Informatia Bucureştiului, decembrie 1971 (Anul 19, nr. 5681-5707)
1971-12-04 / nr. 5684
Pag. a 2-a I INFORMATIA LITERARA Autografe în premieră NICOLAE JIAI Will: „Veneam din întuneric“ * Cred ctt aş fi scris această carte chiar dacă soarta imi ascundea tentaţia cuvintului tipărit. ‘Să fie vorba de sufletul unui copil eliberat de spaime sau de o întinsă umanitate ajunsă in pragul altui timp ? Oricum, povestea aceasta fără bucurie nu e? o născocire scriitoricească, deşi unele stări par incredibile pimtru ochiul şi gîndirea noastră de acum.. HOSIf PETRAM: Pereţii albi it Debutlnd acum In teatru, dupft 6 volume de proză, resimt senzaţia de nesiguranţă a călătorului într-un oraş străin. Nu ştiu dacă, în general, publicul citeşte texte dramatice, sau preferă să le audă şi să le vadă materializate pe scenă. Pe urmă, nu ştiu dacă ceea ce am făcut eu se poate numi „text dramatic". Şi, mai ales, nu ştiu dacă e cazul să mai „comit“ asemenea expediţii pe teritoriul altora. Ştiu numai că am dorit să supun cititorilor, pentru care scriu, cîteva întrebări, mai grave decit cele enunţate mai sus, la care cred că trebuie să răspundem cu toţii. ICOWKs CH. D. VASILE: „Fîntîna Goleştilor“ Am vrut să reînviez, cu incandescenţă de poem, cîteva evenimente cu semnificaţie istorică de anvergură naţională, legate de o localitate, dar trăite patetic de iluştri înaintaşi din „viţa Goleştilor“. Evocare sau cîntare în proză ? Latitudinea de a hotărî este, ca totdeauna, a cititorului. .9 h^e ri RODICA 0JUGBRASOVEANUI1: Enigmă la mansardă „In literatura poliţistă, afirmă unul dintre eroii mei. Urmăriţi raţionamentele detectivului şi nu goana pe acoperişuri" Lupta la nivelul inteligenţelor, „upercutul" pe plan spiritual, primatul analizei psihologice reprezintă, în formulă concentrată, crezul meu despre viitorul romanului poliţist. Nădăjduiesc ca citiorii să-i împărtăşească. ji n Spiess, intre două avioane Vocea, fără cultura profesiunii, s-ar fi oprit în anul în „...un mare nume, care trebuie reţinut pentru timbrul vocii sale de neuitat" („San Francisco Chronicle“). „tenorul român, vădind calităţi incontestabile, a imprimat strălucitei sale interpretări o forţă emotivă şi un dramatism care ar îi ieşit In evidenţă indiferent în compania cui ar fi cîntat“ („New York Times“) . „Vocea lui a redat cu o perfecţiune rai Intllnită fiecare notă scrisă de Puccini* („The Houston Chronicle“). Obiectul cronicilor din care am extras crâmpeie ? Tenorul nostru Ludovic Spiess, revenit zilele trecute după un turneu american încununat de succes. — Aşadar, debut cu Canio din „Paiaţe“* la New York, Calaf din „Turandot“ (alături de celebra Birgit Nilson) la Memphis, Cavaradossi din „Tosca“ la Houston. Dincolo de aplauze şi elogii în coloanele ziarelor ? — Două surprize la Houston ! mi s-a decernat tradiţionalul trofeu anual al operei de aici (Cupa de argint) pentru cel mai bun interpret , în programul de sală, pagină dedicată vedetelor care au cîntat rolul Floriei Tosca. Prima — Haricleea Darelée, creatoarea personajului la premiera absolută a operei lui Pucini (Roma, 14 ianuarie 1900). Turneul american m-a situat, de asemenea, în rol de suporter al echipei noastre în cursa consacrată Cupei Davis. Deci, emoţii mai mari ca pe scenă... — Revenind la Bucureşti 7 — „Victimă“ a reflectoarelor televiziunii. Un recital pentru emisiunea „Interpretul săptămânii“, paralel un „număr“ în programul de revelion. Și o întâlnire — alături de colegii de la operă — Cu colectivul fabricii „Adesgo“. — Și biletul de avion de pe masă 7 — Noi întîlniri, pe alte meridiane : Radames din „Aida“ în dublă ediţie, la Moscova şi Leningrad. Apoi, reîntîlnire cu interpreţii de la „Metropolitan“ ai operei „Paiaţe“, pe scena operei vieneze. Şi din nou acasă, unde voi începe numărătoarea inversă... a anilor. — O şaradă . — De loc. După canţonete în concertul popular al Orchestrei de studio a Radioteleviziunii (19 decembrie) şi înaintea unui nou Calat la Operă (28 decembrie). Îmi voi reaminti de debutul meu muzical, interpretez primul rol al carierei mele, începută cu zece ani în urmă : Ciprian Porumbescu din „Lăsaţi-mă să evit“ de Gherase Dendrino, pe scena Operetei (26 decembrie). — Revenind, deci, la anul 1...