Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)

1923-03-22 / nr. 1331

O situație gravi Guvernul rezistă. In ace­iași măsură îndârjirea opozi­ției crește. Dacă omorul pro­priu nu-i permite guvernului să aprecieze mai mult intere­sele țării decât cele de par­tid — trebue să se găsească cinevă în această țară, care să pună capăt unei situații care nu mai poate dăinui. Regimurile monarhiste au acest avantaj, că la un moment de prea Încor­date raporturi politice — să furnizeze acel factor neutru, care să poată restabili echi­librul. Către acest factor se îndreaptă azi toate privirile. Nu contestăm guvernului dreptul de a-și impune punc­tul său de vedere. Chiar dacă această atitudine n’ar fi i­­deală din punct de vedere general, constitue însă o do­vadă a unei puteri politice, care în anumite împrejurări poate fi folositoare. Ne întrebăm numai dacă în împrejurările de acum, acest exces de putere poate fi fo­lositor țării ? Să nu uităm că este vorba de constituție! Un asemenea act, pentru a avea autoritate morală și mai ales politică, trebue să fie sprijinit de ceva mai mult decât de cele două treimi. O lege ordinară poate să treacă, chiar rea fiind. Modificarea ei nu tulbură decât interese izolate. Nepo­trivirea constituției Insa, de­termină o serie de fricțiuni, al căror sfârșit nu se poate prevedea. După răsboi, reformele con­stituționale unde s’au s’au făcut cu consensul făcut, din­tre partide. Acolo unde acest consens, n’a putut fi înfăptuit votarea Constituției a dat naștere la o sumă de inci­dente, cari cu vreme au im­pus modificarea actului fun­damental. Toate aceste exemple și considerente ar trebui să facă pe Suveran să intervină pen­tru curmarea unei situații ce nu poate conveni echilibrului politic al țării. Admitem chiar Regele ar avea cea ipoteza că mai de­plină încredere în partidul li­beral — și până la un punct puterea politică a partidului liberal justifică această încre­dere—dar o judecată prevă­zătoare arată că nu poate funcționa normal organismul politic al unei țări, când de­oparte se găsește întărit în egoismul lui un singur partid și dincolo, cel puțin 4 partide cu fruntașii politici de mâna întâia, eliminați de la făurirea pactului fundamental. Acesta pentru a fi viabil — am mai spus’o—trebue să fie expresia nu a [unui raport de forțe în luptă, ci a unui echi­libru de puteri. Numai acest singur conside­rent va fi suficient să convin­gă pe Suveran că a sosit mo­mentul să restabilească echi­librul dintre partide. Dacă s’ar dovedi că Regele nu poate restabili acest echi­libru—dintr’un motiv sau altul —atunci consecințele luptelor de azi nu s’ar putea întreve­dea , în tot cazul ele nu ar pu­tea fi în folosul unei normale și liniștite evoluțiuni. Apropiata conferință de pace ------din Constantinopol-------­ Totul se termină în Europa diplomatică de acum printr'o... con­ferință. Vom avea deci o nouă confe­rință la Constantinopole. După îngrijorările provocate de respingerea tratatului de la Lausanne de către Adunarea Na­țională din Angora, convocarea unei conferințe, poate fi socotită ca o ușurare a situației din Orient, fără însă a se putea spune că se apropie liniștea complectă și pacea definitivă. Interesele marilor puteri sunt atât de contradictorii în Orient, și poftele lor de câștig așa de mari, încât nu se poate concepe o pace satisfăcătoare pentru toți participanții. Vor rămânea des­tule chestiuni nerezolvate, cari să fie exploatate după interesele variate ale marilor puteri. Pe lângă dualismul franco­­englez se mai adaugă azi și in­teresele italiene și cele americane. Pe cele italienești le suspectează Anglia. Guvernul italian a trimis acum de curând o delegație în Anglia, cu o misiune economică, dar gu­vernul englez se întreabă cu oarecare nedumerire, de ce con­ducătorul acestei misiuni econo­mice, este un ofițer. De altă parte guvernul fran­cez este montat contra Americei, prin faptul că guvernul din An­gora intenționează să concesio­neze unei societăți americane, Calea ferată Samsun-Sivas—Afg­­hana, cale ferată care deservește regiunea cea mai bogată în cupru. Agenți francezi pretind că această