Lumea, februarie-iunie 1923 (Anul 6, nr. 1295-1400)
1923-03-22 / nr. 1331
O situație gravi Guvernul rezistă. In aceiași măsură îndârjirea opoziției crește. Dacă omorul propriu nu-i permite guvernului să aprecieze mai mult interesele țării decât cele de partid — trebue să se găsească cinevă în această țară, care să pună capăt unei situații care nu mai poate dăinui. Regimurile monarhiste au acest avantaj, că la un moment de prea Încordate raporturi politice — să furnizeze acel factor neutru, care să poată restabili echilibrul. Către acest factor se îndreaptă azi toate privirile. Nu contestăm guvernului dreptul de a-și impune punctul său de vedere. Chiar dacă această atitudine n’ar fi ideală din punct de vedere general, constitue însă o dovadă a unei puteri politice, care în anumite împrejurări poate fi folositoare. Ne întrebăm numai dacă în împrejurările de acum, acest exces de putere poate fi folositor țării ? Să nu uităm că este vorba de constituție! Un asemenea act, pentru a avea autoritate morală și mai ales politică, trebue să fie sprijinit de ceva mai mult decât de cele două treimi. O lege ordinară poate să treacă, chiar rea fiind. Modificarea ei nu tulbură decât interese izolate. Nepotrivirea constituției Insa, determină o serie de fricțiuni, al căror sfârșit nu se poate prevedea. După răsboi, reformele constituționale unde s’au s’au făcut cu consensul făcut, dintre partide. Acolo unde acest consens, n’a putut fi înfăptuit votarea Constituției a dat naștere la o sumă de incidente, cari cu vreme au impus modificarea actului fundamental. Toate aceste exemple și considerente ar trebui să facă pe Suveran să intervină pentru curmarea unei situații ce nu poate conveni echilibrului politic al țării. Admitem chiar Regele ar avea cea ipoteza că mai deplină încredere în partidul liberal — și până la un punct puterea politică a partidului liberal justifică această încredere—dar o judecată prevăzătoare arată că nu poate funcționa normal organismul politic al unei țări, când deoparte se găsește întărit în egoismul lui un singur partid și dincolo, cel puțin 4 partide cu fruntașii politici de mâna întâia, eliminați de la făurirea pactului fundamental. Acesta pentru a fi viabil — am mai spus’o—trebue să fie expresia nu a [unui raport de forțe în luptă, ci a unui echilibru de puteri. Numai acest singur considerent va fi suficient să convingă pe Suveran că a sosit momentul să restabilească echilibrul dintre partide. Dacă s’ar dovedi că Regele nu poate restabili acest echilibru—dintr’un motiv sau altul —atunci consecințele luptelor de azi nu s’ar putea întrevedea , în tot cazul ele nu ar putea fi în folosul unei normale și liniștite evoluțiuni. Apropiata conferință de pace ------din Constantinopol------- Totul se termină în Europa diplomatică de acum printr'o... conferință. Vom avea deci o nouă conferință la Constantinopole. După îngrijorările provocate de respingerea tratatului de la Lausanne de către Adunarea Națională din Angora, convocarea unei conferințe, poate fi socotită ca o ușurare a situației din Orient, fără însă a se putea spune că se apropie liniștea complectă și pacea definitivă. Interesele marilor puteri sunt atât de contradictorii în Orient, și poftele lor de câștig așa de mari, încât nu se poate concepe o pace satisfăcătoare pentru toți participanții. Vor rămânea destule chestiuni nerezolvate, cari să fie exploatate după interesele variate ale marilor puteri. Pe lângă dualismul francoenglez se mai adaugă azi și interesele italiene și cele americane. Pe cele italienești le suspectează Anglia. Guvernul italian a trimis acum de curând o delegație în Anglia, cu o misiune economică, dar guvernul englez se întreabă cu oarecare nedumerire, de ce conducătorul acestei misiuni economice, este un ofițer. De altă parte guvernul francez este montat contra Americei, prin faptul că guvernul din Angora intenționează să concesioneze unei societăți americane, Calea ferată Samsun-Sivas—Afghana, cale ferată care deservește regiunea cea mai bogată în cupru. Agenți francezi pretind că această