Informatia Bucureştiului, iulie 1985 (Anul 32, nr. 9860-9882)

1985-07-01 / nr. 9860

DEPLINĂ ADEZIUNE LA NOILE INIŢIATIVE PENTRU APĂRAREA PĂCII ALE TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU ARMELE NUCLEARE SA NU MAI AMENINŢE VIAŢA OMENIRII! M­ii de oameni ai muncii din sectorul 1, întruniţi pe platoul pieţei Banu Man­ta, reprezentanţi ai colectivelor de făurari de maşini şi utilaje tehnologice de înaltă perfor­mantă, ai colectivelor de con­structori, de cercetători si pro­iectanţi, de cadre didactice şi elevi, ai oamenilor de artă si cultură, bărbaţi şi femei, tineri si vîrstnici, au dat glas, intr-o impresionantă unanimitate, vo­inţei lor ferme de a lupta ne­obosit pentru excluderea arme­lor nucleare din viaţa omeni­rii, pentru instaurarea unui climat trainic de securitate şi pace în Întreaga lume. Lozin­cile pe care le-au scandat, „Ceauşescu-Pace !“, „Dezarma­­re-Pace!“, „Vrem pace pe Pă­­mînt !“, „Stima noastră şi min­­dria, Ceauşescu-România !“, au exprimat adînca recunoştinţă a participanţilor, înalta preţuire a întregului nostru popor faţă de activitatea plină de abne­gaţie şi devotament a tovară­şului Nicolae Ceauşescu, a to­varăşei Elena Ceauşescu pusă în slujba apărării nobilelor i­­dealuri ale cooperării interna­ţionale paşnice, ale împlinirii celor mai scumpe năzuinţe ale naţiunii noastre, ale tuturor naţiunilor, de a trăi intr-o lu­me fără arme şi războaie, fe­rită de pericolul unei catastro­fe nucleare. In acest spirit, maistrul Du­mitru Gîrleanu de la I.U.C. „Griviţa roşie“ sublinia în cu­­vintul său­­ .Noi, oamenii muncii din vechea citadelă muncitorească .Griviţa roşie“, ne unim glasul, munca şi lup­ta noastră cu acelea ale oa­menilor de pe întreg Pămin­­tul pentru ca năzuinţele noas­tre fierbinţi, dreptatea şi pa­cea să triumfe, pentru ca să se pună capăt pregătiri­lor unui război năprasnic care ameninţă însăşi existenţa vie­ţii, a planetei. Ne angajăm cu toate forţele să muncim pe frontul construcţiei paşnice ca­re înseamnă utilaje tot mai multe şi mai bune, la nivelul celor mai noi cuceriri pe plan mondial, pentru a încheia cu rezultate bune anul 1985, spo­­rindu-ne contribuţia la înfăp­tuirea istoricelor hotărîri ale Congresului al XIII-lea al par­tidului“. „Intr-un glas cu în­tregul popor, spunea Elena Boiceac, preşedintele Comitetu­lui O.D.U.S. din sector, răs­pundem chemării preşedin­telui ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Apelului pentru dezarmare şi pace al F.D.U.S., spunind un NU hotărît Înar­mărilor, amplasărilor de noi rachete in Europa“. Fiecare din cei care au luat cuvintul, Dorina Fulea, Ion Benu, Mircea Burtea — repre­zentanţi ai femeilor, ai organi­zaţiilor sindicale, ai tineretu­lui din sector — pioniera Dana Mladin, elevă a Şcolii genera­le nr. 179, ziaristul Viorel Să­­lăgean, scriitorul Vasile Daran, au relevat în cuvinte de inten­să vibraţie forţa adevărului că problema fundamentală a zile­lor noastre o constituie stăvi­lirea înarmărilor, dezarmarea nucleară în primul rînd, parti­ciparea activă a popoarelor, a tuturor forţelor înaintate si re­aliste din lume la lupta pen­tru a impune guvernelor o re­zolvare durabilă şi de perspec­tivă in privinţa asigurării pă­cii, soluţii care să promoveze marile valori ale cooperării în­tre toate statele, ale progresu­lui economico-social. Iată ideea centrală cuprinsă şi in telegrama adresată de participanţii la adunare tovară­şului NICOLAE CEAUŞESCU, telegramă în care, printre altele, se spune : „Ne alăturăm gla­surile celui al întregului popor, în apărarea şi dezvoltarea va­lorilor umanităţii, intr-un ri­guros climat de pace şi secu­ritate. Oamenii Terrei, in dru­mul lor spre anul 2­000, au tot dreptul de a trăi, de a-şi ve­dea visurile şi năzuinţele îm­plinite intr-o lume mai bună, mai