Lumea, aprilie-iunie 1926 (Anul 9, nr. 2280-2354)

1926-04-01 / nr. 2280

Ultima fază a crizei de guvern noul guvern . După cum am prevăzut și am nun­at încă de acum 3 săptă­mâni — Suveranul a încredințat Generalului Averescu formarea guvernului. Generalul l-a făcut, după cum se va vedea mai jos, din elementele fostului cabinet averescan. Nu s’a făcut nici o schimbare, decât doar ridicarea în grad a d-lui Goga. Este un guvern de alegeri. De­mocrația țării trece printr’un mo­ment de deziluzie și grea încer­care. Nu mai puțin își poate face o imputare , n’a fost bine ser­vită de fruntașii ei. Mai eroică a fost țara, care trecând peste toate prigoanele și persecuțiile, a împus în două rânduri victoria partidelor demo­cratice. Din partea lor, aceste partide n’au făcut dovada sacri­ficiilor. N’au fost eroice în măsura in care a fost țara.S’au perdut în discuții mărunte ; s’au pândit reciproc , unele din parti­de fiind chiar dispuse de a se trăda și a lucra“. Au perdut timpul cu pertrac­erări, ușurând jocul liberalilor. Aceștia au putut lesne convinge pe Suveran că nu este posibilă o conlucrare între partidele care timp de 3 ani nu s’au putut în­țelege temeinic. Dacă erau mai hotărâte și mai prompte în facerea acordului, ajutau poate și grupul de stânga din partidul­­ poporului în tendin­ța lui de democratizare a parti­dului averescan. Nefăcând sacrificiul la timp, în momentul crizei de guvern, s-au prezentat dezm­ite, lăsând câmpul liber pentru operațiile li­­beralo-averescane. Partidele democrate trebue să-și facă un mare re­proș. Democrația din țară nu trebue să se descurajeze. Să continue lupta, fiindcă în prime­le rânduri ale partidului venit la putere,—poate elementele cele mai bune,— sunt doritoare de a contribui efectiv la unirea tutu­ror forțelor democratice. Este poate unica speranță ca­re ne-o oferă noul regim. Guvern de alegeri După cum am anunțat în pri­ma ediție specială, (apărut ori la ora 12 a. m.), generalul A­­verescu a fost însărcinat de Su­veran cu formarea guvernului. Generalul întocmise lista după cum am anunțat-o­ ori dimineață. Prezentându-se Suveranului, generalul Averescu, odată cu formarea cabinetului a primit și unele indicațiuni în ce privește fomarea guvernului. M. S. Regele a cerut ca în cabinet să figureze numai foști miniștrii, socotind guvernul Ave­rescu în formațiunea actuală, ca un guvern strict de alegeri. la acest sens, generalul Ave­rescu, convocând pe toți parti­zanii la o consfătuire, a făcut apel la fruntașii tineri desem­nați a intra în guvern, ca să în­țeleagă și să aprecieze indicația Suveranului și să renunțe la pre­tențiile lor justificate. Generalul a mai declarat că guvernul în formațiunea lui ac­tuală, fiind strict destinat pentru alegeri. Suveranul i-a dat asi­gurări formale, că, după alegeri va putea remania larg cabinetul, introducând elementele tinere, consacrate. Se va face loc atunci de Ion Manoilescu, Anibal Teodorescu, Berlescu, Cornescu,­­ Musceleanu și Otetelișanu. După această consfătuire pre­alabilă, generalul a schimbat prima formație a listei pe care am dat-o cei dintăi în edițiile ziarului nostru: Averescu, președinte Goga, internele Mitilineu, externele Coandă, industrie Goldiș, culte și arte Negulescu, instrucție publică Trancu, munca­­****“" Ion Lapedatu, finanțe Cudalbu, justiția Petrovici, ministru fără porto­foliu Gen. Văleanu, comunicații Gen. Mircescu, răsboi Părintele Lupaș, sănătate , Garoflid, domenii Grozea, lucrări publice ț-Dori Popovici, Bucovina , Sergiu Niță, Basarabia.