Informatia Bucureştiului, mai 1985 (Anul 32, nr. 9810-9834)
1985-05-03 / nr. 9810
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea partidului şi statului au asistat, după încheierea adunării festive, la un spectacol cultural-artistic dedicat zilei de 1 Mai. Spectacolul a fost organizat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Consiliul Central al U.G.S.R., Comitetul Central al U.T.C., U.A.S.C.R., Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, Ministerul Apărării Naţionale, Radioteleviziunea română, împreună cu Comitetul municipal Bucureşti al Partidului Comunist Român. Prin întreaga sa desfăşurare, spectacolul s-a constituit intr-un omagiu adus Indiului de Maizi care, de decenii, cinsteşte nobilele strădanii constructive ale omului, dorinţa sa perpetuă de propăşire şi Pace. Peste 4 500 de artişti din Întreaga ţară — eopii, tineri şi vîrstnici — reuniţi in mari orchestre, coruri, colective de balet sau formaţii de dansuri, actori, solişti vocali şi instrumentişti, laureaţi ai Festivalului naţional „Cîntarea României“, au făcut o demonstraţie de talent şi virtuozitate creatoare, oferind un spectacol cu un profund mesaj patriotic şi revoluţionar. Prin evoluţia artistică, prin originalele montări scenice, proiecţii cinematografice, imagini plastice şi fotografice, prin efecte de sunet si lumină, spectacolul a adus in prim-plan momente de referinţă legate de sărbătorirea zilei de 1 Mai in România, reflectind luptele poporului nostru pentru eliberarea socială si naţională, conduse de Partidul Comunist Român, si Încununate de marea victorie de la 23 August 1944, marile prefaceri care au schimbat chipul patriei in anii socialismului, precum si impresionantele realizări ale celei mai fecunde epoci din viata tării, „Epoca Ceauşescu“. O atmosferă profund mobilizatoare este imprimată încă de la începutul spectacolului. Răsună cintece revoluţionare, stihuri despre primul 1 Mai liber, despre sărbătoarea de astăzi a muncitorilor din întreaga lume. Se înalţă un emoţionant cint pentru constructorii României contemporane, un imn de slavă pentru partid şi încercatul său conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. In acordurile ,,Cantatei marii sărbători“, creaţie în primă audiţie, grupuri de muncitori, ţărani, intelectuali, copii, tineri, militari, evoluează intr-o amplă mişcare coregrafică, simbolizînd ideea unităţii si fraternităţii celor ce muncesc, dorinţa lor de pace si solidaritate cu muncitorii din întreaga lume : E unui de Mai in larga zare, E ziua celor ce muncesc ; Cu ţara liberă sub soare Cinstim a muncii sărbătoare Pe vlaiul nostru românesc. Imaginea scenică, versurile şi muzica ilustrează, de asemenea, o idee cu putere de simbol : unitatea indestructibilă dintre partid şi popor, care se regăseşte, de altfel, pe parcursul întregului spectacol. Aniversarea istorică la acest început de mai a patru decenii de la victoria asupra fascismului prilejuieşte evocarea, in spectacol, a unor momente definitorii din cronica eroică a participării României la războiul antihitlerist. Spectacolul aduce în prim-plan, într-o viziune scenică inedită, aspecte legate de perioada revoluţionară ilegală dndi, sub conducerea Partidului Comunist Român, stegar al luptei antifasciste, masele populare, forţele înaintate, patriotice ale ţării au dus o aprigă bătălie împotriva războiului, militînd pentru o Românie liberă ei independentă. întreaga mişcare scenică sugerează lupta comuniştilor, suferinţele şi jertfele poporului nostru, chemarea la luptă antifascistă pentru zdrobirea maşinii de război hitleriste. Revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă din August 1944, deschizătoare de eră nouă în dezvoltarea independentă a României, s-a clădit — aşa cum ilustrează spectacolul prin marea sa putere de evocare si încărcătura de simboluri — din luptele si jertfele fiilor neamului