Lumea, ianuarie-martie 1926 (Anul 9, nr. 2205-2279)
1926-01-14 / nr. 2215
ÜJMEA I DISCUȚII Agitațiile avocaților Un membru al baroului eșan, făcea ori remarca : Spirtul revoluționar al decanului imprimă întregului barou bucureștean, un spirit de agitație. Bun sau rau în report cu scopurile urmărite el este creator de energii și de animare a întregului corp avocățesc. In Iași, avocații, spunea acelaș slujitor al Dreptății — sunt foarte puțin gregari. Se reduc la propria lor activitate și lasă interesele corpului în grija... sfinților. Fiindcă d. Herovanu este un sfînt, prin resemnarea creștinească și caracterul de excesivă blândețe, cu care conduce baroul eșean“. Evident, avocatul la care ne referim n’a spus cere din cele două individualități preferă, ținut numai să sublinieze că baroul ieșan, nu numai astăzi, dar întotdeauna a fost mai docil, mai guvernamental, ca cel din București, unde spiritul de frondă se grefează pe o tendință accentuată de rezistență, contra orcărei îngrădiri a complectei libertăți a corpului de avocați. La observațiile profesionistului, s-a alăturat un avocat căruia profesiunea îi lasă lbertatea de a arbora o revolă de un ordin foarte original : revolta contra demagogiei. Un anarhist al conservatorismului, un invidualist până la reacționarism, conra oricărei idei e ce el prea aduce cât de vag, cu spirited gregar. Acesta raliându-se la constatările colegului—ținea să afirme că ,elementele tinere, avocații evrei ar fi majoritățile acei cai ar forma sși numile guvernamentale, din rândurile baroului ieșan. Se remarcă la acești avocați o furie pentru profesiune, ca atare, fără nici un innteres mai accentuat pentru ceia ce s'ar putea numi politica profesională. Se socotesc auxliarii legi și exponenții intereselor clienților, fără a-și perde timpul sau a se angaja prea mult în facțiunile corpului avocățesc. Ar fi, cum s’ar spune, adepții ideali ai concepțiilor nare și de calm ale de resemdistinsului jurist, șeful baroului, dl. Eugen Herovanu. Observațiile acestea lbere de orice resentiment sau prejudecată față de oricine, merită o discuție tot atât de liberă, pe cât de liberală (în sensul filozofic al cuvântului).* Deocamdată, se menționează agitația baroului bucureștean, în contrast cu tăcerea gravă a istmului corp avocățesc din Iași. th» Scopes englez ! Orice fenomen are tendință de multiplicare. In sociologie,Tarde a căurat chiar să enunțe legea dispensatoare și regulatoare a specializării producerea fenomenelor prinresau mai bine zis, înmulțirea lor imitativă. „Scandalul“ juridic științific din America, care s’a terminat cu condamnarea ziaristului Scopes (darwinistu ) și cu moartea puristului acuzator Bryan—a avut repercusiune în Anglia. In proporții mai mici, s’a desfășurat un scandal la fel, la Universitatea din Cambridge. Íiologil bine cunoscut de specialiști Haldane, docent la catedra de biochimie a fost invitat să demisioneze, pentru că tribunalul civil desfăcuse căsătoria in defavoarea lui. Haldane, cum e lesne de înțeles, a cerut Universități să fie judecat. Un consiliu de onoare compus din vicerectorul Universității și alți 6 profesori, a fost invitat să-l judece și să vadă dacă s’a făcut vinovat de vre o faptă care și clasa ca l-ar putea dezonora nedemn de catedra ce ocupă. Cercurile academice sunt alarmate. Este un caz rar. Ca totdeauna, coperi cauza s'a căutat a se desprimă a animozității ce și-a atras. Se af lă, cel puțin după unele versiuni, că profesorul biolog ar fi ținta unei răzbunări inspirate de clericali, cari de o bucată bună de vreme conduc nu fără oarecare pasiune, destinele Universității din Cambridge. Aceiași clerici și clericali n’ar vedea în activitatea laică și pur științifcă a profesorului biolog Haldane, un sprijin al propagandei religioase, bazată pe interpretările ce se furnizează atât de poetic. Biblia. După cum se vede, acelaș conclici ca între Scopes darwinistul și Ryan puristul, credinciosul adevărurilor biblice. Rămâne să așteptăm pentru a vedea dacă și în cazul acesta omul de științ va trebui să se plece, plecând dela catedra lui. Fructul oprit ...ne