­­ Misiunea Gene­ralului Ili­șcanu Generalul Râșcanu n’a Intrat în guvern. Din cercurile averes­­cane cele mai­ bine informate, se anunță că Generalul Râșcanu va avea o misiune specială de o foarte mare importanță. Ortodoxă și uniți Cu intrarea d-lui V. Goldiș în guvernul Averescu, s’a cimentat colaborarea ortodoxilor din­­ par­tidul național cu partidul popo­rului. Se poate deci afirma că ne găsim în fața unei sciziuni i­­remediabile în rândurile partidu­lui național. Vechea și ascunsă animozitate dintre ortodoxi și u­­niți a eșit la suprafață. D. Va­sile Goldiș și Părintele Lupași fruntașii partidului național­i sunt în acelaș timp í exponenții [orto­doxismului cultural, în perma­nentă emulație față de uniții re­prezentați demn de d-nii Maniu și Vaida Voevod. Ne găsim oare ț în fața unui proces ce se deschide în rân­durile populare ale partidului na­țional ? Vom vedea. In tot cazul d. Goga își săr­bătorește prima mare victorie îm­potriva d-lui Maniu. Să nu spunem ultimul cuvânt. d­. Maniu mai are drept la re­plică. Poate să fie mai puternică decât riposta d-lui Goga. Frământări literare cu înlocuirea alfabetului drille«. 11 prin cel latin —.... ‘ In anul 1860, Mihalache Co­­gălniceanu pe atunci Ministru al Departamentului pricinilor din lăuntru dă ordin ca în toate can­­celariile și oficiile Prințipatului Moldovei să se scrie ordinele și toate adresurile în corespondență cu litere latine, în loc de cele cirilice cu cerdac cum p se obici­­nuise încă de pe la anii 1560 încoace. Mare­au scârba cinovnicilor și a nadialonicilor cari erau nevoiți ca în cel mai scurt timp, să de­prindă scrierea cu litere latine căci ordinul era scurt și cuprin­zător „cel care nu se va con­forma de îndată va trebui să-și înainteze demisionul din servi­cm . Tocmai între delete din acest timp, găsesc o foarte curioasă­ corespondență între oficiul „Co-­­misiunea Epitropicească din „ Iașii și­­ boierul Gheorghe Cantemir de la Bacău, în pricina unei cu­­ratorii familiare î­n — Comisiunea Epitropicească­ din Iași, trimite cu poșta în anul 1861 Februar 17, o adresă ofi­­cială către boerul Gheorghei Cantemir din Bacău — a­rpSa­ scusă caligrafic cu litere noi la­­­ fine—pe care îl învita pe Cante­­mir ca negreșit să fie următorii: la termenul fixat pentru ziua de 17 Martie când are loc vânzarea prin licitație a moșiei Șărbăneștii proprietatea răposatului Mihala­­che Stere pentru orfani, de care d. Gh. Cantemir făcea parte din sfatul de familie al minorilor ră­posatului M. Stere. , Gheorghe Cantemir primind­ adresa, cu tot necazul scrie pe­ ea următorul răspuns sub formă de rezoluție însă cu slova ve­, ehte cirilică foarte citeț:­­ „Nici franțuzăști, nici latinești» ■ nici păsărești, n-am învățații. Să­­ fiu când de am pututu ceti Ute* i rile de mai sus și prin urmare , nu înțălegu ce să mai cere di la­­ mine, căci cu toati dările te am i plătite după cvitanjiele ce păs­■­trez“. Gh. Cantemir.