Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)

1923-02-07 / nr. 1295

I­iul HEIHIN­UIT Geniul partidului liberal, a în­ceput să nu m­ai fie recunoscut. Înțeleptul domn Vintilă Brătianu este contestat. Din țăr­­i, a început să se toate fărî se manifeste o neîncredere crescândă, în capaci­tatea sa. Partizanii chiar, nu se feresc, să surâdă semnificativ. Omul soluțiilor miraculoase, a început să bâlbâie­­ te albinelea. Cât timp, era în opoziție și tăcea, se credea că deține iarba ferului. Toată lumea se uita la capul de vrăjitor ostenit, a ac­tualului oarecare ministru de finanțe, cu respect discret. Ormi! închis și morocănos, cu apucă­turi furioase, de fiară necăjită, lucra în laboratorul secret la distilarea leacurilor miraculoase. El colecționa desigur plante otrăvite și rare și le amestecă, după prescripțiile formulelor sale vrăjitorești —■ pentru a extrage rețetele mult așteptate. N’avea timp să vorbească, și era prea mândru ca să surâdă. Vintilă Brătianu urmele veninului și avea pe buze, a a celorlalte sucuri pe care le prepara în tai­nă. Avea fața încrețită și neagră a omului care fuge de lumea și lumină și în acelaș timp aspri­mea necesară, a celui care vrea să păstreze distanța față de tot ce-l înconjoară. Când a fost chemat vrăjitorul să-și pună farmecele în aplicare, lumea a început să se agite ne­răbdătoare. Formulele liri caba­listice se reproduceau ca niște fraze sterpe. Intervențiile lui secrete se în­mulțeau dar fără nici un efect. Vrăjitorul se zburlea și se răfoia zadarnic. Oinuh grav și cu pre­tenții de geniu imaculat, apărea ca un farsor. Roatele pe care avea să le locuiască, se întindeau și se adânceau. D. sigur și Vintilă Brătianu, transportat, optimist, propăvăduia răbdare, încredere și în loc de tutun, patriotism. Intre timp băncile, anumite bănci, făceau afaceri strălucite, anumiți acționari și partizani po­litici se îmbogățeau fără de mă­sură, țara însă, biata țară trebuia să rabde. Omul de geniu din umbra par­tidului liberal, era un farsor. D. Vintilă Brătianu care a făcut ani de zile caz de geniul său po­litic și financiar, a reușit în fine să se desc­opere. El nu este decât un încăpățînat, și ironic I —un frascolog sinistru. Omul care nu știe să vor­bească, care indrugă abea câteva cuvinte, lipsit de acord și de sintaxă, este de fapt și fără con­troversa sclavul câtor­va fraze. Aceste fraze pe care le repro­duce mecanic, stereotip, în vor­bă și în scris, le-am ascultat din boli, zilele trecute în Cameră. D. Vintilă Brătianu nu îngădue să i se discute capacitatea. El confundă persoana sa cu întreaga țară și inteligența sa cu destinul neamului. Cine’­i cere socoteală ieri, însamnă că cere țârei, cine îl contestă, face dovada definitivă de lipsa de patriotism. Cât privește deruta economică, pașii uriași generală pe care i-a făcut îndărăt economia ge­nerală a țârei, de când d. Vintilă conduce treburile parlamentare, presa, națiunea să aibă încredere. Energia neamului va face ca prin noi înșine să fie bine. D. Vintilă Brătianu s-a bâlbâit în atențiunea religioasă a Came­rei, care fără îndoială și-a dat seama că la departamentul fi­nanțelor se screde un consti­­pat IsșaaS si mai plătească! Intre stat și comuna Iași este un compt nevăzuit încă, din care, dacă există dreptate pe pământ, Statul trebuie să se recunoască dator cu o su­mă importantă. Și de fapt e­­șenii speră... Dar până ce Ia­șul să capete ceva din partea Statului, acesta