Lumea, ianuarie-martie 1925 (Anul 8, nr. 1896-1970)

1925-01-01 / nr. 1896

Spre o mare fuziune o acțiune nomă D­. Dr. N. Filipescu se gă­sește la Iași, de două zile. Frun­tașul nationalist nu se silește să declare că partidul National-Ro­­mân, va stabili un program de colaborare cu partidul nationalist al poporului și cel țărănist. Mai mult, dl. Filipescu crede, împreună cu mulți alții, dintre fruntașii tuturor partidelor de o­­poziție, că o singură grupare politică nu ar putea cărmui—de­oarece ar avea să lupte și cu greutățile economice și cu for­țele oculte liberale, mult mai puternice și hotărâtoare, decât toate principiile și intențiile bune. D. Filipescu cere tuturor parti­delor să facă jertfe, în scop de a realiza o campanie unitară pentru răsturnarea guvernului și pentru înfăptuirea unei coaliții, care să nu mai fie la cheremul d-lui Brătianu. Desigur că în a­­ceastă coaliție n’ar fi să între și partidul poporului. După cât pare, acest partid este chemat să ia locul liberalilor, cu toate asentimentele și garanțiile nece­sare. Blocul preconizat de dl. Gr. Filipescu va trebui fatal să lo­vească, nu numai în liberali, nu numai în averescan, ci mai sus, cu mult mai sus. In aceasta acțiune, dl. Fill­­i­pescu va avea de partea sa pe­­ dl. Maniu, și în genere pe Ar­deleni ? Mai ușor să credem, că dl. Filipescu va avea sprijinul frun­tașilor țărăniști, al foștilor săi prieteni din jurul d-lui Argeto­­ianu, dar pe d-nii Maniu și Iorga, greu, foarte greu, să-i antreneze într’o campanie, cu un obiectiv atât de înalt. In convorbirele pe care frun­tașul naționalist, le-a avut la Iași, s’a putut convinge că toți șefii locali sunt de acord, asupra ne­­cesității absolute de a se stabili un bloc al opoziției, dar că ade­vărată și unica medica rămân­ amănuntele. Vor putea trece șefii partide­lor asupra acestor amănunte ? Vor admite o luptă fără mena­jamente și rezerve ? Vor trece peste chestiunile personale ? Acțiunea d-lui Filipescu inte­resează desigur, viața publică a țărei și desfășurarea luptelor ce se vor da după sărbători. Marea fuziune De altfel roadele acestei ac­țiuni au început să se arate. al La Bărlad, partidul nationalist Poporului, a dat semnalul. Organizațiile din jud. Tutova, întrunite la 29 Decembrie, au votat o moțiune pe care o pu­blicăm în alta parte a ziarului, prin care se cere realizarea unei mari fuziuni între­­ partidul naționalist al poporului, partidul național român și partidul țără­nesc. La Iași, după toate indicațiile, o acțiune similară va porni din partea d-lui Petre Dragomirescu, care după cât suntem informați, a avut mai multe conciliabule în această direcțiune. D. Mihail Negruzzi în acelaș scop, a avut diferite întrevederi cu d. Georgescu-Bărlad și Isă­­cescu dela Piatra-Neamț, care în cursul săptămânei viitoare se vor întâlni pentru a lua coniac­ și cu alți fruntași din Moldova. De altfel nici dl. Anghelescu dela Dorohoi, nici dl. Răut nu-și pot ascunde simpatiile lor pen­tru această mișcare. Se fac toate aceste demersuri, și fuziuni locale, fără asenti­mentul centrului ? Nu credem. In aparentă mișcarea pornită de la periferie la centru, are propagandiști foarte apropiați­­ de șefii de la București. Rostul d-lui Filipescu în Mol­dova, nu este lipsit de semnifi­cație. — CQXXCO------*. Voiajul primului ministru bulgar la... Canossa D-rul Tzankoff primul ministru bulgar ne-a vizitat. Ospitalitatea noastră obicinuită ne-a ușurat mult să pri­mim cordial pe­­șeful guvernului bulgar. Intre vizitele inopinate ale cancetarenilor d-rului Tzan­koff, în Cadrilater’, și cele pro­tocolare și diplomatice ale pri­mului ministru în București — preferim pe acestea din urmă. Ar fi doar să mai stabilim un mic amănunt: cine reprezintă mai valabil, mai autohton poporul bulgar ? Comitagiul cu securea în brîu, sau d-rul Trankoff cu butoniera înflorită ? Probabil că diplomații noștrii, vor fi, știind cum stau lucru­rile :... Vizita primului ministru bul­gar, la Belgrad și București este