face, încă dela începuturile biblice, să păcătuim. De cînd o ai.Umilă cenzură s’a instituit în jurul chestiunei constituționale ridicate de plecarea prințului — suntem mereu lentați de a scruta izvoarele de informațiune în aceasta direcție. Nu atât noi, ca persoane particulare, ci mai mult ca ziariști obligați a împlini curiozitatea și setea de noutăți ale publicului. De când, guvernul a interzis publicarea memewului reprodus de „le Matin", după un zar danez, toată lumea vrea să știe ce anume cuprinde acel view. Cele câteva persoane interîn posesiunea numărului de senzație, sunt socotte ca ar hi-fericire. Deca s’ar pruta, ar putea chiar institui o sală de lectură rentabil, oferind numai acest document. 4 Noi care știm ce conține acel articol, sau mai bine zis interview, putem spune un singur lucru , toate ar fi bune, dacă acele cupinse în declarațiile reproduse de ziaristul danez, ar fi adevărate, îndoiala n’o avem numai noi, o au și ziarele străine. Cele vieneze, mai aproape de noi, și deci mai bine informate asupra lucrurilor din țara noastră, asupra ce-i posibil sau veridic, reproducând declarații« din „le Matin“, scriu : „Este de văzut, dacă prințul Carol a făcut în r’adevăr aceste declarați. După toate informațile de până acum, el s’a pronunțat asupra renunțării sale numai pin scrisori căre familie și în diferitele convorbiri cu emisarii Curți române“. După cum se vede, ziarele vieneze nu vor să creadă ca veridice declarațiile reproduse de „le Matin“. Cu cât mai circumspecți trebue să fi noi, ca e cunoscând interviewul din „le Matin“, putem afirma cu siguranță că, nu corespunde realității. Dar acel Interview rămâne din dorința guvernului, fructul oprit, și deci dorit de toată lumea. P örigore FNIpescu in acțiune „Epoca" va apare la 1 Februarie. Va fi redactată și distribuită de aceleși persoane. Scriitorii vor fi și colportori ideilor lor. O asfel de gazetă, nu va întârzia a provoca interes și curiozitate, mai ales când ne gândim că ea va viza o persoană și anturajul ei. Cunoscut find temperamentul de luptător al deputatului naționalist, nu re îndoim că șarjele lui vor fi puternice. Ar mai fi de văzut, dacă prin repetarea lor nu va sfârși prin a populariza o figură sau o persoană, căreia nu-i era destinată până acum decât împărăția nevăzută a culiselor. * Primele măsuri dictatoriale din Grecia Generalul Pangao, dictatorul Greciei, printre primele măsuri ce a luat, este acea privitoare la mănăstiri. Vor fi expulzați din mănăstiri toți călugării mai tineri de 50 ani, și în acelaș timp se interzice primirea de noi călugări. Tot așa străinii vor trebui să plătească o dare des» finată fondului de refacere a drumurilor. Generalul Pangalos într-un interview acordat, rec noașt că scopul prim al dictaturii ete desfințarea mișcării comunste, crescută în proporții mari. Cel mai bogat om din lume Care e cel mai avut dintre toți oamenii pământului? E desigur, o întrebare căreia e greu să-i dai răspunsul. Cei mai mulți se vor gândi imediat la Rockefeller, Carneige, Ford, Morgan, și alți americani. Totuși, Orientul își are și el bogătașii lui, care dacă nu au întreprinderi comerciale cu renume, dețin bogății imense. In legătură cu aceasta se dă ca sigur că cel mai bogat om din lume ar locui în Japonia. Baronul Mitsui ladvrcemon are în orașul Tokio și în împrejurimi proprietăți fabuloase, are câteva zeci de uriașe întreprinderi comerciale și industriale și o întreagă flotă. Familia lui există de vreo nouă secole ca una din cele mai cu renume comercial în domentui. Averea dela început n’a fost împărțită niciodată între toți descendenții. După statului familiei, moștenirea a revenit celui mai în vârstă, — frații mai mici au fost gratificați numai cu sume modeste. Ca să se determine cam la ce sumă s’ar ridica averea acestei familii, e foarte greu. Firma japoneză nu face un singur comerț: se ocupă cu toate ramurile industriei. Este un consorțiu în genul lui Stinnes, cu sume și intreprinderi însă incomparabil mai mari. Ploioaifile femeilor eliberate din calapoade Să se mai spue ca, conducătorii popoarelor nu își întorc toată dragostea