* — Mă voi gîndi la al 11-lea, de pe o rampă de lansare care m-a plasat pe orbite, dacă nu cosmice, în orice caz fără graniţe terestre. Nu vreau să par orgolios, dar şansa nu aparţine numai vocii ci — aş spune, în primul rînd — profesiunii căreia m-am dăruit cu pasiune şi muncă intensă. E. Comarnescu Din albumul cu amintiri fotografiat în faţa operei „Metropolitan" din New York Atelier ACAD. AL. PHILIPPIDE. Unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani este, în acelaşi timp, şi un subtil interpret al fenomenului literar. Paralel, deşi, cu scrierea unor poeme de adîncă reflexivitate, aspirind organic spre rigorile clasicităţii, maestrul Philippide definitivează pentru tipar încă un volum de eseuri şi articole literare, dintr-o suită intitulată — cu o fină autoironie — „Consideraţii confortabile“. Cel de al doilea tom al seriei a fost, deja, predat Editurii Eminescu, urmînd să apară în anul viitor. Scrise la date diferite, consideraţiile acestea se referă, dintr-o perspectivă unitară, la creaţia unora dintre cei mai reprezentativi scriitori români sau străini. Compozitorul CONSTANTIN FALADE, inspirat de versurile lui Tudor Arghezi, şlefuieşte partitura corală pe care a intitulat-o provizoriu Fluturi şi mărgăritare — în care muzica îşi propune să creeze iragini cît mai apropiate de expresia şi forţa verbului arghezian. In ”laboratorul“ său de creaţie, la invitaţia Centrului de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de amatori, urmează să elaboreze trei cîntece de mase pe versuri ale poeţilor N. Nasta, E. Frunză şi C. Salcia. De asemenea, şi-a propus realizarea unei partituri corale pentru voci de femei şi orchestră de coarde pe tema unui cîntec de nuntă din zona Vrancea—Bacău. AL. ANDRIŢOIU. Fără să-şi trădeze vocaţia poetică, îşi consacră o bună parte a timpului celei de a 7-a arte. De curînd, a terminat scenariul documentarului „Frumuseţile Bihorului“, cald elogiu al ţinuturilor sale de baştină. In prezent, lucrează la scenariul filmului de lung metraj „Elixirul tinereţii“, al cărui titlu sugerează ancorarea într-o problematică specifică realităţilor româneşti. Pentru Editura Albatros, pregăteşte un volum de versuri in care nota predominantă este participarea eroului liric la viaţa de toate zilele a cetăţii. O culegere de stihuri patriotice — domeniu în care Al. Andriţoiu se simte, cum se spune, în elementul său , va fi predată Editurii militare pentru colecţia „Columna“. INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI Ca fenomen artistic, afişul este însoţitorul cotidian al omului pe stradă, in uzine, instituţii culturale, antrenîndu-1 într-un dialog continuu, informîndu-1 din mers, mobilizîndu-1 pentru diferite acţiuni politice, economice, comerciale şi culturale, pregătindu-1 pentru apariţia unui nou spectacol, cărţi sau produs comercial, reuşind prin repetiţie, să-l convingă şi să-l implice în acţiunea arătată de afiş. Grupat însă într-o expoziţie, aşa cum avem ocazia să vedem la galeria Orizont expoziţia „Afişul din Republica Democrată Germană“, el devine expresia vieţii spirituale a unui popor, prezentîndu-ne într-un ansamblu organizat şi unitar nivelul artistic al picturilor de afişe şi diversitatea personalităţilor existente. Cert, afişul din R. D. Germană este purtător Afişul din R. D. Ger de mesaje. In limbajul său laconic, în compoziţiile inedite şi variate d© la ©el© figurative, accentuând în general expresia psihologică la cele geometrizate şi decorative, afişul este apropiat omului prin caracterul său umanist, intim legat de evenimentele imediate, arătând cu multă claritate o acţiune, o chemare, ca şi finalitatea lor. Multe compoziţii reţin atenţia prin ingeniozitatea rezolvării lor artistice, prin măiestria in care realizează surpriza, şocul vizual, prin puterea de atracţie a unui chip sau a unui detaliu ce dobîndesc semnificaţii esenţiale şi generalizatoare, îmbinarea compoziţională a textului cu imaginea se justifică într-un tot unitar şi armonios. Astfel, nume