se încăpăți­­nează să stoarcă Comuna. Este vorba de nenorocitele Unini electrice. După război, ele trecând de drept, ca bun al vrăjmașului, pe sama­tului, acesta se tocmește, sta­și vrea să le vândă pe cât mai mare preț. Comunei Iași! Este o tărguială pe care n-o pri­cepem și pe­­ care o absolut dezonorantă socotim, pentru Iași. Uzinele sunt într’o stare mi­zerabilă din timpul războiului, când Iașul fiind capitala țării, ele au fost supuse unei ex­ploatați­uni peste puterile lor, și din această cauză ruinate. Cu toate acestea, și fără a ținea suma, că cei 25 ani de exploatare de către concesio­narii­­ germani, constitue un drept câștigat de Comună, pentru preluarea Uzinelor — statul nu vrea să le lase din ghiarele lui, decât forțând Comuna Iași să plătească va­loarea lor! Cine să plătească ? Cea mai săracă și cea mai mult încer­cată comună din țară ? De 5 ani de zile continuă tărguelile și când se vor ter­mina— dacă se vor termina, uzinele vor ajunge un cimitir pentru motoarele lor î LUMEA Cearta cu pildă AMilia Evrica! Aceia ce era de prevăzut s-a realizat. Guvernul grec a decre­tat amnistia politică. N’au trecut nici trei luni de la executarea cabinetului Ganaris și conducătorii de astăzi revin asupra sentimentelor lor. Mai mult încă, foarte mulți din par­tizanii celor împușcați, încep ași recâștiga popularitatea; oamenii Londrei de odinioară, sunt reche­mați la departamentul externelor. Marii vinovați sunt consultați de necruțătorii lor acuzatori de oli. Capriciile istoriei sunt foarte adesea lugubre. Amnistia acor­dată acum de către guvernul din Athena, constitue o sinistră pagi­nă de dezorientare și confuziune. O parte din oamenii care azi sunt socotiți ca cetățeni onorabili și pot fi chemați la conducerea treburilor publice, erau cu câteva zile înainte destinați plutonului de execuție ca tmdători. Gumris a fost împușcat și a­­runcat ca un câine într-o groapă de gunoi, pentru ca după câteva luni, națiunea și statul să reia politica pe care a preconizat-o și realizat-o ca șef al guvernului. Puterea alid»mtrii e încă mai formidabilă, de­căt ne putem în­chipui. Anglia se răzbună cu cruzime și de câte ori oferă câte o lecție popoarelor mici, le im­pune atitudini și măsuri umili­toare, degradante. Morții de la Athena nu se poartă bine. Ei au început să se agite. Umbrele lor anunță liniște revoluționarilor. Ei revendică con­ducerea statului și a armatei. Și cine știe dacă ei nu vor cere răsbunare și dacă alte curți marțiale nu vor ceti cu solemni­tate alte sentințe și dacă aceleași plutoane nu vor executa pe ju­decătorii de odinioară în timp ce armatele grecești vor înainta din nou în Tracia, cu concursul bine­voitor al Angliei ? Partid­latunai trestia cere votarea constituției partidului liberal ---------------------întrunirea sa in Iași----------------------­ Duminica după amiază a avut loc în sala Bejan o întrunire publică convocată de d. A. C. Cuza. A luat parte multă teme­­rete Întrunirea a fost deschisă la 6­ 2 p. m. de d. general L Tarnoschi, care a fost aclamat ca președinte. D. A. C. Cuza a arătat că scopul întrunirei e de a obține menținerea art. 7 din Constituție, cu privire la Evrei. Au mai vorbit apoi d-nii pro­fesor dr. C. Șumuleanu, deputatul Râpeanu de la Timișoara, stu­dentul Prelipceanu,­­învățătorul Bogdan, Cristea funcționar­­a C. F. R. și profesorul Zelea Co­­dreanu­ din Huși. D. profesor ’ A. C. Cuza a în­cheiat seria cuvântărilor