Lumea, ianuarie-martie 1927 (Anul 10, nr. 2511-2585)
1927-01-14 / nr. 2520
§ § lig§ É I Parlammentul comunal Ședințele consiliului municipal în Iași, prezintă o caracteristice specială. Nicăeri nu sienează adversari mai hotărât și mai reprezentativi ca în micul parlament eșan ! Dar iar nicăeri ca în Iași, adversarii nu sunt mai loiali unii față de alții, ca la noi. In cât dacă n’ar fi adversitate în rândurile partizanilor — am putea spune că aproape nu există opoziție în consiliul comunal. D. Petrea este omul eminamente împăciuitor. Când va ajunge să împace proprii săi parizani, vă putea spune că împacă toată lumea. Deocamdată are de luptat cu iL.Cerkez, care dacă nu-i face opoziție, îi face însă sânge rău. Căci este singurul consilier cu care ar avea motiv să se certe, dar evită pe cât posibil și aceasta singură și inevitabilă ceartă. Continuitate Un cuvânt la ordinea zilei. Să se mai spună că liberalii nu sunt lari. Cuvintele lor de ordine se popularizează, se amplifică, ajung mituri. D. Vintilă Brătianu a cerut continuitate în toate. Lumea pollitică s’a opus. Cum continuitate ? Și pe rând au venit loji să se închine. Afirmă loji necesitatea continuității. Până și dl. Burileanu în noua sa calitate de guvernator, o proclamă. O afirmă chiar cu riscul de a se contra* * * zice: Cum înțelege dl. Burileanu să-l continue pe dl. Oromolu ? De ce dar a plecat acesta ? Sau a plecat fiindcă n’a mai putut continua ? Până una alta, loji tnalfii dregători se silesc a dovedi că sunt con iiuatori! Ne prindem că primul care va rupe cu continuitatea, cu tradiția curentă și cotidiană, va fi dl. Vintilă Brătianu. Căci este hotărât că d-sa nu poate continua pe alții ! Omul mai necaz... ^ ...foste nervos. Cam așa se explică starea de spirit a presei sârbești. Supărată pe Italia, nu știe ce să mai facă pentru a-și revărsa necazul asupra noastră, iu definitiv, ce rău i-am făcut noi Serbiei, ca să ne facă imputarea de „trădare“ ? Parcă noi n’avem necazurile noastre; parcă noi n’avem buclucurile noastre cu un vecin ca Rusia ? Guvernul din Belgrad s'a perdut oare cu firea, ca să arăte Moscovei că nu ne va părăsi în momente critice ? In definitiv, Italia nu-i poate face Serbiei, în cel mai rău caz, ubi a o sută parte din neplăcerile cari ni le-ar pregăti cu inima voioasă Rusia sovietică. Totuș, ne menținem calm, și nu ne descărcăm nervii pe prietrii și altaji ! Nervozitatea e rău afetnic. Preoți contra laicilor Fondul psihologic al conflictului dintre Vatican și „l’Action francaise“ este lesne explorabil. Un critic francez de mare talent și de o cultură universală, precizează că religia catolică este toată în mâna preoților bisericii romane. Imediat ce laici, fie ei catolici fervenți, încearcă operă de convertire, de înlocuire sau chiar numai de complectare a misiunei bisericei — ei devin indizirabili. „L’Action Francaise“ a trecut de mult granițele unui ziar laic. A devenit un amvon, s’a ridicat ca o biserică. Nu s’a putut să lase Indiferentă biserica cealaltă, biserica veche, biserica romană. Aceasta s’a executat prompt și stăvilind răul, a pronunțat anatema și a pus pe „impostori”a Index. Istoria se repetă, fiindcă marea biserică a catolicilor, rămas aceeași de aceia este o eternă. Noua lege sovietică asupra căsătoriilor a înfiat în vigoare.