ca Segner Klaus, Filieger Rainer, Grüttner Erhard, Kümmert Otto, Rappus Gerhard şi Klaus Wittkugel se impun, rămînînd ca exponenţii unei arte impresionante prin forţa emoţionării şi convingerii. Apreciem echilibrul, un anume bun gust şi o atentă grijă pentru semnificaţia detaliului, adesea mai important® decât căutarea unei agresivităţi a şocului vizual. Calitatea artistică este urmărită îndeaproape, prin aceasta afişul devenind o expresie a educării artistice a maselor La aceasta contribuie şi eficienţa execuţiei remarcabile tipografice, majoritatea afişelor fiind tipărite, demonstrîndu-se participarea activă a tipografului în realizarea de calitate a afişului. O astfel de expoziţie iniţiată în cadrul colaborării dintre Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Socialistă România şi aceea din R. D. Germană, este nu numai un schimb de experienţă ca semn al relaţiilor prieteneşti, dar şi prilejul de a cunoaşte realizările fructuoase, exemplul că arta plastică îşi atinge nobila misiune de a fi un prieten preţios omului în urmărirea desfăşurării activităţilor sale zilnice şi a contribuţiei aduse educării sale multilaterale. MIRCEA DEAC 3 medaliaţi radiografiind medaliile După cum am mai anunţat, joi au fost înmînate, la Centrala cărţii, distincţiile primite de editurile şi graficienii români participanţi la Expoziţia internaţională de artă a cărţii de la Leipzig. Ne-am adresat cîtorva dintre medaliaţi (pentru a-şi motiva şi ei distincţiile). Val. Munteanu: „Pentru mine, ca autor al ilustraţiilor, celebra istorie a lui „GARGANTUA ŞI PANTAGRUEL" de Rabelais (repovestită de Ileana şi Romulus Vulpescu), care a primit MEDALIA DE AUR, constituie o Incununare a unor căutări îndelungi Am pornit de la ideea pastişării conştiente a gravurii în lemn din acea epocă. Din două motive spre a nu ieşi din atmosfera vremii şi, mai ales, pentru a fi în ton cu accesibilitatea largă a versiunii româneşti. O atenţie deosebită am acordat, deci, imitării din peniţă a tăieturilor în lemn. Fiecare amănunt îl gîndeam mai întîi în creion şi abia printr-o riguroasă selecţie ajungeam la varianta optimă. In ce priveşte antologia folclorică „SOARELE SI LUNA" (distinsă cu MEDALIA DE ARGINT), ilustrafiile sînt concepute în spiritul viziunii solare a poporului român asupra marilor cicluri ale existenţei. Am vrut să surprind ceva din puritatea contururilor, ingenuitatea liniilor, solemnitatea de ritual a gesturilor unor eroi întîlniți, în diverse ipostaze, în arta noastră populară*. Romulus Vulpescu: „MEDALIA DE ARGINT“, primită pentru prezentarea grafică a volumului „UBU“ de Alfred Jarry, mi-a prilejuit o reală satisfacţie. Mă bucur — ca un bătrîn rutier al cărţii ce sînt — că vechea mea pasiune pentru tipăritura frumoasă a coincis cu exigenţele juriului internaţional. Putem spune, cu toată modestia, că avem cu ce ieşi în lume ! După părerea mea, cartea nu trebuie să fie doar un verticul de idei : literatura — spun un truism — e o artă frumoasă , ceea ce impune concordanţa dintre conţinut şi formă (implicînd şi prezentarea grafică), dintre „miezos" şi „făţos”. Ambiţia mea — realizată în proporție de 70 la sută în cazul lui „Ubu" — este aceea de a ajunge Pentru critici, sau mai bine zis pentru unii cronicari dramatici, fmagiunea te egalează cu premierele. Se afirmă „am avut un sezon bun, chiar foarte bun, pentru că pe afișele teatrelor au apărut noi piese de Lovinescu, Baranga sau Sorescu , pentru că Pintilie a montat „D-ale carnavalului“, Cernescu „Meşterul Manole", Ciulei „Leonce şi Lena* sau : „a fost o stagiune neinteresantă, pentru că n-a apărut nici o operă românească nouă de prestigiu, nici o montare mai acătării, nici... nici...