­mite. Vinul vechi obli­gă. El conferă marca. LUCIAN GIURCHESCU „Vinul vechi“ sau despre reluări*) •) Sub denumirea de reluări înţelegem, în practica tea­trală, atît piesele care au mai fost jucate la acelaşi tea­tru sau la un alt teatru din acelaşi oraş, cu ani In urmă şi sunt prezentate Intr-o nouă montare, cu o nouă dis­tribuţie (exemplu : „Prima zi de libertate“ jucată de Tea­trul Nottara şi reluată In toamna aceasta la Teatrul Na­ţional), cit şi spectacolele ce Îşi continuă seria mai multe stagiuni la rlnd şi, deci, după prima stagiune, se consideră, cu un cuvlnt impropriu, tot reluări. Rindurile de față se ocupă de cea de-a doua categorie. Dan Petrescu—Mogoş: „N-am urmărit — in ciclul de Ilustraţii la „O NOAPTE FURTU­NOASA“ de I. K. Caragiale, dis­tins cu MEDALIA DE ARGINT — să ilustrez unele momente cu o anume pondere In structura dra­maturgies. Am aspirat, dimpotrivă, spre o esenţializare a semnificaţii­lor, spre o explicare subtextuali a plasei. De unde, găsirea — pentru fiecare personaj — a dominantei sale caracterologice, în felul aces­ta, desenul emană semnificaţii mul­tiple, pentru câ multiple sînt înseşi valenţele temperamentale ale ne­muritoarelor personaje caragialeşti”, la o bibliofilie populară­­ ediţii ief­tine, dar frumoase. Ceea ce încă n-am izbutit cu Jarry (editura se temea chiar de un fiasco, avînd în vedere realizarea grafică neobiş­­nuită...) sper că voi reuşi cu ediţia Villon, aflată în lucru la Editura Albatros. Anume, să folosesc hîr­­tie de ambalaj, atît de „în ton" cu atmosfera liricii villoniene..." ­n arena circului ,,Globus“ Artişti din R. P. D. Coreeană In cadrul unui turneu european, artiştii circului de stat din R.P.D. Coreeană fac o escală bucureşteană. Primul spectacol, astă seară, ora 19:30, în arena circului „Globus“. Dintre atracţiile programului, men­ţionăm jongleria cu bice (Li Cien Min), gimnastică aeriană (trupa Kan Cijon Sue), acrobaţie pe frînghie înclinată (Ham Sen Bog), jonglerie­­antipod (Kim Bon Ie), salturi la basculă (trupa Kim En Un), un original număr cu leagăne duble (Kim Bon). Bineînţeles, nu vor lipsi pasajele comice. Reprezentaţiile oaspeţilor vor putea fi urmărite în fiecare seară, pînă la 12 decembrie. //■,Iniţiale cu majuscule" Sub acest titlu, în ziarul nostru din 17 noiembrie a.c., la rubrica „Accen­te” a apărut un ar­ticol care începea astfel : „Criptogra­mă, ce-i drept, a fost o bună bucată de vreme inscripţia A.T.M Chiar şi pentru destul de mulţi iniţiaţi. Dar de la un timp Încoace, cele trei iniţiale au­ început să mai iasă din anonimat. La întrebarea «Ce ştiţi despre A.T.M. 7» OAMENII DE­­ TEATRU pot da unele răspunsuri. Unii, scormonind prin memorie, dau de urma unor spec­tacole. Alţii, amintindu-şi de nişte ma­nifestări protocolare, citează întîlniri cu artişti străini in turneu prin Bucureşti. Ciţiva evocă tihnite lecturi intr-o sală cu r­eviste şi cărţi, sau diverse expoziţii la ocazii festive“. In continuare, subli­­niindu-se succint faptul ca datorită unor activităţi utile pentru profesioniştii sce­nelor bucureştene, Asociaţia oamenilor de artă din instituţiile teatrale şi mu­zicale şi-a făcut simţită existenţa ,­ în teatre (.....cele trei iniţiale au o anumită notorietate“), se a­­vansa explicaţia că această situaţie generează în prezent interesul sporit al slujitorilor scenei pentru perfecţionarea In perspectivă a activităţii A.T.M. („Poate că tocmai de aceea nu lipsesc nici sugestiile“), reflectate in diferite opinii aparţinînd unui pictor scenograf („...n-ar fi rău ca la A.T.M. să se co­lecţioneze schiţe de costume şi decoruri de spectacol“), unui