concesie a fost promisă în 1913 unei societăți franceze. După cum se vede sunt multe interese în joc și așteaptă a fi promovate după puterea de influență a statelor respective. T­otuș, se poate spune că nici unul din marile state, vrea război. Din contra, toate se în­tâlnesc pe o zonă neutră de pace. Se pare că din această cauză, la apropiata conferință de pace, Anglia va stărui pentru îngrădirea chestiunilor de rezol­vat. Ordinea de zi va cuprinde numai 1) chestiuni economice și financiare 2) chestiuni juridice 3) reparațiile turco-grecești. Documentele ISTORICE LA ROMAN D. N. Iorga hotărește copierea documentelor pentru a le studia Roman.­ Cu ocazia aflărei în localitate a d-lui N. Iorga d-sa a vizitat pe un domn Place din localitate care deține m­i multe documente istorice. D. Iorga a hotărât ca aceste documente să fie copiate pentru a le putea studia. LUMEA< au anunța asupra boalsi lui Lenin Îngrijorările sovietului.— Bu­letinele medicale — Agenția Ost-Express află din Moscova că starea sănătății lui Lenin s-a agravat în așa măsură, în­cât guvernul sovietic s-a văzut nevoit a relua publicarea buleti­nelor medicale zilnice. In ultimele zile—s’a remarcat o neregulată circulație a sângelui, cea ce a determinat o paralizare a mănei drepte și a piciorului drept. In acelaș timp greutățile de se exprima au crescut. Odată cu a aceste buletine, guvernul a publi­cat un comunicat prin care mo­tivează imposibilitatea pentru Le­nin de a lua parte la conducerea țării. După boala din anul trecut, el se reabilitase prin Octombrie. Dar în Decembrie a început iar să se resimtă de boală, și a fost ne­voit să se abțină dela conducerea statului. Medicii i-au prescris liniște ab­solută, înterzicându-i chiar citirea ziarelor—îngăduindu-i doar câ­teva lucrări ușoare—al căror re­zultat au fost 3 articole recente, surprinzătoare prin neactualitatea (Guvernul nu vrea să spună cuvântul­ încoherență). Intervenind o ameliorare, me­dicii i-au permis reluarea activi­tății publice. Aceiaș agenție află, că în ulti­mul timp, Lenin a lucrat intensiv, pregătindu-se pentru congresul partidului comunist, la care pro­­ec­a să participe activ. După prescripțiile medicilor, Lenin nu trebuia să participe la ședințele Sovietului de­cât maxim o oră, după împlinirea căreia so­ția lui, aproape cu forța îl sco­tea din ședință. La ședințe nu fuma nimeni în prezența lui Lenin, care suferea mult prin interzicerea fumatului. O­­RAMA ZOOLOGICA lată un caz foarte curios ce a pasionat presa engleză din India. Orașul Calcuta posedă, după cum se știe una din cele mai mari grădini zoologice din lume, intre altele are niște rinoceri cu un singur corn. Intr’o zi niște curioși se adu­nară în fața cuștei unui astfel de rinocer când veni un indian care își exprimă dorința să intre în cușca animalului, ba spuse că are curajul să încalece pe spi­narea monstrului, ce Voinicul intră în cușcă, în timp câțiva privitori alergară să cheme paznicul. Din nefericire a­­cesta veni prea târziu. Drama se desfășură în câteva clipe. Rinocerul care zăcea ador­mit cum văzu omul intrând în cușca lui, se ridică furios și din­­tr’o singură săritură se aruncă asupra nenorocitului, ridicându-l în sus cu o lovitură de corn. Apoi îl călcă în picioare și se trânti cu spinarea pe om, "cum fac urșii dresați, strivind neno­rocitul indian sub greutatea lui. Paznicul grădinei sosind în fu­gă, trase două gloanțe și omorî monstrul. Omul fu scos ’din cușcă încă viu, dar până seară muri’ în chinuri groaznice. Cât de rea e mulțimea dornică de spectacole originale ! Nu s’a găsit un singur om să oprească nenorocitul indian, care n’a văzut în viața lui un rinocer și s’a în­crezut în caracterul unui fru. Rinocerul n’a omorât mons­uriul din pricina foamei sau agresiu­­nei, ci pur și simplu de cru­zime. Ii“' 1mmmmmn Ecouri politice dela teahna vizită a d-lui Mârzescu în Iași D. Ministru G. Mârzescu cu prilejul vizitei făcute „fiefului” său politic, a fost Sâmbătă ora 8 seara la clubul liberal l­­lo­cal, pentru a-și vedea prietenii săi politici. Șeful care nu a avut răgazul necesar, în curs de aproape trei luni să poată fi în mijlocul par­tizanilor săi, — când a intrat în salonul de ședințe era vizibil im­presionat. Bine dispus, — prietenii l’au primit — în aclamații. Amb­ii au făcut cerc în jurul șefului. A glumit mult și s’a re­marcat că șeful a luat în timpul din urmă’ darul fumatului în serios.