Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)
1923-02-07 / nr. 1295
Iiul HEIHINUIT Geniul partidului liberal, a început să nu mai fie recunoscut. Înțeleptul domn Vintilă Brătianu este contestat. Din țări, a început să se toate fărî se manifeste o neîncredere crescândă, în capacitatea sa. Partizanii chiar, nu se feresc, să surâdă semnificativ. Omul soluțiilor miraculoase, a început să bâlbâie te albinelea. Cât timp, era în opoziție și tăcea, se credea că deține iarba ferului. Toată lumea se uita la capul de vrăjitor ostenit, a actualului oarecare ministru de finanțe, cu respect discret. Ormi! închis și morocănos, cu apucături furioase, de fiară necăjită, lucra în laboratorul secret la distilarea leacurilor miraculoase. El colecționa desigur plante otrăvite și rare și le amestecă, după prescripțiile formulelor sale vrăjitorești —■ pentru a extrage rețetele mult așteptate. N’avea timp să vorbească, și era prea mândru ca să surâdă. Vintilă Brătianu urmele veninului și avea pe buze, a a celorlalte sucuri pe care le prepara în taină. Avea fața încrețită și neagră a omului care fuge de lumea și lumină și în acelaș timp asprimea necesară, a celui care vrea să păstreze distanța față de tot ce-l înconjoară. Când a fost chemat vrăjitorul să-și pună farmecele în aplicare, lumea a început să se agite nerăbdătoare. Formulele liri cabalistice se reproduceau ca niște fraze sterpe. Intervențiile lui secrete se înmulțeau dar fără nici un efect. Vrăjitorul se zburlea și se răfoia zadarnic. Oinuh grav și cu pretenții de geniu imaculat, apărea ca un farsor. Roatele pe care avea să le locuiască, se întindeau și se adânceau. D. sigur și Vintilă Brătianu, transportat, optimist, propăvăduia răbdare, încredere și în loc de tutun, patriotism. Intre timp băncile, anumite bănci, făceau afaceri strălucite, anumiți acționari și partizani politici se îmbogățeau fără de măsură, țara însă, biata țară trebuia să rabde. Omul de geniu din umbra partidului liberal, era un farsor. D. Vintilă Brătianu care a făcut ani de zile caz de geniul său politic și financiar, a reușit în fine să se descopere. El nu este decât un încăpățînat, și ironic I —un frascolog sinistru. Omul care nu știe să vorbească, care indrugă abea câteva cuvinte, lipsit de acord și de sintaxă, este de fapt și fără controversa sclavul câtorva fraze. Aceste fraze pe care le reproduce mecanic, stereotip, în vorbă și în scris, le-am ascultat din boli, zilele trecute în Cameră. D. Vintilă Brătianu nu îngădue să i se discute capacitatea. El confundă persoana sa cu întreaga țară și inteligența sa cu destinul neamului. Cine’i cere socoteală ieri, însamnă că cere țârei, cine îl contestă, face dovada definitivă de lipsa de patriotism. Cât privește deruta economică, pașii uriași generală pe care i-a făcut îndărăt economia generală a țârei, de când d. Vintilă conduce treburile parlamentare, presa, națiunea să aibă încredere. Energia neamului va face ca prin noi înșine să fie bine. D. Vintilă Brătianu s-a bâlbâit în atențiunea religioasă a Camerei, care fără îndoială și-a dat seama că la departamentul finanțelor se screde un constipat IsșaaS si mai plătească! Intre stat și comuna Iași este un compt nevăzuit încă, din care, dacă există dreptate pe pământ, Statul trebuie să se recunoască dator cu o sumă importantă. Și de fapt eșenii speră... Dar până ce Iașul să capete ceva din partea Statului, acesta se încăpăținează să stoarcă Comuna. Este vorba de nenorocitele Unini electrice. După război, ele trecând de drept, ca bun al vrăjmașului, pe samatului, acesta se tocmește, stași vrea să le vândă pe cât mai mare preț. Comunei Iași! Este o tărguială pe care n-o pricepem și pe care o absolut dezonorantă socotim, pentru Iași. Uzinele sunt într’o stare mizerabilă din timpul războiului, când Iașul fiind capitala țării, ele au fost supuse unei exploatațiuni peste puterile lor, și din această cauză ruinate. Cu toate acestea, și fără a ținea suma, că cei 25 ani de exploatare de către concesionarii germani, constitue un