actor („...ar fi ex­trem de utilă programarea unor filme despre arta teatrală“). Totodată, se re­lata că la o recentă reuniune a oameni­lor de teatru („...intr-o consfătuire de lucru privind actuala stagiune") s-a ri­dicat problema intensificării sprijinului din partea Asociaţiei („Se spunea că e nevoie de Îmbogăţirea repertoriului şi că dacă documentarea A.T.M. ar accepta un rol mai de prim plan in această ope­raţiune, ar primi aplauze“), precizîn­­du-se că ar fi util „să descopere şi să ■emnaleze piese ce pot solicita atenţia teatrelor (in speţă secretariatelor lite­rare“). La aceasta se adăuga comenta­riul bazat pe angajamente notabile luate in acest an de teatre („Şi dacă ne gin­­dim că teatrele şi-au propus să prezinte și piese într-un act pe scenele caselor de cultură — intr-un efort lăudabil pen­tru cultivarea cercurilor largi de spec­tatori — fără îndoială că explorările in aceasta direcţie ale A.T.M. ar fi extrem de utile“). Şi accentuîndu-se semnifi­caţia deosebită a sarcinilor sporite pe care şi le-au asumat teatrele in această stagiune era­­dedusă logic concluzia oportunităţii creşterii ajutorului oferit de A.T.M pentru înfăptuirea lor („Cu alte cuvinte ar fi vorba despre prezenţa mult mai activă a A.T.M. in efervescenţa teatrelor angajate intr-o activitate ce se vrea cu sporite ecouri în rindurile pu­blicului Ca instrument cu partitură substanţială în concertul teatrelor“). Şi în încheiere se făcea supoziţia că A.T.M. va subscrie („...n-ar fi de crezut că ape­lurile teatrelor ar putea râm­âne fără ecou”). Din partea A.T.M. am primit o adresă semnată de maestrul Costache Antoniu pe care o reproducem cu toată consideraţia ce i-o purtăm şi care ne dictează să punem în valoare esenţialul principial cu care ne-a obişnuit din tot­deauna. De la bun început dorim şi precizăm că, Asociaţia noastră a primit întot­deauna cu bucurie criticile... dar obiec­tive, din partea celor care le-au făcut, am ţinut seama de ele, şi pe baza lor, am încercat, şi de multe ori am reuşit, să ne îmbunătăţim procesul de muncă ce se desfăşoară în A.T.M. 1) Nu este nevoie „...să scormoneşti prin memorie..." aşa cum se scrie în articolul sus-amintit, ca să se dea de urma unor spectacole. Dacă redacto­rul dv. s-ar fi uitat în ziarele „In­formaţia“ din :­1 febr. 1971 ; 26 martie 1971 ; 14 mai 1971; 24 mai 1971; 26 mai 1971; 28 mai 1971 ; 18 iunie 1971 ; 29 iu­nie 1971 ; 12 iulie 1971 şi 11 noiembrie 1971, lăstnd la o parte celelalte arti­cole care au apărut in alte cotidiene şi săptăminale, cum ar fi : „Săptămlna culturală" din 26 febr. 1971, din 26 mar­tie 1971, 9 aprilie 1971, 28 mai 1971, 8 oct. 1971 ; „Contemporanul“ din 29 ianuarie 1971, 21 mai 1971, 11 iunie 1971; „Seta­te­­a" din 31 mai 1971, nemaienumerind şi celelalte ziare din provincie, ar în­ţelege cit de nedocumentată şi contra­dictorie este afirmaţia d-sale. Textele din presa indicată oglindesc numai un aspect al activităţii asocia­ţiei noastre, subliniindu-se prin apari­ţia lor organizarea unor manifestări ar­tistice de înaltă ţinută. Ar fi suficient să reamintim ultimul spectacol-recital din zilele de 8, 9 şi 15 noiembrie a.c. „7 Balade“ — Tudor Gheorghe — or­ganizat şi prezentat de A.T.M., ale căror cronici sunt elocvente. 2) Pentru că redactorul dv. se referă la „...amintirea unor manifestări pro­tocolare...