Informatia Bucureştiului, ianuarie 1973 (Anul 20, nr. 6017-6041)

1973-01-29 / nr. 6039

Pag. a 2-6 mPORMATM INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI U­n important eveniment al vieţii noastre muzicale se va consuma vineri, 2 februarie, la ora 19, cind pe scena Operei româ­ne va avea loc premiera operei „Ion Voda cel Cumplit“ de Gheor­­ghe Dumitrescu. Am solicitat, In avanpremiera, un scurt Interviu au­torului : — Mai bucuri faptul că Intenţiile mele, statornica de a reflecta artis­tic, in limbajul operei, momentele de riif al Istoriei noastre naţionale, purtătoare ale unui profund mesaj patriotic. Îşi găsesc constant ecou favorabil la prima scenă lirică a ţării. Noua montare a acestei lu­crări mă emoţionează la fel ca pri­ma dată şi trebuie să mărturisesc că aştept cu înfrigurare ridicarea cortinei. — Ce schimbări au Intervenit faţă de montarea de la premiera absolută, din 1956 ? — S-au efectuat o serie de modi­ficări, acestea vizînd, In special, fluidizarea — ca să zic aşa — spec­tacolului. In distribuţie apar 120 personaje mai puţin (figuranţi) şi am redus o parte din spaţiul acor­dat tablourilor coregrafice (în acte­le II şi IV). Rezultatul acestui pro­ces de concentrare se va reflecta intr-un ritm alert, mai viu, al între­gii lucrări. — Cum ni se pare distribuţia ac­tuală ? **- Sigur că asupra mea, şi asupra celor care au asistat la premiera din 1956, s-a întipărit deosebita im­presie pe care ne-au lăsat-o nişte artişti de talia dirijorului Massini şi a Interpretului rolului principal, Tassian. Trebuie insă să mărturi­sesc că actuala „echipă" nu este cu nimic mai prejos şi că am o deose­bită încredere, atît în artiştii con­sacraţi cit şi in cei tineri — in mod special lu Gheorghe Crăsnaru, care deţine, la premieră, rolul principal. In distribuţia operei „Ion Vodă cel Cumplit­ vor apărea (în distri­buţie dublă): Gheorghe Crăsnaru — David Ohanesian, Constantin Ilies­cu — Cornel Rusu, Elena Cernei — Iulia Buciuceanu, Cornelia Pop — Magdalena Cononovici, Gheorghe Iliescu — Antonius Nicolescu, Vio­rel Ban — Constantin Gabor, Cor­nel Sta­vru — Marcel Anghelescu, Lucian Marinescu — Eduard Tuma­­geaniamu, Ioan Hvorov — Valentin Loghin, Nicolae Andreescu — Ni­­colae Bratu, Nicolae Constanti­nescu — Dumitru Brebenel, Ion Stolen — Nicolae Andreescu, Pompei Hărăş­­teanu —■ Mihai Panghe, Cristian Mihăilescu — Ion Mihăilescu şi alţii. Regia spectacolului aparţine lui George Teodorescu, iar condu­cerea muzicală lui Anatol Kisadji. Decorurile şi costumele — Toni Gheorghiu. Maestru de cor — Ste­lian Olariu. Următoarele spectacole vor avea loc duminică 4 februarie şi sâmbăta 17 februarie, ora 19. O. Andronic A­VANCRONICĂ Premieră la Operă: „Ion Vodă cel Cumplit 11 Opfer* «Ion vodă cel Cumplit“, aduce, intr-o nouă montare, pe prima scenă linca a tării, unul dintre momentele de vîrf ale istoriei nationale. Evenimentul cinematografic NUNTA DE PIA­TRA, producţie a studioului cinemato­grafic Bucureşti, a­­vind Scenariul şi re­gia semnate de tine­rii Mircea Veroiu şi Dan Piţa. Pelicula — o adaptare a poves­tirilor „Fefeleaga" şi „La o nuntă“ de Ion Agârbiceanu — îi are ca interpreţi pe Leo­­poldina Bălănuţă, Ra­du Boruzescu, George Calboreanu jr., Ursula Nussba­­cher, Mircea Diaco­­ciu, Petrică Gheor­ghiu. Imaginea este realizată de Iosif De­­mian, ANUL CARBONA­RILOR, o coproduc­ţie italo-franceză, In regia lui Luigi Magni. Filmul, care poves­teşte o întîmplare dramatică de la în­ceputul secolului al XIX-lea, este inter­pretat de Nino Man­fred­ (căruia i s-a decernat premiul pentru interpretare David di Donatell în 1970), Enrico Maria Salerno, Claudia Car­dinale, Robert Hos­sein. CALDURA MÎINI­­LOR TALE. In regia lui Sota Managadze, Studioul „Gruzia­film“ prezintă un film plin de poezie, de lirism. Printre ac­torii cu care publicul se va reîntîlni amin­tim pe : Sofiko Ciau­­reli, Grigol Titaişvili. "E O POVESTE VE­CHE — producţie De la­ Berlin — adu­ce în faţa spec­tatorilor întâmplări­le prin care tre­ce un grup de stu­denţi. Regia : Lothar Warncke ; scenariul: Hannes Höttner. Printre interpreți : Benjamin Besson, Christian Steyer, Ka­tharina Thallbach. • CONCERT DK MUZICA VECHE. O formaţie a radioteleviziunii, dirijată de Ludovic Baci, va susţine un concert de muzică veche. In program : «Arta fugii“ de Bach. (Astă-seară, ora 10, la studioul din atr. Nuferilor). • CONCERT OMAGIAL. Sărbătorind cea de a 10-a aniversare a compozi­torului şi profesorului Marţian Negrea. Conservatorul prezintă un concert oma­gial, cu suita „Prin Munţii Apuseni" de Marţian Negrea, Concertul pentru vio­loncel şi orchestră de W. Walton (so­listă Elena Mihalache) şi Simfonia a Vil-a­in La major de Beethoven, inter­pretează Orchestra simfonică a Conser­vatorului dirijată, de Grigore losub. (Astă-seară, ora 70, In sala Enescu a Conservatorului). • CONCEI­T-DEZBATERE. O nOUft „ediţiei! a seriei de concerte-dezbatere Iniţiate de Radioteleviziune are In pro­gram lucrările Evenimente I, n, ill... etc. de Mircea Istrate. Alternanţe 1­2 de Isneu Dumitrescu. Cinci studii de virtuozitate de Leib Nachman şi spa­­ţii-stereo muzicii pentru 32 Instrumen­tişti de Liviu Dandara. (Mîine seara, ora 19, în studioul 8 din str. Nuferilor). • LAUREAŢI AI CONCURSURILOR INTERNAŢIONALE. Basul Gheorghe Crăsnaru, laureat al concursurilor In­ternaţionale de la Bucureşti, Hertogen­­bosch şi Leipzig, va susţine un recital, organizat de Filarmonică cu un ciclu de lieduri — „Frumoasa morăriţâ" de Schubert. (Mâine seară, ora 20, la Sala mică a Palatului). • PREMIERA. Opera . „Carmen“ de Bizet Va fi prezentată In premieră pe scena conservatorului, In regia lui Jean Rîncescu și sub conducerea muzicală a lui Grigore Iostrb. (Miercuri, ora 20, In sala studio a Conservatorullii). • CICLUL „12 CONCERTE EXTRAOR­DINARE“. Un nou concert din seria celor 12 organizate de Filarmonică, al căror protagonist este pianistul Valen­tin Gheorghiu — Festival Beethoven, un program: Trio nr. 3 In Do major, op. 1 nr. 3, Trio nr. 5 In Re major, op. 70 nr. 1 şi Trio nr. 7 In Si bemol major op. 97 (Arhiducele), işi dau concursul ştefan Gheorghiu şi Cătălin n­ea. (Miercuri, ora 20, la Sala mică a Pa­latului). • Sub egida Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste azi la prinz, în sala Asociaţiei artiştilor fotografi, s-a deschis expoziţia documentară „Construirea socialismului în Repu­blica Populară Democrată Coreeană".­­ Prezenţa activă In viaţa artisti­că a ultimilor cinci ani (participări la taberele de creaţie de la Măgura şi Arad, precum şi la expoziţiile colective ale galeriilor bucureştene), Liana Axinte ne propune la galeriile „Orizont" prima sa expoziţie pers­o­­nală, reunind lucrări de sculptură şi gravură. Cele 13 sculpturi in lemn şi piatră — exprimate cu predilec­ţie prin largi desfăşurări de voluţiie mari („Maternitate 1 şi 2*, „Filiaţie“, „Muza", „Ceteraş", „Moroi*, „Rugă* etc.) — fac dovada extraordinarei vi­gori a tinerei artiste. Gravurile (in număr de 4) vor completa In mm mod fericit expoziţia, fiind nemijlo­cit legate de sculpturile sale. Verni­sajul va avea loc vineri, 2 februarie, ora 18,30. • Mîine, 30 ianuarie, ora 17,30, la sediul Muzeului de artă al Repu­blicii va avea loc, In cadrul expozi­ţiei „25 de ani de artă plastică ro­mânească“, un amplu dialog cu pu­blicul, organizat de muzeu In cola­borare cu Uniunea artiştilor plastici Tema­­ „Necesităţi şi direcţii ale ex­presiei plastice contemporane*. Par­ticipă­­ Anastase Anastasiu, Eugenia Antonescu, George Apostu, Octavian Barbosa, Marcel Chirnoagă, Pavel Codiţă, Theodor Enestu, Octav Gri­­gorescu, Paul Gherasim­, Dan Hăulică, Ovidiu Maiteo, Grigore Minea, Ion Nicodim, Petre Oprea, Amelia Pavel, Mircea Popescu, Georgeta Peleanu, Adrian Petringenaru, Constantin Pi­­liuţă, Ion Sălişteanu, Dia Szász, Na­poleon Zamfir. • Sala Dalles va găzdui, Începi fi­x de mîine, expoziţia de grafică Horia Teodoru. Vor fi expuse 55 de lito­grafii, între care cităm titlurile „In Grădina botanică“, „Dacul Tei", „Mă­gura", „Dunărea la Galaţi", „Vin apele" etc. Premiera de la Teatrul National „I. L Caragiale" „ A doua fata a medaliei“ in scrisul lui L D. Mihu, lucrarea «e te prezintă pe scena studioului Tea­trului Naţional marchează o fază nouă, aş zice, binefăcătoare, prin atacarea u­­nor probleme de viaţă cotidiană din «calitatea noastră şi prin modalitatea clară, directă, de exprimare scenică a ideilor. Spun binefăcătoare, gândindu­­mă că Strica, preocupat de condiţia omului contemporan deopotrivă prin optica poetului şi eseistului, se lăsa furat la altă piesă a lui, „Arca bunei aperenţe*, e