Lumea, octombrie-decembrie 1926 (Anul 9, nr. 2435-2509)

1926-10-03 / nr. 2435

ffef-Igs partlgäsalmä liláénál «Hst I erst. • 1»' iia^aErnmnwiim —rr-Cft? Se apropie­­ deschiderea par­lamentului. Viața politică reia ca­racterul ei obicinuit. Organiza­țiile se pregătesc de luptă. O organizație atât de puternică ca cea liberală din Iași, nu poate lăsa d la longue chestiunea șe­fiei. D. Vintilă Brătianu consultat asupra șefiei, a declarat: „Sunt de părere că șefia unei organizațiuni implică muncă e­fectivă și­­ productivă. In acest­­ sens, șeful trebue să fie o per­soană care să lucreze efectiv“. Cu alte cuvinte d. Vintilă Bră­­tianu e pentru șefi efectivi, nu pentru „umbre de șefi“ sau no­­rm­ati. In interval circulă o sumă de versiuni asupra viitorului șef al organizației liberale din Iași. D. C. Toma care a fost la București acum câteva zile, ne roagă să publicăm că d-sa a propus șefa d-ior Vintilă Bră­tianu și I. G. Duca, stăruind ca unul din fruntași să primească demnitatea. Avansări î­e «IBrs armată Avansările din armată pe ziua de 1 Od­. au fost primite cu multă satisfacție de către ofițeri. Un distins și apreciat ofițer su­perior, ne spunea: Generalul Mircescu a turnat balsam în su­fierul ofițerilor, cari începuse a se arăta nemulțumiți de siste­mul ce se inaugurase , la avan­sări. Leafa nu este suficientă, cel puțin satisfacțiile morale să nu lipsească. Or, până la Gene­ralul Mircescu, ofițerii n’au pu­tut avea nici această satisfacție : avansarea meritată“. După cum se vede, Genera­lul Mircescu a reușit­­ să ridice moralul corpului ofițeresc. Mona csaro­wa a M Baat—a Liberalii au lansat, o nouă in­trigă. Meșteri cum sunt, au pus în circulare zvonul că d. Maniu s'a obijut în secret față de­­ d. Mihalache să lucreze pentru a doua expropriere. Faptul nu pare veridic de loc. Dar este menit să curme entuziasmul vechilor conservatori și să încurajeze pe acei fiimre naționali cari mane­vrează contra fa­im­ei. Nu ne închipum că d. Maniu ar fi acceptat ideia unei a doua exproprieri, care ar echivala as­tăzi cu o diminuare și mai pro­­nunțată a producției nationale. Oricum prevedem că zvonul lansat de liberali va face unele încurcături în partidul proaspăt fuzionat. Expunerea et-l’fil Costă« « chescu Am publicat ori un rezumat cuprinzător al expunerii d-lui Costăchescu. Sperăm că este și fidel. Profesorul eșan își vede împlinit un ideal pe care l-a ser­vit cu devoțiune ani de a rândul. Tot cu aceeași plăcere constată că direct­ia politică pe care o cultivă în partidul țărănesc, a tri­umfat prin d. Mihalache. Faptul că d. Stere a aderat și el la această directivă îl bu­cură și mai mult pe profesorul Costăchescu. D-sa nu a fost și nu este de multă vreme un ad­mirator al d-rului Lu­­u. Cu conștiința omului învingă­tor, d. prof. Costăchescu a fă­cut o caldă apărare a ideei de disciplină de partid, sugerând formule de exclusivitate pentru toate acele elemente care pun chestiunile personale deasupra acelor de partid. Viitorul șef al partidului na­țional-țărănist a reușit să contu­reze sugestiv acțiunea ce a pre­cedat fuziunea și a schițat în linii largi activitatea de consoli­dare a aceluiaș important act politic. Cât privește fuziunea în Iași, ca de obicei d. Costăchescu a căutat s’o obiectivizeze cât mai mult, pentru­­ ca să nu aibă ae­rul că vrea să impună persoane sau anumite persoane. D sa poate fi m­ulțumit și lini­știt: după cum s’a făcut fuziu­nea la București, șefia d-sale la Iași este asigurată. D. Perlele Popescu Inspec­torul învățământului