“, este bine să vă informăm că, din fericire, această „amintire“ este mereu prezentă la asociaţia noastră , numai în cursul acestui an am avut un număr de 50 întîlniri cu diverse per­sonalităţi artistice, de peste hotare şi alte ansambluri străine. Pentru o informare promptă şi la zi, menţionăm că in zilele de 11, 15, 17 şi 18 noiembrie a.c., ne-au vizitat asocia­ţia personalităţi artistice din­­ R.D.G.1 India, Venezuela şi iar R.D.G. 3) Regretăm că redactorul dv. reţine „...evocarea unora, a tihnitelor lecturi într-o sală cu reviste şi cărţi...“. Dacă ar fi mers direct la serviciul de docu­mentare A.T.M. din str. Franklin 10% unde se găseşte o bogată bibliotecă cu texte de specialitate teatru şi muzică, ar fi înţeles, desigur, că nu este ca­zul să „evoce amintirile altora". 4) Ne însuşim utilitatea programării unor filme de specific, pe teatru, mu­zică, coregrafie, etc., dorinţă de altfel, cunoscută de noi, a numeroşilor mem­bri ai asociaţiei noastre. 5) Ne surprinde lipsa de cunoaştere a redactorului dv. privind bogata ac­tivitate a asociaţiei noastre in legătu­ră cu traducerile, multiplicările, di­­­uză­rile şi popularizarea multiplelor texte difuzate de A.T.M. şi puse la dispo­ziţia tuturor instituţiilor artifdice din ţară şi de peste hotare, fapt,de altfel, consemnat de multe ori chiar de ziarul dv.Pentru o primă ilustrare a acestei ac­tivităţi, pe care A.T.M. a întreprins-o tocmai in dorinţa de a pune la dis­poziţia secretariatelor literare a tea­trelor, a unor materiale necesare pen­tru stabilirea repertorilor, vă enume­răm : 1 24 buletine de informare teatrală ce cuprind materiale teoretice, privind mo­mente mai importante ale mişcării tea­trale contemporane, precum pre­zentări de piese din ţări socialiste şi oc­cidentale, inclusiv bogate materiale bi­bliografice ; — 13 meridiane teatrale ce cuprind ştiri la zi despre evenimentele artistice din ţările socialiste şi occidentale ; — 183 piese din care : — 39 piese texte româneşti­­ din dramaturgia contemporană ; — 56 piese din ţările socialiste ; — 84 piese occidentale din care ÎS piese din repertoriul clasic universal. Au fost tipărite : — 2 buletine „Aspects du théâtre rou­main contemporain" în limba franceză; 1 buletin I.T.I, cu pregătirea pro­fesională a tînărului regizor In limbile română și franceză ; — 1 buletin „Evenimente teatrale ro­mâneşti“ în limbile : franceză, engleză, germană, rusă şi spaniolă ; — 15 piese româneşti multiplicate în limbile : franceză,­ engleză, rusă ; — 10 piese româneşti multiplicate in limba română, a căror prezentare se face în 5 limbi : franceză, engleză, ger­mană, rusă şi spaniolă ; — 3 Meridiane muzicale şi in pre­gătire al 4-lea, precum şi T— 1 Buletin muzical extern. Toate acestea nu reprezintă decît un aspect al serviciului nostru de docu­mentare. Precizăm că multe din instituţiile ar­tistice au introdus în repertoriile lor, o mare parte din textele multiplicate difuzate de noi. Toate cele relatate mai sus încă nu reuşesc să cuprindă întreaga activitate pe care o desfăşoară în ultimii ani A­­sociaţia oamenilor de artă din insti­tuţiile teatrale şi muzicale din Re­publica Socialistă România (A.T.M.). Desigur, A.T.M. poate şi trebuie să facă mult mai multe pentru arta inter­pretativă din ţara noastră. E bine să se ştie că am solicitat, de nenumărate ori, forurilor competente, ţinerea Con­ferinţei pe ţară a asociaţiei noastre, care ne-ar permite o reorganizare co­respunzătoare noii etape de dezvoltare. Ne propunem pentru viitor să con­tinuăm şi să dezvoltăm activitatea noas­tră, pe care o dorim a fi cunoscută, aşa cum este ea în realitate. Considerind că publicarea in ziarul dv. a acestei scrisori ar duce la o mai bună cunoaştere a activităţii A.T.M., avem­­ convingerea că o veţi face cu­noscută. Ceea ce şi facem. (Mai ales că arti­colul nostru — aşa­­ cum se poate uşor înţelege şi din rezumat — ac­centua rolul pe care A.T.M. ar fi de aşteptat să-l joace de acum înainte şi în special în actuala stagiune în viaţa teatrală bucureşteană). Dar credem că nu greșim afirmînd că din această adresă este imposibil să des­cifrăm o angajare concretă, efectivă a A.T.M. în sprijinirea eficace a tea­trelor care, în această stagiune, cu eforturi sporite pe linia repertoriului şi a spectacolelor, își fac un punct de onoare din a răspunde înaltelor comandamente ce decurg din vastul program de formare a omului nou, inițiat de partid. De-ale circului In post acriptum-ul cronicii la ultimul spec­tacol prezentat de cir­cul „Globus“, apărută In ziarul da miercuri 34 noiembrie, se scria : „Impozanta şi Incăpă­­toarea sală de specta­cole a circului „Glo­bus“ mi-a reprimit, slm­bătâ seara, publicul, după ce a fost In relas aproape jumătate de an (nota bene : ADICA APROAPE 6 (ŞASE) LUNI). Dacă direcţia circului nu poate asi­gura (cu artişti bucu­­reşteni, sau invitând tru­pe de peste hotare) un flux firesc de repre­zentaţii, n-ar fi cazul ca localul să capete şi alte utilizări „ Tot ar­tistice, bineînţeles“. In scrisoarea de răs­puns a direcţiei circu­rilor, din 26 noiembrie, semnată de director D. Ene, se precizează : „...ne simţim obligaţi să vă Informăm că în perioada 1 OCTOM­BRIE — 15 NOIEMBRIE A. C. (sublinierea noas­tră) sala­­a fost rezer­vată pentru un ansam­blu artistic, prevăzut In cadrul acordului cultu­ral. Din motive obiec­tive acțiunea a fost a­­mînată în ultimul mo­ment pentru începutul anului 1972“. Convorbiri despre arid Artă şi morală de MARCEL BREAZU Ciţiva dintre corespondenţii mei se interesează de diferite aspecte ale relaţiilor dintre artă şi morală, dintre estetic şi etic, încerc să Ie răspund in bloc. M­rta răspunde, cum ştim, unei profunde necesităţi umane , aceea de a ne cunoaşte, graţie virtuţilor ei, mai bine pe noi în­şine, în marea noastră complicaţie interioară şi de a ne ajuta, deci, să ne ridicăm mereu către o uma­nitate mai elevată. Sîntem fiinţe cu aspecte şi manifestări de mare varietate. Intr-un acelaşi om zac adesea laolaltă candori şi perver­sităţi, ascuţişuri de înţelegere şi obtuzităţi, năzuinţe înalte şi preo­cupări meschine. Artistul pătrunde, cu puterea lui de sesizare, în mie­zul amestecului de stări de spirit şi ne determină, cu magnifice şi greu de explicat mijloace, să facem ordine şi să ierarhizăm componen­tele magmei sufleteşti, care cloco­teşte în străfunduri, împreună cu alte unelte ale spiritului — bistu­riul fin disociativ al ştiinţei, „fla­căra de sudură“ a filozofiei — ma­şina vrăjită a artei ne-a făcut, prin toate angrenajele ei, să urcăm de-a lungul mileniilor, de la fiinţa abia ieşită din vălmăşagul instinctelor biologice, la omul veacului nostru, care acordă valoare maximă idea­lurilor celor mai înalte. Ei bine, relaţia fundamentală in­tre etic şi estetic, aici cred că tre­buie căutată i­­n capacitatea Artei (cu majusculă) de a decanta, până la urmă, drojdia grea de instinctu­­alitate — de efluviile eterate ale aspiraţiilor celor mai caracteristice omului evoluat. Aici stă cu sigu­ranţă şi ceea ce numim, pe drept cuvînt, umanismul artei, fără de care Îndeletnicirea estetică rămine simplu meşteşug. Dar, să nu uităm, operaţia a­­ceasta dificilă se realizează In mo­dalităţi specifice şi In funcţie de condiţii istorice determinate şi — In ultima analiză — determinante. Mijloacele cu care operează artis­tul trebuie, pentru a-şi păstra efi­­cienţa întreagă, să ţină de ceea ce îi aparţine in propriu numai artei. S-a arătat de atitea ori — dar cî­teodată suntem­ uituci — că atunci cînd