inimei lor spre cei care le clantesc putinta unei vie fi abundente ! Să ne gândim numai la neliniștea lui Mustafa Kemal care n’a putut să și recapete până ce turcii nu și-au somnul zvârlit la vechituri șalvarii și fesul tradițional. Câteodată îndrumătorii supremi ai popoarelor a merg cu solicitudinea lor până legifera și cele mai umile amănunte ale vieței intime. Aceasta, nu fiindcă n’ar fi capabili să se avânte spre probleme de mai amplă fantă, ci, pur și simplu impordin grija pedantă ce o au de supușii lor, iată că după draconicie porunci ale lui Mustafa Kemal, în China s’au impus alte modernizări. Generalul Lih Își, noul guvernor al regiunei Pekingului a dat ordin ca femeile să nu-și mai supue picioarele la martiragiul extropierei, prin întrebuințarea calapoadelor de lemn și a bandajelor de pânză. Toți magistralii ținutului au primit severe porunci de a pedepsi pe toate femeile, care s’ar mai deda pe ascuns la acest viciu. Ordonanța guvernatorului impune femeilor mai în vârstă să-și lepede toate îmbrăcăminte e care stingheresc deplina libertate a organelor inferiore. După părerea energicului guvernator picioarele femeilor sunt facute ca să se desfete în toată libertatea. Nu mai încape nici o îndoiala că măsura guvernatorului se va aplica cu rigurozitate. In acest caz în scurt timp se va ajunge și în China a se prefera picioarelor subțiri, o pulpă bine conturată de mușchi antenați. Iată cum ideea de frumuseță se las 1 influențată de modă și cât de relative sunt indica iile breviarului estetic. la un comisariat pasman — Turnul Babei —■ Un secretar de legație mexican, întovărăși, de o supa, acmtât va seri doamnă, într’un restaurant parizian. La plecare, di ■ omătul din motive necunoscute, pâlmui pe oberchelneru. De aci scandal, bătăi, interveni și transportă în Poliția fața comisarului pe toți eroii. Aci se înălță deodată un Turn Babel. Toate părțile se înjurau, dar spre fericirea lor, nu distingeau decât gesturile. De. ..înțeles"(?) nu se puteau înțelege Secretarul de legație vorbea spaniolește, chelnerul italienește, doamna, engezește și bietul comisar... franceză. Tovarășa diplomatului, pălmui pe loc pe un martor, care îndrăzni să afirme, că ar fi văzut-o într’un local de noapte din Havre. Secretarul mexican dându-și la urmă samă, că se îngroașă guma, oferi chenerului și martorului cale o despăgubire. Propunerea a fost repusă, și tânărul diplomat cu însoțioarea lui vor fi nevoiți să compară în fața jusiției. Desigur, ceva neplăcut pentru un diplomat de carieră. Numai să aibă timp să învețe franceza până atunci... Paginele alta dată lin print i istoria Franței Acum, aproape cinci veacuri, trăia dauphinul Ludovic, la curtea lui Carol al VI-lea, a acelui rege, care eliberase pentru totdeauna teritoriul Franței de stăpânirea engleză prin intervenția miraculoasă a fecioarei din Orleans și solidaritatea poporului francez. De tânăr, acest prinț luase parte la toate expedițiile conduse de regatul său părinte, înzestrat cu o vie și pătrunzătoare inteligență, destul de instruit, doritor de a conduce, simțind nevoia de a schimba stări îmbătrânite, cari beau cu cee nu mai corespunde după războiul de eliberare. impetuos și stăpânit de patima puterei, contrar părintelui său regal, care căuta să se bucure de roadele unui răsboi glorios și care era stăpânit de multe slăbiciuni, guvernând țara sub influența Agnesei de Sorel și a sfetnicilor săi. Ț mit departe de treburile publice, privea cu un vădit necaz tot anturajul regelui sub a cărora infuență se conducea statul. Au fost destule cauze, ca să dea naștere la neînțelegeri, între tatăl și fiul, de multe ori cu un caracter brutal. Pentru prima oară, la 1440 d. C. intră in mod hotărât și pe față, in revolta împotriva regatului său părinte ; învins a fost edal. Dar nu trecură decât câțiva ani și din nou, regele în persana a condus oștirile contrafului rebel spre a-l aduce la acuzare și supunere [1456 d. C.] învins și de astă dată, își găsi salvarea li crtea unchiului său Philip de Bourgonne, unde fu privit cu toată drgostea și protecția. Ducele personal, făcu intervenții