Lumea, ianuarie-martie 1926 (Anul 9, nr. 2205-2279)
1926-01-01 / nr. 2205
i EUMEA DE TOATE Românul, descoperitoril Americei După Cristos Columb, o serie de exploratori au descoperit și cucerit în etape America. In definitiv marele continent mai este de avut. II poate descoperi oricine are mult talent și originalitate. După generație de emigranți anglosaxoni, germani, izraeliți și ardelenești, cari ,ând pe rând au cucerit for și nume în Statele Unite, a venit un regățean care să ia America de sus (elita) cu asalt. Expediția a făcu -o pe blocări de marmoră și a dbarcat pe sub arcuri de triumf. Fericitul cuceritor nu este altul decât vigurosul și profundul Brăncuș — sculptorul cu dalta lui Rodin. Un intelectual de rassă și concepție, ne-a povestit fără emfază, deci cu atât mai verdic, succesul compatriotului nostru, în fața tuturor posibilităților. Pentru un Brăncuș, se bat (se concurează) milionarii americani, cari nu precupețesc sculptorului român nici o laudă. N acoper to atât de mult cu aur, cât și cu admirație. Secretul acestui succes, stă totul în originalitatea primitivă cu care Brăncuș a știut să cucerească pe săturații de civilizație și manieră. Rodin meditează prin pietrele lui cizelate, Brăncuș adâncește marmora și ceea ce oferă este esența de omenesc din noi. Și aceasta place americanilor, pentru care oamenii sunt mai ales factori determinați în spațiu. Un număr dintr-o serie nesfârșită de cantități. Noutatea artei lui Brăncuș este aceea care prin contrast a cucerit pe[falnicii milionari ai noului continent. De fapt sculptorul român a descoperit o nouă Americă. Nu este clar de mirare, că este atât de prețuit în a 5-a Arene, al celui mai bogat cartier din lume. Regii adevărați și cei ai banului Dacă banul este nervos rerum, dispensatorul de bunuri și puteri —posesorii lui ar putea chiar să se măsoare cu potentații, ca regii. In definitiv regii, nu se pot măsura în avere cu cele câteva sute de miliardari din diferitele țări ? Aceasta inferioritate a regilor autentici, față de cei parveniți, poate creia primilor o faimă pe care nu o merită... zgârcenia. Se povestește un caz recent. In Anglia, Crăciun este cea mai mare sărbătoare. De el însă, nu se pot bucura nii de familii perdute în cea mai neagră mizerie în vestitele cartiere londoneze. Un sentiment de jenă și de mizericordie, a făcut pe un mare ziar „Daily Graphic" să ia o inițiativă pentru a oferi un pseudo-Crăciun la 3 mii familii sărace. S’au strâns sume mari. Au dat mulți, foarte mulți bogătași, milionari. Unicul mijloc pentru dânșii de a-și scuza averea. S’a făcut apel și la Regina Mary, care a răspuns apelului. A delegat pe casierul Curții să dea un cec de 10 lire sterline. Vre-o două mii lei. Suma a fost socotită cam mică, și Augusta donatoarea, zgârcită. Este o judecată simplistă. Regele Angliei nu se poate măsura azi cu Regii diferitelor metale, și, obiectele gec fierului, bumbacului, cărbunelui, oțelului. El este Rege pur și simplu, pe când ceilalți sunt compuși și căptușiți de șuieri de milioane. Nu-i dar zgârcenie, ci simplă sărăcie. Ea nu dezonorează. Și când ornamentează mantia de purpură a Reglor, este o virtute. E poate fi adequat atmosfera creștină, ca adevărații aleși ai lui D-zeu, regi, conducătorii oamenior,—să fie sărăci. Bogați sunt atât de mulți !... Guvernul Vintilă Brătianu Șeful guvernului vrea să se retagă , poate c'o va face mai devreme cât se crede. Fratele mai tânăr al premierului, crede că regimul trebue să mai rămână, încă nu și-a terminat misiunea, și nici n’a realizat în întregime programul. Dl. Vodă Brătianu înțelege că apea economică a guvernului nu poate fi s’au terminat întreruptă, fiindcă anii de legislație prevăzuți de constituție. El cere deci guvernul pentru ar fi 4 a ni dacă ar fi nevoe, ca să-și conplecteze opera începută. Deabia acum—zice el intrăm