secundar ve începe mâine Inspectata ecca- 4jfj F ©R5> — Munca puțină și îs­ irnă, cu câștig­ mai mare — Am arătat, acum câteva zile în acelaș loc, că Ford a hotărât să reducă săptămâna de lucru la 5 zile, cu acelaș salar. Este o adevărată­ revoluție. Ford o motivează. Principiul de bază al industria­lismului astfel cum îl concepe Ford, este: lucrătorii sunt și con­sumatori. O industrie fără con­sumatori nu poate exista. Deci trebue să se îngrijească să mă­rească numărul consumatorilor și puterea lor de cumpărare. Plecând de la aceste principii, Ford a fixat ziua de lucru la 8 ore și a stabilit salarul minim de 5 dolari. S-a crezut că este o nebunie. S’a dovedit însă că este cel mai practic mijloc de a mări pro­ducția și de a o osteni. Lucrătorii cu un căștig mai mare se străduesc a lucra mai bine și ajutați de instalații tehnice tot mai moderne, ajung a pro­duce articole în missă, mai ef­tine. Și iată cum mărirea sala­riilor și micșorarea zilei de lu­cru, au făcut ca Instalațiile și fabricile Ford să progreseze în gradul cel mai înalt, împlinind deviza casser­­eism și mult. După prima experiență revo­luționară, dar plină de succes, Ford merge mai departe. Pentru a determina o și mai desăvârșită perfecționare a indu­striilor și pentru a mari și mai simțitor posibilitatea de consum, a redus săptămâna de lucru la 5 zile. In aceste 5 zile, lucrătorii vor produce tot atâtea obiecte și materiale cari vor putea fi volume consumate în volume tot mai mari. Și iată cum : lucrătorii dispunând de două zile libere și având un salar proporțional cu munca depusă, minimum 5 dolari, vor avea ocazia și nece­sitatea de a cheltui mai mult : o haină, o cravată, o bicicletă, un voiaj, un automobil. In sfârșit, toate aceste obiec­te de agrement și de viață civi­­lizată ce sunt reclamate de două zile de odihnă. In trecut se credea că muncă multă și leafă mică formează singurele mijloace de prospe­­rare pentru o industrie. Principii complect false. Lucrătorii fiind și consumatori, trebue să li dăm posibilitate și timp ca să simtă nevoia unui obiect, unei distracții. Muncind târziu noaptea și câș­tigând puțin, consumatorii se răreau și obiectele, produsele se scumpeau. Ford întronând principiul: mun­că muncă și scurtă, salariată cât mai bine, produce mult și eftin, având consumatori tot mai numeroși. Ford nu înțelege a se opri aci. Deși crede că săptămâna de lucru nu s-ar mai putea mic­șora, preconizează însă o redu­cere a zilei de lucru. El tinde la 6 ore de muncă pe zi, convins că astfel indus­triile lui vor prospera și mai mult. Fordismul a triumfat în Ame­rica. Va sosi timpul ca el să treacă oceanul. Maimuța—la un ba­­r cu oamenii Multimilionarul Sla­e barf a descri­s, acum câteva zi­le, se­zonul ,,«trecerilor de gală prin­­r’o excentricitate care nu și-ar putea-o permite nici un englez chiar, d­acă n’ar compun pe fap­tul că are un frumos pres­igiu de om al științei. Slatesburi ală­turi de milionar are și ocupaț­ea de savant. Cercetările lui sunt destul de numeroase și im­por­­tante ca să nu poată fi umbrite de năzbâtiile grele ș­i pe care le cultivă. Sta’esburi a organizat un sou­­per, care n’a avut numai carac­terul celor obișnuite, incitați a­­vară ocaziea, spre marea lor surprindere să vadă că ar tre­bui să fie prezentați și la niște namibe ce se tot agitau prin vastele saloane somptuos de­corate. Se văzură în fața unei ar­mate de maimuțe care de care mai scandaloase. Unele luau po­ziții indecente, altele își permi­teau galanteria de a se curăța, una pe