­­ Și nu s’a dus cuconul Gheor­­ghieș la termin pentru că n’a în­­țăles adresa pe care a înapo­­iat-o cu răspunsul de mai sus. La al doilea termin, Comisia Epitropicească îi mai trimite o altă adresă cu data de 2 April 1861, tot în acelaș cuprins, ca Să se prezinte la Tribunal în ziua de 4 Maiu. Dar iată că Gheor­­­ghe Cantemir dârz cum era și hotărât în ale lui și de data asta f scrie pe adresă tot cu slove ci­­­­irilice următorul răspuns sub for­­­­mă de rezoluție, restituind iar a- 1­dresa către Comisie : „Am mai răspuns pe m­­asă* mine adres că n’am învățat fran­­țuzăști, nici lătinăști, ba nici chear păsărește. Pe când m-au­­ dat tatăl meu la școală la Botă­­r­șăni, la psaltul Iordache, D-zău 1 să'l ierte și să-i fie țărâna gșoaîă : ra, nu să slujă Moldova, cu lite­re străine. De aceea nici cunosc f­asămine schimonositul de slove. Prin urmare fiindcă după două i­deasuri de strașnică muncă, n’am fost în stare a mă lămuri din a­­dresul di față, apoi rog că de altă dată să mi să trimită odată cu adresul și pre­ampid­antul ce au scris-o, ca să mi-o citească pre înțeles“. ^ Gheorghe Cantemir 1 1861 Mai intăi TRAIAN ICHIM, paleograf Linia­ ferată to~ Belgrad — Bucii«» j PlCtOil ili USSSi­l După știrile din Roma, un grup de finansiști italieni au­­înaintat lui Mussolini proectul pentru construirea unei linii fe­­­rate transbalcanice Spalato—Bel­­­grad—București, care să legei porturile italiene Barca, Ancona, Pescara, Neapole cu Odessa și rețeaua căilor ferate rusești. După părerea acestui grup, linia Spalato*—Odessa prezintă o mare importanță pentru Italia. Ea va contribui la realizarea de nouă piețe pentru industria i­­taliană. Finansiștii italieni [recla­mă pentru dânșii 80o­% din acțiuni și dreptul de exploatare a liniei pe timp de 99 ani. Se urmărește de asemenea ca cercurile iugos­lave să fie și ele interesate în această întreprindere. Cercurile sovietice din Paris, care au cunoștință­­ despre acest­­ proect, demonstrează că el poa­­te fi realizat numai în­­ cazul când chestiunea Basarabiei va fi rezolvată. Numire­ a Epitropia Sft. Spiridon, a fost ori înștiințată că prin înalt de­cret Regal, d-na dr. Lucia Borcia a fost numită medicul primar de­finitiv al institutului Gregorian, pe care l-a condus și până acum. Citiți In Pag. 4-a Ultimele Știri IIW’*—1111.'fm'h­im'Hi* 1 * * 4,'11’"1111" ■« I fi ■IHM II re?« i de Mussolini Mussolini a ținut să arate că e mai catolic decât Papa și «u e așa de roman încât ca și­­ Re­­mus și Remus are aceiaș slăbi­ciune pentru animale sălbatice. Că să apară în evoluție față de strămoșii săi, „Ducele“ nu s’a maregat de lupoaica simbolică. A făcut progres. A cercat sa se întovărășească de o leoaică. O bună bucată de vreme Mussoli­ni putea fi văzut plimbându-și dorul de a realiza imperiul ro­­­man, alături­ de o tânără descen­dentă leonină. Leoaica însă creș­­­tea și pe aceiaș măsură se di­­minua curajul șefului fascist. Rezultatul fu­ră [într'o bună zi liiata^ leoaică se văzu transpor­tată într'o grădină zoologică din Roma. Marele Duce se dovedi infidel față de preferința lui de atâtea­­ luni și o trăda pentru o șo­­pârlă. Acest animal avu norocul de a-i fi prezentat de către o femee—o englezoaică de o fru­­­museță. Costumul în care fu prezentată șopârla fu cel fascist: o camașă neagră întorzonată cu culorile drapelului italian. Musso­lini fu mișcat de atenția și de figura englezoaicei care-i oferi ca talisman felina reptilă. Ca să-i omagieze animalul,Musso­lini hotărî să