Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)
1923-03-24 / nr. 1333
LUMEA imposttente, la fața losului Mitil» ie 1lâg și osis Corespondența cam întârziată, dar de actualitate — către alte grămezi de oameni care răcneau prin balcoane și la ferestrele de la cluburi. cul Armata care ridicase în mijloorașului ziduri mișcătoare prevăzute cu puște și baionete, risipea pâlcurile răzlețe de trecători adunați ca să comenteze evenimentele, sau să privească spectacolul desfășurat. In cabinetul ministrului de interne d-nii General Văitoianu și Mărdărescu cu receptoarele telefonului la urechi, urmăreau pe o hartă mersul operațiilor. Reduta de la Vanica, fusese înconjurată. Frontul inamicului care înainta dinspre Dacia, fusese un inmare număr de prizonieri au fost luați. Fără perderi și fără vărsări de sânge ofensiva dinspre Câmpineanu și dinspre Bulevard fuse oprită. Trupele victorioase intonau marșuri de triumf pentru ca răcnetele vrăjmașului să nu fie auzite. Opoziția unită fu nevoită trimeată o solie către marele carsătier de la ministerul de interne. Solia fu primită cu severitate, d. General Văitorănu fiind hotărât să nu cedeze într’u nimic. Ea se întoarse în mijlocul mulțimei, aducând rezultatul următor : — „D. Ministru de Interne ne-a zis ca un simplu sergent de stradă are ordin să reprime mișcarea, cu ultima energie*, la vânt-Regele era plecat toare de sitari. O cetățeaiă din Popa Nan care avea să ducă niște găini la o familie dintre Capșa și Palat indignată că nu poate ajunge la domiciliul indicat, din cauza manevrelor militare, neîndrăznind să treacă frontul în zona de război, se adresă dezolată către o vânzătoare de flori, care privi aiurită la operațiile din stradă : — „Ce s’a întâmplat, soro, au venit nemții ?“. — „Nu, soro, vor să vină țărăniștii la putere“. — „Au leu, soro, mare prăpăd !” La Athenée Palace însă, se cunoștea și mai puțin situația din stradă. Invitații se mulțumeau să constate că n’au putut trece prin calea Victoriei, din cauza măsurilor de ordine luate împotriva revoluționarilor. — „Aia chére ii y avait line populace agasante, on ne pouvait pas passer la rue“. Am rămas surprins de atâta lipsă de informațiune și atâta deainteresare, pe care o dovedeau iluștrii invitați la dancingul plăcut de la Athenée. Dar nu trecu mult și am înțeles pe deplin nepăsarea și indiferența societăței suprapuse, față, de tot noastre ce se petrecea în stradă. Un glas simpatic de cristal își risipi sunete în apropierea mea. „Reg ard es Telő, eomme il est simpatique, »obre et éltgaai, Mauiu... Tu nt le voit pas? Le type tjui goute du Champagne... »ui, s’est lui, ave« Mkhti Papetvbi*, Adevărat. La o masă eleganta suierii poporului pentru care democrația lupta pe trotuare, gustau tacticos și cu o olimpiană seninătate produsele marilor pivnițe franceze, picurate ceremonios în admirabile pahare de bacara. Două orchestre parodiau când dansurile negrilor, când pe acele lascive ale cabaretelor din Monmartre. Șefii partidului Național, fumau havane in decorul animat de frumoase modele de la Paqua, pe când numai la sute de metri departe, mulțimea cerea în numele democrației, puterea pentru popor și numai pentru popor, puterea pentru d-nii Maniu și Popovici, care pentru a ocoli baricadele, s’au refugiat la Athenée Palace. . Duminica opozitieimocratia lupta pe trotuare, gustau Piața teatrului la din București.