prosperă, mai umană. Re­­innoindu-şi adeziunea deplină la vibrantele chemări ale par­tidului şi ale dumneavoastră, mult iubite şi stimate tovară­şe secretar general Nicolae Ceauşescu, în numele tuturor locuitorilor sectorului, ne an­gajăm să ne aflăm permanent în fruntea marilor acţiuni de­dicate păcii, neprecupetind nici un efort in înfăptuirea e­­xemplară, responsabilă a isto­ricelor hotăriri ale celui de-al XIII-lea Congres al partidului". Mircea TACCIU — Vibranta adunare populara din sectorul 1­7 — Participanţii la adunare au adresat, de asemenea, mesaje condu­cătorilor Uniunii Sovietice ţi Statelor Unite ale America, dele­gaţiilor sovietică 51 americană la negocierile de la Geneva prin care iţi exprimă convingerea că dialogul purtat in prezent se va putea încheia cu adoptarea de măsuri privind denuclearizarea Pă­­mintului ca şi a Cosmosului, instaurarea unui climat de bună înţe­legere şi colaborare care să asigure progresul continuu al civiliza­ţiei umane. formare din pag 1) Asta o ştiam. O ştiam de mult. Dar e bine că mi-a amintit-o acest tinăr, a­­dică, aşa cum avea să mi se recomande, mecanicul de motoare şi compresoare Vasile Agapie. Voi reveni la acest mun­citor din generaţia cea mai tinără a uzi­nei. Dar, pină atunci, nu mă pot opri să mă glndesc la cele ce-mi spusese, nu tu multă vreme înainte, reglorul Sebastian Staicu, din seefia prelucrări mecanice. — La noi, imi zicea el, tinereţea e o stare de spirit. Nu e vorba numai de virsta biologică, deşi și sub acest aspect tineretul este preponderent. Dar eu am In vedere mai mult decit atit: angaja­rea oamenilor, entuziasmul lor in muncă, modul lai care luptă pentru introducerea noului — toate astea exprimă o tinereţe de gindire şi de acţiune exemplare. Re­flectă spiritul lor revoluţionar, care nu poate fi decit tinăr. Şi nici nu cred că e ceva specific numai colectivului nos­tru. Cred, tint convins că această stare de spirit e proprie intregii țări, tuturor domeniilor de activitate. „­Oamenii, iată, intr-adevăr, factorul hotăritor al tuturor marilor schimbări din viața patriei, ale fiecăruia dintre noi, cu deosebire in epoca supremei omenii deschisă de Congresul al IX-lea al parti­dului. Oamenii , cei care transformă vi­surile in realitate, care prefac cele mai cutezătoare proiecte in­certitudini, cere trasează mereu noi punţi de legătură bitre prezent şi viitor, ştiind să învingă greutăţile, să-şi privească autocritic pro­pria activitate şi s-o îmbunătăţească prin eliminarea neajunsurilor, a tot ceea ce este perimat, intr-un necontenit şi dina­mic proces de autodepişire. Ce înseam­­nă acest proces aici, la „Timpuri Noi­­“ ? Dacă în 1965 — anul Con­gresului al IX-lea — producţia marfă era de 29 de ori mai mare faţă de 1945, ea este în prezent DE PESTE 195 DE ORI MAI MARE comparativ cu aceeaşi perioadă, în condiţiile CREŞTE­ Viitorul — făurit oameni, pentru oameni R|| DE 45 DE ORI A PRODUC­TIVITĂŢII MUNCII , în aceşti douăzeci de ani, pe baza unei autentice şi permanente ofensive a noii calităţi, uzina şi-a axat producţia pe fabricarea de mo­toare Diesel şi com­presoare, produsele devenind tot mai com­petitive pe plan mondial, ceea ce se reflectă şi în faptul că ea exportă, în prezent, în peste 20 de ţâri, planul de export sporind in acest an, faţă de 1984, cu 55 la sută. Sint doar citeva date statistice, evi­dent. Dar ele degajă căldura oamenilor, spiritul lor de abnegaţie, căutările lor, care, practic, nu se in­cheie niciodată. Şi imi amintesc de cele ce-mi spunea, cu citeva luni in urmă, cu emoţie, Cor­neliu Nedelcu : — Pentru dezvoltarea întreprinderii — şi pentru deplina noastră împlinire ca oameni — vizitele de lucru ale iubitului nostru conducător, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Indicaţiile şi Îndemnurile sale se