* Întrebat de un devotat­ bătrân clubist, ce s’aude cu votarea Constituției și agitația opoziției,— i-a răspuns zimbind pe un ton glumeț: „— S’aude tot ce nu poate fi plăcut opoziției,— că în curând România mare, își va avea Constituție dintre’ cele mai de­­­mocrate din Europa“.­­ Solicitat de unii partizani pen­tru diferite intervenții și chestiuni de politică rurală, d-sa a luat notă de toate și le-a comunicat că îndată ce-și va trece prin par­lament proectele elaborate, va dispune de tot timpul trebuitor, pentru a veni mai des în locali­tate. D-sa a asigurat pe clubiști, că terminând cu trecerea prin Par­lament a proectelor sale de legi, va veni în mijlocul lor, cel pu­țin odată la două săptămâni, când se va putea ocupa efectiv de organizația locală luând con­tact mai frecvent cu partizanii. * Venind vorba de blocul opo­ziției unite, constituit în luptei crâncene ce să dă vederea contra votărei proectului de Constituție, a ironizat omogeneitatea de prin­cipii a partidelor cializate în o­­poziție unită.­­ După mine opoziția unită constitue un veritabil de o execuție cu adevărat „mozaic” artis­tică, în ce privește varietatea co­­lorațiunii. Dar, nenorocirea e că , una-i „blocul de piatră și alta-i mo­zaicul* executat din diverse pie­tricele*.* Intr’o altă convorbire cu un distins demnitar al lașului, care a avut-o la d-sa acasă, d. Mâr­zescu a întrebat pe amicul său, cum își explică aproprierea intre excelentul învățător țăran musce­­lean și castelanul de la Zamora, care e d. Mișu Cantacuzino. D. Mârzescu a răspuns în lo­cul demnitarului: —„Și-au dat mâna pentru că n’au nimic comun; ba pardon, uitam. D. Mihalache, deși fiu de mo­dest sătean, are o mână de frumusețe femenină, mai aristo­o­cratică, parier,— decât a aristo­cratului d. Mișu Cantacuzino.­­ Aceasta, poate fi secretul aces­tei aproprieri, între cei doi oameni politici“, a încheiat Ministrul Ia­’­șului, râzând. ’ • Luni, la gară, la plecare , Mârzescu a promis prietenilor, că cele 3 zile de Paști le va face în Iași. Cum primise câteva telegrame, în cursul după amiezii, întrebat de un prieten, ce s’a mai petrecut în Cap­tală pe ziua de Luni, d. Mar­ze­c I a răspuns cu o nuanță de vizibilă ironie. —„Discursuri, iarăși discursuri, mai antidinastice decât chiar ar­ticolele de pe vremuri ale repu­blicanului Alecu Beldiman“. După cum se vede „Conu Geor­ge­” zeflemisește mișcarea opozi­ției și nici nu vrea să se pregă­tească de tih­nita trecere în opo­ziție. A. Mănăstireanu. • Informații __— Generalul Iliescu a reușit să încheie o importantă tranzac­ție financiară la Paris. Este vorba de ajutorul obținut de d. Iliescu din partea unei mari bănci din Paris, care având depozite blocate în lei în țară, depozite de aproape 1 miliard lei, a convenit ca 500 milioane să fie utilizate în țară, în sensul că banca să preia o serie de acțiuni ale unor întreprinderi din România — și de rest să poată dispune. In urma acestei tranzacții, suntem în măsură a ști, că Viața Românească va mări capitalul ei cu aportul de 15 milioane a băn­­cii pariziene respective, care va prelua un număr corespunzător de acțiuni. Consiliul de ad­ție va fi schimbat, punând printre mem­brii lui, reprezentanți ai consor­țiului francez, deasemeni și în direcția comercială și tecnică, vor între delegați ai capitalului francez.­­ Planul definitiv pentru ex­poziția din Iași a fost înaintat de d. arhitect Ghica-Budești comisa­riatului expoziției. In vederea începerii plantațiilor grădinarul angajat în acest scop a plecat la pepiniera Bucovăț în Basarabia, de unde va aduce co­nifere și alți arbori necesari, a­­cordați de minister gratuit. La 25 Martie se va ține Camera de Comerț locală o adu­sa nare a tuturor delegaților însăr­cinați cu ancheta agricolă, în scopul de a li se da directive pentru întocmirea acestei lucrări ce va începe imediat. In ziua de 25 Martie se vor întruni în Iași toate județele dimpreună cu comitetele prefecții. Prefectura de Bălți a comunicat că a prevăzut în budget suma de 3oo,ooo lei pentru expoziția din Desetatizarea căilor ferate italiene Guvernul italian a aprobat pla­nul pentru trecerea căilor ferate italiene din administrația statului în cea privată. ttu Mean intfimm:’ interflow m ti. 14. lore­a ------ LA ROMANI-----­Chestia studențească.