drept câștigat de Comună, pentru preluarea Uzinelor — statul nu vrea să le lase din ghiarele lui, decât forțând Comuna Iași să plătească valoarea lor! Cine să plătească ? Cea mai săracă și cea mai mult încercată comună din țară ? De 5 ani de zile continuă tărguelile și când se vor termina— dacă se vor termina, uzinele vor ajunge un cimitir pentru motoarele lor î LUMEA Cearta cu pildă AMilia Evrica! Aceia ce era de prevăzut s-a realizat. Guvernul grec a decretat amnistia politică. N’au trecut nici trei luni de la executarea cabinetului Ganaris și conducătorii de astăzi revin asupra sentimentelor lor. Mai mult încă, foarte mulți din partizanii celor împușcați, încep ași recâștiga popularitatea; oamenii Londrei de odinioară, sunt rechemați la departamentul externelor. Marii vinovați sunt consultați de necruțătorii lor acuzatori de oli. Capriciile istoriei sunt foarte adesea lugubre. Amnistia acordată acum de către guvernul din Athena, constitue o sinistră pagină de dezorientare și confuziune. O parte din oamenii care azi sunt socotiți ca cetățeni onorabili și pot fi chemați la conducerea treburilor publice, erau cu câteva zile înainte destinați plutonului de execuție ca tmdători. Gumris a fost împușcat și aruncat ca un câine într-o groapă de gunoi, pentru ca după câteva luni, națiunea și statul să reia politica pe care a preconizat-o și realizat-o ca șef al guvernului. Puterea alid»mtrii e încă mai formidabilă, decăt ne putem închipui. Anglia se răzbună cu cruzime și de câte ori oferă câte o lecție popoarelor mici, le impune atitudini și măsuri umilitoare, degradante. Morții de la Athena nu se poartă bine. Ei au început să se agite. Umbrele lor anunță liniște revoluționarilor. Ei revendică conducerea statului și a armatei. Și cine știe dacă ei nu vor cere răsbunare și dacă alte curți marțiale nu vor ceti cu solemnitate alte sentințe și dacă aceleași plutoane nu vor executa pe judecătorii de odinioară în timp ce armatele grecești vor înainta din nou în Tracia, cu concursul binevoitor al Angliei ? Partidlatunai trestia cere votarea constituției partidului liberal ---------------------întrunirea sa in Iași---------------------- Duminica după amiază a avut loc în sala Bejan o întrunire publică convocată de d. A. C. Cuza. A luat parte multă temerete Întrunirea a fost deschisă la 6 2 p. m. de d. general L Tarnoschi, care a fost aclamat ca președinte. D. A. C. Cuza a arătat că scopul întrunirei e de a obține menținerea art. 7 din Constituție, cu privire la Evrei. Au mai vorbit apoi d-nii profesor dr. C. Șumuleanu, deputatul Râpeanu de la Timișoara, studentul Prelipceanu,învățătorul Bogdan, Cristea funcționara C. F. R. și profesorul Zelea Codreanu din Huși. D. profesor ’ A. C. Cuza a încheiat seria cuvântărilor criticând atitudinea Domnului N. Iorga și expunând faza actuală a luptei începute. — D-sa și-a exprimat părerea că Constituția trebue votată de guvern, deoarece țara actualul nu mai poate fi guvernată cu vechea Constituție. La urmă adunarea votează prin aclamații, o moțiune, care va fi prezentată guvernului și parlamentului. Moțiunea cuprinde 5 deziderate între care : votarea constituției cu menținerea vechilor restricțiuni din art. 7, deschiderea imediată a universităților, satisfacerea complectă a cererilor studențimei creștine, eliminarea evreilor din armată, etc. întrunirea s-a sfârșit la orele 5 jumătate. Manifestanții au pornit spre Piața Unirei, au fost însă opriți de autorități în dreptul localului „Astoria". Toți oratorii au îndemnat lumea la liniște și luptă pe căi legate. V. MOI5IU za» >* Un mort care rectifică necrologul lui! Cazul s’a întâmplat realir’ un orășel Anaconda din Colorado, America. Cum foarte des se întâmplă, un ziar de acolo a anunțat, făcându-i necrolog unui concetățean care, după cum se va vedea,nu a fost tocusit mort. După apariția necrologului, ziarul primi următoarea scrisoare primită de la mort: „Domnul meu, îmi permit a vă atrage atențiunea asupra câtorva erori ce, s’au strecurat în necrologul dedicat