— Duminica opoziției unite<S$7. — Era în hal la Athenée Palace. Elita bucureșteană oferea un ceas dansant în beneficiul societăței ortodoxe a femeilor române. In cel mai fastuos decor din Capitală, d-șoarele asociate în vederea unei petreceri cu scop umanitar, împărțeau cu grație și amabilitate mărțișoare aurite cu chipul principelui Mihai, pe prețul de 25 lei. Vânzătoarele elegante, admirabil echipate, surâzătoare și calme, toate fără deosebire frumoase, așteptau la intrarea hotelului vizitatorii galanți, care se grăbeau să ofere sute și mii de lei, în schimbul mărțișorului atârnat cu o mișcare felină și discretă, de către distinsele ucenice în arta multilaterală a binefacerei. Invitații coborau din elegante limuzine și în scurtă vreme spațioasele încăperi ale hotelului au fost umplute de lumea care ciripea, gungurea, forfotea și foxtrota în limbile occidentului. Afară regimente întregi ocupaseră Calea Victoriei și toate străzile care duc în centru. Palatul era izolat ca o insulă de piatră în jurul căreia stâncile ruinate cu tot felul de explozibile făceau strajă amenințătoare. O mulțime anonimă și agitată, flutura spatele cordoanelor duse de solîndați, căciuli, pălării și brațe. P. S. In momentul când scriem aceste rânduri, Luni ora 4 p. m. sub geamurile hotelului Continental trece un grup de 2300 de manifestanți în frunte cu d-nii Lupu și Mihalache! Manifestanții se urcă la Clubul Vanica și într’un sfert de oră calea Victoriei e barată de soldați, toate străzile laterale sunt oprite circulațiunei. A. H. D-nii Raul Sculy și Felix Afișul operetei bucueștene este ocupat astăzi de către doi eșeni cari au scos in colaborare o operetă: Sburătorul. D-nul Raul Sculy este un amator de muzică, care n’a fost cunoscut decât în cercuri restrânse și a fost socotit ca un debutant de talent, leșan, cu legături mari de familie și cunoștiințe, cu cele mai vechi și mai proeminente persoane din capitala Moldovei, d. Raul Sculy a cultivat muzica cu discreție și s’a ferit ca să facă din practica unei arte o meserie. Totuși diavolul publicității l-a “ 'pur'~greU, plicul orchestrei și la lumina rampei. El a condus cu bagheta dansatoarele care ridicau juponitele la comanda d-sale și a urmărit desigur cu o nobilă jertfire de sine, cum se reproduc fals și în afară de ritm, melodiile închipuite cu grație și cu multă cochetărie. Trebue să recunoaștem că lucrarea d-lui Sculy a întrecut cu mult valoarea libretului cât și acela a interpreților. Muzica este scrisă cu foarte multă nuanțe și variațiune. Romanțele și valsurile sunt din acelea cari ajung să obsedeze. Motive ușoare specifice operetei sunt rânduite într-o partitură caldă și comunicativă. D. Sculy reușit chiar să ofere operetei motive de grație discretă, cum sunt acelea din actul al 2-lea, închipuite în jurul vieții de noapte a cabaretului. Atmosfera duioasă care învălue anumite aspecte ale viciului și veselia tragică a cântărețelor ucise de fatalitatea meserie, au fost redate în mici compozițiuni. Muzica Sburătorului deține calitatea esențială operetei. Și d. Sculy a dovedit că știe să întrebuințeze gamele, orchestra, verva și compoziția ca un dibaciu îndrumător de sentimente și evocator de atmosferă. Este de ajuns. Lucrarea d-sale este sub acest raport o contribuție însemnată. D-rul Felix (Glasberg) care deasemenea a fost cunoscut numai în cercuri intime, oferea mai multe speranțe și a realizat mai puține. Apreciat ca un tânăr spiritual și inti o vervă mereu trează, a fost socotit ca un dement capabil sâ facă o lucrare cu mai mult humor și mai multă spontaneitate, de