*. Pentru spectator lucrurile stau niţeluş altfel. El, cumpărătorul de bilete, identifică un an teatral cu totalitatea titlurilor oferite, indiferent de data primei lor reprezentaţii. El poate prefera, după 5 ani de la premieră, „Opinia publică" unei producţii lîncede, de ultimă oră. El nu vede toate spectacolele în primele luni sau primul an. Ba, mai mult chiar, cîteodată, aşteaptă trecerea timpului, confirmarea succesului prin zeci sau sute de reprezentaţii, pentru a se hotărî să părăsească pentru o seară televizorul. E bine î E rău ! Greu de spus. E dreptul său. Nu o dată, grăbindu-se, l-a ars ! De aceea, în sistemul „teatrului de repertoriu*, adică al teatrului ce prezintă concomitent mai multe lucrări dramatice, reluările sînt realităţi nu mai puţin importante ca premierele. Nu e vorba aici de o pledoarie în favoarea lenei spirituale. De un îndemn la comoditate. Cred, am crezut întotdeauna — şi n-am pretenţia neghioabă de a-mi închipui că eu am descoperit roata — că principala datorie a teatrelor este cea de a fi „la zi*, de a descoperi sau de a primi „în găzduire* lucrări dramatice noi, vii, interesante, atît din punct de vedere artistic cît şi educativ. Această convingere nu poate însă să mă facă să nu sesizez miopia celor ce „abandonează" o piesă după premieră, lăsînd-o de capul ei. Înțelegînd repertoriul, deci, ca totalitatea pieselor prezentata într-o stagiune, înțelegînd că „viața lungă" a unui spectacol e un plus in activitatea oricărei scene, un semn de preţuire din partea publicului, un semn de ataşament faţă de arta teatrală, nu trebuie să confundăm, mecanic, calitatea cu numărul, pentru că nu o dată o dramă, o comedie, o satiră, poate „jena” publicul la prima ei apariţie, poate contraria critica rutinieră, poate supăra pe aşa-zişii specialişti, poate, într-un cuvînt, fi o cădere, pentru ca, reluată după ciţiva ani (mă refer de data aceasta la prima categorie de piese numite reluări) să-şi dovedească valoarea, viabilitatea. (Aşa s-a întîmplat cu piesele lui Claudel, aşa a arătat debutul lui Eugen Ionescu. După zeci de ani Barrault a „reabilitat* pe pictorul „Schimbului". Dintr-o catastrofă, Cîntăreaţa cheală* a devenit mai apoi singura piesă pariziană ce ţine afişul de mai bine de 12 ani !). Cînd afirmăm cele de mai sus nu vrem să minimalizăm importanţa „seriei de spectacole". Vrem doar să arătăm că orice exagerare, natural, este mai mult decit o greşeală, înscriindu-se m aria prostiei. Reluarea nu e un simplu act contabil. Venind in intîmpinarea dorinţei publicului, ea se înscrie în acelaşi timp — şi aş îndrăzni să afirm primatul acestui fapt — în sfera culturii, a intereselor de educare artistică a publicului. Ne plîngem adesea că noile generaţii sînt lipsite de unele dintre capodoperele genului. N-ar fi, deci, un nonsens ca atît timp cît o scriere scenică interesează, cît timp noi generaţii pot fi interesate de o acţiune, de o dezbatere teatrală, de dragul înnoirii cu orice preţ să renunţăm la o piesă? Privită astfel, „reluarea” nu e ruda săracă a premierelor, spectacolul de serviciu, de plan, ci act artistic cu drepturi şi datorii egale. Să nu uităm că mustul promite. Vinul vechi obligă. El conferă marca. LUCIAN GIURCHESCU „Vinul vechi“ sau despre reluări*) •) Sub denumirea de reluări înţelegem, în practica teatrală, atît piesele care au mai fost jucate la acelaşi teatru sau la un alt teatru din acelaşi oraş, cu ani In urmă şi sunt prezentate Intr-o nouă montare, cu o nouă distribuţie (exemplu : „Prima zi de libertate“ jucată de Teatrul Nottara şi reluată In toamna aceasta la Teatrul Naţional), cit şi spectacolele ce Îşi continuă seria mai multe stagiuni la rlnd şi, deci, după prima stagiune, se consideră, cu un cuvlnt impropriu, tot reluări. Rindurile de față se ocupă de cea de-a doua categorie. Dan Petrescu—Mogoş: „N-am urmărit — in ciclul de Ilustraţii la „O NOAPTE FURTUNOASA“ de I. K. Caragiale, distins cu MEDALIA DE ARGINT — să ilustrez unele momente cu o anume pondere In structura dramaturgies. Am aspirat, dimpotrivă, spre o esenţializare a semnificaţiilor, spre o explicare subtextuali a plasei. De unde, găsirea — pentru fiecare personaj — a dominantei sale caracterologice, în felul acesta, desenul emană semnificaţii multiple, pentru câ multiple sînt înseşi valenţele temperamentale ale nemuritoarelor personaje caragialeşti”, la o bibliofilie populară ediţii ieftine, dar frumoase. Ceea ce încă n-am izbutit cu Jarry (editura se temea chiar de un fiasco, avînd în vedere realizarea grafică