Informatia Bucureştiului, mai 1985 (Anul 32, nr. 9810-9834)

1985-05-03 / nr. 9810

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedin­tele Republicii Socialiste România, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului au asistat, după în­cheierea adunării festive, la un spectacol cultural-artis­tic dedicat zilei de 1 Mai. Spectacolul a fost organizat de Consiliul Culturii şi Educa­ţiei Socialiste, Consiliul Cen­tral al U.G.S.R., Comitetul Central al U.T.C., U.A.S.C.R., Consiliul Naţional al Organi­zaţiei Pionierilor, Ministerul Apărării Naţionale, Radio­­televiziunea română, îm­preună cu Comitetul munici­pal Bucureşti al Partidului Comunist Român. Prin întreaga sa desfă­şurare, spectacolul s-a con­stituit intr-un omagiu adus Ind­iului de Mai­­zi care, de decenii, cinsteşte nobilele strădanii constructive ale o­­mului, dorinţa sa perpetuă de propăşire şi Pace. Peste 4 500 de artişti din În­treaga ţară — eopii, tineri şi vîrstnici — reuniţi in mari or­chestre, coruri, colective de balet sau formaţii de dansuri, actori, solişti vocali şi instru­mentişti, laureaţi ai Festi­valului naţional „Cîntarea României“, au făcut o de­monstraţie de talent şi virtuo­zitate creatoare, oferind un spectacol cu un profund me­saj patriotic şi revoluţionar. Prin evoluţia artistică, prin originalele montări scenice, proiecţii cinematografice, ima­gini plastice şi fotografice, prin efecte de sunet si lu­mină, spectacolul a adus in prim-plan momente de re­ferinţă legate de sărbătorirea zilei de 1 Mai in România, re­­flectind luptele poporului nostru pentru eliberarea so­cială si naţională, conduse de Partidul Comunist Român, si Încununate de marea vic­torie de la 23 August 1944, marile prefaceri care au schimbat chipul patriei in anii socialismului, precum si impresionantele realizări ale celei mai fecunde epoci din viata tării, „Epoca Ceauşescu“. O atmosferă profund mobi­lizatoare este imprimată încă de la începutul spectacolului. Răsună cintece revoluţiona­re, stihuri despre primul 1 Mai liber, despre sărbătoa­rea de astăzi a muncitorilor din întreaga lume. Se înalţă un emoţionant cint pentru constructorii României con­temporane, un imn de slavă pentru partid şi încercatul său conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In acor­durile ,,Cantatei marii săr­bători“, creaţie în primă audiţie, grupuri de munci­tori, ţărani, intelectuali, copii, tineri, militari, evoluează intr-o amplă mişcare core­grafică, simbolizînd ideea unităţii si fraternităţii celor ce muncesc, dorinţa lor de pace si solidaritate cu munci­torii din întreaga lume : E unu­i de Mai in larga zare, E ziua celor ce muncesc ; Cu ţara liberă sub soare Cinstim a muncii sărbătoare Pe vlaiul nostru românesc. Imaginea scenică, versuri­le şi muzica ilustrează, de ase­menea, o idee cu putere de simbol : unitatea indestruc­tibilă dintre partid şi popor, care se regăseşte, de altfel, pe parcursul întregului specta­col. Aniversarea istorică la acest început de mai a patru dece­nii de la victoria asupra fas­cismului prilejuieşte evoca­rea, in spectacol, a unor mo­mente definitorii din cro­nica eroică a participării României la războiul anti­hitlerist. Spectacolul aduce în prim-plan, într-o viziune scenică inedită, aspecte legate de perioada revoluţionară ile­gală dndi, sub conducerea Partidului Comunist Român, stegar al luptei antifasciste, masele populare, forţele înain­tate, patriotice ale ţării au dus o aprigă bătălie împotriva războiului, militînd pentru o Românie liberă ei indepen­dentă. întreaga mişcare sce­nică sugerează lupta comu­niştilor, suferinţele şi jert­fele poporului nostru, che­marea la luptă antifascistă pentru zdrobirea maşinii de război hitleriste. Revoluţia de eliberare socială şi na­ţională, antifascistă şi an­­tiimperialistă din August 1944, deschizătoare de eră nouă în dezvoltarea indepen­dentă a României, s-a clădit — aşa cum ilustrează specta­colul prin marea sa putere de evocare si