o lanseze ca o insignă fascistă, alături de cele­lalte : camașa neagră, casse-ta­­le-ul etc. £ Iată lansată moda șopârlelor— chiar în Italia în care fascismul a sancționat prin lege specială deliciul tim­pului. Ut­ loc de BAZAU Pn nou­ri stătut In Franța sunt atâtea Insti­tute, începând de la cele mai serioase până la acele de fru­­muse­ță și de oenologie (știința vinurilor). Ultimul pe care îl lansează un teh­nician distins, Louis Gastin, este un institut de psih­ofizică aplicată. Știința pe care o cultivă acest insti­tut este fiziognomica. Desigur, a existat în toate timpurile cre­dința că față este oglinda su­fletului. Ochii au vorb­it nu nu­mai in timpurile noastre când se vorbește atâta. Ca o harpă eoliană fața în­registrează cu fidelitate tot zumzetul pieței interioare. Pen­tru a nu trece printre oameni ca printr’o pădure de mistere se impune să ne inițiem în a­­ceastă­­ știință, căreia Louis Gastin îi acordă acelaș presti­giu ca și matematicei. Cu me­toda ei vom putea astfel disci­­fra toate secretele scrutând doar obrajii. Desigur, nimic mai comod, mai ales pentru cei care prin profesiunea lor au de a­­face cu masele : magistrații, a­­vocații, oamenii politici etc. Nu se poate însă acorda credit nelimitat entuziastului teh­ni­cian francez. Fiziognomia nu va putea de­păși cercul observațiilor empi­rice și va fi totdeauna victima impresiilor și asociațiilor de i­­dei ale celui ce cercetează. Portretul unui om va rămâne aceiași enigmatică priveliște. Și după cum vorba ne-a fost dată ca să ne ascundem gândurile, la fel fața a fost croită ca să ne putem masca adevă­ratele stări de suflet. Nu există o corelație fatală între mișcă­rile vieții interioare și contrac­țiile musculare faciale. Excrocii de rasă au o deose­bită calitate de ași masca încli­națiile perverse. Au o candoare pe figură, care tocmai­­ aceasta ii înarmează în profesiunea lor. Sunt foarte rare cazurile care confirmă existența unor tipuri criminale,—cum credea Lombron­zo. Aceasta,e mai ales în vremu­rile noastre când „lupta pentru existență“ este justificarea deghi­zată a oportunității tuturor ine­legantelor — să zicem — față de Codul penal. Incorectitudinile nu se mai­ practică în forme flagrante; s'au grupat într’o ideologie a violen­ței și printr’un consimțiment ta­cit și unanim nu găsesc o repri­­mandă fățișă, ci provoacă doar o platonică ridicare din umeri. Comprehenzivi unul față de altul, oamenii au ajuns să se considere toți că făcând parte din acelaș trust—al integralei tolerante. E singură solidaritate pentru atingerea căreia nu s’au dus lupte prea acerbe și nu s’au pârjolit pe rug prea multe ca­davre. EM. SERGHIE Agresiunea contrar d-lui Mârz ÎέESCU amintitul, dacă n’o fi pur și simplu criminal, care a copleșit cu pumnii pe d. D. Mârzescu, își va primi pedeapsa legală. A fost nevoe de multă stăpânire de sine, ca atentatorul să nu fie linșat, primind astfel pe loc răs­plata faptei sale odioase. Fostul ministru de justiție re­­întorcându-se în țară, după o lipsă de două­ luni, desigur că nu se va lăsa impresionat prea tare de gestul unui declasat. Simpatii unanime îl înconjoare. [Toți oa­meni de bine îi doresc o com­plectă însănătoșire,­­spre satis­facția sa și a țării, care este în­dreptățită a aștepta încă multe servicii din parte­r. lașul în spe­cial îl