im exemplu elocvent în această privinţă) de o supraîncărcare metaforică, adesea livrescă, nu dauna ac­ţiunii vii. Aci, autorul urmăreşte două direcţii principale sudate printr-o bună stâpâ­­nire a mijloacelor scenice : prima a­­trage atenţia asupra primejdiei de a judeca oamenii după aparenţe c­ealaltă , o pledoarie împotriva izolării de so­­cietate. Conflictul e declarat cblar din de I. D. Sirbis prima scena in casa Inginerului Radu Cluceru, director al unui important combinat chimic, de către soţia sa, Fany, fire visătoare şi ispitită să-şi constru­iască o lume a ei, confortabilă, depar­te de tumultul vieţii. Tot ce urmează In partea intit a piesei este justificarea pe care o dă ea poziţiei faţă de Cluceru din acumularea unor fapte ce com­pun un portret abominabil al aces­tuia : necinstit, brutal, imoral, lipsit de scrupule. Indeminarea autorului face portretul credibil (cu atît mai mult cu cit soţul nu apare deloc, spectatorul neavtnd deci nici un termen de com­paraţie), iar hotărtrea tinerei femei de a-l părăsi devine perfect justificată. Asta ar fi „prima faţă a medaliei*. In partea a doua, Fany, Înainte de a pleca, se opreşte In uzina. Piesa ia acum o întorsătură neaşteptată. Fapte­le incriminate apar tin adevărata lor lumină. Iar întreaga prezenţă şi con­duită a inginerului Cluceru, acolo, la conducerea întreprinderii, In relaţiile sale cu cei din jur, dezvăluie un con­ducător ferm şi intransigent, pasionat, curajos şi plin de omenie. E „a doua fată a medaliei* şi, implicit, drama pe care o trăieşte Fany in momentul cind nu aflt soţul ei, ci­ colaboratori ai săi, profund ataşaţi directorului, ii servesc o aspră lecţie etica : a greşit prin a­­litudinea de „contesină* comodă, ruptă de frâmântările şi lupta grea ce se duce pentru a învinge dificultăţi de tot fe­lul în procesul de construire a noii societăţi. Din chiar această sumară expunere, cred că se străvede şi importanţa te­mei şi ingeniozitatea procedeului (poate prea alb-negru, de dragul demonstra­ţiei) folosit de Sirbu pentru a surprin­de şi capta pe spectator. Dacă i-aş reproşa ceva, ar fi ca dezvăluirea celor „două feţe ale medaliei* nu are impli­caţii mai adinei (de unde şi limitele dramei). In realitate s-a dovedit «* Judecarea Oamenilor după aparenţe are urmări mult mai grave şi nu numai In viata de familie, el şi pe plan social, iar scoaterea la lumină a adevărului e mai dificilă şi mai dramatică. De a­­semenea, mi se pare ca datele conflic­tului ofereau o mai bogata analiza. In­tre cei doi eroi principali are Ioc o singură înfruntare, curmata de îndatori­rile profesionale urgente ale inginerului Cluceru. E evident că Fany a greşit necunoscindu-şi soţul, preocupările lui, construindu şi un aristocratic „turn de fildeş“. Dar n-a contribuit la asta şi atitudinea lui Radu care, total absor­bit de munca, n-a presimţit drama ! O mai amplă investigaţie psihologică ar fi dat celor două caractere mai multă for­ţă, iar lucrări d­e tensiune sporită. Pe Ungă calităţile tematice şi de teh­nică teatrală, se găsesc în piesa Iui Sirbu destule motive de satisfacţie în veridicitatea cu care sunt surprinse o serie de personaje secundare, in vioi­ciunea dialogului, in dinamismul acţiu­nii. Regizorul Ion Cojar, a cărui pasiune pentru dramaturgia originală s-a ma­nifestat nu o data, a servit textul prin coeziunea punerii in scenă şi omogeni­tatea distribuţiei. In rolul Fany-dl, Va­leria Becie a avut multă sensibilitate, descoperindu-şi eroarea (trâindu-şi deci drama) nuanţat, exteriorizind cu dis­creţie printr-un gest, o privire sau o şoapta stările sufleteşti ale personaju­lui. Impetuos, aşa cum cere tempera­mentul lui Radu Cluceru, Costel Con­stantin a contrazis convingător falsa imagine creată de suspiciunile soţiei sale, ciştigind simpatia sălii. M-am bu­curat revăzind-o după foarte mulţi ani pe scena Naţionalului pe Victoria Mior­­lescu, aceeaşi remediană plină de haz. Caldă, comunicativă, Raluca Zamfirescu într-o secretară a cărei viată se con­fundă cu cea a întreprinderii. La fel, N. Gr. Bălanescu. Excelentă, Ileana Aitana Ionescu In bătăioasa ingineră City Sinescu, dublată de un suculent amor popular, Rodica Popescu, Tamara Cre­­ţulescu, Victor Moldovan şi Mihai Ni­­culescu au punctat prezenta unor a­­paritii firesti in peisajul