încărcătura de simboluri — din luptele si jert­fele fiilor neamului nostru. Pe marele ecran din fun­dalul scenei se proiectează succesiv date înscrise cu li­tere de aur in cartea istoriei românești — 23 August 1944, 9 Mai 1945 —, marcîndu-se astfel unul dintre momen­tele culminante ale specta­colului. Mărturii documen­tare de epocă vorbesc despre contribuţia întregului popor român, prin neînfricate fapte de arme, prin uriaşe jertfe de singe, la victoria finală asupra hitlerismului şi încheierea vic­torioasă a războiului. Pe fiecare palmă de pămînt stro­pită de sîngele luptătorilor români pentru libertate si nea­­tîrnare, în locuri din tară si de peste hotare, încărcate de is­torie, se înalţă astăzi, după cum ilustrează imagini fil­mice si fotografice, trainice zidiri ce dovedesc din plin că luptele si sacrificiile osta­şilor români n-au fost zadar­nice. Următorul moment al spec­tacolului, sugestiv intitulat ,,O temelie nouă tării noi", este dedicat rodnicilor ani de după Eliberare. Se ape­lează la memoria peliculei : imaginile de pe fundalul sce­nei redau edificatoare secvenţe ale construcţiei socialiste. Totul se exprimă intr-un plas­tic limbaj fotografic. Două decenii, ctitoria nouă Spre binele întregului popor. Încrederea, izbindu-s amindouă Prinse-n marşul nostru triumfător Două decenii de-mpliniri, mindiuna A tuturor acelor ce-l urmăm Spre comunism ştiind că România Bogată, suverană, o-nălţăm ! Sunt versuri ce dau sub­stanţă unui alt moment din spectacol, consacrat oglindi­rii celor două decenii de soare, de primăveri şi Împliniri, e­­pocii pe care cu mindrie o nu­mim „Epoca Ceauşescu“. Ade­vărată valoare de simbol au ctitoriile socialiste din ul­timii douăzeci de ani. Cî­­teva dintre ele, ce nu-și au e­­gal în istoria României — Ca­nalul Dunăre — Marea Neagră, Metroul bucureştean, — ca și mari şantiere, obiective eco­nomice și social-culturale sînt redate prin fresce sau imagini cinematografice. Imagini familiare, impri­mate nu de mult în memoria şi inima noastră, prezentînd pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de-al XIII-lea Congres al partidului, şi cu prilejul, realegerii ca preşedinte al Republicii Socialiste Româ­nia se derulează în spectacol. Alte secvenţe cinemato­grafice, prezentînd pe tova­răşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, în­conjuraţi cu dragoste şi bucu­rie de oameni ai muncii, pre­cum şi tablouri coregrafice de masă oferă laolaltă imaginea tonică a încrederii poporului în viitorul strălucit al Româ­niei. „Ceauşescu şi poporul“ sunt cuvinte ce exprimă un simţămînt pornit din inima ţării către inima mereu tinără şi generoasă a conducătorului nostru iubit. Versurile înge­mănează un semn de oma­giu o parte din multitudinea simţămintelor de dragoste şi recunoştinţă ale unui întreg popor faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu . In frunte ţara are neîntrecut viteaz, Purtind cu strălucire şi cinste tot ce-au dat Străbunii zestre sacră unui erou-bărbat, Un om ales al gliei şi-al vremilor de azi... Idealul scump naţiunii române, tuturor locuitorilor planetei, de a trăi intr-o lume a dreptăţii, a păcii şi omeniei este sugestiv exprimat în ample scene de balet, în acor­durile muzicale de un mare li­rism, decorurile şi costu­mele sugerînd, prin culoare şi grafică, optimism, încredere în pacea omenirii. Recitatorii, soliştii vocali, corurile reunite şi orchestra interpretează cantata „Viitor de aur ţara noastră are“, ade­vărat legămint de devota­ment şi credinţă al tuturor fiilor patriei. Pe scenă şi în sală răsună in încheiere una dintre creaţiile profund mobilizatoare intrate în pa­trimoniul muzical naţional — „Chemarea muncitorilor“. Pionieri şi şoimi ai pa­triei oferă tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu, cu dragoste şi e­­moţie, buchete de flori. Artiştii, spectatorii, sala In ansamblul ei scandează „Ceauşescu — P.C.R. I“, „Ceauşescu şi poporul !