așteaptă și îi doresc a­­cum la afirmarea primăverii, o primenire întreagă a sănătății. Rădici pentru Intro­­ducerea limbii es­­perantiso în școlile iugoslave Cu ocazia sosirei sale la Za­greb, ministrul­­ instrucțiunii pu­­blice Ștefan Rădici a primit o delegație din partea societăților esperantiste iugoslave care au in­tervenit­­ pentru [permisiunea de a se organiza cursuri speciale de esperanto. Ei au arătat că însuși Societatea Națiunilor la recomandat Esperanto ca cea mai nimerită limbă internaționa­lă. Ștefan Rădici a proma­s, nu numai ,că va satisface cererea lor, dar că va dispune ca un anul școlar care vine să se in­troducă Esperanto ca obligatoare atât in școlile comerciale su­perioare cât și în școlile medii, I UN PROFET de MOARTE Ziarele engleze a­­nunță că marele pro­fet al indienilor și cunoscutul cântăreț al naturii, este iarăși grav bolnav- Rabin­dranath Tagore a ob­ținut în 1913, premiul Nobel, iar acum doi ani a avut un neo­bișnuit succes in Eu­ropa, unde a ținut un ciclu de conferințe, în armonioasa-i lim­bă maternă. Este u­­na din cele mai im­presionante figuri din literatura mondială. ­ ................imwmm­u^im............. .......... .■»■ [UNK] [UNK] [UNK]>»■ [UNK]­ — ............... (aitali mitul tómért bilanțuri» mărluri- Suntem în perioada lor ! Toate bărb­ile își­sesc un beneficiu de 20—25 la sută. Am zis mărturisesc, căci de fapt el este cu mult mai mare. Ceia ce prisosește peste acesta este repartizat pe articole și ca­pitole ce nu le poate pricepe ordine. Nici chiar fiscul atât de bănuitor și asupritor pentru mi­cul comerț, nu poate să contra­zică bilanțurile băncilor așa de bine ticluite. In timp ce băncile anunță câș­tiguri atât de mari, micul comerț este gătuit, sugrumat de dobân­zile uzurate ale băncilor. Zilnic i se protestează polițele, zilnic micii negustori sunt chemați în stare de faliment. Vina cea mare a acestor cau­ze, înainte de fisc și a dobân­zilor uzurate o poartă însuși ne­gustorii. 4 Trăim în timpul asociațiilor de tot felul—chiar politice—și to­tuși negus­tori mea stă cu brațele încrucișate, l nnștită așteptând mâna lui D-zeu, celebra „pară mălăiață“ !­nima stă în mâna noastră , ne cunoaștem boala, îi știm chiar și leacul, este pe bu­zele tuturor, dar nu are nimeni inițiativa scuturării nevoiei ce ne apasă. Ne lăsăm conduși ca niște robi a marilor bănci și a cămă­tarilor de cari se servesc­­ aces­­tea. Oare nu este păcat de a­­ceste timpuri de libertate și ex­pansiune generală ! ? De ce n­ici­ negustori nu ne unim cu toții să formăm singuri o bancă proprie a noastră, să fie a tuturor și a nimănuia. Ni­menea să nu fie capitalist, ni­meni să nu fie interesat să se ia dobânzi mari! Banca „Micilor Negustori“ va lua banii­­ necesari direct de la Banca Națională cu 6 la sută și îi va împărți cu 12—14 la sută. Dividende de sfârșit de an nu trebuie și vă asigur că totuși va da 8—10 la sută. Cu acest chip, operațiunile celorlalte bănci vor scădea, nu ne vor mai avea de clienți și când nu vor mai avea cui să dea cu 26 la sută—o singură bancă din acest oraș mai dă cu acest procent, celelalte cu 30-40 la sută,—îl vor scădea treptat, treptat până ce vor ajunge la procentul rațional de 10—12 la sută, cum era înainte de război. De ce oare unui negustor nu-i este îngăduit să câștige mai mult de 30 ore la