neobişnuită...) sper că voi reuşi cu ediţia Villon, aflată în lucru la Editura Albatros. Anume, să folosesc hîrtie de ambalaj, atît de „în ton" cu atmosfera liricii villoniene..." n arena circului ,,Globus“ Artişti din R. P. D. Coreeană In cadrul unui turneu european, artiştii circului de stat din R.P.D. Coreeană fac o escală bucureşteană. Primul spectacol, astă seară, ora 19:30, în arena circului „Globus“. Dintre atracţiile programului, menţionăm jongleria cu bice (Li Cien Min), gimnastică aeriană (trupa Kan Cijon Sue), acrobaţie pe frînghie înclinată (Ham Sen Bog), jonglerieantipod (Kim Bon Ie), salturi la basculă (trupa Kim En Un), un original număr cu leagăne duble (Kim Bon). Bineînţeles, nu vor lipsi pasajele comice. Reprezentaţiile oaspeţilor vor putea fi urmărite în fiecare seară, pînă la 12 decembrie. //■,Iniţiale cu majuscule" Sub acest titlu, în ziarul nostru din 17 noiembrie a.c., la rubrica „Accente” a apărut un articol care începea astfel : „Criptogramă, ce-i drept, a fost o bună bucată de vreme inscripţia A.T.M Chiar şi pentru destul de mulţi iniţiaţi. Dar de la un timp Încoace, cele trei iniţiale au început să mai iasă din anonimat. La întrebarea «Ce ştiţi despre A.T.M. 7» OAMENII DE TEATRU pot da unele răspunsuri. Unii, scormonind prin memorie, dau de urma unor spectacole. Alţii, amintindu-şi de nişte manifestări protocolare, citează întîlniri cu artişti străini in turneu prin Bucureşti. Ciţiva evocă tihnite lecturi intr-o sală cu reviste şi cărţi, sau diverse expoziţii la ocazii festive“. In continuare, subliniindu-se succint faptul ca datorită unor activităţi utile pentru profesioniştii scenelor bucureştene, Asociaţia oamenilor de artă din instituţiile teatrale şi muzicale şi-a făcut simţită existenţa , în teatre (.....cele trei iniţiale au o anumită notorietate“), se avansa explicaţia că această situaţie generează în prezent interesul sporit al slujitorilor scenei pentru perfecţionarea In perspectivă a activităţii A.T.M. („Poate că tocmai de aceea nu lipsesc nici sugestiile“), reflectate in diferite opinii aparţinînd unui pictor scenograf („...n-ar fi rău ca la A.T.M. să se colecţioneze schiţe de costume şi decoruri de spectacol“), unui actor („...ar fi extrem de utilă programarea unor filme despre arta teatrală“). Totodată, se relata că la o recentă reuniune a oamenilor de teatru („...intr-o consfătuire de lucru privind actuala stagiune") s-a ridicat problema intensificării sprijinului din partea Asociaţiei („Se spunea că e nevoie de Îmbogăţirea repertoriului şi că dacă documentarea A.T.M. ar accepta un rol mai de prim plan in această operaţiune, ar primi aplauze“), precizîndu-se că ar fi util „să descopere şi să ■emnaleze piese ce pot solicita atenţia teatrelor (in speţă secretariatelor literare“). La aceasta se adăuga comentariul bazat pe angajamente notabile luate in acest an de teatre („Şi dacă ne gindim că teatrele şi-au propus să prezinte și piese într-un act pe scenele caselor de cultură — intr-un efort lăudabil pentru cultivarea cercurilor largi de spectatori — fără îndoială că explorările in aceasta direcţie ale A.T.M. ar fi extrem de utile“). Şi accentuîndu-se semnificaţia deosebită a sarcinilor sporite pe care şi le-au asumat teatrele in această stagiune eradedusă logic concluzia oportunităţii creşterii ajutorului oferit de A.T.M pentru înfăptuirea lor („Cu alte cuvinte ar fi vorba despre prezenţa mult mai activă a A.T.M. in efervescenţa teatrelor angajate intr-o activitate ce se vrea cu sporite ecouri în rindurile publicului Ca instrument cu partitură substanţială în concertul teatrelor“). Şi în încheiere se făcea supoziţia că A.T.M. va subscrie („...n-ar fi de crezut că apelurile teatrelor ar putea râmâne fără ecou”). Din partea A.T.M. am primit o adresă semnată de maestrul Costache Antoniu pe care o reproducem cu toată consideraţia ce i-o purtăm şi care ne dictează să punem în valoare esenţialul principial cu care ne-a obişnuit din totdeauna. De la bun început dorim şi precizăm că, Asociaţia noastră a primit întotdeauna cu bucurie criticile... dar obiective, din partea celor care