Kamikaze, iulie-decembrie 2018 (Anul 9, nr. 27-52)
2018-10-24 / nr. 43
EDITORIAL KAMIKAZE Moise, Brucan Păunescu Brucan Gură-de-Aur a prezis în 1990 că ne vor trebui douăzeci de ani ca să ajungem în democrație. Asta venea oarecum în contradicție cu ce afirma un colind pe care-l auzisem pe 27 decembrie 1989 seara, lălăit într-o curte dintr-o mahala bucureșteană, și anume: „Foaie verde, portocală,/ Suntem țară occidentală!“. Același wishful thinking s-a văzut și la majoritatea românilor, care l-au supărat pe Brucan că a dat un termen atât de lung, deși noi mâncam libertate pe pâine din 22 decembrie fix. Dracu știe cum a făcut Brucan calculul, dar i-a ieșit cu rest. Unii zic că s-a luat după Moise, care, scoțându-și poporul din robie, l-a învârtit timp de 40 de ani pe o distanță de 630 km, distanță care s-ar fi putut parcurge lejer la pas în 40 de zile, chiar cu repaus duminical, mergând 17 km pe zi. Ideea lui Moise a fost că erau nevoie de 40 de ani ca să se primenească generațiile, să nu ajungă în Țara Făgăduinței cei trăiți în robie. S-a inclus și pe el în socoteală, stingându-se din viață înainte de a ajunge la destinație, dar apucând să vadă țara promisă de pe culmea unui deal. Oracolul din Dămăroaia, Brucan, a fost mai curant, mai optimist. A redus la jumătate termenul, ignorând faptul că speranța de viață a crescut între timp. Fapt este că ne apropiem mai mult de termenul de 40 de ani decât de cel de 20, începe să se lege. Tot cam atât a supraviețuit și regimul comunist, ba chiar, dacă scădem din 1947 alte patru decenii, ajungem la 1907, an în care, de asemenea, oamenii s-au deranjat iar jandarmeria și armata au dat dovadă, omorând, la fel ca în 1989, pe cei care se revoltaseră împotriva sistemului. Așa că luați aici previziune de la mine, scăpăm de ăștia fix în 2029, adică peste 40 de ani de la 1989. Și apoi o să avem de furcă doar cu fiii lor. Și, apropo de fii, în sfârșit iată și o veste bună, a înviat cenaclul Flacăra. Cum, care Flacăra?! A lui Păunescu, evident, fiul lui Păunescu Porcul. Aceleași zdrăngăneli de mandelabă, aceleași refrene de înaltă simțire patriotică, aceleași mode pe scenă și în public. Doar grohăitul bas patern lipsește, înlocuit de gustatul tenor filial. Dacă aș fi Moise, v-aș plimba la optzeci de ani prin Teleorman, ca să merg mai la sigur. (N.D.J POȘTA REDACȚIEI Discutăm despre dezvoltarea personală a omului. Mare atenție - Alo, vă trasmit un salut bazat pe ideea de bună seara călduroasă către toți oamenii porniți spre iubire, voie bună și apsolut. - Da. Spuneți-ne pentru ce ne căutați și de ce vorbiți astfel? - Vorbesc așa și astfel tocmai fiindcă am urmat un curs de dezvoltare personală la noi în sat. - Frumos! Dezvoltare personală la sate? în România? - Noi, la origine, am fost tractoriști. Iar și mai la origine eram pândari la porci, iar unii dintre noi a fost chiar porci la origine. Dar s-a închis CAP-ul și ne-a remarat din funcțiile noastre. - V-a remaniat poate vreți să spuneți. Așa, îm baza la faptul că am rămas chiar fără serviciu, noi am urmat cu destinul două căi mari și late: 1) am fost distruși psihiatric din pricină că nu mai se putea fura de la serviciu, că nu mai avem serviciu și 2) nu mai puteam să bem la serviciu. - Și ce ați făcut? - Direct s-a aclimatizat la noi prin niște fonduri europene POSDRU sau niște fundații vemgiste norvegiene sau lituanieni, morții mășii, că se ne facă cursuri de recompresie profesională. - Reconversie profesională. - Cucat! Așa! - Și cum a fost? Ce meserii ați abordat? - Mai întâi a vrut să ne reprofileze ca cum am fi antropologi, căcică asta e de mare viitor la oamenii moderni. La ei în Olanda, de unde venea fetele alea, un antropolog câștigă bine tare. - Interesant! - Decât că nu o fi venit manualele de artrologie din asta, s-a băut banii, nu știu ce căcat s-a întâmplat dar s-a trecut la planul B. - Ce s-a întâmplat cu banii? O antropoloagă olandeză, project menegera, l-a părăsit pe bărbașa, un norvegian, venit și el la noi în sat. Ea se babardea cu un fost maistru de la stația de irigații. Ăla stătea bine tare pe mal și o înveselea pe limfomanca asta de opt ori pe zi. Decât că bărba su, norvegianul, care era gay, se îndrăgostise de același bărbat, ăsta de care vă zic. Cum îl chema? Pe sor-sa o chema Lilica, că io pe sor-sa am pârlit-o. Pe el nu știu. Parcă îi zicea Arvinte în fine. Și Arvinte ăsta a băut cele două Toyote de teren ale onegeului cu cucoana olandeză și mai a băut și calculatoarele cu monitoare cu laptopuri cu bărbașii. Deci pe dragoste s-a dus fondurile. Și apoi a zis că cu banii băuți nu mai se poate face decât dezvoltare personală. Aia mai putea ei să facă. - Și asta ați făcut. - Păi, ce era să facem? Altfel, Doamne ferește, ne băga la pușcărie! - La revedere. KAMIKAZE PROST RESTAN Redacția Kamikaze Domnul Atsushi Silviu Brizu [Chicago] Alexandru Căutiș Razván Cucui Nicolae R.Caramuș Gabriel Drogeanu Alexandru Dutu Barbosu Daniel Goace Alexandru Hâncu Andrei Manțog Alina Moscalu Dragoș Mușat Nicu Damaschin Adrian-Nicolae Spîrchez Mircea Toma Marian Turosu Alexandru Vârzaru Bogdan Baghiu Cezareanu Concept grafic: Octavian Cociș DTP: Florin Paraschiv Tipar: Design Print Tel: 0786.958.267 Distribuție, abonamente: Alexandru Fileu distributie(1)kamikazeonline.ro alexandru.fileu(3)kamikazeonline.ro Publicație auditată pe perioada iulie 2009 — martie 2010