înscriu drept jaloane fundamentale. Ne stăruie şi acum in memorie dialogul cald al secretarului general al partidului cu muncitorii, cu cadrele de conducere, din timpul vizitei întreprinse In primă­vara anului 1980, vizită care a însemnat pentru colectivul nostru o adevărată pri­măvară a gindirii înnoitoare, un punct de cotitură in activitatea uzinei. Atunci s-a hotărit profilarea întreprinderii pe fabricarea de motoare Diesel pină la 120 cai putere, de motocompresoare și elec­­trocompresoare. Tot astfel cum vizita de lucru efectuată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu in uzina noastră, cu pufină vreme înainte de Congresul al XIII-lea al partidului, a dimensionat noi direcţii de acţiune pentru o şi mai puternică dezvoltare. Atunci i-am raportat tovară­şului secretar general că, potrivit indica­ţiilor şi orientărilor sale, au fost asimi­late produse de înaltă tehnicitate, cum sunt noile tipuri de compresoare navale, cele pentru locomotive, pentru compri­marea gazului metan, compresoarele fără ungere, motorul Diesel de 140 cai putere pentru excavatoare. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne-a apreciat munca, dar ne-a cerut sa continuăm, la cote şi mai mari, procesul de înnoire tehnică, să asigurăm modernizarea sectoarelor calde, a tuturor fluxurilor de producţie, prin extinderea mecanizării şi automatizării, pentru fo­losirea exemplară a capacităţilor şi îm­bunătăţirea condiţilor de muncă ale oa­menilor. Sunt îndatoriri de onoare, obiective fundamentale ale dezvoltării, pe care colectivul întreprinderii le transpune in viață cu înaltă răspundere muncitoreas­că. Aşa, bunăoară, prin noile maşini şi utilaje introduse la turnătorie, ca şi prin modernizarea fluxurilor de fabricaţie, se obţine anual o economie de manoperă de 58 000 ore, o economie de energie de 350 t combustibil convenţional, o econo­mie de materiale de 6 250 000 lei, in con­diţiile sporirii productivităţii muncii cu 15 la sută, a îmbunătăţirii calităţii şi a climatului de muncă. Toate acestea — subliniază oamenii — sunt doar un în­ceput, e nevoie, in continuare, de o muncă intensă pentru înfăptuirea exem­plară a indicaţiilor secretarului general al partidului, a orientărilor Congresului al XIII-lea. ... — E nevoie să grăbim viitorul, ai­vea să ne spună tinărul Vasile Agr­ne, pe care-l cunoscusem la prototipuri. — Cum adică să-l grăbim ? — il în­treb. — Adică să muncim in aşa fel, incit să-l facem mai repede prezent. — Şi ce înseamnă asta pentru Vasile Agapie ? — De ce numai pentru mine ? Eu zic că pentru toţi asta înseamnă să ne eva­luăm mai bine forţele, să gindim mai bine, mai eficient, cum ar zice nea Cor­nel, să înţelegem mai exact că de cali­tatea muncii noastre, depinde calitatea vieţii noastre. — Ce înseamnă calitatea vieţii pentru Vasile Agapie ? — Iarăşi numai pentru mine ?! Dar, mă rog, dacă ţineţi neapărat... Eu am doi copii, două fetiţe... — Şi tovarăşul Nedelcu are două fete, aşa-i ? — Aşa-i, dar dînsul are acum şi doi nepoţi... — Ai timp să-l ajungi... — De ce nu ?.... Ce vreau să vă spun, după ce sofia a născut primul copil, uzi­na mi-a dat locuinţă intr-un bloc, in cartierul Dristor. — Cam departe de întreprindere... — Departe ? Metroul mă lasă la poar­ta uzinei in nici zece minute... Dar, stafi, că n-am terminat. Eu am terminat profesionala tot aici, in uzină, si tot aici, la liceul industrial, o să-mi termin şi studiile. Cit despre realizarea in muncă — ce să vă spun ? Vă daţi seama ce înseamnă să lucrezi, la 27 de ani, la pro­totipuri ? Vasile Agapie mă priveşte scrutător ş­imi dau sau nu-mi dau seama ? îmi dau seama, fireşte. Şi mă gândesc, iarăşi, la reglorul Staicu : „Tinereţea, spunea el, este la noi o stare de spirit“­, de INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI

Next