nostru. Pe marele ecran din fundalul scenei se proiectează succesiv date înscrise cu litere de aur in cartea istoriei românești — 23 August 1944, 9 Mai 1945 —, marcîndu-se astfel unul dintre momentele culminante ale spectacolului. Mărturii documentare de epocă vorbesc despre contribuţia întregului popor român, prin neînfricate fapte de arme, prin uriaşe jertfe de singe, la victoria finală asupra hitlerismului şi încheierea victorioasă a războiului. Pe fiecare palmă de pămînt stropită de sîngele luptătorilor români pentru libertate si neatîrnare, în locuri din tară si de peste hotare, încărcate de istorie, se înalţă astăzi, după cum ilustrează imagini filmice si fotografice, trainice zidiri ce dovedesc din plin că luptele si sacrificiile ostaşilor români n-au fost zadarnice. Următorul moment al spectacolului, sugestiv intitulat ,,O temelie nouă tării noi", este dedicat rodnicilor ani de după Eliberare. Se apelează la memoria peliculei : imaginile de pe fundalul scenei redau edificatoare secvenţe ale construcţiei socialiste. Totul se exprimă intr-un plastic limbaj fotografic. Două decenii, ctitoria nouă Spre binele întregului popor. Încrederea, izbindu-s amindouă Prinse-n marşul nostru triumfător Două decenii de-mpliniri, mindiuna A tuturor acelor ce-l urmăm Spre comunism ştiind că România Bogată, suverană, o-nălţăm ! Sunt versuri ce dau substanţă unui alt moment din spectacol, consacrat oglindirii celor două decenii de soare, de primăveri şi Împliniri, epocii pe care cu mindrie o numim „Epoca Ceauşescu“. Adevărată valoare de simbol au ctitoriile socialiste din ultimii douăzeci de ani. Cîteva dintre ele, ce nu-și au egal în istoria României — Canalul Dunăre — Marea Neagră, Metroul bucureştean, — ca și mari şantiere, obiective economice și social-culturale sînt redate prin fresce sau imagini cinematografice. Imagini familiare, imprimate nu de mult în memoria şi inima noastră, prezentînd pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de-al XIII-lea Congres al partidului, şi cu prilejul, realegerii ca preşedinte al Republicii Socialiste România se derulează în spectacol. Alte secvenţe cinematografice, prezentînd pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, înconjuraţi cu dragoste şi bucurie de oameni ai muncii, precum şi tablouri coregrafice de masă oferă laolaltă imaginea tonică a încrederii poporului în viitorul strălucit al României. „Ceauşescu şi poporul“ sunt cuvinte ce exprimă un simţămînt pornit din inima ţării către inima mereu tinără şi generoasă a conducătorului nostru iubit. Versurile îngemănează un semn de omagiu o parte din multitudinea simţămintelor de dragoste şi recunoştinţă ale unui întreg popor faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu . In frunte ţara are neîntrecut viteaz, Purtind cu strălucire şi cinste tot ce-au dat Străbunii zestre sacră unui erou-bărbat, Un om ales al gliei şi-al vremilor de azi... Idealul scump naţiunii române, tuturor locuitorilor planetei, de a trăi intr-o lume a dreptăţii, a păcii şi omeniei este sugestiv exprimat în ample scene de balet, în acordurile muzicale de un mare lirism, decorurile şi costumele sugerînd, prin culoare şi grafică, optimism, încredere în pacea omenirii. Recitatorii, soliştii vocali, corurile reunite şi orchestra interpretează cantata „Viitor de aur ţara noastră are“, adevărat legămint de devotament şi credinţă al tuturor fiilor patriei. Pe scenă şi în sală răsună in încheiere una dintre creaţiile profund mobilizatoare intrate în patrimoniul muzical naţional — „Chemarea muncitorilor“. Pionieri şi şoimi ai patriei oferă tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu, cu dragoste şi emoţie, buchete de flori. Artiştii, spectatorii, sala In ansamblul ei scandează „Ceauşescu — P.C.R. I“, „Ceauşescu şi poporul !