criticând atitudinea Domnului N. Iorga și expunând faza actuală a luptei începute. — D-sa și-a exprimat părerea că Consti­tuția trebue votată de guvern, de­oarece țara actualul nu mai poate fi guvernată cu vechea Con­stituție. La urmă adunarea votează prin aclamații, o moțiune, care va fi prezentată guvernului și parla­mentului. Moțiunea cuprinde 5 deziderate între care : votarea constituției cu menținerea vechilor restricțiuni din art. 7, deschiderea imediată a u­­niversităților, satisfacerea com­plectă a cererilor studențimei creș­tine, eliminarea evreilor din ar­mată, etc. întrunirea s-a sfârșit la orele 5 jumătate. Manifestanții au pornit s­pre Piața Unirei, au fost însă opriți de autorități în dreptul localului „Astoria". Toți oratorii au îndemnat lu­mea la liniște și luptă pe căi legate. V. MOI5IU za» >* Un mort care recti­fică necrologul lui! Cazul s’a întâmplat real­ir’ un orășel Anaconda di­n Colo­rado, America. Cum foarte des se întâmplă, un ziar de acolo a anunțat, fă­câ­ndu-i necrolog unui concetățean care, după cum se va vedea,nu a fost tocusit mort. După apariția necrologului, ziarul primi următoarea scrisoa­re primită de la mort: „Domnul meu, îmi permit a vă atrage atențiunea asupra câ­torva erori ce, s’au strecurat în necrologul dedicat umilei mele persoane. Sunt născut în Wash­ington și nu în Wheeling și da­că la timp m’am retras din co­merțul de făină și vite, n’am făcut-o din motive de sănătate, cum scrieți—ci din cauza timpu­rilor grele. Cauza morții mele și'a fost pneumonia". După cum se vede acest domn, cu toate „timpurile grele” nu și-a perdut humorul. Pe marginea actualității Bucurați-vă călători! Strigați Evrica ! voi toți câți sunteți obli­gați prin ocupațiile voastre, să vă serviți la intervaluri mai mici sau mai mari de asasinul mijloc de comunicație, zis și tron. Jubilați, cântați imnuri de ve­selie și ridicați-i la slava cerului pe cel ce vă aduce gură de la torturile salvarea și­ceferiste, la care destinul vitreg vă expusese până acum. Nu știți de cine e vorba ? Evident că tot de iubitul vostru director general al tuturor deraerilor, d. Tancred Constan­­tinescu. E just că odată cu­ numirea lui în acest post s-au întâmplat cele mai multe accidente pe c. f. r. dar nu e mai puțin că, adânc impresionat de adevărat acest ghinion, d-sa a căutat mereu să previe nenorocirilor. A încercat fel de fel de mijloa­ce . A întocmit o statistică prin care a arătat, că traficul de măr­furi și de călători pe c. f. r. se face în perfectă ordine, că mi­cile catastrofe zilnice n'au nici o importanță, că ciocnirile, derae­­rite, întârzierile trenurilor sunt inerente mersului lor normal. Văzând apoi, că lumea încăpă­țînată nu se lasă convinsă de a­­ceste argumente irefutabile, a des­­scoperit pe caprele ispășitoare ale acestor accidente, domni­șoarele telegrafiste, și a dat o or­donanță prin care amenință să le scoată din serviciu. Dar­­ de­oarece oamenii sunt niște ingrați, n'au vrut să recu­noască nici eficacitatea măsuri, nici meritele d-lui acestei Tan­cred. Neobosit în cercetările sale, a căutat și a găsit atunci a treia și unica soluție, sim reprodusă în pe care o gă­si uimile infor­mații ale ziarelor din Capitală, ia­t-o: „Dl. Tancred Constantinescu, directorul general al C. F. R. a convocat pentru azi la orele d. a., la o conferință pe toți di­­­rectorii regionali cari se găsesc în Capitală. Scopul acestei conferințe este discutarea