umilei mele persoane. Sunt născut în Washington și nu în Wheeling și dacă la timp m’am retras din comerțul de făină și vite, n’am făcut-o din motive de sănătate, cum scrieți—ci din cauza timpurilor grele. Cauza morții mele și'a fost pneumonia". După cum se vede acest domn, cu toate „timpurile grele” nu și-a perdut humorul. Pe marginea actualității Bucurați-vă călători! Strigați Evrica ! voi toți câți sunteți obligați prin ocupațiile voastre, să vă serviți la intervaluri mai mici sau mai mari de asasinul mijloc de comunicație, zis și tron. Jubilați, cântați imnuri de veselie și ridicați-i la slava cerului pe cel ce vă aduce gură de la torturile salvarea șiceferiste, la care destinul vitreg vă expusese până acum. Nu știți de cine e vorba ? Evident că tot de iubitul vostru director general al tuturor deraerilor, d. Tancred Constantinescu. E just că odată cu numirea lui în acest post s-au întâmplat cele mai multe accidente pe c. f. r. dar nu e mai puțin că, adânc impresionat de adevărat acest ghinion, d-sa a căutat mereu să previe nenorocirilor. A încercat fel de fel de mijloace . A întocmit o statistică prin care a arătat, că traficul de mărfuri și de călători pe c. f. r. se face în perfectă ordine, că micile catastrofe zilnice n'au nici o importanță, că ciocnirile, deraerite, întârzierile trenurilor sunt inerente mersului lor normal. Văzând apoi, că lumea încăpățînată nu se lasă convinsă de aceste argumente irefutabile, a desscoperit pe caprele ispășitoare ale acestor accidente, domnișoarele telegrafiste, și a dat o ordonanță prin care amenință să le scoată din serviciu. Dar deoarece oamenii sunt niște ingrați, n'au vrut să recunoască nici eficacitatea măsuri, nici meritele d-lui acestei Tancred. Neobosit în cercetările sale, a căutat și a găsit atunci a treia și unica soluție, sim reprodusă în pe care o găsi uimile informații ale ziarelor din Capitală, iat-o: „Dl. Tancred Constantinescu, directorul general al C. F. R. a convocat pentru azi la orele d. a., la o conferință pe toți directorii regionali cari se găsesc în Capitală. Scopul acestei conferințe este discutarea anteproectului de lege al autonomiei căilor ferate—, anteproect care va fi prezentat guvernului zilele acestea. După informațiunile pe care le avem din loc autorizat, autonomia drumului de fier va fi votată chiar în actuala sesiune a parlamentului. Dacă nici acum nu o mai ieși la bun sfârșit, nu știu rău de ce are să se mai apuce de director general al C. F. R. Dar e imposibil să nu reușească. Autonomia căilor ferate prezintă garanția cea mai sigură, că de-acum încolo toate accidentele se vor produce prin ele însăși, în conformitate cu deviza cunoscută a liberalilor. Tot prin ele însăși vagoanele vor fi încălzite, și luminate, de-asemeni stofa ruptă a băncilor va fi înlocuita prin ea însăși. Dă Doamne să nu întârzie parlamentarii de a vota acest excelent proect, pentru ca să ne putem bucura de binefacerile autonomiei căilor ferate cu o oră mai devreme — (deși trenurilor ne-a obișnuit mai mersul degrabă cu întârzierile de o oră). In orice caz, veseli de viitoarea refacere a căilor ferate, strigăm cu d. Tancred Constantinescu: Evrikal 1 Trupele ruse pe picior d& —*——— risb © i›|-------------- i* fiarele d§«s Lastsffra publică sî fy»a parveniți tfia Newcena pră* Su««iiav după care ș ® fii de armate au primit © mine secret ® de a ținea trupde pe pi*cior de răsboi.—Pe baza *8C‹s$@r #năs»«, seraast» dmtdli «§‹ afinată urma să ia contact cu trupele lor de pe frontiera de V8sî a Ru$8 ©.