căte celea desvăluite în Sburătorul. Am făcut observațiitdic de mai sus pentru a aduce la cunoștința ieșenilor încă o lucrare pe tărâmul artelor minore, a doi concetățeni dintre care unul va da fără îndoială contribuții din ce în ce mai importante și serioase din domeniul mamei. AIEL Piața teatrului ia din nou aspectul unei zile de mare paradă. De pe balconul clubului Lupu și Mihalache vorbesc d-nii soldaților, agitând deasupra capetelor un șobolan imens gâtuit. Forțe mari militare desfășurate produc panică și îngrijorare. Comercianții trag obloanele. Trecătorii sunt molestați de către agenții enervați de administrația. Numai poliția secretă poate circula liberă și lumea se întreabă cu drept cuvânt ? „Pentru ce această paradă cotidiană ? De ce să nu se lase libertate opoziția de a manifesta ? să sar dacă opoziția va fi în stare adune 16.000 de oameni care prin numărul și manifestarea lor, să determine o permanentă tulburare, dacă ea e destul de puternică pentru a aduce masele și în zi de lucru în străzile orașului, atunci guvernul sâ tragă consecințele, să plece. Spectacolul Bucureștiului de ori și astăzi, nu poate da guvernului certificat de autoritate. Curiozități Temperatura bărbatului ---------Și a FEMEEI--------- Multe curiozități ne revelă știința. Bunăoară știința ne-a relevat că există nu numai deosebiri psihice și corporale între bărbat și femeie, dar și deosebire de temperatură Experiențele se fac pe animale și firește la Viena unde operează Steinach și alți chirurgi vestiți. In timpul din urmă s’a făcut în laboratoarele vieneze pe șobolani, cobai și experiențe alte animale, de arabe sexe. S’a constatat că șobolancele au o jumătate de grad mai mult decât șobolanii; de asemenea cobai<i p au o jumătate grav, dar sunt mai calde ! Pentru profani s’ar părea că această deosebire constitue doar o simplă curiozitate de jurnal. învățații vienezi alarmați de această revelație a căutat să afle pricina fatalei deosebiri, care există la femeile tuturor animalelor, inclusiv a mamiferului „homo sapiens“. Ei au găsit că de vină sunt numai și numai organele sexuale femeiești. Un chirurg castrând o colaică tânără, dovedi învățaților cum temperatura ei scăzu cu încetul, apropiindu-se de cea a bărbaților. S-a verificat teoria lui Otto Weininger asupra caracterului și sexelor prin aceia că indivizii cu caractere bărbătești sunt cu atât mai reci cu cât sunt mai bărbați, în timp ce femelele sunt cu atât mai calde cu cât au caracterul femeiesc mai accentuat. Deosebirea e mică însă, jumătate grad și ceva. Oameni anormali au și caractere anormale, ceia ce explică senzații), nile patologice descrise în literatura murdară a lui Victor Margueritte, devenit mai celebru ca Romain Rolland și alți scriitori mari. A vorbi mai mult de aceste chestiuni ar fi să depășim jumătate de grad și chiar o jumătate de coloană. Sunt detalii pur științifice ce nu pot fi descrise într-un jurnal. ■m Dift Besarati: • Un avi & nn laaseta Consiliul de la numerile trecute ale ziarului nostru publicasem o serie de articole izvorâte din culisele Comandamentului Militar al Basarabiei. — Arătasem cu această ocazie că un avocat fusese arestat ilegal și că un grup de avocați protestaseră în acest sens pe lângă organele în drept de a lua măsuri. Arătaserăm că după două ore avocatul Gr. Cristu fusese pus în libertate și că aceasta rezisase organele superioare militare. In Basarabia însă, nu-și poate nimeni permite să protesteze contra