le-au făcut, am ţinut seama de ele, şi pe baza lor, am încercat, şi de multe ori am reuşit, să ne îmbunătăţim procesul de muncă ce se desfăşoară în A.T.M. 1) Nu este nevoie „...să scormoneşti prin memorie..." aşa cum se scrie în articolul sus-amintit, ca să se dea de urma unor spectacole. Dacă redactorul dv. s-ar fi uitat în ziarele „Informaţia“ din :1 febr. 1971 ; 26 martie 1971 ; 14 mai 1971; 24 mai 1971; 26 mai 1971; 28 mai 1971 ; 18 iunie 1971 ; 29 iunie 1971 ; 12 iulie 1971 şi 11 noiembrie 1971, lăstnd la o parte celelalte articole care au apărut in alte cotidiene şi săptăminale, cum ar fi : „Săptămlna culturală" din 26 febr. 1971, din 26 martie 1971, 9 aprilie 1971, 28 mai 1971, 8 oct. 1971 ; „Contemporanul“ din 29 ianuarie 1971, 21 mai 1971, 11 iunie 1971; „Setatea" din 31 mai 1971, nemaienumerind şi celelalte ziare din provincie, ar înţelege cit de nedocumentată şi contradictorie este afirmaţia d-sale. Textele din presa indicată oglindesc numai un aspect al activităţii asociaţiei noastre, subliniindu-se prin apariţia lor organizarea unor manifestări artistice de înaltă ţinută. Ar fi suficient să reamintim ultimul spectacol-recital din zilele de 8, 9 şi 15 noiembrie a.c. „7 Balade“ — Tudor Gheorghe — organizat şi prezentat de A.T.M., ale căror cronici sunt elocvente. 2) Pentru că redactorul dv. se referă la „...amintirea unor manifestări protocolare...“, este bine să vă informăm că, din fericire, această „amintire“ este mereu prezentă la asociaţia noastră , numai în cursul acestui an am avut un număr de 50 întîlniri cu diverse personalităţi artistice, de peste hotare şi alte ansambluri străine. Pentru o informare promptă şi la zi, menţionăm că in zilele de 11, 15, 17 şi 18 noiembrie a.c., ne-au vizitat asociaţia personalităţi artistice din R.D.G.1 India, Venezuela şi iar R.D.G. 3) Regretăm că redactorul dv. reţine „...evocarea unora, a tihnitelor lecturi într-o sală cu reviste şi cărţi...“. Dacă ar fi mers direct la serviciul de documentare A.T.M. din str. Franklin 10% unde se găseşte o bogată bibliotecă cu texte de specialitate teatru şi muzică, ar fi înţeles, desigur, că nu este cazul să „evoce amintirile altora". 4) Ne însuşim utilitatea programării unor filme de specific, pe teatru, muzică, coregrafie, etc., dorinţă de altfel, cunoscută de noi, a numeroşilor membri ai asociaţiei noastre. 5) Ne surprinde lipsa de cunoaştere a redactorului dv. privind bogata activitate a asociaţiei noastre in legătură cu traducerile, multiplicările, diuzările şi popularizarea multiplelor texte difuzate de A.T.M. şi puse la dispoziţia tuturor instituţiilor artifdice din ţară şi de peste hotare, fapt,de altfel, consemnat de multe ori chiar de ziarul dv.Pentru o primă ilustrare a acestei activităţi, pe care A.T.M. a întreprins-o tocmai in dorinţa de a pune la dispoziţia secretariatelor literare a teatrelor, a unor materiale necesare pentru stabilirea repertorilor, vă enumerăm : 1 24 buletine de informare teatrală ce cuprind materiale teoretice, privind momente mai importante ale mişcării teatrale contemporane, precum prezentări de piese din ţări socialiste şi occidentale, inclusiv bogate materiale bibliografice ; — 13 meridiane teatrale ce cuprind ştiri la zi despre evenimentele artistice din ţările socialiste şi occidentale ; — 183 piese din care : — 39 piese texte româneşti din dramaturgia contemporană ; — 56 piese din ţările socialiste ; — 84 piese occidentale din care ÎS piese din repertoriul clasic universal. Au fost tipărite : — 2 buletine „Aspects du théâtre roumain contemporain" în limba franceză; 1 buletin I.T.I, cu pregătirea profesională a tînărului regizor In limbile română și franceză ; — 1 buletin „Evenimente teatrale româneşti“ în limbile : franceză, engleză, germană, rusă şi spaniolă ; — 15 piese româneşti multiplicate în limbile : franceză, engleză, rusă ; — 10 piese româneşti multiplicate in limba română, a căror prezentare se face în 5 limbi : franceză, engleză, germană, rusă şi spaniolă ; — 3 Meridiane muzicale şi in pregătire al 4-lea, precum şi T— 1 Buletin muzical extern. Toate acestea nu reprezintă