semnificativă. Ar mai trebui să fie și naturală, pentru a ne în­cânta. Apărători ai pământului nos­tru, întindem mâna cu plăcere tuturor vecinilor noștrii. N’avem nimic de invidiat, nimic de rec­lamat de la nici unul din trânșii. Am fi chiar dispuși să l«i do­vedim prielinia noastră prin acte de loialitate, cari depășesc so­­lemi­­itățile m­otoratare diploma­tice. DOCTORUL TZANKOFF Nu putem uita însă, un mic detaliu. Intre­bări slave, suntem unicul popor latin. Pentru cine știe, că sîngele apă nu se face —poate nu va­­ neglija aprecie­rea amănuntului de mai sus — și va căuta să pătrundă în su­­fletul primului ministru bulgar, pentru a afla dacă­­ sentimentele lui slave și fie slave, sunt mai tari sau mai anemiate, decât cele care-l animă ca trecător șef de guvern, diplomat sau adver­sar al bolșevicilor ruși. Nițică psihologie nu strici în asemenea cazuri. Diplomaticește și politicește, voiajul d-rului Tzankoff la Bel­grad, și mai ales la București, este un fel de Canossa,..ar mai trebui să fie și expresia unei lezidinje sincere, de prietenie, a poporului bulgar față de popo­­r­ul român, al statului bulgar față de statul român—pentru a o so­­coti de bun augur. § Numai cu aceste garanții am putea purcede la încheerea de convenții sau acorduri. Mai a­­les când aceste convenții sau acorduri private apărarea inte­reselor noastre fată de instiga­­țiile sovietelor. In ce ne privește, situația noa­stră fața de Rusia este clară. Din moment ce guvernul sovie­tic va ajunge a se convinge că trebue să recunoască alipirea Basarabiei­— vom putea păși li­niștit și fără grijă la reînodarea legăturilor noastre cu Rusia. A­­ceste legături n’au ’’depășit nici odată cadrul unor raporturi ami­cale, diplomatice. N’am­ dat, dar nici n’am primit vreodată—prea mult, de la ruși. In­cât, nici de acum înainte, n’am avea de așteptat lucruri mari de la ei. Nici chiar de so­­vietismul lor, de bolșevismul moscovit nu ne temem. Știm prea bine să păstrăm ordinea in țara noastră, pentru a ne îngriji prea tare, de câțiva emisari cari ar fomenta revoluții avortabile, în umbră. Intr’un cuvânt ei sunt slavi și noi, latini. Oare aceeași, este situația bul­garilor, a sârbilor, a polonezilor și a cehoslovacilor ? Că guvernele din Bulgaria și Iugoslavia sunt plictisite de a­­gitatori­ sovietiști, și că regimu­rile de acolo ar dori să termi­ne repede cu ei — este foarte adevărat. Că aceleași state ar avea ne­­voe de concursul nostru pentru a întări carantina spre Rusia so­vietică — este evident. Dar tot­deauna în asemenea ocaziuni, este bine să știm la ce ne-am putea aștepta noi, la nevoe.? Noi latinii Este fără îndoială că în cear­ta trecătoare dintre guvernele din Sofia și Belgrad, cu cel din Moscova — forța și autoritatea statului român comptează , nu ar putea fi indiferentă nimaicol,­ atașarea noastră de una din păr­țile în ceartă. Dar la apelul nostru, ei vor în stare să răspundă cu aceiași autoritate ? Vor putea ele garanta de ho­tărârea popoarelor lor slave, în apărarea noastră față de alt po­por slav ? In definitiv guvernele din So­fia, Belgrad și București sunt trecătoare. Eterne sunt popoa­rele. Intre atâtea popoare slave, rolul nostru nu este de a fi de­opotriva de prietini cu toate ? E bine să ne amestecăm în sfa­da dintre frați ? Iată ce ne sugerează vizita d-rului Trankoff. Un bancher-femee Intre alte voluptăți femeile nu le-au refuzat nici­odată pe cele pe care le oferă banii, înțelegând prin intuiție că sunt „nervus rerum“ au însetat după ei ca după un mijloc care le pu­tea asigura o garderobă bine garnisită,­un budiar elegant, un e­­chipaj luxos și serale somptuoase, nn toate ocaziile însă banul lu era un mijloc pentru scoaterea în va­loare a cochetăriei și fiivolităței de bună calitate. Banul ca scop în sine nu a fost adunat decât de bunici și atunci tot pentru ași a­­sigura dragostea nepoților risipi­tori. Iată însă că America—defen­­toarea tuturor recordurilor—ne o­­feră și o capitalistă care face o­­perațiuni financiare de dragul