„ Sfârșit«« unei polemici Din Tragedie.» — nu șagă — Eminentul Substitut de la „Mișcarea“, în darul său de a‘și vedea răspândite cât mai mult ’ descoperirile linguistice, a ținut să'și publice manifestul filologie atât în „Lumea" cât și în „Mișcarea“. In redacția acestui ziar a avut norocul de a da peste un coleg milostiv, care să-i mai îndrepte greșelile de stil, de ortografie și de metrică. Aștept cu nerăbdare să văd reprodusă aceiași capodoperă în „Evenimentul“, „Opinia“ și „Straja“. Sau poate că, îndemnat de nebănuitul succes de ilaritate obținut cu această lecție de ortografie, redactorul Mișcărei va scoate un ziar propriu, româno-francez, intitulat: „Le Vrain. De altfel oricare ar fi intențiile substitutului, eu îi adresez următoarele strofe, cu care din ‘mi, consider încheiat ciclul parte polemic : Din Șagă fn glumă". „Din glumă în filologie“ „Din filologie în tragedie"„Dkn Tragedie în șagă“ ADIO ---------„Substitutului“ Rămâi cu bine, scumpe substitut, Rămâi cu filologicele 'ți glume! Eu nu te cunoșteam nici În trecut Nu vreau nici azi să aflu al tău nume. Dar plec curând din Iași, și pentru ce Să las în urmă un dușman ? Pourquoi Confrate, îți propun: Soy&mi frérés! Și deci, ca pe-o surioară : Hîmisiez-moi. Să nu’mi strigi încruntat și aspru „Du-te !“ Duios acordă’mi binecuvântarea, et dites toujours „LE VHfts,“ o substitute, Polemizând cu alții în „Mișcarea“. Ți-aiu fi de-a pururi recunoscătoare : iți cumpăr o gramatică franceză. Și-am să ți comand o strașnică proteză. Că ’n vers să ai un sprijin de picioare. „Et restaz svec toten“ mai spun odată Pe limba ta. Păstrează’ț al tău stil Și ortografia ta imaculată Acum și’n veci. Amin. Aigsi sostil! E. MARGHITA. Marele vinovat Să nu credeți cumva că marele vinovat sunt jidanii. Ei simt marele vinovat, dar nu pot fi desemnați oficial Guvernul a făcut aspre reproșuri majoritatea care s’a dat de gol. Dl. Ionel Brătianu a fost vehement în mustrarea făcută. Dar deputații aveau și ei dreptate. Ei cunoscuseră consemnal generalului, a blândului și bunului și înțeleptului general Vmtoîana. Așadar marele vinovat este acela care nu a putut să păstreze perdeaua. Surd spectacole pregătite în culise. Regisorul trebue să rămăe obscur: istoria nu trebue să-i cunoască numele nici îndeletnicirea. Majoritățile însă n’au înțeles piesa. Au eșit pe scenă și când dl. Brătianu le-a dat o lecție ertergicâ de politică, deputații au tras cu coada ochiului la d. gen. Vătiman. Antisemitismul a prins între studenți fiindcă aceștia au suferit și sufăr din multiple criize, nemeritate lipsuri, dar vinovatul elvre ar fi trebuit să rămână bine stabilit. „jidanul" a fost descoperit în persoana d-lui general Văitoianu, întrunirea chiriașilor Duminică a avut loc în sala Modern din localitate o mare întrunire a chiriașilor. A asistat un public numeros.’ Au vorbit d-nii Cupfer, farmacist Adace și Goldstein. D. deputat Dimitriu a făcut o largă expunere a actualei stări de lucruri și a dat asigurări că de pe acum este câștigat principiul prelungirei contractelor. Prelungirea va fi de 5 ani, cel puțin va lupta pentru acest termin. El se declară contra liberei tranzacții a prăvăliilor, căci ar aduce o scumpete fantastică. K El cere menținerea oficiilor de închiriere. La urmă s’au votat o moțiune și s’a telegrafiat Regelui, primulmu ministru și ministrului de justiție. Lipsa de contrus fil . Criza de combustibil a devenit tot mai gravă, deoarece transporturile de țiței continuă a nu sosi. D. C. Toma, care s-a întors Duminică la localitate, a comunicat autorităților superioare ale căilor ferate că 25 cisterne cu țiței și motorină, au fost expediate din Ploești încă de săptămâna trecută și cu toate acestea, ele nu au eăit încă din cuprinsul direcției 1 regionale. Ungaria deziluzionată caută o apropiere de Mica Antantă B??dap © s*a Fefer. (part.) 8 © «© Feurig ® politice se vorbește serios de necesitatea a se ajjunge la o soluție în ’ polstica externă a Ungariei. Chestiunea a devenit actuală prin faptul că sta*«?© Micei Antante vor cer ® ca să trasneazä său îegeții lor In comisia i»*©. raliată de control militar din Budapest..., in rândurile deputaților în caster al Instrucțiunii.