asidui și continui pe lângă Carol al VI-lea spre a obține eroarea și a-l menține ca succesor la tron, cu toate intrigile primului său sfetnic Dammartin, care căută a convinge pe rege să-l desmoștenească. Cu toae aceste, la moartea lui Carol al VII-lea, acest prinț luă conducerea Franței, deschizând aurora unei noi directive în conducerea politică a țărei sale, sprijinind guvernarea sa pe burghezia de la orașe și pe pătura muncitoare rurală. El dădu lovitură după lovitură, puernicei și hrăpăresei domnii feudale, întrebuințând pentru aceasta orice armă, orice mijloc, nu într’un scop personal, ci pentru unitatea Franței, asigurându-i mărirea și strălucirea în viitor, cu convingerea și vizunea clară că îndeplinește o mare misiune. El pare a fi din acei „eroi“ pomenți de Carlyle care sunt trimiși de Dumnezeu, așa de rar, oamenilor spre mântare. Desigur, a fost aspru și tiran, a pedepsit fără milă, și chiar cu rafinare, pe dușmanii săi, neuitând nici pe acei sfetnici ai tatălui său, cari l’au ținut departe de putere și în exil. Istoricii ni-l arată astfel :„„simplu la purtare și disprețuind luxul și fasul pompelor teatrale, având simțul realităței și viziunea viitorului... acest om rău, a fost un mare francez"... Admirabil organzator, el înființa în Europa cel întâi serviciul poșta 1, el dădu inamovibilitate judecătorea că, înființă parlamentele orășenești și tot el înființă pentru prima oară, imprimeria în Franța, dădu deosebiă atenție industriei și comerțului, șî tot el fu cel întâi, care recrută din masele populare elementele de conducere ridicând talentele și meritele, și tot el fu acela care coborându-se în mijlocul poporului, fără protocol, cu familiaritate, și însușindu-și chiar unite expresiuni... și atitudii așa plăcute lui. Dophenul recesta așa de reastâmpărat poartă în istorie numele de Ludovic al X -lea, regele Franței. CHR. MALHASOVICI cume informați presa străină Ultimele evenimente din țară au provocat o legitimă curiozitate în străinătate. Ziarele din Paris, Berin, Londra, neputîndu-se socoti satisfăcute de penuria de știri transmise din țară, au încălecat pe Pegas și au dat frâi liber imaginație. Astfel am putut afla din partea unei agenții pariziene că prin lui Carol și Generala Averescu, al cărui cișeu. •*/ și publică (reprodus de aci) s’ar fi înțeles pentru ca, de comun acord, să producă o schimbare a stării actuale din țară. Biata agenție, nici nu bernește cât de departe este informația ei de realitate. Tot atât de departe cât e Generalul Averescu de Prințul Carol... GENERALUL AVERESCU\ O SPORTISTA cu nervii slabi Din marea Nissan,a venit știreacă sportistă a tenisului, Susanne Lenglen, cu un renume mondial, în timpul unui joc a suferit un puternic acces de nervi. Mod ei consideră situația ei îngrijitoare. Multă vreme va trebui să evite standul. Ziarele spun că nu este prima criză a mondialei jucătoare de tennis. Un acces strii’ar a suferit când a fost bătută de Misa Malary. Cu drept cuvânt s’ar putea spune : o eminentă sportistă dar cu nervii slabi,,, ^niversitare — Duminică 17 Anuarie ora 4.30 p. m. va avea loc în ^ula Universiăți, conferința d-lui Vaieru Bulgari, conferențiar la facultatea de drept, tratând despre „Starea morală și mateială a societății de după răsboi“. D. I. Petrovici fost ministru — «despre : d-nil O. Goga, N. Iorga. Popularitatea Generalului Averescu. Rolul Suveranului. Succesiunea. Declarațiile recente făcute de d. I. Petrovici, fost ministru și șeful organizației averescane din localitate — declarații făcute cu ocazia sărbătorirei d-sale — vor fi desigur discutate. Suntem rugați a le publica în întregime. ’ Mulțumiri Firește că nu pot începe altfel decât mulțumind din toată inima tuturor celor de față, cari, la participarea lor la aceasă mesă, au constituit priveliștea acestei grandioase sărbătoriri. Mulțumesc pentru cuvintele de laudă nemeritată și excesivă pe care le-ați adus și care le suporți cu greutate când în tine însuți nu găsești despre tine convingeri inferioare tot atât de puftii» Această manifestare a abesiunei Dv. este ca și atmosfera reînvîerare a primăverii care