“, cuvinte ce aduc un elogiu con­ducătorului iubit, ţării, e­­pocii măreţe pe care o trăim. In această atmosferă en­tuziastă, din partea tovară­şului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu a fost oferit artiştilor, tuturor participanţilor la reuşita spectacolului un frumos coş cu flori. Adunarea festivă şi spec­tacolul cultural-artistic de­dicat Zilei de 1 Mai s-au în­cheiat prin intonarea imnului de luptă al clasei muncitoare — „Internaţionala”. ★ Spectacolul a fost reali­zat după un scenariu semnat de Nicolae Dragoş, Dan Vere­na, Hero Lupescu, Cornel To­dea. Regia artistică : Hero Lu­pescu, Cornel Todea. In spec­tacol au fost prezentate ver­suri de : Tudor Arghezi, Da Verona, Nicolae Dragoş, Vio­rel Cozma, Eugen Frunză, Con­stantin Cîrjan, Mircea Bloch Angel Grigoriu, Romeo Iorgu­lescu. Regia de film : Mihăiţa Lupu. Muzică in primă audi­ţie : Paul Urmuzescu, Sergii Eremia, Marin Constantin Cornel Trăilescu, Temistocli Popa, George Grigoriu, Ione Tudor. In spectacol au ma fost prezentate creaţii mu­zicale de : Ciprian Porumbes­cu şi Filaret Barbu. Dirijori Sergiu Eremia şi Paraschi Oprea. Conducerea muzicală Sergiu Eremia. Regia muzica­lă : Paul Enigărescu. Core­grafia : Gheorghe Ştefan Doina Andronache, Theodor Vasilescu, Gheorghe Baciu Gheorghe Teodorciuc, Ginet­ Stoienescu. Scenografia : Tra­­ian Niţescu, Dan Radu, Cris­tian Variam, Petre Pădureţ. Grafica: Diana loan, Mihai Iliescu. Şi-au dat concursul actorii : Mircea Albulescu, Adela Mărculescu, Ioana Pa­­velescu, Gelu Niţu, Olga Bu­­cătaru, Mihai Dinvale, Cristi­na Deleanu, Costel Constantin, Lucia Mureşan, Daniel Tomes­­cu, Angela loan, Silviu Stăn­­culescu, Teofil Vîlcu, Olga De­lia Mateescu, Gheorghe Co­­zorici. Au evoluat soliştii : Ion Voicu, Marina Mirea, Adi­na Iuraşcu, Florin Diaconescu, Marcel Roşea, Daniela Vlădes­­cu, Florin Georgescu, Eleono­ra Enăchescu, Vasile Martino­­iu, Ştefan Teodorescu, Dorin Teodorescu, Diana Ruset, Elvira Clrje, Ionel Voineag, precum şi Vasile Bărbuceanu, Cristina Teodorescu, Lauren­­ţiu Guină, Mirela Beutel. Cos­tume : Elisabeta Benedek, Luana Drăgoescu, Elena Pos­­telnicu. Direcţia tehnică : Cor­­neliu Ciolac. Mişcarea sce­nică : Victor Tibacu, Iosif Hidl, Alexandru Crăciunes­­cu, Ion Dobrescu, Tudor Pa­­nait. Maeştri lumini : Ioan Cotrrlă, Zamfir Dumitraşcu, Petre Vieru. Sonorizare : Radu Ionescu, Adam Gheorghe, O­­prea Popa, George Mitrică, Alexandru Ciocan, Gabriel Ştefan, Mircea Raicu, Marian Golofca. La reuşita spectacolului şi-au dat concursul mari for­maţii artistice ale unor prestigioase instituţii de artă şi cultură, coruri şi ansam­bluri din Întreprinderi, institu­ţii centrale, elevi, studenţi, militari. (Agerpres) Spectacol cultural-artistic dedicat zilei de 1 Mai Pe lîngă consecinţele de ordin stra­­tegic-militar, întoarcerea armelor îm­potriva Germaniei a dat o lovitură economică dintre cele mai grave Rei­­chului care a fost lipsit brusc de o importantă bază materială şi îndeo­sebi de petrolul şi grînele româneşti. Remarcînd că prin pierderea surselor româneşti de aprovizionare Germania trebuie să se bazeze tot mai mult pe producţia­ internă, un comentator de presă american conchidea la 24 au­gust 1944 în articolul „România, un alt “zid“ se prăbuşeşte“, publicat în „The Christian Science Monitor“ . „Astfel, pierderea României este chiar mai ireparabilă pentru hitlerişti decit pierderea Franţei“. Aceleaşi opinii erau împărtăşite în acele zile şi de responsabilii politicii militare naziste: „Pierderea poziţiilor din Carpaţi, pe lingă pierderea grinarului şi petrolu­lui românesc — se menţiona intr-un raport înaintat de feldmareşalul Keitel şi generalul-colonel Heinz Guderian lui Hitler — constituie o altă mare şi grea lovitură în urma căreia ar­matele ruse vor ajunge, in cîteva săp­­tămîni, în faţa Budapestei“. Peste de­cenii, în 1975, fostul ministru al arma­mentului celui de-al treilea Reich, Albert Speer, aprecia : „începind din iunie 1944 nu puteam asigura decît sub 50 000 t de