— Noram­us clausus.—Ce este cu acordul Iorga-Marghi­­lomian-Averescu.— (De la corespondentul nostru) Roman 18.— Am profitat de prezența in localitate a savant N. Iorga pentru a-i marelui soli­cita un interview pentru cititorii ziarului „Lumea”. In casele d-lui maior V. Cârstescu șeful grupărei naționaliste democrate din locali­tate, la un ceas politic acest in­terview mi-a fost acordat cu multă amabilitate de către d. N. Iorga. Ce este cu Constituția Care este punctul Dv. de ve­dere asupra Constituției pe care guvernul liberal încearcă s’o treacă. — Iți repet cea ce am mai spus : Constituția e proastă, rău făcută și nu are dreptul să fie trecută în actualul parlament. Pactul cu generalul Ave­rescu și Marghiloman S’a publicat în unele ziare că ar urma să intervină un a­­cord între Dv., d. general Ave­­rescu și d. Marghiloman — Ce puteți să-mi spuneți în această privință. În această privință îți pot comunica următoarele: — cu d. general Averescu nici o dată pe pământ (nu voi face pactul) cu d. Marghiloman nici pe lumea cealaltă. Lupta opoziției unite Ce părere aveți Dv. lupta opoziției unite, din despre parla­ment. — îmi mențin vechea mea pă­rere asupra ei.— Este unită pen­tru scopurile ei, dar nu-mi place această unire. Trecând la altă ordine de idei am ținut să întreb pe d. N. Iorga în privința Chestiei studențești Care este după Dv. substratul agitației studențești. De­oarece nu mai trăiesc în sânul studențimei nu pot să-mi dau nici o părere în această pri­vință. Numerus Clausus este numerus clausus aplicabil în învățământul universitar. — îmi mențin in această privință părerea mea de la în­ceput și anume: numerus clau­sus este neaplicabil în învă­țământul universitar. MOSCU. Azi se vor vinde prin licitație publică mobila admirabilă, tablou­rile minunate și toate celelalte splendide lucruri de artă rămase pe urma mareșalului Wilson ucis în ușa casei lui de sinfoniștii ir­­landezi. Vânzarea va fi un simbol miș­cător pentru nestatornicia gloriei oamenilor. Văduva Wilson se re­trage în singuritatea unui mic sat unde vrea să-și încheie restul zi­lelor. Cu toate greutățile jimulării provocată de nevoile zilnice, d-na Wilson păstrează o liniște sufle­tească de o mare înțelepciune fi­lozofică. Ea vrea să continue mt destul trai până la moartea ei. — „Nu cer nimic pentru mine“, spunea ea — „și am numai singură dorință,­ca în­­ amintirea­­ soțului meuț să se ridice o statue“. Din toată îamna Măduva ilustrului mareșal englez ----------Wilson sărăcită----------­ Aspecte Edilitare Nou! cartier de pe ! Unii cetățeni ai orașului nos­tru au văzut, iar alții poate au auzit, că pe șoseaua Ipsilanti, pe șes, între apele Nicolinei și Bah­­lui a început să se ridice de vre-o doi ani încoace, un cartie­r din aproximativ 70—80 căsuțe anemice, clădite în pripă de oa­meni nevoiași, mici funcționari sau lucrători. (Nu e vorba de cartierul C. F. R. Nicolina unde Comuna n’are amestec). Când s’a pornit lucrul rânduri, rânduri pe locurile parcelate și vândute, de comună, de coloniști dornici de-ași face un cuib cât de mic,, ridicând la început schelete șu­brede din lemnărie supțire cumi dădea D-zeu, am avut impresia că sunt începuturi de adăposturi pentru vară în care noii pro­prietari căutau să-și temporar, liniștea departe găsească, de în­­­rămâdeala și amarul mahalale­* Șoseaua Ipsilanie — lor. Dar n’a fost decât o părere, căci pe dată scheletele lemnoase­­ au fost umplute cu lut de către gospodari și gospodine la un loc, cu multă râvnă și nerăb­dare, în­cât chiar din toamnă ce-a urmat, au putut să-și gă­sească între pereții supu­ratici, nevăruiți, un prim adăpost mân­­găetor al dorinței lor, de-a avea o casă propri­e. Unii din coloniști, zi