în fam hotărâtoare a potriei noaste financiare. Până acum am organizat bugetul statu’m. De acum încolo, rămâne să echilbrăm viața economică. Creditul în străinătate cată să fie lxat și liberat în câteva împrumuturi, dacă nu cumva în unul singur și mare în America. Iată atâtea motive pentru cari dl. Vintilă Brătianu cere guvernul pentru el. Și dacă prin imposibil ar constata că alegerile i-ar putea fi fatale, —a schițat un program de economică, în care parlamente ar avea un rol secundar, sau nici unul. Se vorbește de o prorogare pe un an cel puțin a corpurilor legiuitoare. Toate acestea se afirmă din sursă bună și serioasă. Rămâne de văzut dacă Regele s’ar are la dispus să facă abstracție de constituție. E prea tânără pentru a înlătura pur și simplu. Mimonstricații! Lipsa de măsura și spiritul de ponderesiune cedează terenul, ori de câte ori se dă cuvântul pasiunilor Se poat verifica acest adevăr de atâtea ori pe fiecare zi de către toți, dar mai ales de cei care sunt angajaț în luptele politice. In ultimile zile, s’au produs câteva fapte în măsură să exemplifice această aserțiune. A fost adusă în discuție publică persoana Princepelui nostru de coroană. Ca totdeauna, în atare împrejurări, nimeni nu s’a oprit să dea „amănunte“ cât mai picante, în legătură cu senta sa din țară. Din toate abacreditările,, cea mai scandaloasă este, desigur, a celor care vor să exploateze situația pentru a compromite la Palat pe liberali și pe Ionel Brătianu. Se pusese în sarcina moștenitorului la tron o seamă de fantezii. Se comenta divers plecarea lui, când probabil, aceasta nu-l privea decât pe El,—altfel n’ar fi ținut să călătorească incognito. Iată că se întâmplă un fapt pitoresc opoziția vrea să-l „reabiliteze“ în ochii opiniei publice. Parcă i s'ar putea face vre’o vină serioasă din faptul că a plecat așa cum a vrut-o—incognito! Și atunci, de unde nu se acrediase anumite svonuri decât în cercuri restrânse—ale inițiaților—se lansează public. „Nu—clamează ziarele opoziționiste. Nu-i adevărat. Prințul Carol n’a făcut cutare și cutare faptă. Nu putea fi acuzat de toate scorniturile d-lui Ionel Brătianu care ar avea interesul anumitor sbuate. Prințul e supărat pe d. Ionel Brătianu findcă acesta a trecut peste E* * 1, în anumite chestii, în legătură cu aviația, al cărei comandant este moștenitorul tronului.“ Cu acest limbaj, cei care fără femei, se introvizează apărători ai Prințului de Coroană, îi fac cel mai mare rău. Il apără, afundându-l în adânc. Povestea e cunoscută. Lasă, prin vagul în care își înfășoară comentariile, și se întindă o atmosferă de curiozitate în spiritul public. Cum lămuriri nu se pot da, fiindcă nu a fost la mijloc nimic temeinic, fiecare complectează, în imaginația sa, cu ceia ce poate. Și cum e notorie înclinația mulțianecdoe a lansă mei spre cameraj și plante, le i se întrec fiecare, bănuelile sale. Din dorința de a-l pune rău pe d. Ionel Brătianu cu palatul, se împânzește țara cu basme, din care figura prințului nu esă ca apăt Frumosului imaculat. Când doi se clamă, de data aceasta, al treilea nu e, doamne ferește, în câștig. Ar fi fost bine deci ca cei ce se fac advocații pasiunei lor politice, să nu fi amestecat în acelaș cazan și pe moștenitorul Tronului. In fiertura nimicniciilor politice de fiecare zi, se reeditează povestea cu Diavolul (care totdeauna nu e așa de negru cum reușesc să-l zugrăvească cei ce vor să apară drept binevoitorii săi suritori). Discuția pubticăT pe aceasta* temă este și mahalagească și inoportună din considerente de ordin superior național. Chiar dacă ar fi fost scornită de cineva, cei care au alimentat mai copios versiunea, sunt cei care au vrut să o despintă. E o chestiune de elementară tacită: să nu încerci să te aperi de o infamie care e prea iscusit inventată, ca să nu se acrediteze cu ușurință. Ziarele „Cuvântul“, „România“ și celelalte ale opoziției au căzut într’o cursă vicleană. Cu o funie, care pure să fi fost cumpărată și pentru o spânzurătoare au apărut în public, atârnând de capătul ei, medalionul de carton al celui în apararea căruia, au sărit — când nu era iminentă nici o primejdie. Apărătorii au ajuns detractorii,— iar pornirea contra partidului liberal și a d-lui Ionel Brătianu a fost un advocatus diaon—pentru Principele nostru de coroană. EM. SERGHIE Citiți in pag. 4-a Ultimii știri Liberalii sunt superstițioși. S’a susținut că, în situația partidelor politice actuale, liberali pot fi cinici. Au !amoara tor atâta apă, că pot măcina orice viața asta. Câteodată chiar le trimete Providența atâtea sutione, că țara întreagă este amenințată de un potop ca cel care a devastat lumea altădată. Deși puternici,liberalii sunt totuși superstițioși. Conul Al. Constantinescu a intrat la grijă. Se simte foarte afectat de năvala apelor ce s’au revereat peste Carpați. Nu doar că ar regreta că nu prevăzut D-sa acest cataclism al ploilor,— dezmințind astfel vechea credință popularei amb £ l care Cßi mai ^ra~ noicî WÎ Cal domesticesc cu pae în gură, înainte de orice buză a cerului. N. D. Alecu Constantinescu nu duce această mândrie profesională așa departe. D-sa s’a supărat pe ploile din Ardeal fiindcă, ele, au fost socotite de mulți ca intervenția Providenței, protestatoare împotriva regimului. Ministrul domeniilor și-a aratat îngrijorarea sa unui prieten : — Dacă acest cataclism este premergător și altora care vor veni— ca plăgile visate de Putifar asupra Egiptului ? Va trebui astfel, să ne retragem pentru a nu înfrunta mânia cerului“. Riguros autentic.______ an D. AL. CONSTANTINESCU Săptămâna banchetelor Nu*i aceasta în care Anul Nou este obligat să-și înaintașul pentru a-i putea îmbete în locul. Va urma după 1 Ianuarie. O parte din artișii Teatrului Național vor sărbători împlinirea celor 72 de ani ai directorului lor, dl. Pennescu, printr’un banchet ce va avea loc în sala zlei de 4 Ianuarie. Tot în aceiaș seară o seamă de scriitori, intelectuali și artiști dramatici vor sărbători cei 5 ani de apariție pe care-i împrește revista ieșană „Gândul nostru“, oferind o agapă camaraderească d-lui Morcovescu-Teleajan, care pe a fi cheltuială a întreținut și îngrijit această publicație periodică. Se mai pun la cale o seamă de alte banchete și în onoarea altor artiști și artiste ce ilustrează scena teatrului național ieșan. Se vede, actorii care intră și ei în de iniția lui Horațiu—genul irritabile—nu se simt bine fără agitație. Și pe scenă, și în public și între culise. (Euiăm să scriem, mai ales.) Școlare . Autoritățile școlare în înțelegere cu Prefectura de județ a decis contramandarea inaugurării tuturor nouilor localuri de școală, inaugurări care urmau să aibă loc în decursul sărbătorilor Crăciunului și Anului nou. Jazz-Band Panting, pe ghiață In Elveția, într un cadru de nuni plini de zăpedi fervenfil patinelor dansează în sunetele unui jazz-band. (ț Regina diplomată Omul sfințește locul. O regină de temperament și cu intuiție politică poate câteodată lua inițiative cari depășesc rolul protocolar și solemn ce-u imprimă înaltul ei oficiu. In astfel de circumstanțe, ca și în toate celelalte din viață, condiția sine qua non este ca să-i șadă bine. Să nu disloneze. Să reușească. Cine ar fiig prezuți de o pildă că guvernul consițional pe cale de a fi construit în Madrid, este în mare parte opera Reginei Spaniei ? De multă vreme, curtenii nu încetară a arăta Regelui Alfons că veleitățile directorului Primo de Rivera, pot la un moment dat să concureze însăși prerogativele regale. In baza acestor constatări, Regele Alfons, discret, a făcut de mult cunoscut directorului—că este necesar a se reveni la constituție , la un regim constituțional și parlamentar. Probabil, de discretă