romancierul sau dramaturgul sau cineastul acţionează cu instru­mente împrumutate manualelor di­dactice, acţiunea de modelare uma­nă a lucrării respective este mini­mă dacă nu chiar nulă — sau şi mai mult, prin reacţia iritată a con­sumatorului, contrară scopului ini­ţial. Cine vrea să ştie cu rigoare ştiinţifică ce are de făcut într-o împrejurare de viaţă in care in­tră in contact cu alţi oameni, con­sultă manuale de etică, sfaturi bă­­trineşti sau coduri juridice. „Bal­tagul“ lui Mihail Sadoveanu nu in­tră insă in nici una dintre aceste categorii ale producţiei spirituale umane. Dar acolo „învăţăm“ totuşi preţul dreptăţii şi al demnităţii, pentru că simţim o dată cu violen­ta concreteţe a trăirilor Vitoriei Lipan, că nu se poate vieţui, ca om, un bicisnicie şi teamă de riscuri. „Ciuma“ lui Albert Camus ne „învaţă“, făcîndu-ne să trăim intens acţiunile doctorului Rieux, în densa lor desfăşurare vie, că nu ne putem resemna, dacă vrem să fim oameni, la acceptarea pasivă a dezastrelor, fără a reacţiona cu toate forţele de care putem dispune. Vla­dimir Maiakovski sau Geo Bogza nu ne dau reţete de comportare revoluţionară, dar ne „învaţă“ şi ei, prin înariparea elanului poetic şi dîrzenia împotrivirii la ororile neo­meniei, să fim oameni ai veacului nostru. Sigur , cele spuse aici sînt departe de a epuiza complexele relaţii din­tre etic şi estetic, dar ni se pare că de pe aici trebuie să pornim dacă vrem să le înţelegem în au­tenticitatea lor. I TELEVIZIUNE AZI 14.30 Tenis : Turneul Campioni­lor — transmisiune directă de la Paris. 15-45 Box : POLONIA. — ANGLIA — înregistrare de la Varşovia 15.30 Emisiune în limba germană 18.15 Tenis: Turneul Campioni-,­lor — transmisiune directă de la Paris. 19.20 1001 DE SEfdl. LOLEK SI BOLEK în vacanţă, 1. Jocul de-a carnavalul1* 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 săptâmîna internaţională 20.15 TELE-ENCICLOPEDIA 21.00 Film serial : INVADATORII (III). In rolul principal Roy Thinnes 21.50 TELEDIVERTISMENT. Dic­ţionar muzical-distractiv • Li­­terele H, I, J. 22.50 Telejurnalul de noapte 23.00 Tenis : Turneul Campioni­lor, înregistrare de la Paris. miiie Programul I 8.15 Gimnastica pentru­­ toţi 8.30 Cravatele roşii 10.00 Viaţa satului 11.10 Să înţelegem muzica 12.00 De strajă patriei 12.30 Emisiune în limba maghiară 14.00 FOTBAL : Sport Club Bacău — Dinamo Bucureşti. Trans­misiune directă de la Bacău 16.30 Postmeridian 18.00 Film serial pentru tineret 9 Planeta giganţilor 18.50 Vetre folclorice — OLT. Cint şi joc la Scomiceşti 19.20 1001 DE BiMi­c Creionul fermecat — „La umbra pi­nului* 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Reportajul săptămlnii s Pod- I goriile traversează şoseaua. Epopeea refacerii bazinului viticol Sarica Niculiţel­­ 20.30 CU TOŢII IN SCENA - I spectacol International de * divertisment 22.45 Telejurnalul de noapte . Programul n 20.00 Reîntîlnire cu personaje In- ’­drăgite de copii din basmele * Iul Charles Perrault 20.20 Concertul orchestrei sim­fo- I nice şi al corului Filarmo­nicii „George Enescu“. Diri­jor Mircea Basarab. Selec- |­ţiuni din legenda dramatică I „Damnaţiunea Iul Faust“ de I H. Berlioz. Prezintă Dumitru Avakian | 21.10 Săptămâna culturală bucureş­teană 21.20 Buletin de ştiri | 21.25 Bucureştiul necunoscut. i,Mu- ■ zică din Bucureştiul de altă­dată" (II) Jean Bobescu, Ni­­culae Oancea, Romeo Dră- ■ ghid, Viorel Cosma, evocă : momente ale muzicii | 21.45 Intermezzo dansant cu or- * chestra Dorin Danciu • 22.00 Noutăţi ştiinţifice şi tehnice din lumea întreagă * 32.10 Film serial : INVADATO- ■ RII (II) (reluare). f L t I­I L

Next