“, cuvinte ce aduc un elogiu conducătorului iubit, ţării, epocii măreţe pe care o trăim. In această atmosferă entuziastă, din partea tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu a fost oferit artiştilor, tuturor participanţilor la reuşita spectacolului un frumos coş cu flori. Adunarea festivă şi spectacolul cultural-artistic dedicat Zilei de 1 Mai s-au încheiat prin intonarea imnului de luptă al clasei muncitoare — „Internaţionala”. ★ Spectacolul a fost realizat după un scenariu semnat de Nicolae Dragoş, Dan Verena, Hero Lupescu, Cornel Todea. Regia artistică : Hero Lupescu, Cornel Todea. In spectacol au fost prezentate versuri de : Tudor Arghezi, Da Verona, Nicolae Dragoş, Viorel Cozma, Eugen Frunză, Constantin Cîrjan, Mircea Bloch Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu. Regia de film : Mihăiţa Lupu. Muzică in primă audiţie : Paul Urmuzescu, Sergii Eremia, Marin Constantin Cornel Trăilescu, Temistocli Popa, George Grigoriu, Ione Tudor. In spectacol au ma fost prezentate creaţii muzicale de : Ciprian Porumbescu şi Filaret Barbu. Dirijori Sergiu Eremia şi Paraschi Oprea. Conducerea muzicală Sergiu Eremia. Regia muzicală : Paul Enigărescu. Coregrafia : Gheorghe Ştefan Doina Andronache, Theodor Vasilescu, Gheorghe Baciu Gheorghe Teodorciuc, Ginet Stoienescu. Scenografia : Traian Niţescu, Dan Radu, Cristian Variam, Petre Pădureţ. Grafica: Diana loan, Mihai Iliescu. Şi-au dat concursul actorii : Mircea Albulescu, Adela Mărculescu, Ioana Pavelescu, Gelu Niţu, Olga Bucătaru, Mihai Dinvale, Cristina Deleanu, Costel Constantin, Lucia Mureşan, Daniel Tomescu, Angela loan, Silviu Stănculescu, Teofil Vîlcu, Olga Delia Mateescu, Gheorghe Cozorici. Au evoluat soliştii : Ion Voicu, Marina Mirea, Adina Iuraşcu, Florin Diaconescu, Marcel Roşea, Daniela Vlădescu, Florin Georgescu, Eleonora Enăchescu, Vasile Martinoiu, Ştefan Teodorescu, Dorin Teodorescu, Diana Ruset, Elvira Clrje, Ionel Voineag, precum şi Vasile Bărbuceanu, Cristina Teodorescu, Laurenţiu Guină, Mirela Beutel. Costume : Elisabeta Benedek, Luana Drăgoescu, Elena Postelnicu. Direcţia tehnică : Corneliu Ciolac. Mişcarea scenică : Victor Tibacu, Iosif Hidl, Alexandru Crăciunescu, Ion Dobrescu, Tudor Panait. Maeştri lumini : Ioan Cotrrlă, Zamfir Dumitraşcu, Petre Vieru. Sonorizare : Radu Ionescu, Adam Gheorghe, Oprea Popa, George Mitrică, Alexandru Ciocan, Gabriel Ştefan, Mircea Raicu, Marian Golofca. La reuşita spectacolului şi-au dat concursul mari formaţii artistice ale unor prestigioase instituţii de artă şi cultură, coruri şi ansambluri din Întreprinderi, instituţii centrale, elevi, studenţi, militari. (Agerpres) Spectacol cultural-artistic dedicat zilei de 1 Mai Pe lîngă consecinţele de ordin strategic-militar, întoarcerea armelor împotriva Germaniei a dat o lovitură economică dintre cele mai grave Reichului care a fost lipsit brusc de o importantă bază materială şi îndeosebi de petrolul şi grînele româneşti. Remarcînd că prin pierderea surselor româneşti de aprovizionare Germania trebuie să se bazeze tot mai mult pe producţia internă, un comentator de presă american conchidea la 24 august 1944 în articolul „România, un alt “zid“ se prăbuşeşte“, publicat în „The Christian Science Monitor“ . „Astfel, pierderea României este chiar mai ireparabilă pentru hitlerişti decit pierderea Franţei“. Aceleaşi opinii erau împărtăşite în acele zile şi de responsabilii politicii militare naziste: „Pierderea poziţiilor din Carpaţi, pe lingă pierderea grinarului şi petrolului românesc — se menţiona intr-un raport înaintat de feldmareşalul Keitel şi generalul-colonel Heinz Guderian lui Hitler — constituie o altă mare şi grea lovitură în urma căreia armatele ruse vor ajunge, in cîteva săptămîni, în faţa Budapestei“. Peste decenii, în 1975, fostul ministru al armamentului celui de-al treilea Reich, Albert Speer, aprecia : „începind din iunie 1944 nu puteam asigura decît sub 50 000 t de benzină lunar, iar din august, cînd