concesie a fost promisă în 1913 unei societăți franceze. După cum se vede sunt multe interese în joc și așteaptă a fi promovate după puterea de influență a statelor respective. Totuș, se poate spune că nici unul din marile state, vrea război. Din contra, toate se întâlnesc pe o zonă neutră de pace. Se pare că din această cauză, la apropiata conferință de pace, Anglia va stărui pentru îngrădirea chestiunilor de rezolvat. Ordinea de zi va cuprinde numai 1) chestiuni economice și financiare 2) chestiuni juridice 3) reparațiile turco-grecești. Documentele ISTORICE LA ROMAN D. N. Iorga hotărește copierea documentelor pentru a le studia Roman. Cu ocazia aflărei în localitate a d-lui N. Iorga d-sa a vizitat pe un domn Place din localitate care deține mi multe documente istorice. D. Iorga a hotărât ca aceste documente să fie copiate pentru a le putea studia. LUMEA< au anunța asupra boalsi lui Lenin Îngrijorările sovietului.— Buletinele medicale — Agenția Ost-Express află din Moscova că starea sănătății lui Lenin s-a agravat în așa măsură, încât guvernul sovietic s-a văzut nevoit a relua publicarea buletinelor medicale zilnice. In ultimele zile—s’a remarcat o neregulată circulație a sângelui, cea ce a determinat o paralizare a mănei drepte și a piciorului drept. In acelaș timp greutățile de se exprima au crescut. Odată cu a aceste buletine, guvernul a publicat un comunicat prin care motivează imposibilitatea pentru Lenin de a lua parte la conducerea țării. După boala din anul trecut, el se reabilitase prin Octombrie. Dar în Decembrie a început iar să se resimtă de boală, și a fost nevoit să se abțină dela conducerea statului. Medicii i-au prescris liniște absolută, înterzicându-i chiar citirea ziarelor—îngăduindu-i doar câteva lucrări ușoare—al căror rezultat au fost 3 articole recente, surprinzătoare prin neactualitatea (Guvernul nu vrea să spună cuvântul încoherență). Intervenind o ameliorare, medicii i-au permis reluarea activității publice. Aceiaș agenție află, că în ultimul timp, Lenin a lucrat intensiv, pregătindu-se pentru congresul partidului comunist, la care proeca să participe activ. După prescripțiile medicilor, Lenin nu trebuia să participe la ședințele Sovietului decât maxim o oră, după împlinirea căreia soția lui, aproape cu forța îl scotea din ședință. La ședințe nu fuma nimeni în prezența lui Lenin, care suferea mult prin interzicerea fumatului. ORAMA ZOOLOGICA lată un caz foarte curios ce a pasionat presa engleză din India. Orașul Calcuta posedă, după cum se știe una din cele mai mari grădini zoologice din lume, intre altele are niște rinoceri cu un singur corn. Intr’o zi niște curioși se adunară în fața cuștei unui astfel de rinocer când veni un indian care își exprimă dorința să intre în cușca animalului, ba spuse că are curajul să încalece pe spinarea monstrului, ce Voinicul intră în cușcă, în timp câțiva privitori alergară să cheme paznicul. Din nefericire acesta veni prea târziu. Drama se desfășură în câteva clipe. Rinocerul care zăcea adormit cum văzu omul intrând în cușca lui, se ridică furios și dintr’o singură săritură se aruncă asupra nenorocitului, ridicându-l în sus cu o lovitură de corn. Apoi îl călcă în picioare și se trânti cu spinarea pe om, "cum fac urșii dresați, strivind nenorocitul indian sub greutatea lui. Paznicul grădinei sosind în fugă, trase două gloanțe și omorî monstrul. Omul fu scos ’din cușcă încă viu, dar până seară muri’ în chinuri groaznice. Cât de rea e mulțimea dornică de spectacole originale ! Nu s’a găsit un singur om să oprească nenorocitul indian, care n’a văzut în viața lui un rinocer și s’a încrezut în caracterul unui fru. Rinocerul n’a omorât monsuriul din pricina foamei sau agresiunei, ci pur și simplu de cruzime. Ii“' 1mmmmmn Ecouri politice dela teahna vizită a d-lui Mârzescu în Iași D. Ministru G. Mârzescu cu prilejul vizitei făcute „fiefului” său politic, a fost Sâmbătă ora 8 seara la clubul liberal llocal, pentru a-și vedea prietenii săi politici. Șeful care nu a avut răgazul necesar, în curs de aproape trei luni să poată fi în mijlocul partizanilor săi, — când a intrat în salonul de ședințe era vizibil impresionat. Bine dispus, — prietenii l’au primit — în aclamații. Ambii au făcut cerc în jurul șefului. A glumit mult și s’a remarcat că șeful a luat în timpul din urmă’ darul fumatului în serios.