—d. profesor H. Vasiliu se consideră dela Octombrie 1923 descărcat de sarcina luată de bună voe de a conduce secțiunea, aceasta rămânând să lâncezească până va dispare. Studenții ce o urmează sunt foarte alarmați și pentru a susține acest memoriu categoric au și trimis în ziua de 31 Ianuarie a. c. o delegație la Onor Minister al Instrucțiunii. inpendenți se vorbește ® Se$*îTis despre o înțele-Sere economică cu Mica «Saiîtă, respectiv pentiru o apropiere «3» aceasta. Pararea această a exprimat-o deputatul dr. Franis Paupera cu wo it ascendent în parlament, față cu alegătorii Sui. Se anunță că acum în tiran s-a riliat la această părere și Baronul Appoy .................................................mi It a la învățămân su!uî agricol ------varsitar----- Încă din 1912 s‘a înființat pe lângă Facultatea de științi a Universității din Iași o secțiune agricolă, condusă de d. H. Vasiliu. D-sa a fost profesor numit la 1909 la catedra de chimie agricolă pe lângă secțiunea fizicochimicelor. Dat orat cu totul învățământului agitC&însa nu s’a mulțumit să-și desfăyga«* activitatea ’ științifică »«agu fa lhitete esteti sei ce o ave», și de bună voe și-a luat o s&rcaä grea de a înființa , având modelul celor de pe lângă Universitățile străine. In urmărirea acestui ideal de profesor H. Vasiliu a fost susținut de marele cunoscător al nevoilor învățământului răposatul ministru Spiru Haret, precum și de mulți profesori și asistenți universitari. Alocațiile bugetare acordate secțiunei erau și sunt cu totul reduse, cu toate intervențiile și memoriile ce s’au făcut. Numai mulțumită muncii uriașe și sacrificiului fără margini a d-lui H. Vasilu și oamenilor de știință devotați progresului, secțiunea a luat ființă și s’au predat cursuri complecte pentru studenți, în ciuda indiferentismului ce-i arată Onor. Minister al Instrucțiunii față de acest început eroic de a se afirma a învățământului agricol la Universitate. ’ Insă orice sacrificiu trebue să fie apreciat și dacă nu se apreciază de cei în drept, jertfele încetează de a aduce roadele pentru cari s’au făcut. Secțiunea agricolă de pe lângă Universitatea din Iași susținută astfel prin sacrificii incalculabile morale și materiale a putut să existe până acum, în condițiuni satisfăcătoare pentru studenți, dând și două serii de absolvenți. Acum însă când chestiunea nevoilor învățământului superior, în special celui universitar, se pune pe tapet, și când refacerea in progresul economic al Țării, — mai evident ca oricând,— constă în desvoltarea bogățiilor naturale ce se are, învățământului agricol nu se poate să nu dea importanța covârșitoare i-se ce trebue să o aibă și o va avea desigur în viitor, în această desvoltare. D. Profesor H. Vasiliu a întocmit ultimul memoriu pentru ameliorarea secțiunei în care se cere crearea prin o lege specială a câtorva catedre, înființarea de posturi noi de asistenți și diferite ameliorațiuni, ceiace ar reveni la suma de lei 355000. Se mai cere apoi odată pentru totdeauna 400.080 lei necsare îmbunătățirei cu apuiat de experiențe al secțiunei,în total deci o sporire a bugetului ei cu 755 mii lei. Dacă aceste averi minimale nu vor fi satte SpÄtrte de Onut M«iEi apelează și pe această cale la conducătorii țării, miniștri, senatori, deputați, și la toți’patrioții cari doresc propășirea ei ca să susțină secțiunea agricolă de la universitatea din Iași, cei în drept trecând în bugetul’neanul financiar 1923-1924 sumele cerute pentru ameliorarea ei, rugăndu-i să ia la considerație următoarele : 1. Un învățământ agricol universitar la alte țâri a dat roade strălucite, formând elemente de mare valoare științifică pentru binele lor. 2. A nu se aproba cererile minimale formulele la memoria secțiunei înseamnă a sa merge contra intereselor țării, a împedica, a încătușa orice inițiativă particulară eroică, legată de sacrificii și un rău exemplu de descurajare pentru acei oameni distinși, cari ar mai fi gata să facă jertfe pentru binele țării. 3. La alcătuirea memoriului s-a luat în vedere situația nanciară a țării, cererile grea fiformulate în el fiind cu totul modeste. 4. In caz dacă nu se vor satisface aceste cereri și nu se vor aduce deci secțiunei ’ameliorați anime strict necesare, studenții e sunt ferm hotărâți să înceapă o luptă aprigă prin toate mijloacele cerute de împrejurări pentru a nu lăsa si se nesocoteascăi