a­­verei și care își neglijează „eter­nul" pentru un bilanț cu excedente frumoase. Miss Mary B. Andress, e prima femee care și-a organizat în New York o bar­că și o conduce cu o dexteritate uimitoare. Și-a înființat filiale în Shan­ghai și Peking—încrediț­ându-le tot condu­ce­rea femenine. Desigur între a­­înea socoli­rile de fiecare zi ale pieței și conducerea unei bănci, e o dis­tanță remarcabilă. Femeile americane au străbă­tut-o. DOXX JEOO— Citiți In pagina 4 Ultimlle știri LUMEA Cum se vindecă frSguriSâ p@§usir@? Un doctor din Mexico, Hoo­per, a descoperit un mijloc de vindecare sigură palustre. E vorba de a frigurilor un trata­ment cu o soluție mercurială. Bolnavii care sufereau de ani de zile de această boală căreia nici chinina adesea nu-i dă de hac, pot fi salvați, prin acest tratament, în 48 de ore. Procedeul se experimentează actualmente în mai multe clinice din Europa. Prima ediție a cărții „Robinson Cru­soe“ ce vinde cu 53S­­­ de dolari Una din cele mai educative cărți ale literaturei universale, „Robinson Crusoe“, romanul de aventuri a scriitorului englez Daniel Defoe, a apărut în pri­ma ediție la Londra, în anul 1719.­­ A făcut mare vâlvă această carte nu numai în lumea co­piilor și a adolescenților. In 1720 a fost tradus în limba franceză, germana și olandeză. Un exemplar din ediția apârută în 1719, s’a vândut în ultimul timp la New-York. Societatea Rosenbach a ofe­rit pentru acest op bibliotecei particulare a d-lui Brewerly, su­ma de 5350 dolari. Chiar când nu se pasionează să se citească, americanii plă­tesc exemplar cărțile. Bazarul cu imagini impietat. Am analizat cu alt prin­ț, ati­tudinea fostului secretar intim, a lui Anatole France, față de mai­strul său. Lipsa de pietate poate fi scuzată numai atunci când e înlocuită de un grăunte de geniu. Altfel provoacă indignare sau dispreț. Jean Jacques Brousson care nu e lipsit de talent, ni ci de cultură, are inclinațiuni perverse, sadice. El își batjocorește nu numai idolii, ci propriile sentimente, cele mai sacre din ele. Această­­ înclinație nu e deter­minată de o concepție cinică a­­supra moralei, și a vieții. Ea se datorește unui viciu de construc­ție, care s’a manifestat în anii de copilărie a scriitorului. Brousson era elev semnarist. Pe vremea aceia imberbul se a­­muza cu o deosebită voluptate, dezmerdănd cadavrele. Se povestește că într'o Dumi­nică după prânz, s’a produs în sala de mâncare a Seminarului, o mare vâlvă, urmată de exclama­ții și emoțiune. S’a descoperit în­­tr’o farfurie cu orez, un os, de o formă oribilă, de origina sus­pectă. Era o fracțiune a unui cap de mort. Brousson, pentru a face o farsă colegilor săi, n’a imaginat ceva mai bun, decât să ia din muzeul de istorie naturala al școalei, un craniu, pe care, apoi, foarte atent îl aruncă în cazanul de orez, din bucătărie. Nu e de mirare ca imberbul seminarist, ajuns scriitor, să uti­lizeze toate amănuntele intime ale vieții maistrului său, pentru a produce în unele cercuri ilari­tate, în altele desgust . Descriind pe Anatole France în ciplci, fostul său secretar, nu e numai ingrat, ci și de prost gust. Pe nimeni nu interesează cum și-a înșelat Anatole France nevasta, nici micile lui trucuri din intimitatea vieței de bătrân voluptuos. Cât privește insinuațiile în le­gătură cu opera și cu inspirația romancierului, infamia nu poate p­rinde: între stilul lui Brousson și a lui France, e nu numai deose­bire de lumină, de căldură, ci și de origină. France a creiat, Brousson fa­brică. Primul a întrebuințat cul­tura amu­zându-se; acel de al doilea o recomandă speriat, te­rorizat. Interzis Un tribunal din Paris a con­damnat cu asprime pe un con­travenient curios. Acesta s-a fă­cut vinovat de a fi utilizat tram­vaiul, pentru anumite nevoi in­time, presante — neputând­ aș­tepta, bine înțeles, cea mai a­­propiată stafie. Cazul a fost mult comentat. Cu acest prilej s'a pus în dis­cuție un alt obicei, foarte des practicat: acela de a utiliza alte vehicule (trăsuri și