orce arlicol, aceasta numai teoretic, căci azi cu criza ce domnește nu scoate nici cheltuelile, iar băncilor la banii,—singura lor marfă,—ce îi iau de la Banca Națională cu 60 p­o, le este permis să ia de 5—7 ori mai mult ? ! De ce băncile iau procen’e așa de mari ? Fiindcă capitalul din bănci în cea mai mare parte apui ține la o seamă de persoane, cari în loc să fie cămătari pe nume­­ proprii, s’au asociat, au facut societate anonimă și nu mai speculează ei ci banca și ca atare nu au nici o milă de cei ce muncesc din greu să le plătească uzura. Mici comercianți treziți-vă cât mai este timp ! Nu vă lăsați să vă distrugă cu desăvârșire ca­­mala marilor bănci. Să ne unim cu toții să formăm banca v­oas­­tră! Pilda ne este dată de populația de la țară care n’a putu­t scapa de camătă decât prin bănci populare. Noi nu trebuie să formăm mai multe ci una și solidă. GH. I. BEJENARU Diplomat al școalei superioare de comerț, comerciant \ Curiozitățile vieții Cil­mănânci și cât bea un om în viața lui Doi medici francezi au făcut un calcul interesant, asupra can­tității de mâncare și băutură cât consuma un om în viața lui. Cifrele la care ajung acești medici par curioase, dar­­­ soco­telile confirmă afirmațiile lor. Bineînțeles că socotelile nu se potrivesc pentru starea de răz­­boiu, când cantitățile alimentare sunt extrem diminuate. După rezultatele celor doi me­­dici, se constată că europeanul mănâncă mult mai mult în ra­port cu cantitatea de care are nevoie pentru păstrarea sănătății și pentru munca sa. Pentru un om, cantitatea to­tală de alimente și băuturi ce o consumă în toată viața sa—so­cotită la 70 ani—se ridică la fan­tastică sumă de 74 tone. Din a­­ceasta sumă, cantitatea băuturi­lor este de 40 tone, pe când a alimentelor solide e de 34 tone, deci omul bea mai mult decât mănâncă. In mijlociu, omul consumă pe an aproape o tonă și jumătate de alimente și băuturi. Carnea e consumată în canti­tatea cea mai mare de către un om în timpul vieții sale. După calculele învățaților, un om mă­­nâncă în toată viața sa 4550 kgr. carne, ceea ce revine pentru un an 65 kgr. Iar într’o zi 180 gr. Cantitatea aceasta reparti­zată pe specialități, ar repre­zenta : 3 boi de câte 700 kgr. fiecare, 3 porci de câte 150 kgr., 5 viței de câte 100 kgr., 15 berbeci de câte 70 kgr. Pâinea consumată în timpul unei vieți de om, se ridică la 14 tone. Cartofii se ridică la 9 tone, zarzavaturile la 5—6 ț tone. Cât privește, acuma, can­titățile lichide, cifrele sunt în a­­devăr fantastice. Dacă un om ar consuma zil­nic numai jum. ligr. vin sau bere, în 60—70 ani ar absorbi 126 hectolitri. In privința apei, dacă am sp­osi pentru fiecare zi jum. litru, în toată durata vie­­ței omul ar consuma 12—13 tone de apă. Tot în timpul vieței, omul con­sumă 150 kgr. cafea, care este făcută în plus cu 12.ooo kgr, apă și l­oo kgr. de zahăr. Așa­dar, omul consumă în timpul vieței, cantități considera­bile din fie­care aliment. Tota­lul din fie­care aliment ar putea hrăni o zi înteagă câteva orașe. Și omul nici nu-și dă seama cât profită pe pământ în timpul vieței!... I* B. Școlare — Ministerul Instrucțiunii a a­­probat d-lui conferențiar univer­sitar Emil Diaconescu menținerea concediului pănă la finele anului» de la catedra sa de Istorie de la Liceul internat. $ «sei^^iwawhriaaf r;

Next