* Întrebat de un devotat bătrân clubist, ce s’aude cu votarea Constituției și agitația opoziției,— i-a răspuns zimbind pe un ton glumeț: „— S’aude tot ce nu poate fi plăcut opoziției,— că în curând România mare, își va avea Constituție dintre’ cele mai democrate din Europa“. Solicitat de unii partizani pentru diferite intervenții și chestiuni de politică rurală, d-sa a luat notă de toate și le-a comunicat că îndată ce-și va trece prin parlament proectele elaborate, va dispune de tot timpul trebuitor, pentru a veni mai des în localitate. D-sa a asigurat pe clubiști, că terminând cu trecerea prin Parlament a proectelor sale de legi, va veni în mijlocul lor, cel puțin odată la două săptămâni, când se va putea ocupa efectiv de organizația locală luând contact mai frecvent cu partizanii. * Venind vorba de blocul opoziției unite, constituit în luptei crâncene ce să dă vederea contra votărei proectului de Constituție, a ironizat omogeneitatea de principii a partidelor cializate în opoziție unită. După mine opoziția unită constitue un veritabil de o execuție cu adevărat „mozaic” artistică, în ce privește varietatea colorațiunii. Dar, nenorocirea e că , una-i „blocul de piatră și alta-i mozaicul* executat din diverse pietricele*.* Intr’o altă convorbire cu un distins demnitar al lașului, care a avut-o la d-sa acasă, d. Mârzescu a întrebat pe amicul său, cum își explică aproprierea intre excelentul învățător țăran muscelean și castelanul de la Zamora, care e d. Mișu Cantacuzino. D. Mârzescu a răspuns în locul demnitarului: —„Și-au dat mâna pentru că n’au nimic comun; ba pardon, uitam. D. Mihalache, deși fiu de modest sătean, are o mână de frumusețe femenină, mai aristoocratică, parier,— decât a aristocratului d. Mișu Cantacuzino. Aceasta, poate fi secretul acestei aproprieri, între cei doi oameni politici“, a încheiat Ministrul Ia’șului, râzând. ’ • Luni, la gară, la plecare , Mârzescu a promis prietenilor, că cele 3 zile de Paști le va face în Iași. Cum primise câteva telegrame, în cursul după amiezii, întrebat de un prieten, ce s’a mai petrecut în Captală pe ziua de Luni, d. Marzec I a răspuns cu o nuanță de vizibilă ironie. —„Discursuri, iarăși discursuri, mai antidinastice decât chiar articolele de pe vremuri ale republicanului Alecu Beldiman“. După cum se vede „Conu George” zeflemisește mișcarea opoziției și nici nu vrea să se pregătească de tihnita trecere în opoziție. A. Mănăstireanu. • Informații __— Generalul Iliescu a reușit să încheie o importantă tranzacție financiară la Paris. Este vorba de ajutorul obținut de d. Iliescu din partea unei mari bănci din Paris, care având depozite blocate în lei în țară, depozite de aproape 1 miliard lei, a convenit ca 500 milioane să fie utilizate în țară, în sensul că banca să preia o serie de acțiuni ale unor întreprinderi din România — și de rest să poată dispune. In urma acestei tranzacții, suntem în măsură a ști, că Viața Românească va mări capitalul ei cu aportul de 15 milioane a băncii pariziene respective, care va prelua un număr corespunzător de acțiuni. Consiliul de adție va fi schimbat, punând printre membrii lui, reprezentanți ai consorțiului francez, deasemeni și în direcția comercială și tecnică, vor între delegați ai capitalului francez. Planul definitiv pentru expoziția din Iași a fost înaintat de d. arhitect Ghica-Budești comisariatului expoziției. In vederea începerii plantațiilor grădinarul angajat în acest scop a plecat la pepiniera Bucovăț în Basarabia, de unde va aduce conifere și alți arbori necesari, acordați de minister gratuit. La 25 Martie se va ține Camera de Comerț locală o adusa nare a tuturor delegaților însărcinați cu ancheta agricolă, în scopul de a li se da directive pentru întocmirea acestei lucrări ce va începe imediat. In ziua de 25 Martie se vor întruni în Iași toate județele dimpreună cu comitetele prefecții. Prefectura de Bălți a comunicat că a prevăzut în budget suma de 3oo,ooo lei pentru expoziția din Desetatizarea căilor ferate italiene Guvernul italian a aprobat planul pentru trecerea căilor ferate italiene din administrația statului în cea privată. ttu Mean intfimm:’ interflow m ti. 14. lorea ------ LA ROMANI-----Chestia studențească.