tipologic al piesei. Scenografia lui Mihai Tofan su­bliniază sugestiv tema pusă la dez­batere. Traian Selmaru Imagine din spectacol Eddy Mitchel şi Georgette Lemaire • joi, vineri şi sîmbătă, la ora 20, pe scena Sălii Palatului. După cum am mai anunţat, la sfîr­­şitul acestei săptămîni, cunoscuţii solişti de muzică uşoară francezi, Eddy­­Mitchell şi Georgette Lemaire. Eddy Mitchell s-a lansat într-o pe­rioadă în care rock-and-roll-ul se afla în efervescență, rămlntnd pînă astăzi unul dintre principalii săi exponenți. Georgette Lemaire a apărut ca o succesoare — in „concurență* cu Mireille Mathieu — a celebrei Edith Piaff, vocile lor asemăn!ndu-se in­­tr-o foarte mare măsură. El vor interpreta, în cele trei con­certe, bucăţi de succes din reperto­riul propriu şi­­din bel Ehlematloftal, vor susţine trei concerte la Sala Pa­latului. Producătorii de bunuri materiale decid (Urmare din pag. I) pentru locomotiva Diesel hidraulică— cilindrul de comandă pentru reduc­­torul Inversor. Noi vom face totul pentru a-l realiza înainte de termen, dar solicităm conducerii uzinei să ia măsuri din timp pentru asigurarea tuturor condiţiilor tehnico-materiale. Pregnante înnoiri vor­ fi cunoscute In 1973 şi la uzina „AUTOBUZUL*. Chiar In cursul primului trimestru vor Intra în funcţiune noi capacităţi de producţie, vor fi introduse In fa­bricaţie produse cu caracteristici su­perioare. Colectivul atelierului de autoutilitare, dezbătând cu simţ de răspundere sarcinile ce-i revin, a fă­cut numeroase propuneri de Îmbu­nătăţiri care să asigure un demaraj corespunzător, atingerea Înainte de termen a parametrilor proiectaţi. „Urmează să realizăm un produs nou pe o linie tehnologică nouă. Eficienţa m­uncii noastre depinde de modul cum acţionăm. Este necesar deci ca docu­mentaţia tehnică pentru noul produs să fie finalizată cît mai curînd" (Ion Ghencea, lăcătuş). „Să se treacă din timp la repartiţia formaţiilor de lu­cru pe noul flux de fabricaţie" (Vic­tor Ciurea, şef de brigadă), „Să se organizeze echipe pentru întreţi­nerea în bune condiţiuni a utilajelor şi instalaţiilor cu care am fost do­taţi" (Vasile Neamţu, lăcătuş). Instalaţii pentru sectorul zooteh­nic, trolii de 200 kg/l, cărucioare pentru cablu greu — iată cîteva din­tre noile produse incluse în nomen­clatorul de fabricaţie la uzina „ME­TALICA". Colectivul secţiei a doua cazangerie, care execută circa 70 la sută din volumul de producţie al uzi­nei, s-a referit pe larg la o serie de probleme privind asigurarea unui ritm susţinut de înnoire a produse­lor. — In asimilarea produselor mai întîmpinăm unele dificultăţi — arăta şeful de brigadă Romeo Chiri­­ţescu. Documentaţiile tehnice, de pildă, sosesc uneori cu Infirmiere, fapt ce conduce la o insuficientă pregătire a fabricaţiei pe locurile de muncă. Pentru a asigura un ciclu normal al fluxului de producţie este necesar un sprijin mai eficient din partea conducerii tehnice. Documen­taţiile să ne fie puse la dispoziţie cu cel puţin o lună înainte de introdu­cerea în fabricaţie a noilor produse. De asemenea, pentru însuşirea teh­nologiei de lucru şi chiar îmbunătă­ţirea ei, consider necesar ca, în pa­ralel cu elaborarea documentaţiei de execuţie să se desfăşoare un per­manent dialog între sectorul tehnolo­gic şi sectoarele de producţie în ve­derea adoptării celei mai optime so­luţii. Tehnologiile noi — spuneau muncitorii Mihai Alexandres­­cu şi Vasile Amza în aduna­rea oamenilor muncii din sec­torul 5 al FABRICII DE „ CON­FECŢII ŞI TRICOTAJE BUCUREŞTI — duc fără îndoială la sporirea pro­ductivităţii, la îmbunătăţirea calităţii produselor. Ele trebuie însă cunos­cute din timp de toţi cei care le aplică, înainte de a intra produsul în fabricaţie. Or, nu de puţine ori, staţia pilot ne trimite documentaţia după ce produsul a fost introdus pe bandă. Un astfel de sistem de lucru nu poate duce decît la pierderi de timp pentru efectuarea unor reme­dieri, la risipă de materiale şi ma­terii prime. — Nu există o deplină concordanţă nici Intre toate piesele componente — a completat Ion Truşcă. Ceea ce face ca la asamblarea produselor să Întîmpinăm multe greutăţi Nu de puţine ori există neconcordanţe fla­grante Intre şablonul pentru stofă şi cel pentru căptuşeală. Trebuie re­vizuit modul de conlucrare între Sec­ţiile