benzină lunar, iar din august, cînd trupele noastre au trebuit să părăsească România, cifra a scăzut sub 20 000 t. Era clar că mergem spre dezastru. El a apărut (...) prin pier­derea, după 23 august 1944, a surselor de aprovizionare din România (...). Fără doar şi poate, acea zi de 23 au­gust 1944 a dus la o întorsătură de­­­­cisivă in istoria producţiei şi a eco­nomiei de război, deci in istoria con­flagraţiei însăşi". După încheierea victorioasă a lupte­lor insurecţionale, armata română îm­preună cu forţele sovietice au dezvol­tat ofensiva pentru eliberarea părţii de nord-vest a României de sub ocu­paţia hitleristă-horthystă, pentru eli­berarea Ungariei, Cehoslovaciei şi a părţii de nord-est a Austriei. In cele 263 de zile de aprige încleş­tări pentru înfringerea Wehrmachtului armata română a întrebuinţat în lupte peste 538 500 de militari din care s-au jertfit aproximativ 170 000 de luptă­tori (morţi, răniţi şi dispăruţi). Aces­tui uriaş efort uman raportat la mă­rimea şi populaţia de atunci a ţării, i s-a adăugat contribuţia economică a întregii naţiuni române care, după date incomplete, s-a ridicat la 1.120.000.000 dolari valuta anului 1938. Toate acestea ne determină să consi­derăm că, prin efectivele militare pe care Ie-a avut pe front şi prin for­ţele materiale şi umane mobilizate în susţinerea acestuia, ţara noastră a o­cupat locul al patrulea în rîndul ţări­lor care au contribuit la înfringerea Germaniei hitleriste, după­ U.R.S.S., S.U.A. şi Anglia. Numeroşi publicişti, oameni politici, personalităţi de frunte ale coaliţiei Naţiunilor Unite, inclu­siv participanţi la Conferinţa de pace de la Paris, au prezentat într-o lumi­nă reală contribuţia activă a poporu­lui român la obţinerea victoriei. „Sun­day Times“, de pildă, in ianuarie 1945, aducea la cunoştinţa cititorilor săi că : „Din punctul de vedere al efectivului, România este a patra naţiune euro­peană in lupta împotriva germanilor“. La rîndul său, ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, de­clara la 23 ianuarie 1945, în Camera Comunelor, că „România a dat deja un ajutor substanţial cauzei aliaţilor“, în timp ce deputatul englez Ivor Thomas considera în aceeaşi perioadă de timp : „De vreme ce România este a patra ţară cu efective pe frontul împotriva Germaniei, ar fi cazul a se propune să i se acorde un statut de cobeligeranţă“. La 13 ianuarie 1946, la postul de radio Paris, Pierre Du­rand spunea : „Franţa socoteşte că România a adus prin contribuţia ei o scurtare a războiului cu cel puţin 6 luni“. Edificatoare este şi expune­rea ministrului de externe al U.R.S.S. la Conferinţa de pace de la Paris din toamna aceluiaşi an : „împreună cu noi, împreună cu trupele aliate — spunea el la 10 octombrie 1946 — noua Românie democratică a început lupta pentru înfringerea lui Hitler, a făcut sacrificii considerabile în aceas­tă luptă, şi noi toţi recunoaştem ser­viciile aduse de poporul român aces­tei cauze“. Sunt numai cîteva din a­­precierile exprimate în acea perioadă care, pe măsura trecerii anilor, au completat tot mai mult imaginea a­­supra rolului jucat de România la prăbușirea mașinii de război naziste. „Pînă la ultimul asalt asupra Germa­niei lui Hitler — aprecia recent revis­ta vest-germană „Der Spiegel“ — ar­mata română (...) a fost a patra ca mărime după ruşi, americani şi en­glezi. Ea a străbătut, alături de ruşi, o mie de kilometri spre vest, pină in Ungaria, Cehoslovacia şi Austria (...) a pierdut 169 000 de oameni, morţi şi răniţi“. * Participarea militară a României la izboiul antihitlerist, alături de U.R.S.S. şi celelalte ţări ale Naţiuni­­­i Unite, rămîne un capitol glorios : istoria poporului şi armatei noas­­te în lupta pentru independenţă, su­­eranitate şi integritate, pentru iz­­ăvirea omenirii de ororile fascismu­­li, ceea ce i-a adus o binemeritată îcunoştinţă din partea întregii uma­­ităţi. Patru decenii de la victoria asupra fascismului CAUZA ŞI LUPTA ÎNTREGULUI POPOR (in

Next