— Noramus clausus.—Ce este cu acordul Iorga-Marghilomian-Averescu.— (De la corespondentul nostru) Roman 18.— Am profitat de prezența in localitate a savant N. Iorga pentru a-i marelui solicita un interview pentru cititorii ziarului „Lumea”. In casele d-lui maior V. Cârstescu șeful grupărei naționaliste democrate din localitate, la un ceas politic acest interview mi-a fost acordat cu multă amabilitate de către d. N. Iorga. Ce este cu Constituția Care este punctul Dv. de vedere asupra Constituției pe care guvernul liberal încearcă s’o treacă. — Iți repet cea ce am mai spus : Constituția e proastă, rău făcută și nu are dreptul să fie trecută în actualul parlament. Pactul cu generalul Averescu și Marghiloman S’a publicat în unele ziare că ar urma să intervină un acord între Dv., d. general Averescu și d. Marghiloman — Ce puteți să-mi spuneți în această privință. În această privință îți pot comunica următoarele: — cu d. general Averescu nici o dată pe pământ (nu voi face pactul) cu d. Marghiloman nici pe lumea cealaltă. Lupta opoziției unite Ce părere aveți Dv. lupta opoziției unite, din despre parlament. — îmi mențin vechea mea părere asupra ei.— Este unită pentru scopurile ei, dar nu-mi place această unire. Trecând la altă ordine de idei am ținut să întreb pe d. N. Iorga în privința Chestiei studențești Care este după Dv. substratul agitației studențești. Deoarece nu mai trăiesc în sânul studențimei nu pot să-mi dau nici o părere în această privință. Numerus Clausus este numerus clausus aplicabil în învățământul universitar. — îmi mențin in această privință părerea mea de la început și anume: numerus clausus este neaplicabil în învățământul universitar. MOSCU. Azi se vor vinde prin licitație publică mobila admirabilă, tablourile minunate și toate celelalte splendide lucruri de artă rămase pe urma mareșalului Wilson ucis în ușa casei lui de sinfoniștii irlandezi. Vânzarea va fi un simbol mișcător pentru nestatornicia gloriei oamenilor. Văduva Wilson se retrage în singuritatea unui mic sat unde vrea să-și încheie restul zilelor. Cu toate greutățile jimulării provocată de nevoile zilnice, d-na Wilson păstrează o liniște sufletească de o mare înțelepciune filozofică. Ea vrea să continue mt destul trai până la moartea ei. — „Nu cer nimic pentru mine“, spunea ea — „și am numai singură dorință,ca în amintirea soțului meuț să se ridice o statue“. Din toată îamna Măduva ilustrului mareșal englez ----------Wilson sărăcită---------- Aspecte Edilitare Nou! cartier de pe ! Unii cetățeni ai orașului nostru au văzut, iar alții poate au auzit, că pe șoseaua Ipsilanti, pe șes, între apele Nicolinei și Bahlui a început să se ridice de vre-o doi ani încoace, un cartier din aproximativ 70—80 căsuțe anemice, clădite în pripă de oameni nevoiași, mici funcționari sau lucrători. (Nu e vorba de cartierul C. F. R. Nicolina unde Comuna n’are amestec). Când s’a pornit lucrul rânduri, rânduri pe locurile parcelate și vândute, de comună, de coloniști dornici de-ași face un cuib cât de mic,, ridicând la început schelete șubrede din lemnărie supțire cumi dădea D-zeu, am avut impresia că sunt începuturi de adăposturi pentru vară în care noii proprietari căutau să-și temporar, liniștea departe găsească, de înrămâdeala și amarul mahalale* Șoseaua Ipsilanie — lor. Dar n’a fost decât o părere, căci pe dată scheletele lemnoase au fost umplute cu lut de către gospodari și gospodine la un loc, cu multă râvnă și nerăbdare, încât chiar din toamnă ce-a urmat, au putut să-și găsească între pereții supuratici, nevăruiți, un prim adăpost mângăetor al dorinței lor, de-a avea o casă proprie. Unii din coloniști, zi