ante­proectului de lege al autonomiei căilor ferate—, an­­teproect care va fi prezentat gu­­vernului zilele acestea. După informațiunile pe care le avem din loc autorizat, autono­mia drumului de fier va fi vo­tată chiar în actuala sesiune a parlamentului­. Dacă nici acum nu o mai ieși la bun sfârșit, nu știu rău de ce are să se mai apuce de director general al C. F. R. Dar e imposibil să nu reu­șească. Autonomia căilor ferate prezintă garanția cea mai sigură, că de-acum încolo toate acci­dentele se vor produce prin ele însăși, în conformitate cu deviza cunoscută a liberalilor. Tot prin ele însăși vagoanele vor fi în­călzite, și luminate, de-asemeni stofa ruptă a băncilor va fi în­locuita prin ea însăși. Dă Doamne să nu întârzie parlamentarii de a vota acest ex­celent proect, pentru ca să ne putem bucura de binefacerile au­tonomiei căilor ferate cu o oră mai de­vreme — (deși trenurilor ne-a obișnuit mai mersul de­grabă cu întârzierile de o oră). In orice caz, veseli de viitoa­rea refacere a căilor ferate, stri­găm cu d. Tancred Constanti­nescu: Evrikal 1 Trupele ruse pe picior d& —*——— risb © i›|--------------­ i* fiarele d§«s Lastsffra pu­blică sî fy»a parveniți tfia Newcena pră* Su««iiav du­pă care ș ® fii de armate au primit © mine secret ® de a ținea trupde pe pi*­cior de răsboi.—Pe baza *8C‹s$@r #năs»«, seraast» dmtdli «§‹ afinată ur­ma să ia contact cu trupele lor de pe frontiera de V8sî a Ru$8 ©.„ Sfârșit«« unei polemici Din Tragedie.» — nu șagă — Eminentul Substitut de la „Miș­carea“, în darul său de a‘și vedea răspândite cât mai mult ’ desco­peririle linguistice, a ținut să'și publice manifestul filologie atât în „Lumea" cât și în „Mișcarea“. In redacția acestui ziar a avut norocul de a da peste un coleg milostiv, care să-i mai îndrepte greșelile de stil, de ortografie și de metrică. Aștept cu nerăbdare să văd reprodusă aceiași capo­doperă în „Evenimentul“, „Opi­nia“ și „Straja“. Sau poate că, îndemnat de nebănuitul succes de ilaritate obținut cu această lecție de ortografie, redactorul Mișcă­­rei va scoate un ziar propriu, româno-francez, intitulat: „Le Vrain. De altfel oricare ar fi intențiile substitutului, eu îi adresez urmă­toarele strofe, cu care din ‘mi, consider încheiat ciclul parte po­lemic : Din Șagă fn glumă". „Din glumă în filologie“ „Din filologie în tragedie"„Dkn Tragedie în șagă“ ADIO ---------­„Substitutului“ Rămâi cu bine, scumpe substitut, Rămâi cu filologicele 'ți glume! Eu nu te cunoșteam nici În trecut Nu vreau nici azi să aflu al tău nume. Dar plec curând din Iași, și pen­tru ce Să las în urmă un dușman ? Pourquoi Confrate, îți propun: Soy&mi frérés! Și deci, ca pe-o surioară : Hîm­­isiez-moi. Să nu’mi strigi încruntat și aspru „Du-te !“ Duios acordă’mi binecuvântarea, et dites toujours „LE VHfts,“ o substitute, Polemizând cu alții în „Mișcarea“. Ți-aiu fi de-a pururi recunos­cătoare : iți cumpăr o gramatică franceză. Și-am să­ ți comand o strașnică proteză. Că ’n vers să ai un sprijin de picioare. „Et restaz svec toten“ mai spun odată Pe limba ta. Păstrează’ț­ al tău stil Și­ ortografia ta imaculată Acum și’n veci. Amin. Aigsi sost­il! E. MARGHITA. Marele vinovat Să nu credeți cumva că marele vinovat sunt jidanii. Ei simt marele vinovat, dar nu pot fi desemnați oficial Guvernul a făcut aspre repro­șuri majoritatea care s’a dat de gol. Dl. Ionel Brătianu a fost vehement în mustrarea făcută. Dar deputații aveau și ei drepta­te. Ei