Kamikaze, iulie-decembrie 2018 (Anul 9, nr. 27-52)

2018-10-24 / nr. 43

EDITORIAL KAMIKAZE Moise, Brucan­­­­ Păunescu Brucan Gură-de-Aur a prezis în 1990 că ne vor trebui douăzeci de ani ca să ajungem în de­mocrație. Asta venea oarecum în contradicție cu ce afirma un colind pe care-l auzisem pe 27 decembrie 1989 seara, lălăit într-o curte dintr-o mahala bucureșteană, și anume: „Foaie­ verde, portocală,/ Suntem țară­ occidentală!“. Același wishful thinking s-a văzut și la majoritatea româ­nilor, care l-au supărat pe Brucan că a dat un termen atât de lung, deși noi mâncam libertate pe pâine din 22 decembrie fix. Dracu știe cum a făcut Brucan calculul, dar i-a ieșit cu rest. Unii zic că s-a luat după Moise, care, scoțându-și poporul din robie, l-a învâr­tit timp de 40 de ani pe o distanță de 630 km, distanță care s-ar fi putut parcurge lejer la pas în 40 de zile, chiar cu repaus duminical, mer­gând 17 km pe zi. Ideea lui Moise a fost că erau nevoie de 40 de ani ca să se primenească ge­nerațiile, să nu ajungă în Țara Făgăduinței cei trăiți în robie. S-a inclus și pe el în socoteală, stingându-se din viață înainte de a ajunge la destinație, dar apucând să vadă țara promisă de pe culmea unui deal. Oracolul din Dămăroaia, Brucan, a fost mai curant, mai optimist. A redus la jumătate ter­menul, ignorând faptul că speranța de viață a crescut între timp. Fapt este că ne apropiem mai mult de termenul de 40 de ani decât de cel de 20, începe să se lege. Tot cam atât a su­praviețuit și regimul comunist, ba chiar, dacă scădem din 1947 alte patru decenii, ajungem la 1907, an în care, de asemenea, oamenii s-au deranjat iar jandarmeria și armata au dat do­vadă, omorând, la fel ca în 1989, pe cei care se revoltaseră împotriva sistemului. Așa că luați aici previziune de la mine, scă­păm de ăștia fix în 2029, adică peste 40 de ani de la 1989. Și apoi o să avem de furcă doar cu fiii lor. Și, apropo de fii, în sfârșit iată și o ves­te bună, a înviat cenaclul Flacăra. Cum, care Flacăra?! A lui Păunescu, evident, fiul lui Pău­­nescu Porcul. Aceleași zdrăngăneli de mande­­labă, aceleași refrene de înaltă simțire patrio­tică, aceleași mod­e pe scenă și în public. Doar grohăitul bas patern lipsește, înlocuit de gus­­tatul tenor filial. Dacă aș fi Moise, v-aș plimba la optzeci de ani prin Teleorman, ca să merg mai la sigur. (N.D.J POȘTA REDACȚIEI Discutăm despre dezvoltarea personală a omului. Mare atenție - Alo, vă trasmit un salut bazat pe ideea de bună seara călduroasă către toți oamenii por­niți spre iubire, voie bună și ap­solut. - Da. Spuneți-ne pentru ce ne căutați și de ce vorbiți astfel? - Vorbesc așa și astfel tocmai fiindcă am urmat un curs de dezvoltare personală la noi în sat. - Frumos! Dezvoltare personală la sate? în România? - Noi, la origine, am fost tractoriști. Iar și mai la origine eram pândari la porci, iar unii dintre noi a fost chiar porci la origine. Dar s-a închis CAP-ul și ne-a remarat din funcțiile noastre. - V-a remaniat poate vreți să spuneți.­­ Așa, îm baza la faptul că am rămas chiar fără serviciu, noi am urmat cu destinul două căi mari și late: 1) am fost distruși psi­hiatric din pricină că nu mai se putea fura de la serviciu, că nu mai avem serviciu și 2) nu mai puteam să bem la serviciu. - Și ce ați făcut? - Direct s-a aclimatizat la noi prin niște fonduri europene POSDRU sau niște fundații vemgiste norvegiene sau lituanieni, morții mă­șii, că se ne facă cursuri de recompresie profesională. - Reconversie profesională. - Cucat! Așa! - Și cum a fost? Ce meserii ați abordat? - Mai întâi a vrut să ne reprofileze ca cum am fi antropologi, că­cică asta e de mare vi­itor la oamenii moderni. La ei în Olanda, de unde venea fetele alea, un antropolog câștigă bine tare. - Interesant! - Decât că nu o fi venit manualele de artro­logie din asta, s-a băut banii, nu știu ce căcat s-a întâmplat dar s-a trecut la planul B. - Ce s-a întâmplat cu banii?­­ O antropoloagă olandeză, project menege­­ra, l-a părăsit pe bărba­șa, un norvegian, venit și el la noi în sat. Ea se babardea cu un fost ma­istru de la stația de irigații. Ăla stătea bine tare pe mal și o înveselea pe limfomanca asta de opt ori pe zi. Decât că bărba­ su, norvegianul, care era gay, se îndrăgostise de același bărbat, ăsta de care vă zic.­­ Cum îl chema?­­ Pe sor-sa o chema Lilica, că io pe sor-sa am pârlit-o. Pe el nu știu. Parcă îi zicea Arvinte­ în fine. Și Arvinte ăsta a băut cele două Toyote de teren ale onegeului cu cucoana olandeză și mai a băut și calculatoarele cu monitoare cu laptopuri cu bărba­șii. Deci pe dragoste s-a dus fondurile. Și apoi a zis că cu banii băuți nu mai se poate face decât dezvoltare personală. Aia mai putea ei să facă. - Și asta ați făcut. - Păi, ce era să facem? Altfel, Doamne fe­rește, ne băga la pușcărie! - La revedere. KAMIKAZE PROST RESTAN Redacția Kamikaze Domnul Atsushi Silviu Brizu [Chicago] Alexandru Căutiș Razván Cucui Nicolae R.Caramuș Gabriel Drogeanu Alexandru Dutu­­ Barbosu Daniel Goace Alexandru Hâncu Andrei Manțog Alina Moscalu Dragoș Mușat Nicu Damaschin Adrian-Nicolae Spîrchez Mircea Toma Marian Turosu Alexandru Vârzaru Bogdan Baghiu Cezar­eanu Concept grafic: Octavian Cociș DTP: Florin Paraschiv Tipar: Design Print Tel: 0786.958.267 Distribuție, abonamente: Alexandru Fileu distributie(1)kamikazeonline.ro alexandru.fileu(3)kamikazeonline.ro Publicație auditată pe perioada iulie 2009 — martie 2010

Next