respective. Pornind de la faptul că un balast in activitatea secţiei turnătorie a Uzi­nelor „TIMPURI NOI“ l-au constituit anul trecut rebuturile (peste 9 la sută), participanţii la dezbateri s-au referit la contribuţia pe care trebuie să o aducă fiecare muncitor la îm­bunătăţirea tehnologiilor de turnare, pe Întregul flux de fabricaţie. — Din activitatea noastră — spu­nea maistrul Petre Boroş — tre­buie să dispară neglijenţa manifes­tată atit din partea lucrătorilor, cit şi a celor ce conduc procesul de pro­ducţie. Paralel se impun modificarea sistemului de dezbatere prin scurta­rea conveiorului, mecanizarea trans­portului pieselor de la curăţătorie la vopsitorie, confecţionarea unui con­­veior pentru turnarea cilindrilor şi supapelor. Astfel de măsuri pot asi­gura ridicarea nivelului calitativ al pieselor turnate şi menţinerea unui ritm normal de lucru. — Ce înseamnă pentru noi redu­cerea rebuturilor numai cu 1 la sută? — punea întrebarea ing. Iulian Mo­ţat, director tehnic al întreprinderii „ENERGOREPARAŢII", la adunarea muncitorilor din secţia prelucrări la cald. Iată rezultatul unui calcul exact: 23 de tone piese turnate­­Efi­cienţa ar fi şi mai înaltă dacă rebu­turile ar fi depistate imediat după turnare şi nu după ce piesele au fost curăţate şi chiar parţial prelucrate — a completat muncitorul Andrei Molnar. Propunerile ce au urmat au fost de natură să aducă un plus de eficienţă în activitatea ticcărului colectiv al secţiei, care a păşit in cel de-al doilea an de existenţă. Colaborarea între secţii, coope­rarea între uzine, aproviziona­rea cu materii prime şi mate­riale, calificarea şi ridicarea ni­velului profesional, grija faţă de a­­vutul obştesc au fost alte probleme ce au stat în centrul dezbaterilor din adunările pe secţii şi ateliere. Intîrzierile survenite in livrarea unor piese şi subansambluri — remar­ca şeful de echipă Constantin Popa, din secţia a treia de montaj a­­uzinei „SEMĂNĂTOAREA" , se soldează cu pierderi de timp, lucru in asalt, rit­micitate necorespunzătoare în finali­zarea producţiei. îmbunătăţirea relaţiilor între sec­toarele de fabricaţie a constituit o­­biectul unor discuţii şi în adunarea secţiei a doua cazangerie a uzinei „METALICA". Materialele de la ate­lierul de debitare, de pildă, spunea lăcătuşul Ilie Popescu, nu totdea­una sosesc în ordinea execuţiei pro­duselor ce le avem de realizat. Or, o astfel de situaţie are implicaţii a­­supra ritmicităţii în producţie. Se impune deci eliminarea cauzei care o provoacă prin crearea unui decalaj optim între secţiile noastre. Necesitatea unei mai bune coope­rări între sectoare a rezultat şi din dezbaterile de la sectorul filatură al uzinelor textile „7 NOIEMBRIE*. Muncitorii de la atelierul bural — spunea filatoarea Maria Bezgu — tre­buie să Înţeleagă că de felul cum execută omogenitatea amestecurilor, care ţin de puţine ori au fost de proastă calitate, depind calitatea fi­relor şi ritmicitatea, depinde îndepli­nirea sarcinilor de producţie. C­um era şi firesc, nu dezbate­rile pe secţii, a fost deseori adusă In discuţii şi problema întăririi disciplinei In muncă, a utilizării cît mai judicioase a tim­pului de lucru. Fiecare dintre noi, cadru de con­ducere sau muncitor, este obligat să acţioneze permanent pentru crea­rea unui climat de Intoleranţă faţă de actele de indisciplină — arăta Viorel Badea, Inginer şef al uzinei „TIMPURI NOI". Insist asupra a­­cestui lucru, deoarece mai predomină încă concepţia greşită că slmbăta şi lunea nu se poate lucra la nivelul celorlalte zile din săptămînă în fie­care zi trebuie folosite integral cele 480 de minute, iar pentru aceasta, munca comisiilor de disciplină se reclamă a fi activizată. Completin­­du-l, controlorul de calitate Iorgu Mirea arăta : „Trebuie să punem un accent deosebit pe educaţia oameni­lor în aşa fel încît fiecare să înţe­leagă că şi de acest lucru depinde creşterea eficienţei muncii­­ noastre. Propun să începem o acţiune comu­nă de colectare a tuturor pieselor rebutate şi uzate care zac prin curtea uzinei, şi să le remaniem pen­tru a asigura avansul necesar perioa­dei când vom executa revizia între­gului parc de utilaje şi instalaţii al secţiei". In condiţiile cind nu s-ar fi în­registrat cele peste 12 000 ore de ab­senţe nemotivate, la secţia a doua cazangerie