copleșește totuș organismele ce nu’și găsesc în interiorul lor energii corespunzătoare, destul de viguroase. Mulțumesc în deosebi organizației porfdului poporului din Iași, care în frunte cu Pogonatu—omul ce știe întotdeauna să mă întinerească, fie vorbindu-mi despre adolescență, fie încântându-mă cu entuziasmul său veșnic nerocat— mi-a adus omagiul neprețuit al acestei mese împodobită cu reprezentante eminente ale sexului frumos și anunțată prin crainici câtre cele patru puncte cardinale. Mulțumesc și amigilor de aiurea veniți să sărbătorească un frate politc, care, dacă are pentru dânșii o dragoste profunde, n’a avut pentru toți prilejul să și-o arate îndeajuns. Mulțumesc ba aabenilor, cari au adus cu dânșii toată duioșia provinciei lor, acea provicie scumpă nouă, ieșenilor, pentru că se întinde până la prispa caselor noastre, și provincia pe care ani dearândul am contemplat-o cu melancolie și fără nădejde, privindu-i colinele albastre care se desfășurau în zarea lor iistrenală. Octavian Goga Mulțumesc Brașovului, care a depus cartea de vizită a Ardealului la această sărbătoare. A acelui Ardeal care ne-a dat suflete tari, suflete de estă, care ne-a dăruit un mare talent în Octavian Goga. Și pentru că s’a șopti, despre o rivalitate între mine și Goga,nn să vă spun că nici odată nu ne am gândit, nici să i dobor, nici să’l înfrâng, pentru că rostul nostru e să rămânem cu toții în picioare Și întregi, în fața dușmanilor noștri. Muțumesc județelor vene, cari au perticipat moldova aceasta masă frățească, Dorohoiului, Fălticeniului, Faldului, reprezentat aci prin două organizațiuni, cari dorim din sat el ca ’n viitor sa fie una singură. Mulțumesc Bacăului, Tecuciului reprezentat, printr’o distinsă personalitate a partidului nostru, tot un ban, care și-a lăsat familia sa pentu a veni în familia politică a partidului poporului, mulțumesc cordial tuturor celor de față, acelor cari au luat cuvântul și trebue să menționez în deosebi pe d-na Omer Popovici, care a părăsit pentru o clipă stratul ei de flori ca să urce tribuna ca o flacără. Viața de partid și ultimul incident constituțional Văzând atâta lume și abia însuflețire, nu pot să nu recunosc un fapt, că cei ce ne-a adus aici, este un resort sufletesc, mai adânc decât o onomastică; este o necesitate simțită de toți ca în momentele din care trecem să părăsim fiecare individualitatea noastră și să ne angrenăm cât mai mult organismul nostru politic, trăind cu intensitate viața partidului. E un simțământ care ne-a îmboldit în mod gresc,mai că țara a trecut și acum în ales urma prin grele încercări, încercări pe cari nu vreau să le răscolesc, pentru că sjrmenrea unui partid politic nu este să le des»răceze în priveliștea valurilor tulburi, ci, să le zăgăznească, socotesc în chestia aceasta, că trebue coborâtă nu cortina de pânză, ci cea de fier (aplauze). Oamenii politici nu trebue nici să căineze, nici să jelească, nici să blesteme, ci să fie totdeauna suflete tari. Pătrunși de această necesitate ne-am adunat ca să vorbim fiecare putere din puterea tuturor, strânși în chipul cel mai solidar. liberalii $topoghia unită Dar chiar făcând abstracție de încercările la care am făcut aluzie, netăguduit că situația politică a țări este destul de critică. La cârmă, liberalii, uzați prin excese, partid repudiat de opinia publică dar care întotdeauna și-a făcut din insolență elixirul vieții sale. Afară de ei, o formațiune politică haotică, opoziția unită. Deci un partid cere trebue să plece și o formație care nu poate să vină la putere, căci a guverna, nu înseamnă nici țipa, nici a pertracta, nici a scrie a în fuga trenei, drame de cea mai îndoelnică valoare. Ce-ar face dl. lorga la guvern ? Cu mania și viteza sa de a scrie ar căra în dealul Mitropoliei cu furgonul proecte de legi, care desigur s’ar armoniza între ele ca și articolele sale zilnice despre oameni și lucruri. Recunosc că această opoziție a avut și mai are, poate, oarecari simpatii, Popularitatea Dar de ce ? Pentru că opinia publică, foarte adesea, confundă energia cu tapajul și când vrea să distrugă ceva nu se prea în«