cu zi, au căutat să dea o înfățișare mai deosebită noilor locuințe, făcând găzduiuri de scânduri înflorite, alții s’au mărginit deocamdată la o simplă odăiul sau chiar un bordei, și astfel pe stânga câmpiei, cum te duci spre Galata, a răsărit o mahala nouă, prizărită, o încercare omenească necomplectă ca toate acțiunile nești de după răsboiu. Și vmnedupă cum anotipipurile, se scurg unele după altele, cu caracterele lor capricioase, așa și această nouă mahala a orașului nostru se supune legilor firești. Toamna. Stradele acestui cartier fără șanțuri de scurgere se pot bănui că există numai când e vreme bună, dar când dau ploile și încep noroaile, atunci apa aprinde încetul cu încetul despărțirele dintre case și avem prilejul să vedem o nouă Veneție, dar tristă și părăsită, fără mișcarea veselă ’a bărcilor și fără acorduri de mandolină. Veți’ auzi însă, dacă aveți răbdare teptați, blestemul femeilor să așgospodine, care sunt sortite necontenit să rănească glodul ce vine de afară, și aftările înăbușite ale gospodarilor care după munca obositoare a zilei, trebue să se ducă neapărat seara departe... departe... să găsească apă potabilă nevoilor casnice, — asta când nu e glodul prea mare, — altfel pentru trebuiri obișnuite servește apa din bălțile apropiate. Iarna. Gerul binefăcător strânge noroaele și apele, iar omătul se îmbracă într’o haină înșelătoare, care în primăvară, la primele raze ale soarelui, se topește făcând să reiasă și mai grozav mizeria acestor locuințe lacustre, de care poate proprietarii lor sunt mulțumiți căci știu că sunt ale lor și pot să-și odihnească în ele nesupărați ciolanele obosite. Primăvara. Gâștele și bobocii precum și rațele găsesc tot ce le trebue în bălțile murdare, această privire gospodinele și îni au o mulțumire măcar și de multe ori uită de fleșcăraia ce trebue s-o piseze la orice pas. Vara. Praful și arșița înneacă bietele locuințe anemice. Nici o urmă de plantație nu se zărește pe tot cuprinsul ce înconjoară aceste case. Pustiul domnește pretutindeni. Iarba pârlită nu dă destulă hrană gâștelor și bobocilor, care caută adăpost de căldură învârtindu-se după caselor, spre nemulțumirea umbra câinilor costelivi stingheriți în liniștita lor posesiune pe care nu o pot găsi în uiața parte a ®grăzilor. Și așa, cu aceste tablouri, am început a mă deprinde de un an și jumătate, în drumul meu săptămânal spre Miroslava, și desigur că ele se vor arăta neschimbate ani și ani. Dar totuș, ca și mulți alții, mi-am pus și eu întrebarea : se putea face ceva ca unele din suferințele acestor gospodării pornite dintru pui să fi fost ușurate ? Cred încecă da, și numai cu puțin interes din partea părinților comunei. I. Să nu să fi dat locuri de casă decât în terenuri ferite de dăltuire. II. In cazul de față să se fi trasat și săpat șanțuri adânci pentru fixarea drumurilor, care să ajute la scurgerea apelor până la o viitoare canalizare temeinică. III. Să se fi adus câteva guri de apă în apropierea locuințelor, lucru foarte important, din punct de vedere sanitar, căci apa din bălți întrebuințată de multe ori, poate da naștere la epidemii de boli. IV. Obligația hotărâtă de a nu face clădirele după un amintit model: două odăi și un antret, de exemplu, ca oamenii să aibă un punct de plecare la începerea construcțiilor. V. Obligația hotărâtă că nici o clădire să nu se înceapă până mai întâi nu se va face o mică plantație de arbori pe teren, după sfatul grădinarului comunei și din arbori pe care, la urma urmei, tot comuna i-ar fi putut da gratuit din pădurile ei. Toate aceste nu le putem cere să pornească de la niște oameni simpi care poate sunt bucuroși, în mizeria lor, că au măcar unde se adăposti, dar se cere neapărat să pornească a se înfăptui de conducătorii comunei, ori care ar fi ei, pentru a asigura în viitor desvoltarea normală a orașului și la periferie. Și cei ce nu in samă de progres, se fac vinovați față de cetățenii ale căror interese le reprezintă, iar pentru viitorime bat o pagini urâtă de istorie. Vernie Saiovumt ilumiiiW Tiiur Misinnim Q «iror n1 X 4