a uzinei „Metalica“ s-ar fi putut realiza o producţie­ suplimen­tară în valoare de 2,2 milioane lei. De asemenea, evaluînd, timpul nefo­losit, determinat de învoiri şi absenţe nemotivate, participanţii la adunarea secţiei a HI-a montaj de la uzina „Semănătoarea" au arătat că acesta echivalează cu timpul necesar pen­tru execuţia unui importam volum de producţie. Iată de­ ce se impune — au arătat Ion Apostularhe şi I. Paraschiv — desfăşurarea unor ac­ţiuni ferme, eficiente, pentru întări­rea disciplinei la fiecare loc de muncă. ★ Desigur, tematica dezbaterilor din adunările la care am participat a fost mult mai largă Reţinem, in în­cheiere, ca o caracteristică generală a dezbaterilor, hotărîrea fermă a co­lectivelor de muncă din secţii şi a­­teliere de a depune toate eforturile pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan şi la un înalt nivel calitativ Se impune, totuşi — şi facem această subliniere avînd­ in vede­­re— constatările din unele între­prinderi — ca organizaţiile de partid, comitetele oamenilor mun­cii, organizaţiile de sindicat şi U . C. să acorde toată aten­ţia pregătirii or­ganizării şi desfăşurării adunărilor generale ale oamenilor muncii este necesar să fie luate măsuri pentru ca toţi salariaţii să cunoască din timp conţinutul dării de seamă ca la adunările pe secţii şi ateliere să participe cadre din conducerea uni­tăţilor şi a organizaţiilor de masă. Fiecare adunare generală a oameni­lor muncii, indiferent dacă e vorba de schimb, atelier, secţie sau între­prindere, trebuie transformată, prin­­­tr-o temeinică pregătire, într-o tri­bună activă de critică a neajunsuri­lor, de promovare a propunerilor şi iniţiativelor valoroase menite să asi­gure realizarea cincinalului în patru ani şi jumătate. Teatrul de miniaturi în fața repetiţiilor (Urmare din pag. 1) moralizator transpare. Recunoaştem pe cîţiva dintre interpreţi — Mariana Po­pescu, Victoria Ionescu, Aureliu Oc­­neru, Marcel Horobeţ, Nelu Constantin, Ion Hinoveanu — pe care l-am întilnit, de nenumărate ori, cu prilejul apari­ţiilor în public ale formaţiilor de ama­tori. Constatarea ne permite o prima Concluzie : aşadar, colectivul de teatru de miniaturi a fost selectat dintre ele­mentele mai inzestrate ale diverselor formaţii bucureştene — de la case de cultură, din întreprinderi şi instituţii. Amănunte în plus am solicitat celui ce îndrumă direct această activitate in­structorului Bogdan Căuş, care a subliniat cîteva din principalele caracteristici ale noii forme de teatru, schiţindu-i profi­lul, semnificaţiile. „Teatrul de miniaturi s-a născut din intenţia de a se crea un colectiv-pilot In Capitală, care să servească, cît mai exact, nevoile metodologice ale mişcării de amatori. El va fi, deci, utilizat, ca element practic, de demonstraţie. For­mula uzitată va fi cea de teatru agita­toric, in care cuvintul şi mimica vor predomina, dar, in acelaşi timp, şi sati­ric, foarte scurtele scheciuri concentrind, în replici usturătoare un fapt semnifi­cativ de viaţă. Printr-o innoire opera­tivă, „din mers", a textelor prezentate, vom asigura şi elementul „la zi“ al spectacolului. Colectivul de interpreţi va fi prezent, săptăm­ânăt,­tou miniatu­rile sale, în mijlocul a numeroase co­lective de oameni ai muncii, textele re­­flectând aspecte desprinse din preocu­pările întreprinderilor respective. Deo­camdată, interpreţii repetă scenete scrise, dar vrem să le creăm deprinde­rea de a improviza pe marginea unui fapt, de a deveni ei înşişi autori şi re­gizori. Deci teatru de miniaturi, teatru „de buzunar“, teatru al qui-pro-quo-uri­­lor şi al actualităţii. Cam acestea ne-ar fi gîndurile. Speranţa câ vom realiza un lucru bun, cu mare eficienţă şi ecou, ne îndeamnă să grăbim ieşirea în pu­blic. Nutrim convingerea că acest expe­riment va constitui, totodată, o şcoala pentru celelalte formaţii de amatori, (dem­onstrînd, practic, necesitatea cău­tării neîncetate a celor mai adecvate formule ce pot fi utilizate, cu succes, de către mişcarea artistică de amatori. • Milne, 10 Ianuarie, ora 18, librăria „Mihail Sadoveanu“ din bd. Magheru găzduiește o Intilnire cu autorii unor lu­crări apărute In Editura pentru turism. Participă : Paul Anghel, Marin Miha­lache, Emanoil Valeriu, ștefan Larutiu, Tom­a George Maiorescu, Platon