ce era intervenția regală, Primo de Rivera, s’a făcut că n’o înțelege. S’a aflat însă, într'o bună zi că Regina a plecat în Anglia. S’a crewit ca dri« vsrK&rio un voiaj de agrement. In realitate, Augusta voiajează în loc să facă vizite de rigoare și de politeță — constată o revistă pariziană— ea a avut lungi conciliabule cu corpul diplomatic. Rezultatul... un lung memoriu documentat pentru soțul ei regal. Două zile după primirea memoriului, Regele spuse, de data această ritos,— lui Primo de Rivera, ca o constituie regulată și intangibilă să între în vigoare. Dictatorul de frică de a intra în conflict deschis cu Regele, a cedat injoncțiunelor Reginei. Un succes feminin. Curiozități Câte tone de apă cad pe pământ Invățații Lupan și Fiitsche au socotit cantniaea mijloac de apă ce cade în timp de un an, care se ridică la cifra de 464.174.620 milioane tone! E ușor de aflat că în timp de zi, caniîinea de apă carată este de 1.271.711 milioane tone, într’o oră 53.000 tone, într’o minută 883 milioane tone, iar într’o secundă cade cantitatea e normă de 15 milioane tone (!) de apă. Originea Vulcanilor Chestiunea naturii incadescente a pământului și deducțiunea, trasă din faptul că temperatura crește pe măsură ce se înaintează spre centrul pământului și care ar conduce la concluzia că miezul pământului denumit de știință — pirosfera — ar fi un imens incandescendent cu o temperatură de circa 200.000 grade față de o pojghiță de „litosfera‘ groasă numai de circa 60 km.., este interesantă. Cu drept cuvânt, ’se aduce în sprijinul acestei chestiuni și natura focoasă a lavei Vulcanice etc. Totuși, chestiunea aceasta suportă încă multă discuțiune, socotesc eu , și iată de ce . Dacă admitem temperatura enormă a pirosferei stabilită prin calcul, trebue să admitem adecvat la ea și o presiune proporțională. In acest caz, vulcanii apărând ca o erupțiune a piroferei, ar urma ca prin craterul astfel deschis al unui vulcan, să țâșnească afară atâta materie incandescendentă până presiunea interioară ar echivala pe cea exterioară a pământului, și erupțiunile vulcanice in atare condiții de temperatură și presiune s'ar prezenta cu totul altfel și cu catastrofale consecințe... Se poate daci afrma cu multă încredere, că vulcanii nu sunt decât comunicarea cu anumite baere reduse ale materiei incandescente care zac înăuntrul litosferei, și anume cu acelea ce au mai rămas din solidificarea pământului. S’ar putea spune însă că existența acestor baere de materii vulcanice confirmă, și nu exclude ipoteza pirosferei, și că vulcanii existenți nu sunt decât erupțiile bactelor acestea mai puțin profunde, a acelora care se găsesc în masa solidificată , și care nu au o continuitate spre masa interioară a pirosferei. In această ipoteză încă, chestiunea nu rămâne rezolvată, căci este de mirare ca până acum centrul incandescent să fi ajuns să crape scoarța aceasta fi atât de subțire a litosferei! Economisiți bani ! Economisiți timp! Adresați-vă INFORMATORULUI Ziarului „LUMEA“ IAȘI: Ștefan cel Mare 6. BUCUREȘTI: Calea Victoriei 33. TELEFON 56104. XXVIII) 11 BE ALIE de ENRIC FURTUNA întors din escapada făcută pe coasta canalului Mînecii, pe care l’am găsit în plină neliniște, cum e de obicei, și l’am părăsit cînd suprafața verde și înspumată a apelor, începuse să se zbicească, sub calda învăluire a soarelui și a unei bolți de o puritate sărbătorească—am aruncat o ultimă privire, cât o zi de lunga, , setoasă și cuprinzătoare, , asupra Parisului, înainte de a porni definitiv, în călătorie de întoarcere. In ziua următoare așadar, cu ochii plini încă de frumusețile neîntrecute ale celui mai frumos oraș, după ce umbrele serii estompase de mult perspectivele și fără de sfârșit de care nu mă mai puteam at<’<ira, am luat regnul ce taie de la nord la sud, teritoriul Franței, spre a sorbi din undele Mediteranei o