automobile), ca dormitoare și alcovuri. Automobilele închise, mai a­­les... Nu numai la Paris, or unde... Trecătorii grăbiți sau pe­rcepteli expansive se dedau la scene care încep prin a fi gra­țioase sau sentimentale, și sfâr­șesc prin a deveni... rubrice... Când călătorii ajung la desti­nație înainte de vreme, șoferul prudent nu se întoarce și nici nu oprește mașina, merge îna­inte. Un automobil închis cu perdelele trase, este socotit, (în lumea mare) ca o cameră am­bulantă, de hotel. Și pentru toate aceste oficii variate, societatea și șoferul, nu primesc decât taxa. Cetățeanul din tramvai, a făcut și el o in­timitate, ca orcare alta, în vehi­culul public. El a fost condamnat, și eu drept cuvânt; el nu și-a dat seama că poporului nu-i sunt îngăduite anumite liberalități. Aceia ce călătorul ar fi putut face nestingherit în trăsură, în automobil, sub protecția tradiției și a conductorilor. In tramvai, chiar daca se găsea singur, nu trebuia să-și îngădue. La noi de pildă, asemenea acte se fac­­ în grădini publice, printre trandafiri, la adăpostul vechilor monumente istorice, lă­sate în părăsire, la picioarele staittelor sau în mijlocul străzi­lor, nu însă în tramvai. Este o deosebire și o nuanță. In epoca noastră de înaintata democrație, instituțiile populare trebuesc respectate. Sentința de la Paris, are deci și un înțeles politic... ALFRED HEFTER Legea impreviziunei Ce spune ministrul de justiție Dl. Gh. Oh. Mateescu, minis­trul justiției, întrebat de un co­laborator al nostru, ce legi pre­gătește, a răspuns următoarele: — „îndată, după redeschide­rea parlamentului, vomu depune legea pentru unificarea legisla­turei și legea impreviziunei“. Cineva întrebând pe ministrul ce e cu legea presei, d. Mâr­­zescu a răspuns: — „Pe aceasta o las pentru mai târziu“. -------GOXXOG-----­Instalarea motoarelor Diesel la Uzina electrică Eri a sosit în localitate o com­isiune de ingineri, care a făcut ultima expertiză tehh­nică a cablurilor Uzinei elec­trice. Această operație încheie tratativele prelimt­r­ii între Societatea comunala, deoparte și Societățile: Augsburg, Sie­mens Schukert și A. E. G. de altă parte — pentru reface­rea Uzinelor electrice din lo­calitate. Tustrele societăți sunt cele mai mari din Europa. Prima, fabrica Augsburg, va furniza trei motoare Diesel a câte 900 cai putere—celelalte două vor reface uzina. Totalul cos­tului se urcă la 191.000 do­lari, plătibili în trei ani după refacerea uzinelor. Primul mo­tor urmează a fi instalat după 12 luni, al doilea, după 13 luni și imediat cel de al treilea. Motoarele vor furniza cu­rent pentru lumină și tramvai. Societățile furnizoare primesc un acont de 5 mil. lei, și res­tul până la 38 mH.—sau căt vor face la scadență, dola­rii — se va plăti în doi ani după instalarea motoarelor. —© OXXO ©— „Cina cea de taina“ a lui Leonardo da Vingi, restaurați Din Mailand se anunță în „Corriere della sera“ că un profesor milanez, Silvestri, după un lucru de 5 luni a reușit să restaureze „Cina“ lui Leonardo da Vinci. Cum se știe această piesă a celebrului pictor și scriitor era amenințată să se strice com­­plectamente, fiindcă culoarea se degradase din cauza umiditătei pereților. Silvestri a reușit să întărească părțile minate, să re­facă cele distruse, ca să redea tabloului atmosfera lui inițială. Convocarea Marelui Co­legiu Universitar D. dr. Al. Slătineanu, Rectorul Universității,’— în urma consfă­­tuirei avute cu d-nii Decani ai Facultăților respective, a decis a participa cu toții, la consfă­­tuirea dela București, convocată de d. ministru al instrucțiunei, pentru ziua de Duminică 4 Ia­nuarie. Deasemenea s’a decis ca d. Rector dimpreună cu d-nii De­cani să se reîntoarcă în locali­tate Duminică, cu expresul care sosește în Iași, la ora 14.20 noaptea, pentru­­­ a participa la ședința Marelui Colegiu univer­sitar, care a fost fixat pentru după amiaza zilei de Luni, 5 Ianuarie. Având în vedere importanța decisiunilor, cari urmează a fi luate în această ședință, s’a In­tervenit din timp, pe lângă toți d-nii profesori, absenți din loca­litate să fie prezenți la ședința de la 5 Ianuarie. -----OO9OXO0— Un conflict regretabil intre doi d-ni profesori de la liceul Național Ancheta inspectoratului general școlar.