cu zi, au căutat să dea o înfățișare mai deosebită noilor locuințe, făcând găzduiuri de scânduri înflorite, alții s’au mărgi­nit deocamdată la o simplă odăiu­l sau chiar un bordei, și astfel­ pe stânga câm­piei, cum te duc­i spre Galata, a răsărit o m­ahala nouă, prizărită, o încercare om­e­nească necom­plectă ca toate acțiunile nești de după ră­sboiu. Și vmne­după cum anotipipurile, se scurg unele după altele, cu caracterele lor capricioase, așa și această nouă mahala a orașului nostru se su­pune legilor firești. Toamna. Stradele acestui car­tier fără șanțuri de scurgere se pot bănui­ că există numai când e vreme bună, dar cân­d dau ploile și încep noroaile, atunci apa aprinde încetul cu încetul despărțirele dintre case și avem prilejul să vedem o nouă Vene­ție, dar tristă și părăsită, fără mișcarea veselă ’a bărcilor și fără acorduri de mandolină. Veți’ auzi însă, dacă aveți răbdare teptați, blestemul femeilor să aș­gos­podine, care sunt sortite necon­tenit să rănească glodul ce vine de afară, și aftările înăbușite ale gospodarilor care după munca obositoare a zilei, trebue să se ducă neapărat seara departe... departe... să găsească apă pota­bilă nevoilor casnice, — asta când nu e glodul prea mare, — alt­fel pentru trebui­ri obișnuite ser­vește apa din bălțile apropiate. Iarna. Gerul binefăcător strânge noroaele și apele, iar omătul se îmbracă într’o haină înșelătoare, care în primăvară, la primele raze ale soarelui, se topește fă­când să reiasă și mai grozav mizeria acestor locuințe lacustre, de care poate proprietarii lor sunt mulțumiți căci știu că sunt ale lor și pot să-și odihnească în ele nesupărați ciolanele obosite. Primăvara. Gâștele și bobocii precum și rațele găsesc tot ce le trebue în bălțile murdare, această privir­e gospodinele și îni au o mulțumire măcar și de multe ori uită de fleșcăraia ce trebue s-o piseze la ori­ce pas. Vara. Praful și arșița înneacă bietele locuințe anemice. Nici o urmă de plantație nu se zărește pe tot cuprinsul ce înconjoară a­­ceste case. Pustiul domnește pre­tutindeni. Iarba pârlită nu dă destulă hrană gâștelor și bobo­cilor, care caută adăpost de căl­dură învârtindu-se după caselor, spre nemulțumirea umbra câi­nilor costelivi stingheriți în li­niștita lor posesiune pe care nu o pot găsi în uiaț­a parte a ®­­grăzilor. Și așa, cu aceste tablouri, am început a mă deprinde de un an și jumătate, în drumul meu săp­tămânal spre Miroslava, și desi­gur că ele se vor arăta neschim­bate ani și ani. Dar totuș, ca și mulți alții, mi-am pus și eu în­trebarea : se putea face ceva ca unele din suferințele acestor gospodării pornite dintru pui să fi fost ușurate ? Cred înce­că da, și numai cu puțin interes din partea părinților comunei. I. Să nu să fi dat locuri de casă de­cât în terenuri ferite de dăltuire. II. In cazul de față să se fi trasat și săpat șanțuri adânci pentru fixarea drumurilor, care să ajute la scurgerea apelor până la o viito­are canalizare temeinică. III. Să se fi adus câte­va guri de apă în apropierea locuințelor, lucru foarte important, din punct de vedere sanitar, căci apa din bălți întrebuințată de multe ori, poate da naștere la epidemii de boli. IV. Obligația hotărâtă de a nu face clădirele după un amintit model: două odăi și un antret, de exemplu, ca oamenii să aibă un punct de plecare la începerea construcțiilor. V. Obligația hotărâtă că nici o clădire să nu se înceapă până mai întâi nu se va face o mică plantație de arbori pe teren, după sfatul grădinarului comunei și din arbori pe care, la urma ur­mei, tot comuna i-ar fi putut da gratuit din pădurile ei. Toate aceste nu le putem cere să pornească de la niște oameni simpi care poate sunt bucuroși, în mizeria lor, că au măcar unde se adăposti, dar se cere neapă­rat să pornească a se înfăptui de conducătorii comunei, ori care ar fi ei, pentru a asigura în vii­tor desvoltarea normală a ora­șului și la periferie. Și cei ce nu in samă de progres, se fac vi­novați față de cetățenii ale căror interese le reprezintă, iar pentru viitorime bat o pagini urâtă de istorie. Vernie Saiovumt ilumiiiW Tiiur Misinnim Q «iror n1 X 4

Next