alta, de purici etc. etc. In acelaș timp pe deasupra a­­cestor strămoși ai omului se afilau papagali, care de care mai ingenios colorați. Mesele fuseseră aranjate pentru toată lumea , și pentru invitații origi­nali deci. Numai, că din feri­cire, aceștia nu luară loc la mere. Avură grija ca în preala­bil să organizeze, într’o perfectă solidaritate, un adevărat bom­­bardament asupra oamenilor. Dansau prin aer farfuriile toate ustensilele cinei. Cum ve­și deți, savantul englez a oferit „prietenilor" săi o masă care n'a fost întrecută In animațre nici de cele mai copios alimen­tate prânzuri ale lui Sardanapal. LUMEA t i fi ajunul totul — franco-rus . Fostul ministru de Monzie a ținut un foarte interesant discurs la consiliul general al departa­­mentului Lot. A relevat importanța apropie­­rei franco-germane și a arătat că această apropiere este cu a­­tât mai dorită, cu cât întreved­e posibilitatea ca în câteva luni să se încheie acordul franco­­rus, asupra căruia discuțiile ur­mează de foarte multă vreme. Incheerea acordului nu va în­semna însă aderarea Franței la metodele Rusiei sovietice. Primo de 8 ,­vara sa retraga din viața po Sicifiă...peste 3 ersi Primo da R'vera s'int?, că se apropie sfârși­ul cre aturii sale. Nu știe ce ar mai face să întâr­zie evenimentul...f­ricit pentru Spania. intr’un interview recent a de­clarat că Adunarea Națională pe care o va convoca, va da posibilitate Regelui de a-și alege miniștrii din d­putații cari se vor releva în adunare. Noul parlament va avea să voteze o sumă de lege și abea peste 3 ani, a spus Frimo de Rivera, va pune chestiunea de încredere. Dacă țara și Regele vor socoti necesară o schim­bare mai apropiată—ea se va face. Din viitorul guvern nu va mai face parte Primo de Rivera — recunoaște el însuș. Se va re­trage din viața politică și se va mulțumi cu o demnitate militară corespunzătoare situației lui. Bietul om speră că va mai putea prelungi dictatura lui. E în zadar !.. ­ZAR Cea mai recenta stea a fru­­museței străluce la orizontul cerului Venetian. Se numește Monna d’Elta și nu are altă pro­fesiune decât acela de „prote­jată“ a baronesei d'Erlanger. In definiția nici n’ar avea ne­­voe de altă profesiune. Baro­neasa e „prizoniera“ ,și până în cele mai stricte intimități. Monna d’Elia a început prin a fi florăreasă, coristă, figu­rantă într’un teatru de ca tier și în cele din urmă manechin. In această ultimă calitate stârni interesul baroanei d’Erlanger, care-i oferi asp­lantarea unui pavilion din reședința ei prin­ciară de la Piccadilly. După puțin timp îi ajunse așa de indispensabilă că ba­roneasa înfruntă cu semeție toate versiunile ce și făcură drum, in legătură cu tandreța dintre ele. Actualmente Monna d­elta este numărul cal mai de atracție al sezonului de la Lido. Deși se știe că Lido este fie­ful sentimental al cor­don­ati­­lor, Monna d’Esta a reușit să se impue cu prestigiu atențiu­­nei vizitatorilor. E un succes cu atât mai strălucit — deși Monna d'Esta nu cultivă altă satisfacție decât protecția exo­ticei baronese... Bluet a sleia­t r­ora lineră. Transcriem, sub titlu de do­­cu­ment, cele de mai jos : „E o tradiție turcească, res­pectabilă și respectată. Cam Orient Expresul stopează la Turnu Severin, funcționarii va­m­­a­ți și poliția năvălește după bacșiș. Dacă rapacitatea lu­i fără limite, ingeniozitatea lor, trebue să o recunoaștem, de­zarmează definitiv pe turistul devalizat. hoți să nu surâzi când ins­pectorul de poliție îți reține pa­­șa­portul până nu-i cumperi un „bilet de intrare