abuzurilor; în Basarabia toți trebuie să suportă totul în taină și chiar dacă ți se va prescri trimiterea în lumea celor drepți nu-ți dă permis să n’o suporți cu resemnare. Avocatul Cristea care nu a înțeles aceasta a fost dat judecăței Consiliului de războiu pentru că a ultragiat pe raportorul consiliului de război d. căpitan Const. Roman de pe lângă acel consiliu și era 22 Martie a fost judecat. Pentru ctitorii noștri cari nu cunosc situația din Basarabia se foarte interesantă această judecată. Imediat după arestarea lui, Raportorul regretă cele întâmplate. Cum avocatul Gr. Cristu nu era dispus să este nimic i s’a făcut cuvenitul proces verbal. In urmă un ordin de punere sub urmărire, o sumară instrucție și liniște... Avocatul Cristu nu se astâmpără, protestează mereu, cere satisfacție comisarului regal, cere ministrului de răsboi, cere generalului Popovici. Asemenea fapte nu pot rămânea nepedepsite. Instrucția se termină imediat, ordinul de dare în judecată se iscălește și se fixează cel mai urgent termen. Șapte-opt zile sunt prea insuficiente în asemenea cazuri. Avocatul Cristu cere un termen mai îndepărtat arătând că face recurs în casație contra ordinului de dare în judecată. I se promite un termen în pentru ca cu trei zile luna Aprilie proces să i se spună că înainte de trebue judecat la 22 Martie. iNe abținem ne ia orice, comentarii, lăsând cititorilor noștri plăcerea de a le face. Un proces ------—ce dureau B £ 32 m AHI in ziua de 17 Aprilie se va prezintă in fața Curței de Apel din Iași cererea de punere în stăpânire a familiei Stroescu pentru moșiile Bălășinești și Tăupești, ce formează un trup cu moșia Ruginoasa. Procesul acesta durează de 32 de ani și au pledat în el d. Matei Cantacuzino și avocații Ulea, Străjescu și Stavăr, azi decedați. Familia Stroescu a câștigat acest proces acum 12 ani și punerea în stăpânire a fost amânată sub diferite pretexte, deoarece e interesat în acest proces __ chiar primul ministru actual, d. George Bratianu fiul principesei Moruzzi, fiind unicul moștenitor. In tot timpul pertractării procesului justiția a fost la înălțime, dând câștig de cauză răzeșilor Stroescu, care au prezintat actul de împroprietărire de la Ștefan cel Mare. Valoarea actuală a moșiilor în litigiu se ridică peste 5 milioane de lei. Vom publica un amănunțit istoric al peripețiilor acestui proces. V. M. • •• Intr’un număr recent al ziarului PRESA s’a putut vedea, sub fotografia d-lui P. Constantinescu, numele d-lui G. Mârzescu și numele d-lui P. Constantinescu sub fotografia d-lui G. Mârzescu și invers... Schimbarea la față a celor doi miniștrii fiind confirmată astfel oficial, cu ilustrații în text, de PRESA, am cercetat motivele: D. Mârzescu s’a îngrășat ca să poată suporta regimul opoziției iminente , fiindcă în societatea de zi, în special în București, e mai prudent să fii P... Constantinescu, decit G. Mîrzescu , ca să fie om mai cu... greutate și ca să convingă muncitorimea că munca îngrașă... Iar ca să nu i se poată spune, într’o zi, că a fost ras, și-a lăsat barbă. D. Constantinescu a slăbit torturat de spectrul odioasei opoziții, ca să privească lumea de sus satisfăcut că, în fine, nu mai este P... Constantinescu... Iar ca să nu poată fi ras, s’a ras. Minunea presei a avut urmări tragi-comice. Astfel în după amiaza zilei cu pricina, d. Mîrzescu s’a pomenit cu un sac de telegrame f. f. urgente și cu răspuns plătit, cam cu acelaș conținut : „Subsemnatul, nalt și slab, văzând că v’ați îngrășat instantaneu, rog comunicați secretul“. D. Constantinescu a primit aceiași cantitate de telegrame, dela domni și doamne de talia d-sale: „Subsemnatul, scurt și gras, văzând că ați slăbit instantaneu, rog comunicați secretul“. Iar a doua zi, într’un salon, d. Constantinescu fu luat—conform Presei—drept d. Mîrzescu. Un prietin al d-lui Mîrzescu, dar dușman al d-lui Constantinescu, cînd veni vorba despre acesta, exclamă : „E un p...