mîngăere scurtă și pasageră. In goana fără de astâmpăr a rapidului, prin întunericul unei nopți fără lună, abea pot fuși crâmpeie din inimoasele desținuturi ale Bourgognei și ale văii Ronului; pot urmări cu oarecare anevoie, panorama marelui oraș industrial Cyon, apoi cind se crapă de ziuă, prin fluturările indecise între noapte și zi, strabătând ținuturile meridionale ale Provence, văd vechiul, și a vechiul oraș Avignon, rezidență papală din evul mediu; văd ,Arles cu silueta estompaiă a vestitei sale catedrale; și dimineața, în lumina fragedă și pură a răsăritului, porul Marseille, cel atît de cald, plin de mișcare și cosmopolit, împrăștiat în chip bohem și pitoresc pe țărmul albastrei Mediterane. De aici, de la catargurile numărate și la țoșe, ce se neoglindesc, liniștite și conștiente de marea lor menire, în luciul neturburat al apei, începe Coasta de Azur. Acea coastă fermecătoare, la nașterea căreia divinitatea a revărsat cu mînile pline, cele mai alese și mai încîntătoare haruri: un cer de un albastru intens și permanent, o atmosferă de o limpezie și de o transparentă diafană, marea la picioarele ei, calmă, ca un vis paradisiac și albastră cu sineala și o vegetație de tropice, exotică și exuberantă. Se adaogă la toate acestea—ca un corolar — o climă unică prin blîndețea și statornicia ei, care dînd grupului un știu ce senzație de fericire pământească, trezește în suflet un echilibru minunat de forțe psihice și înaripează cugetul. Acolo, pe coasta de Azur, se realizează, în chip ideal, raportul dintre cele două ambianțe (extern și intern) ce determină fericirea omului. Linia ferată urmează exact sinuozitățile țărmului mediteranian. Trenul e mereu în cea mai mare apropiere a mării, la un metru sau doi. La stânga, pe coasta deluroasă a teritoriului francez, vegetala sudică înșiră grădini întregi de palmieri și picuși, iar cacușii țâșnesc din stânci, mirraculoase și neașteptate revelații. După portul militar după stațiunea admirabilă Toulon, nestenul, după 20 de ore Cande drum, se oprește la Nice. Cobor și eu, spre a mă odihni o zi, două. Floarea aceasta a stațiunilor climaterice și maritime de pe coasta de Azur, își merită reputația. Aci, într’adevar, s’au concentrat, ca razele soarelui într'o lună, toate cele mai excelente condițiuni naturale și artificiale, pe care mâna lui Dumnezeu și mâna oamenilor le-au putut realiza pe țărmurile Mediterane. Nici e un oraș în toată accepția cuvântului, căruia nu-i lipsesc nici bulevardele, nici piețele, nici magazinele pariziene nici casele înalte, nici palatele; în acelaș timp, ca și Dauville-ul la extremitatea nordică a Franței, e avantajat de o superbă plajă naturală, și mai presus, de o climă dulce, primăveratică, atât de binefăcătoare celor suferinzi și pentru cei sănătoși atât de nespus de agreabilă... E drept că’n miezul zilei, vara, soarele arde puternic; briza permanentă a mării însă, face arșița tolerabilă. gș Hotelurile sânt făă de număr și pe cât sânt de scumpe și de inaccesibile în sezon(iarna) pe atât de ieftine sânt în lunile de vară și de început de toamnă. In aceste luni, bogata lume mondenă nu și-a făcut încă —și astfel o frumoasă apariția cameră pentru două persoane, se poate obține cu 15—20 ft. Firește că nu în acele hoteluri, de mâna întâi, pompoase pe dinafară și cu interioruri de un lux exorbitant, care se înșiră în lanț neîntrerupt pe strada plăjii, pe acel unic bulevard din lume, care se cheamă „Promenade des Anglais“—și unde, între toate acele hoteluri de dimensiuni mari, impune mai cu samă, prin stilul său aparte și un lux epaiant „Hotelul Negresco proprietatea—cum se vede—a unui român. Promenade des Anglais contribuția artificială cea mai de e valoare a stațiunii : o arfera de circulație pentru pietoni, minunat pavată cu blocuri de piatră albă, perfect netedă și care curge de- 4 f i {