la teatrul din Turnu Severin’1, care costă 60 lei ? Și dacă te plângi șefului de serviciu că nu ți s’a dat re­stul de 4­, dela suta încredin­țată, capeți răspunsul: — Ei! Ce valoare are pentru dv. 40 lei, pe când pentru noi, sărmani funcționari! etc. etc Autenticitatea acestor rân­duri o putem dovedi oricui pre­­zentându-i textul respectiv al unui ziar parizian O bukcatâ qegiial. Dacă ne-ar fi scumpe califi­cativele criticei didactice rí am găsi echivalent mai meritat pentru bucata: „Un sentimental" iscălită T. Arghezi, în „Adevă­rul Literar“. In adevăr, revizuindu ne lec­tura ultimilor ani, nu dam de o pagină cu proză care să e­­goneze în măestrie pagina d-lui T. Arghezi. Cine nu s’a con­vins că ne aflăm in fața unui mare prozator european să re­citească „Un sentimental”. N­i se poate imagina o mai impresionantă meiorie asupra unui subiect excesiv de dificil, o mai savantă dozare a efectelor, o mai justă proporționalizare a detaliilor și o mai amplă abun­­dența de trouvaille-uri in expri­mare. O capo-d’operă, pur și simplu. U­n regal de vervă, inge­niozitate psih­ologică și abilitate stilistică. Un amestec genial de realism și frivolitate, de cinism și compătimire, de grotesc și in­genuitate, întreaga arhitectonică a bucă­ții se ilustrează printr’o surprin­zătoare economie de detalii. Fie­care adjectiv e o cursă în care se fixează un moment sintetic. Convergența acestora pentru a realiza atmosfera generală ne dezvălue un­ savant inginer. Ansamblul cade pe un final, care singur el asigură cele­b­rit­atea­­­ bucățel. Cum s’ar putea sugera mai imperios verosimili­tatea celor narate decât in pu­ținele cuvinte : — Sunt de atuncea zece ani și povestirea e adevărată ! T. Arghezi în bucata „Un sentimental“ reușește să rea­lizeze autenticul fior al crea­­țiunilor lui Shakespeare (de la care de altfel, reproduce, fără să indice, finalul citat. Vezi scena teatrului in teatru, când Hamlet turnând otravă, strigă Regelui: Povestea e adevărată și s’a întâmplat acum zece ani). EM. SERGHIE Con­gresul­­ International al eSr^muraloir eu infstația in cursul acestei luni, a avut loc în Italia un congres interna­țional al drumurilor. A început la Milano ca să se termine la Roma. Mai toate statele exis­tente și-au trimis reprezentanți oficiali. Regionala Iași a fost reprezentată prin d-nii ingineri Țânțu și C. Grigoriu. Congresul a durat 10 zile. Ședințele s’au desfășurat într’un fast deosebit și în localuri somptuoase la Mi­lano în gloriosul castel Sfor­­cesco. A prezidat prima ședință Prințul de Bergamo, iar cele­lalte dezbateri au fost conduse de Giurati, ministrul lucrărilor publice. Fiecare zi de ședință se sfârșea cu câte un banchet și escursiune. S’au viz­tat lacul Co­mo, Magiore și Veneția. Ultimile ședințe au avut loc la Roma. După ce vizitară toate monumentele „orașului sfânt“, delegații erau curioși să-l vadă pe Mussolini. Programul anunța că ultima ședință va fi prezidați de marele „Duce“. Cum însă între timp avusese loc atentatul asupra lui Mussolini, toți cre­deau că „ducele“ își va tr­mite un delegat. Mussolini însă apăru și ținu o entuziastă , cuvântare asupra co­laborării internaționale, in ultima zi a congresului avu loc un prânz la Frascati, vechiul Tusca­um roman.