“ D. Constantinescu, natural, jignit, îi trage două palme. Pălmuitul, indignat, țipă: „Cum, tu, Georgel, tu să mă pălmuești pe mine ?...(Urmează un sentimental „reproche d’amour“). A doua zi d. Mîrzescu se trezește cu martori. Cronicâ »»B»r sle ca pre— Cărui fapt datoresc zența dv.. domnilor ? — Martorii amicului nostru X, pe care l-ați pălmuit ori... — X ?! Pălmuit eri ?'....Duel?'... Dar, bine, domnilor, d-voastră, eu, sau amicul X...a’nebunit...Vă declar că mi-i cel mai bun prietin și că nici nu l’am văzut de-o săptămână D. Mîrzescu, neliniștit, se urcă în automobil și pleacă la amicul X. Aici d. X, luând pe d. Mîrzescu drept d. Constantinescu — iarăși conform Presei—îi strigă : — Din cuza dumitale m’am certat cu Mîrzescu... Ce poftești ? Eși afară!.. Ești un !..D. Mîrzescu, convingîndu-se că în adevăr X am nebunit, aleargă la doctor. — Doctore... amicul X... alienare mintală...Du-te repede !... Doctorul ajunge la domiciliul lui X, acesta îi deschide: — Ce cauți, doctore, 1, ora 3St<ü . Doctorul, avertizat că are dea face cu un alienat, luînd o atitudine rezervată și compătimitoare, îl întreabă: — Cum te simți ■?. — Bine... Tun!.. Dar, spune-mi cu ce te pot servi? In două minute doctorul se convinge că amicul e în toată mintea și, încurcat, începe sâ îngîne ! — Cu... nimic, dragă... Uite... am venit să... te văd... La revedere... și pleacă — iar amicul X, nedumerit, îl compătimește : „Sărmanul doctor, a ’nebunit!!...“ La telefon, doctorul cheamă pe d. Mîrzescu și-i comunică: — Bine, Excelență, v’ați bătut joc de mine ? — Cum ? — X e tun — mai sănătos decit mine... decit noi amîndoi... — Te’nșeli!.. Nu se poate!.. L’am văzut eu — cu ochii mei. A sbierat la mine. M’a dat afară. Mi-a spus că-s... Constantinescu... Doctorul, uluit, lasă telefonul din mină : „s’a isprăvit!.. a ’nebunit, bietul Ministru!...“ UZ. Guvernul nu-și va recunoaște copilul. Constituția Dacă va mai lipsi mult timp opoziția din Cameră, este mai mult ca sigur că locul ei va fi ocupat de membrii din majoritate. Abea s-a început discuția pe articole a Constituției— și guvernul a și fost nevoit să amăe discuția unor articole pe mai târziu, pe altele să le modifice, încât până la urmă, guvernul se va întreba, dacă legea votată, mai este Constituția lui ! Majoritățile din Cameră au reușit să impună guvernului o modificare serioasă la art. 7. Dacă ar fi să tragem consecințele necesare din votul dat, am trebui să spunem că pentru prima oară un parlament român, dă un strașnic vot de blam puterei executive, guvernului Intr’adevăr, deputații din majoritate s-au opus cu hotărâre ca naturalizările și încetățenirele să se facă de către consiliul de miniștrii. Rezultatul a fost ca tot parlamentul va vota și in viitor naturalizările și încetățenirile. Guvernul a fost nevoit să încaseze palma propriilor majorități și să facă așa ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Până la urmă, guvernul va trebui sa încaseze multe afronturi din partea deputaților majoritari. Dar și guvernul le pregătește