trupele noastre au trebuit să părăsească România, cifra a scăzut sub 20 000 t. Era clar că mergem spre dezastru. El a apărut (...) prin pierderea, după 23 august 1944, a surselor de aprovizionare din România (...). Fără doar şi poate, acea zi de 23 august 1944 a dus la o întorsătură decisivă in istoria producţiei şi a economiei de război, deci in istoria conflagraţiei însăşi". După încheierea victorioasă a luptelor insurecţionale, armata română împreună cu forţele sovietice au dezvoltat ofensiva pentru eliberarea părţii de nord-vest a României de sub ocupaţia hitleristă-horthystă, pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi a părţii de nord-est a Austriei. In cele 263 de zile de aprige încleştări pentru înfringerea Wehrmachtului armata română a întrebuinţat în lupte peste 538 500 de militari din care s-au jertfit aproximativ 170 000 de luptători (morţi, răniţi şi dispăruţi). Acestui uriaş efort uman raportat la mărimea şi populaţia de atunci a ţării, i s-a adăugat contribuţia economică a întregii naţiuni române care, după date incomplete, s-a ridicat la 1.120.000.000 dolari valuta anului 1938. Toate acestea ne determină să considerăm că, prin efectivele militare pe care Ie-a avut pe front şi prin forţele materiale şi umane mobilizate în susţinerea acestuia, ţara noastră a ocupat locul al patrulea în rîndul ţărilor care au contribuit la înfringerea Germaniei hitleriste, după U.R.S.S., S.U.A. şi Anglia. Numeroşi publicişti, oameni politici, personalităţi de frunte ale coaliţiei Naţiunilor Unite, inclusiv participanţi la Conferinţa de pace de la Paris, au prezentat într-o lumină reală contribuţia activă a poporului român la obţinerea victoriei. „Sunday Times“, de pildă, in ianuarie 1945, aducea la cunoştinţa cititorilor săi că : „Din punctul de vedere al efectivului, România este a patra naţiune europeană in lupta împotriva germanilor“. La rîndul său, ministrul de externe al Marii Britanii, Anthony Eden, declara la 23 ianuarie 1945, în Camera Comunelor, că „România a dat deja un ajutor substanţial cauzei aliaţilor“, în timp ce deputatul englez Ivor Thomas considera în aceeaşi perioadă de timp : „De vreme ce România este a patra ţară cu efective pe frontul împotriva Germaniei, ar fi cazul a se propune să i se acorde un statut de cobeligeranţă“. La 13 ianuarie 1946, la postul de radio Paris, Pierre Durand spunea : „Franţa socoteşte că România a adus prin contribuţia ei o scurtare a războiului cu cel puţin 6 luni“. Edificatoare este şi expunerea ministrului de externe al U.R.S.S. la Conferinţa de pace de la Paris din toamna aceluiaşi an : „împreună cu noi, împreună cu trupele aliate — spunea el la 10 octombrie 1946 — noua Românie democratică a început lupta pentru înfringerea lui Hitler, a făcut sacrificii considerabile în această luptă, şi noi toţi recunoaştem serviciile aduse de poporul român acestei cauze“. Sunt numai cîteva din aprecierile exprimate în acea perioadă care, pe măsura trecerii anilor, au completat tot mai mult imaginea asupra rolului jucat de România la prăbușirea mașinii de război naziste. „Pînă la ultimul asalt asupra Germaniei lui Hitler — aprecia recent revista vest-germană „Der Spiegel“ — armata română (...) a fost a patra ca mărime după ruşi, americani şi englezi. Ea a străbătut, alături de ruşi, o mie de kilometri spre vest, pină in Ungaria, Cehoslovacia şi Austria (...) a pierdut 169 000 de oameni, morţi şi răniţi“. * Participarea militară a României la izboiul antihitlerist, alături de U.R.S.S. şi celelalte ţări ale Naţiunii Unite, rămîne un capitol glorios : istoria poporului şi armatei noaste în lupta pentru independenţă, sueranitate şi integritate, pentru izăvirea omenirii de ororile fascismuli, ceea ce i-a adus o binemeritată îcunoştinţă din partea întregii umaităţi. Patru decenii de la victoria asupra fascismului CAUZA ŞI LUPTA ÎNTREGULUI POPOR (in