decît un aspect al serviciului nostru de documentare. Precizăm că multe din instituţiile artistice au introdus în repertoriile lor, o mare parte din textele multiplicate difuzate de noi. Toate cele relatate mai sus încă nu reuşesc să cuprindă întreaga activitate pe care o desfăşoară în ultimii ani Asociaţia oamenilor de artă din instituţiile teatrale şi muzicale din Republica Socialistă România (A.T.M.). Desigur, A.T.M. poate şi trebuie să facă mult mai multe pentru arta interpretativă din ţara noastră. E bine să se ştie că am solicitat, de nenumărate ori, forurilor competente, ţinerea Conferinţei pe ţară a asociaţiei noastre, care ne-ar permite o reorganizare corespunzătoare noii etape de dezvoltare. Ne propunem pentru viitor să continuăm şi să dezvoltăm activitatea noastră, pe care o dorim a fi cunoscută, aşa cum este ea în realitate. Considerind că publicarea in ziarul dv. a acestei scrisori ar duce la o mai bună cunoaştere a activităţii A.T.M., avem convingerea că o veţi face cunoscută. Ceea ce şi facem. (Mai ales că articolul nostru — aşa cum se poate uşor înţelege şi din rezumat — accentua rolul pe care A.T.M. ar fi de aşteptat să-l joace de acum înainte şi în special în actuala stagiune în viaţa teatrală bucureşteană). Dar credem că nu greșim afirmînd că din această adresă este imposibil să descifrăm o angajare concretă, efectivă a A.T.M. în sprijinirea eficace a teatrelor care, în această stagiune, cu eforturi sporite pe linia repertoriului şi a spectacolelor, își fac un punct de onoare din a răspunde înaltelor comandamente ce decurg din vastul program de formare a omului nou, inițiat de partid. De-ale circului In post acriptum-ul cronicii la ultimul spectacol prezentat de circul „Globus“, apărută In ziarul da miercuri 34 noiembrie, se scria : „Impozanta şi Incăpătoarea sală de spectacole a circului „Globus“ mi-a reprimit, slmbătâ seara, publicul, după ce a fost In relas aproape jumătate de an (nota bene : ADICA APROAPE 6 (ŞASE) LUNI). Dacă direcţia circului nu poate asigura (cu artişti bucureşteni, sau invitând trupe de peste hotare) un flux firesc de reprezentaţii, n-ar fi cazul ca localul să capete şi alte utilizări „ Tot artistice, bineînţeles“. In scrisoarea de răspuns a direcţiei circurilor, din 26 noiembrie, semnată de director D. Ene, se precizează : „...ne simţim obligaţi să vă Informăm că în perioada 1 OCTOMBRIE — 15 NOIEMBRIE A. C. (sublinierea noastră) salaa fost rezervată pentru un ansamblu artistic, prevăzut In cadrul acordului cultural. Din motive obiective acțiunea a fost amînată în ultimul moment pentru începutul anului 1972“. Convorbiri despre arid Artă şi morală de MARCEL BREAZU Ciţiva dintre corespondenţii mei se interesează de diferite aspecte ale relaţiilor dintre artă şi morală, dintre estetic şi etic, încerc să Ie răspund in bloc. Mrta răspunde, cum ştim, unei profunde necesităţi umane , aceea de a ne cunoaşte, graţie virtuţilor ei, mai bine pe noi înşine, în marea noastră complicaţie interioară şi de a ne ajuta, deci, să ne ridicăm mereu către o umanitate mai elevată. Sîntem fiinţe cu aspecte şi manifestări de mare varietate. Intr-un acelaşi om zac adesea laolaltă candori şi perversităţi, ascuţişuri de înţelegere şi obtuzităţi, năzuinţe înalte şi preocupări meschine. Artistul pătrunde, cu puterea lui de sesizare, în miezul amestecului de stări de spirit şi ne determină, cu magnifice şi greu de explicat mijloace, să facem ordine şi să ierarhizăm componentele magmei sufleteşti, care clocoteşte în străfunduri, împreună cu alte unelte ale spiritului — bisturiul fin disociativ al ştiinţei, „flacăra de sudură“ a filozofiei — maşina vrăjită a artei ne-a făcut, prin toate angrenajele ei, să urcăm de-a lungul mileniilor, de la fiinţa abia ieşită din vălmăşagul instinctelor biologice, la omul veacului nostru, care acordă valoare maximă idealurilor celor mai înalte. Ei bine, relaţia fundamentală intre etic şi estetic, aici cred că trebuie căutată in capacitatea Artei (cu majusculă) de a decanta, până la urmă, drojdia grea de instinctualitate — de efluviile eterate ale aspiraţiilor celor mai