­ Unul dintre combatanți se plânge parchetului In urma unui conflict, produs între doi d-ni profesori de la Liceul Național din localitate. Inspecto­ratul general școlar din Iași, în urm­a intervenției Ministerului Ins­trucțiunii, a dispus citarea la ins­pectoratul general din Iași a am­bilor d-ni profesori. Eri, între orele 10—12 dimi­neață a fost ascultat d­­e profesor­i.Conflictul, a luat naștere, in decursul unei discuțiuni, referi­toare la pregătirea culturală a ti­nerilor absolvenți ai școalelor particulare etatizate. Se afirmă că d. profesor C. ar fi făcut aprecieri malițioase a­­supra funcționării liceilor parti­culare etatizate. Ca răspuns, d. profesor F., e­­nervat, a pus punct agitatei dis­­cuțiuni academice,­ acuzându-și colegul de incorectitudini în dau­na administrației unei instituțiuni. * D. profesor C. în urma acuza­­țiunilor ce­ i s’a adus s'a dus la parchet, unde a înmânat d-lui procuror Misihănescu, o plângere cerând acționarea­­ în judecată a colegului, pentru calomnie. * Se speră că în urma interven­­țiunii profesorilor liceului, regre­tabilul conflict va fi aplanat. b­an­dilit și pisti .­i de secondanții lui — Fostul șef al biroului presei, Rossi — atacă pe Mussolini și îl acuză fățiș de crimă — Probabil că ne găsim în aju­nul scandalului decisiv, în Italia. Ce va urma, este lesne de pre­văzut. Mussolini, care s’a dove­dit om de guvern — va trece în opoziție. Nenorocirea îi vine chiar de la amicii lui. Fostul șef al biroului presei Rossi—cel des­­tituit în ziua asasinării lui Ma­­tteotti—intim prietin­it lui Mu­ssolini, conducătorul de fapt al ministerului de interne împreună cu Finzi—celalt ziarist sacrificat de Mussolini—denunță pe dicta­torul Italiei ca autor moral al tuturor crimelor, violențelor și fără­de­legilor, implicit ca autor al asasinării lui Matteotti. Memoriul lui Rossi,prezentat judecătorului de instrucție în mo­mentul când s’a predat justiției, vede lumina zilei abea azi. Ziarul „Mondo“ al fostului prim-ministru Niiti — publică do­cumentul epocal—document care a împins la paroxism scandalul politic din Hali . In urma apa­riției memoriului lui Stossi,­ si­tuația lui Mussolini­­ este pecet­luită. Iată ce cuprinde documentul senzațional: „Fiindcă guvernul, presa și partidul fascist mă acuză, din răzbunare, ca organizator și autor al tuturor iărdelegilor, violențelor, comise din timpul marșului asupra Romei până azi—țin să răspund imediat că tot ce s’a întâmplat, s’a fă­cut din voința directă, cu apro­barea și complicitatea lui Mu­ssolini. Înțeleg prin aceasta, bruia fixa­rea lui Amondolos, •*d«iMtK ge­neralului Bono de către Musso­lini, și executată de comandan­tul miliției fasciste Candelari: brutalizarea deputatului Misuri, aranjată de generalul Baibo din ordinul lui Mussolini; atacul a­­supra lui Forni preconizată de Mussolini și pusă în execuție de vice­președintele Camerii Ciunta. Atacul și devastarea vilei lui Nitti, au pornit de asemenea du­pă indicațiile primului ministru, tot așa și devastarea localurilor catolice din Lombardia, ordona­te de Mussolini și executate de Maggi“. Documentul continuă apoi: „Principalii vinovați in a­­facerea Matteotti au­­ fost la timp prevăzuți cu pașapoarte false și­­ p­oco­lire de către eneralii Bono­t și trecuți în ranța f pentru a răzbuna moartea fascistului Geri. Ei au fost prevăzuți cu bi­lete de liberă circulație de către direcția generală a căi­lor ferate, cu legitimații e­­mise de poliția din Roma și de către partidul național fascist. Polemicii« agenției Volta și atacurile din „Popolo d’Italia“ contra opoziției, au fost scrise personal d­e Mus­solini și nu acele organe“, ș­i. Toată Italia este sub impresie acestor senzaționale și grave acuzațhuni aduse primului Mi­nistru.

Next