cunoscuseră consemnal ge­neralului, a blândului și bunului și înțeleptului general Vmtoîana. Așa­dar marele vinovat este a­­cela care nu a putut să păstreze perdeaua. Surd spectacole pregă­tite în culise. Regisorul trebue să rămăe obscur: istoria nu trebue să-i cunoască numele nici înde­letnicirea. Majoritățile însă n’au înțeles piesa. Au eșit pe scenă și când dl. Brătianu le-a dat o lecție e­­rtergicâ de politică, deputații au tras cu coada ochiului la d. gen. Vătiman. Antisemitismul a prins între studenți fiindcă aceștia au suferit și sufăr din multiple criize, ne­meritate lipsuri, dar vinovatul elvre ar fi trebuit să rămână bine sta­bilit. „jidanul" a fost descoperit în persoana d-lui general Văitoianu, întrunirea chiriașilor Duminică a avut loc în sala Modern din localitate o mare în­trunire a chiriașilor. A asistat un public numeros.’ Au vorbit d-nii Cupfer, farmacist Adace și Gold­­stein. D. deputat Dimitriu a făcut o largă expunere a actualei stări de lucruri și a dat asigurări că de pe acum este câștigat princi­piul prelungirei contractelor. Prelungirea va fi de 5 ani, cel puțin va lupta pentru acest termin. El se declară contra liberei tranzacții a prăvăliilor, căci ar aduce o scumpete fantastică. K­ El cere menținerea oficiilor de închiriere. La urmă s’au votat o moțiune și s’a telegrafiat Regelui, primulmu ministru și ministrului de justiție. Lipsa de contrus fi­l . Criza de combustibil a de­venit tot mai gravă, deoarece transporturile de țiței continuă a nu sosi. D. C. Tom­a, care s-a întors Duminică la localitate, a comuni­cat autorităților superioare ale căilor ferate că 25 cisterne cu țiței și motorină, au fost expe­diate din Ploești încă de săptă­mâna trecută și cu toate acestea, ele nu au eăit încă din cuprinsul direcției 1 regionale. Ungaria deziluzionată caută o apropiere de Mica Antantă B??dap © s*a Fefer. (part.) 8 © «© Feurig ® politice se vorbește serios de ne­cesitatea a se ajjunge la o soluție în ’ polstica externă a Ungariei. Ches­tiunea a devenit actuală prin faptul că sta*«?© Micei Antante vor cer ® ca să trasneazä său îe­­geții lor In comisia i»*©. raliată de control militar din Budapest..., in rân­durile deputațil­or în ca­ster al Instrucțiunii.—d. profesor H. Vasiliu se consideră dela Octombrie 1923 descărcat de sar­­­cina luată de bună voe de a con­duce secțiunea, aceasta rămânând să lâncezească până va dispare. Studenții ce o urmează sunt foarte alarmați și pentru a sus­ține acest memoriu categoric au și trimis în ziua de 31 Ianuarie a. c. o delegație la Onor Mini­ster al Instrucțiunii. i­n­pendenți se vorbește ® Se$*îTis despre o în­țele-Sere economică cu Mica «Saiîtă, respectiv pen­­tiru o apropiere «3» a­­ceasta.­ Pararea această a exprimat-o deputatul dr. Franis Paupera cu wo it ascendent în parla­ment, față cu alegătorii Sui. Se anunță că acum în tiran­ s-a riliat la această părere și Baronul Appoy ..­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­...­­­­­­­­­­....­­­­.­­.......................­­.­­­­­.­.­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­.