caracteristice omului evoluat. Aici stă cu siguranţă şi ceea ce numim, pe drept cuvînt, umanismul artei, fără de care Îndeletnicirea estetică rămine simplu meşteşug. Dar, să nu uităm, operaţia aceasta dificilă se realizează In modalităţi specifice şi In funcţie de condiţii istorice determinate şi — In ultima analiză — determinante. Mijloacele cu care operează artistul trebuie, pentru a-şi păstra eficienţa întreagă, să ţină de ceea ce îi aparţine in propriu numai artei. S-a arătat de atitea ori — dar cîteodată suntem uituci — că atunci cînd romancierul sau dramaturgul sau cineastul acţionează cu instrumente împrumutate manualelor didactice, acţiunea de modelare umană a lucrării respective este minimă dacă nu chiar nulă — sau şi mai mult, prin reacţia iritată a consumatorului, contrară scopului iniţial. Cine vrea să ştie cu rigoare ştiinţifică ce are de făcut într-o împrejurare de viaţă in care intră in contact cu alţi oameni, consultă manuale de etică, sfaturi bătrineşti sau coduri juridice. „Baltagul“ lui Mihail Sadoveanu nu intră insă in nici una dintre aceste categorii ale producţiei spirituale umane. Dar acolo „învăţăm“ totuşi preţul dreptăţii şi al demnităţii, pentru că simţim o dată cu violenta concreteţe a trăirilor Vitoriei Lipan, că nu se poate vieţui, ca om, un bicisnicie şi teamă de riscuri. „Ciuma“ lui Albert Camus ne „învaţă“, făcîndu-ne să trăim intens acţiunile doctorului Rieux, în densa lor desfăşurare vie, că nu ne putem resemna, dacă vrem să fim oameni, la acceptarea pasivă a dezastrelor, fără a reacţiona cu toate forţele de care putem dispune. Vladimir Maiakovski sau Geo Bogza nu ne dau reţete de comportare revoluţionară, dar ne „învaţă“ şi ei, prin înariparea elanului poetic şi dîrzenia împotrivirii la ororile neomeniei, să fim oameni ai veacului nostru. Sigur , cele spuse aici sînt departe de a epuiza complexele relaţii dintre etic şi estetic, dar ni se pare că de pe aici trebuie să pornim dacă vrem să le înţelegem în autenticitatea lor. I TELEVIZIUNE AZI 14.30 Tenis : Turneul Campionilor — transmisiune directă de la Paris. 15-45 Box : POLONIA. — ANGLIA — înregistrare de la Varşovia 15.30 Emisiune în limba germană 18.15 Tenis: Turneul Campioni-,lor — transmisiune directă de la Paris. 19.20 1001 DE SEfdl. LOLEK SI BOLEK în vacanţă, 1. Jocul de-a carnavalul1* 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 săptâmîna internaţională 20.15 TELE-ENCICLOPEDIA 21.00 Film serial : INVADATORII (III). In rolul principal Roy Thinnes 21.50 TELEDIVERTISMENT. Dicţionar muzical-distractiv • Literele H, I, J. 22.50 Telejurnalul de noapte 23.00 Tenis : Turneul Campionilor, înregistrare de la Paris. miiie Programul I 8.15 Gimnastica pentru toţi 8.30 Cravatele roşii 10.00 Viaţa satului 11.10 Să înţelegem muzica 12.00 De strajă patriei 12.30 Emisiune în limba maghiară 14.00 FOTBAL : Sport Club Bacău — Dinamo Bucureşti. Transmisiune directă de la Bacău 16.30 Postmeridian 18.00 Film serial pentru tineret 9 Planeta giganţilor 18.50 Vetre folclorice — OLT. Cint şi joc la Scomiceşti 19.20 1001 DE BiMic Creionul fermecat — „La umbra pinului* 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Reportajul săptămlnii s Pod- I goriile traversează şoseaua. Epopeea refacerii bazinului viticol Sarica Niculiţel 20.30 CU TOŢII IN SCENA - I spectacol International de * divertisment 22.45 Telejurnalul de noapte . Programul n 20.00 Reîntîlnire cu personaje In- ’drăgite de copii din basmele * Iul Charles Perrault 20.20 Concertul orchestrei simfo- I nice şi al corului Filarmonicii „George Enescu“. Dirijor Mircea Basarab. Selec- |ţiuni din legenda dramatică I „Damnaţiunea Iul Faust“ de I H. Berlioz. Prezintă Dumitru Avakian | 21.10 Săptămâna culturală bucureşteană 21.20 Buletin de ştiri | 21.25 Bucureştiul necunoscut. i,Mu- ■ zică din Bucureştiul de altădată" (II) Jean Bobescu, Niculae Oancea, Romeo Dră- ■ ghid, Viorel Cosma, evocă : momente ale muzicii | 21.45 Intermezzo dansant cu or- * chestra Dorin Danciu • 22.00 Noutăţi ştiinţifice şi tehnice din lumea întreagă * 32.10 Film serial : INVADATO- ■ RII (II) (reluare). f L t II L