♦ In condițiile și forma în care a avut loc congresul drumurilor a fost mai ales un prilej pentru italieni de ași arăta frumoasele localități și a continua o propa­gandă pentru politica de la ordi­nea zilei. Desigur, cei doi delegați ai regionalei noastre, d. Țanțu și C. Grigoriu, au avut oca sa să vadă și să constate lucruri care, aduse la cunoștința publicului român, ar fi de netăgăduit folos. G dare de seamă asupra celor studiate, ar fi binevenită. Femeile întrec După u­zimile statistice sue­­deze numărul funcționarelor s’a dublat în ultimii 30 ani. înainte de război erau 8838 funcționare, în timp ce azi sunt 17.177. In a­­celaș timp numărul funcționarilor s’a urcat de la 28.275 la 83.156. In altă ordine de idei femeile se si­esc să câștige superioritate asupra­­ barbeților. E vorba de trecerea examenelor. După o altă statistică aflăm că procentul femeilor ce-și trec examenele e de 86,2 oro iar studenții abea ating 89 orO. Citiți in pag. 4-a Ulti­mile Știri La Piatra-Neamț fuziunea* se va rea­­iz­a a In localitate, fuziunea Suiie !«­­rănișii și naționali se crede va fi înfăptuită cu ușurință. Partidul țărănesc ‘ e cel bine organizat. [Naționalii, slabi s’au împărțit în două. O grupă are în frunte pe d. Duțu Isăcescu care a dat spri­jinul partidului Poporului. Un nu­măr de naționali din partea d­lui Isăcescu au și primit slujbe de la actualul guvern. O altă grupă de naționali are un cap pe d. Lazaride. Acesta din urmă a ascultat or­dinul centrului, luptând la alegeri contra guvernului. Se afirmă în cercuri sigure că grupa condusă de d. Lazaride, va fuziona cu țăranism, urmând ca partidele fu­zionate să fie pre­zidate de popularul țărănist din jud. Neamțu, d. G. V. Măcărescu. Rămâne de văzut însă care grupă va fi recunoscută de „cen­tru“ ca oficială.I­­ A d-lui Isăcescu ori a d-lui Lazaride ? ! că mai deșj Charlestorrul interzis din ordin ministerial Primarul de la Târgul Neamț care era gata să se războească cu toată lumea—și cu D-zeu— pentru a pune stavilă fox-hot­ului, și-a găsit un rival. E cam de departe nu-i vorbă da­,— oricum, superior revoltatului de la poalele cetăței lui Ștefan, indig­narea acestuia a­r f­i mijlocul de a se ră­buna i­­­n­eficace. E vorba de sancțiuni ministrul sănătăței din Mexico. Îngrijorat de bună­starea fizică a cetățe­nilor săi a lansat o ordonanță prin care dansul Charleston este denunțat o primejdie națio­nala—de proporțiile sifilisului și peligrei dela noi. „Mișcă­ile bruște și neregulate al­e acestui dans—grăise ordonanța’ respec­tivă—sunt de natură a produce accese de deb­u­tate și sincope“. Des gur, deciziunea aceasta s’a uoi în urma consultărei tuturor specialiștior băștinași. De altfel în America e curentă părerea că din cauza dansurilor se pot răspândi anumite boli. Dacă Charleston-ul predispune la tul­burări cardiace, jazz-bandjl e un mediu prielnic dezvoltărei bolilor de gât și plămâni. A­­c­esta au decretat-o din ci­clul Card­if. Cât4 de savați de­­parte merg cu precaut­ unite doc­torii americanii Clericale Deschiderea seminarului „Vin­iamin Costache" din Iași, a fost fixată pentru ziua de 20 Oct. Seminarul „Sf. Vasile“ din M rea Neamț își va începe cursu­rile la 15 Octombrie. — Monarhia Antonia Moare de la M-rea Varatec a fost de­­lecorata profesoară de compta­­bilitate la M-­ea Celik-Dere din Dobrogea. — Dl. Nicolai Comoniță, mere proprietar din jud. Neamț a do­nat bisericei ,,Ioan Botezătorul" suma de zece mii lei. M­itropo­­lia a exprimat deosebite mulțu­miri mărinimosului donator. — Consiliul central bisericesc a fixat în ordinea de zi a ședin­­ților dela 14 Oct. a Congresului național bisericesc,—che­s­iunea înfi­nțării Facultății de Teologie la Chișinău. — Mai mulți preoți din Iași au luat inițiativa organizării unei agape în onoarea bătrânului preot Găuce, care s’a