acestora o răzbunare. Va demisiona mediat după votarea constituției—dacă nu chiar Înainte! PUERICULTURA la școlile primare din ----------Franța —*—D. Paul Strausse ministrul higienei în Franța a avut ingenioasa idee de a înscrie în programul școalelor primare de fete și puericultura adică știința de a crește copiii. Această știință menită să sustragă morții atâtea victime a fost considerată până acuma rușinoasă sau deplasată pentru fete. Prejudecata învechită e încălcată astăzi în Franța spre marea satisfacție a opiniei publice. Deci micele eleve din școlile primare franceze vor avea în fiecare școală câte o profesoară specială de puericultura care le va explica această știință atât de utilă folosindu-se de imagini, desenuri și manechine. Apoi elevele vor vizita, sub conducerea profesoarei, în fiecare joi un dispensar de copii sau o altă instituțiune unde sub supravegherea aceleași profesoare vor aplica asupra copiilor secțiunile căpătate. Astfel rezultatul va fi dublu: pedagogic pentru eleve și filantropie pentru bieții orfani. E un exemplu demn de imitat Cronica științifică Femeia In fața Științei Intr’un articol precedent neam ocupat de W’. Sackville Stoner, minunata fată vrâstă de 20 de ani, americană în care afară de frumusețe și sănătate e înzestrată cu o vastă cultură științifică și literară, ba cunoaște 12 limbi vechi și moderne, se ocupă apoi cu muzica, desfășoară o muncă «nație petru cultura poporului și ajutorarea săracilor. Sackville Stoner e îrrtr’adevăr un copil extraordinar al veacului nostru. Femeia (jumătate din omenire) trăiește în ^văăvie socială, legată de lanțurile minciunilor convenționale, ale modei și altor ficțiuni ridicule. E o minune deci apariția unei femei ca Miss Sackville. tu s’a putut ridica la un nivel de cultură, atât de mare datorită împrejurărilor fericite în care a crescut, a învățat și s’a educat. Intr’o scrisoare ce am primit-o dela un distins prieten, Feraru, profesor la Columby University din New York, d-sa îmi scrie cu mult entusiasm de fericita mamă a Winifredei, mândră de fiica ei cum a fost odată Cornelia, mama Graciilor, mândră de „podoabele” sale: Cavis și Tiberius. Winifreda Sackville Stoner a moștenit de la părinți o sănătate ideală, inteligență , bogăție. Ea a avut toate condițiunile prielnice pentru a se desvolta trupește și sufletește, în timp ce mii și mii de fete, poate tot atât de inteligente se perd în vâltoarea vieții ca si spre lucrătoare sau funcționare. Viața Winifredei e atât de frumoasă și fericită.. Cât de tragică a fost însă viața Adelaidei Popp, al unsprezecelea copil al unui lucrător bețiv din Viena și al unei biete spălătorese. Sărmana Adelaida a muncit în fabrici și felurite ateliere de la vââsta de 5 până la 18 ani, câte douăsprezece până la șaisprezece ore pe zi până a fost scoasă din mizerie de Bebel și Engels (acesta din urmă colaboratorul lui Carl Max). Această modestă lucrătoare și-a format singură o cultură generală superioară și a de frunte a ajuns o campioană femeiei. Va veni și ziua când nenorocitele pornografii cum e „La gartonne” ș. a. vor fi aruncate în foc iar tineretul de ambe sexe va căuta să cunoască viața unor femei ca Wenifreda Stoner și Adelaida Popp, vieți reale și mai interesante ca gunoiul existenței hypersensuale a mult invidiatei Monica, creiată de imaginația bolnavă a unui scriitor, la declinul vieții și al minții. Intr’o cronică viitoare ne vom ocupa de femeile care s'au ilustrat în Știință. Im»* F \ > KI