B­ardau, Florentin Popescu. Prezintă Pop Simion, directorul Editurii pentru turism. „Revista de pedagogie*, organ cu apariţie lunară al Institutului de Ştiinţe pedagogice, fate eforturi no­tabile In direcţia tratării ştiinţifice a multiplelor probleme ridicate de procesul instructiv,educativ din ţara noastră. Sunt prezente, la paginile revistei, număr de număr, problemele puse de perfecţionarea Invăţămlntului şi­n educaţiei moral-politice a elevilor, problemele inovării aşa-numitei „teh­nologii didactice", ale modernizării lecţiei, accentul fiind pus pe latura formativă a procesului de Invăţă­­miint, pe cultivarea spiritului de in­vestigaţie şi a creativităţii, pe pro­blematica formării concepţiei despre lume şi viaţă etc. Se acordă o aten­ţie susţinută unor forme moderne, m­ai eficiente, de organizare a pro­cesului de invătăm­int (cabinete de specialitate, laboratoare), precum şi extinderii şi adaptării funcţionale a lecţiei In cerinţele activităţii aplica­tive In spaţii didactice de o specifi­citate variată şi variabilă Numeroa­se articole, studii, recenzii, consulta­ţii etc., ilustrează bogat aceste pre­­ocupări, desigur, majore. De ase­menea, un număr recent este axat pe analiza aprofundată a rela­ţiei profesor elevi in desfăşurarea Pr­ocesului instructiv, educativ. Din paginile revistei nu lipsesc aici unele materiale referitoare In organizarea activităţilor tehnico-pro­­m­ctive ale elevilor, in lumina neec­­hităţii legării cit mai strînse a şcolii de viaţă, de producţie. Sunt de­zero­nulat in acest sens articole ca­­ Rezultatele de performanţă — con­diţie a pregătirii tehnico-productive­ a elevilor (2. 1972), Pregătirea tehni­­co-productivă a elevilor în între­prinderi şi ateliere-şcoala (3.1972), Valoarea integrativă a muncii pro­ductive a elevilor (5, 1972), Valoarea educativă a muncii In cooperativele agricole de productie scolare (11, 1972). si alte elteva, datorate In spe­cial unor colaboratori care. Insă, pri­vesc lucrurile fără amploarea liniilor de perspectivă Revista acordă o grijă deosebită demonstrării faptului că lecţia se află­­la înălţimea actualelor exigenţe faţă de pregătirea pentru activitatea productivă* (1. 1972, p 84 şi urm), pe cind revoluţia didactică contem­porană, reflex al aceleia ştiinţifico­­tehnice şi sociale, pune tot mai mult la discuţie valabilitatea absoluta a „sistemului pe clase şi lecţii* con­­ceput de Komensky şi consolidat de Herbart şi de succesorii acestuia. Plecindu-se de la prioritatea acor­dată lecţiei ca formă fundamentală de organizare a procesului de invă­­ţămint se manifestă un fel de nos­talgie faţă de modelul traditional, „academic", al invătămintului şi faţă de ideea autonomiei acestuia. ..auto­nomie" care astăzi se transformă Intr-o piedică tn calea dezvoltării economice şi soci­a­le, cu ritmurile ei vertiginoase, impuse de progresul modern l Un foarte cunoscut pedagog, suplinind unei artificiale analize sin­tactice formula revoluţionară a Inte­grării Invăţămintului cu cercetarea şi producţia, afirmă că aceşti trei ter­meni „se înşiră ţnxtapunindu se. Iar no subordonindo se unul faţă de ce­lălalt"­i de unde este trasă concluzia că „fiecare element vizat din proce* *ul pedagogic este unul necesar, In­dependent, iar n­n­ta anexă a celor­­lalte două“ (1, 1972, p 5) Este evident că o astfel de orientare nu poate sluji trecerea de la izolarea anacro­nică a celor trei termeni, Ia integra­rea lor organică sub semnul acelo­­raşi mari obiective finale. Pe de altă parte, adevărata pro­blemă a integrării invătămînt-cer­­cetare-prnducţie este eludată atunci cind se afirmă că apropierea cerce­tării de producţie înseamnă pentru pedagogie „apropierea... cercetării pedagogice de şcoală" (4. 1972 p 47). La drept vorbind, lasă, problema nu este pur şi simplu aceea a „apro­pierii" pedagogiei de şcoală, el ■ in­tegrării şcolii însăşi, cu tot cu pe­dagogie, In cercetare si In prodoifie Idei cu adevărat pregnante, referi­toare la această problemă găsim doar In consultaţia Intitulată Educaţia — forţă de producţie (4. 