retras k pensie pe ziua de 1 Octombrie, din fruntea parohiei Sf. Vasile. Din trecutul Facult. de teologie din Iași — Marele povestitor Ion Creangă, stu­dent­­ al acestei facultați —­ Vom aminti aici în scurt, câte­va lucruri mai importante în le­gătură cu noua Facultate teolo­gică. De fapt, Facultatea aceasta este înființată pe temeiul rapor­tului făcut către Domn de M. Cogălniceanu cu data de 16 Octombrie 1860. Iată de ce este fixată această dată pe steagul ei, care se păstrează în biblio­­teca Seminarului „Veniamin", iar in data de 26 Octombrie a­celaș an, când s’a­ inaugurat U­­niversitatea ieșană cu mare alaiu, în sunete de clopote și în en­tuziasmul populației. De la început, această f?«euL Lvi B m raspUS IB la d­eplin­a ALteí m m** național împotriva Facultății de Teologie de la Cernăuți, unde — după cum mărturisește M. Cogălniceanu— se făceau toate sacrificiile pentru răspândirea germanismului în părțile noastre. In vreme ce Facultatea aceia de spirit german se bucura de toate încurajările, Facultatea teologică din Iași a fost lipsită de spriji­nul trebuitor: a avut doi profe­sori (cari și ei se dușmăneau de moarte) —Filaret Scnban și Vladimir Suhopan, îi lipseau­ stu­­denții, iar în Decembrie 1864 și-a încetat cu desăvârșire cursu­rile și existența. C’un an mai în I­ncințef prin Permisi­uni, mm­te­m­­teütrej & nul în anul al doilea, și 3 în a­­nul al treilea. Absolvenții n’a dat. Am urmărit cu de amănuntul toate discuțiile și știrile din pre­să cu privire la această Facul­tate—în lupta dintre lași­șinău—și n am văzut un asupra foștilor studenți. In 1860 s’au înscris 80 de stu­denți din care numai 12 erau bur­sieri. Celor cari ar fi urmat doctoratul, le era obligatorie­­. siriacă și arabă. Interesant de tot și demn de pomenire este faptul că înt­e cei 14 studenți cari frecventează în anul 1861— 1862 este (al 11- ea pe listă) și dia­conul Ion Creangă, marele po­vestitor. Câți vor fi știind lucrul acesta ? # Colegi cu el sunt: cunoscutul profesor al Fac. de Teologie din Bu­cu­rași și membru al Aca­­demiai C* Zbiceanuu i feliei mmm Lăzărescu, preotul Ursu dela Sf. Neculai domnesc din Iași , cum și doi prieteni de-o vieață ai lui Creangă—pr. Gh. Possa și institutorul pr. Gh. lenăchescu. In 1862—1863 urmează : Galin Vrie, S­amati M., Băncescu N. și Teodoreanu Alex. (iată! d-lui Osvald Teodoreanu). In 1863 — 1854: Barbu Leon, Giurgeanu N., Clinceanu L și Buciu Ioan (pr. I. Bart din Dorohoiu, socrul pr. Alex. Dolinescu din Boto­șani). In 1864—1865 fură în­scriși, mai mult de formă, ie­­rod. Silvestru Bălănescu și Geor­­gescu D. Cum vedem, pe marele Crean­gă l-a atras în noua Facultate dorul de cultură. Văzând că se pierde vremea, căci nu erau nici profesori și nici vreo încu­rajare a instituției din partea celor în drept —> Creangă și eu îndreptat pașii, îndată, căci școala de învățători de sub con­ducerea lui Maiorescu. Poate tot atât de interesant pentru biogra­f, ar fi să amintim că după ce Facultatea s’a des­ființat, Mitropolia— prin 1866 — intervine la minister pentru­­«în­fiin­țare, arătând că unii prof­sori ai Seminarului se oferă să facă în chip graiul cursurile și atunci, între ei, apare și num­ele arhimandritului Isaia Teodo­­e»ct. Acesta nu este altul dacii ves­titul „popa Duhu” al lui Crean­gă, fost și el doi ani director al Seminarului eșan — ori vom­ vrea noi ori nu vom vrea — ori de o originalitate extraordinară. Din zisele și faptele acestuia, Creangă a fixat din schița sa o foarte mică perie." ” și Chi­­raport 'f Y V Y-

Next