­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­............mi It­ a la învățăm­ân su!uî agricol ------varsitar-----­ Încă din 1912 s‘a înființat pe lângă Facultatea de științi­ a U­­niversității din Iași o secțiune a­­gricolă, condusă de d. H. Vasiliu. D-sa a fost profesor numit la 1909 la catedra de chimie a­­gricolă pe lângă secțiunea fizico­­chim­icelor. Dat orat cu totul învățământului agitC&î­n­sa nu s’a mulțumit să-și desfăy­ga«* activitatea ’ științifică »«agu fa l­hitete esteti sei ce o ave», și de bună voe și-a luat o s&rcaä grea de a înființa , având modelul celor de pe lângă Universitățile străine. In urmărirea acestui ideal de profesor H. Vasiliu a fost sus­ținut de marele cunoscător al nevoilor învățământului răposatul ministru Spiru Haret, precum și de mulți profesori și asistenți u­­niversitari. Alocațiile bugetare acordate secțiunei erau și sunt cu totul reduse, cu toate intervențiile și memoriile ce s’au făcut. Numai mulțumită muncii uriașe și sacrificiului fără margini a d-lui H. Vasilu și oamenilor de știință devotați progresului, sec­țiunea a luat ființă și s’au predat cursuri complecte pentru studenți, în ciuda indiferentismului ce-i a­­rată Onor. Minister al Instruc­țiunii față de acest început eroic de a se afirma a învățământului agricol la Universitate. ’ Insă orice sacrificiu trebue să fie apreciat și dacă nu se apre­ciază de cei în drept, jertfele în­cetează de a aduce roadele pen­tru cari s’au făcut. Secțiunea agricolă de pe lângă Universitatea din Iași susținută astfel prin sacrificii incalculabile morale și materiale a pu­tut să existe până acum, în con­­dițiuni satisfăcătoare pentru stu­denți, dând și două serii de ab­solvenți. Acum însă când chestiunea ne­voilor învățământului superior, în special celui universitar, se pune pe tapet, și când refacerea in progresul economic al Țării, — mai evident ca oricând,— con­stă în desvoltarea bogățiilor na­turale ce se are, învățământului agricol nu se poate să nu dea importanța covârșitoare i-se ce trebue să o aibă și o va avea desigur în viitor, în această des­­voltare. D. Profesor H. Vasiliu a în­tocmit ultimul memoriu pentru a­­meliorarea secțiunei în care se cere crearea prin o lege specială a câtorva catedre, înființarea de posturi noi de asistenți și dife­rite ameliorațiuni, ceiace ar re­veni la suma de lei 355000. Se mai cere apoi odată pentru totdeauna 400.080 lei ne­csare îm­bunătățirei cu­ apuiat de expe­riențe al secțiunei,­în total deci o sporire a bugetului ei cu 755 mii lei. Dacă aceste averi minimale nu vor fi satte SpÄtrte de Onut M«i­Ei apelează și pe această cale la conducătorii țării, miniștri, se­natori, deputați, și la toți’patrio­ții cari doresc propășirea ei ca să susțină secțiunea agricolă de la universitatea din Iași, cei în drept trecând în bugetul’ne­anul finan­ciar 1923-1924 sumele cerute pentru ameliorarea ei, rugăndu-i să ia la considerație următoa­rele : 1. Un învățământ agricol uni­­­versitar la alte țâri a dat roade strălucite, formând elemente de mare valoare științifică pentru bi­nele lor. 2. A nu se aproba cererile mi­nimale formulele la memoria­ secțiunei înseamnă a sa merge contra intereselor țării, a împe­­dica, a încătușa orice inițiativă particulară eroică, legată de sa­crificii și un rău exemplu de descurajare pentru acei oameni distinși, cari ar mai fi gata să facă jertfe pentru binele țării. 3. La alcătuirea memoriului s-a luat în vedere situația nanciară a țării, cererile grea fi­formu­late în el fiind cu totul modeste. 4. In caz dacă nu se vor sa­tisface aceste cereri și nu se vor aduce deci secțiunei ’ameliorați a­­nime strict necesare, studenții e sunt ferm hotărâți să înceapă o luptă aprigă prin toate mijloa­cele cerute de împrejurări pentru a nu lăsa si se nesocoteascăi

Next