1972) şi in artico­lul Pedagogia contemporană ca forţă 4L« producţie nemijlocita (I. 1972), dar, din păcate, astfel de materiale constituie exemple izolate In acest sens şi sunt departe de a da totul In preocupările generale și constante ale revistei. Trebuie dizolvată, credem, preju­decata că sfera pedagogiei nu s-ar extinde dincolo de limita de vîrstă a adolescentului. Nici argumentele eti­mologice, nici argumentul scăderii educabilităti! pe măsura înaintării in virstă, nu conving, intr-o epocă In care aţit necesitatea, cit şl realizările educaţiei permanente au valoare de adevăruri verificate. Pe lingă pro­blemele instrucţiei şl educaţiei In şcolile generale şi licee, pedagogia are deci obligaţia de a da aceeaşi importanţă procesului Instructiv,edu­cativ din instituţiile de Invătămint superior, precum si educării si re­educării adultilor. Este, desigur, o lacună a „Revistei de pedagogie" faptul că, de exemplu tună nu a a­­nalizat in mod susţinut si sistematic problematica seminariilor pedagogice universitare Abordind In egală mă­sură şi perimetrul instructiv-educa­­tiv universitar, „Revista de pedago­gie“ (şi, prin ea, pedagogia ca atare), îşi va notea ptine in întreaga sa complexitate problema cea mai im­portantă cu care se confruntă şcoala r­ângăp­ostă de astăzi, cu alte cuvinte problema unificării Invăţămintului cu cercetarea şi producţia. Leonard Gavriliu Pedagogia în faţa problemei integrării învăţămînt-cercetare-producţie — Însemnări pe marginea „Revistei de pedagogie", 1-11, 1972 — 1 Sectorul nostru ca o floare [Urmare din pag 1) coşurile de hirtil. De asemenea, grupe de pionieri de la şcolile generale din sector vor lua in păstrare şi gospodă­rire unele puncte «nai aglomerate (inter­secţii, complexe comerciale etc.). O dată cu sosirea primăverii, cop!i vor avea Un cădru m­­ai larg de acţiune gospodărească şi de înfrumuseţare, a­­menajarea sau reamenajarea unor parcuri, spaţii de joaca pentru copii, îngrijirea şi conservarea unor monu­mente istorice. In acest sens, fiecare detaşament sau grupă va avea obiective precise, extin­zîndu-şi activitatea gospo­dărească, participînd, alături de cetă­ţeni, deputaţi, asociaţii de locatar toate acţiunile de interes obştesc. Această amplă acţiune patriotică (des­făşurată sub egida Consiliului Or­gani­­zaţiei pionierilor din sectorul 4) va marca prezenţa activă şi plină de devo­tament a celor mai mici cetăţeni (ală­turi de elevii utecişti din sector) l.a. ac­tivitatea de bună gospodărire şi înfru­museţare a sectorului, ceea ce va exer­cita asupra lor o influenţă deosebită în angajarea şi Integrarea în viaţa social­­cetăţeneasca. în acelaşi timp, pe lânga folosul material obţinut pentru şcoala şi cartier, participarea elevilor la mun­ca social-civică are o inestimabilă va­loare educativă, deoarece copiii învaţă de mici să iubească munca, să mun­cească pentru folosul obştei, înţelegînd ei înşişi că munca este o componentă esențială a vieții umane. 4 Mese tabu .. Restaurantele din perimetrul central al Capitalei — arhipli­ne. A găsi o masă liberă echiva­lează ca o performanţă. Şi, to­tuşi, paradoxal — In plin cen­tru, la două unităţi cunoscute (Gambrinus şi Cişmigiu) — zeci de mese sunt declarate tabu, interzieîndu-se consumatorilor să se așeze. La Gambrinus — eta­jul, la Cișmigiu — rotonda sunt nefolosite de ani de zile. Din comoditate, din dezinteres sau din ce alt motiv ? Și Ce pier­deri se înregistrează ? Ce fel de... informare ? I.D.G.R., m­ăturiu abonaţii săi .... Calea Victoriei nr. 56, pentru plata consumului de combustibil. Cel puţin aşa scrie pe avizele de plată pe care personalul întreprinderii le lasă la do­miciliul abonaţilor după ciirea con­toarelor; aşa scrie pe facturile de pla­­tă Si aceasta după ce a trecut circa un an şi jumătate de cind întreprin­derea in cauză și-a mutat sediul in str. Carafil vechi nr. 15, după ce taxele se achită de aproape un an de zile in str. Oteteleşanu nr. 2, la se­diul I.C.A B. In plus, pe verso-ul facturilor de plată se mai menţin unele numere de telefon care, aici ele, nu mai corespund. De ce această dezinformare ? pen­tru că se folosesc imprimatele vechi, înțelegem că di. aceste impri­mate trebuie folosite, dar de ce nu se aştern pe ele adresele reale ?­tiu ce privește telefoanele, e adevărat că pe facturile de plată s-a plicat o ștampilă cu noile numere dar, da­torită slabei imprimări a tușului, nu sunt clare). azi p&eh Am venit să reclam că nu funcţionează caloriferul ! .\V.V.V.V.V.V.VV,V.V,V.’.V.VVV,V.V.V.V.V."..V.V.-.V.V.VZ.VVW» 41t

Next