— Cum este stabilită paternitatea In ziua de 1 Ianuarie 1927 a intrat în vigoare în Rusia sovietică noua lege a căsătorilor. Este deci explicabil de ce în ultimele ze ale lunei ^Decembrie a fost o așa animare la secțiunile primăriilor și au crescut în mai considerabil cererile de inregistre a căsătoriilor ; cele mai multe cereri au fost înaintate de către logodnicile mai tănere de 18 ani, deoarece după noua lege a căsătorilor vârsta pentru căsătorie trebue să fie minimum 18 ani și nu 16 după cum a fost până în prezent. Tinerele logodnice au căutat drei să se folosească încă de ultimele zile ale anului vechiu ca să-și înregistreze căsătoria că altfel ar mai fi trebuit să aștepte un an sau doi. Printre femeile cari s-au înregistrat la secțiunle înregistrărilor au fost și multe soții divorțate, mai tinere de 18 ani, cari s'au temut că după anul nou nu vor putea înregistra noua lor căsătorie. După noua lege fiecare din soji are dreptul să-și aleagă în mod liber profesiunea și ocupața. Când una din părți își va schimba locuința sau se va muta în alt oraș, cealaltă nu este obligată să urmeze. Obligațiile se prevăd și pentru soji cari trăesc fără a avea căsătoria înregistrată. O dovadă a conviețuirii este locuința comună, cunoașterea raporturilor de către alte persoane, scrisori doveditoare, documente, conducerea comună a gospodăriei, etc. Tribunalul va stabili ca după divorț unul din soji trebue să ajute pe celalt în caz dacă se află fără mijloace timp de 6 luni după înregistrarea divorțului și aceasta într'o măsură potrivită cu situația financiară a acelui cu stare, care însă să nu întreacă nivelul subvenției asigurării sociale. La înregistrarea divorțului tribunalul va stabili la cine anume vor rămânea copiii, care va fi măsura întreținerii copiilor precum și întreținerea soțului neapt la muncă. Hotărârile in privința divorțului vor fi înscrise de tribunal în registre speciale iar fiecare din soți precum și copiii vor avea dreptul să ceară o revizuire a hotărârilor. In perioada gravidității sau după nașterea copilului, mama are dreptul să ceară urmărirea și stabilirea paternității. Secțiunea pentru înregistrarea căsătoriilor în urmă declarațiilor mamei încunoștiințează pe tatăl copilului. In cazul când acesta nu va face vre o obiecțiune o lună după ce a fost anunțat, el este înscris ca tată al copilului. „Tatăl“ are dreptul ca un an după primirea înștiințării să înceapă o acțiune juridică contra mamei care ar fi făcut declarații neadevărate. După noua lege a căsătoriilor, consimțământul părinților în privința religiunii copilului, nu va avea nici o importantă juridică. In cazul adoptării unui copil el va purta numele familiei adoptive numai după învoirea ambilor soji. CONVOCAREA comitetului de conducere a partidului național-țârănesc din Iași Comitetul de conducere a organizației eșane a partidului național-țărănesc, în ședința de astăseară Joi, 13 Ianuarie, va lua mai multe importante dispozițiuni în legătură cu organizarea centrelor rurale din cuprinsul județului. Ședința va fi prezidată de d. senator N. Costăchescu, șeful organizației eșane. Bisericești P. S. S. Arhim. Teofan Ionescu, fost stareț al Schitului Durau, a fost numit preot duhovnic la Mrea Agapia. Preotul Petru Manole a fost numit pe ziua de 15 Ianuarie, paroh al bisericei comunei Copou. LUMEA NOUL COD PENAL SOVIETIC Zilele acestea a intrat in vigoare rol cod penal sovietic. Legea în privința mituirei și defraudării a stabilit pentru anumite cazuri și pedeapsa cu moarte. Această pedeapsă este motivată de juriști sovietici prin faptul că în Rusia nu există o singură întreprindere sau instituție unde să nu domnească regimul mituirii într'o formă sau alta. Această lege a intervenit mai ales în urma marilor procese de mituire ca au avut loc anul acesta în Rusia. In ce privește defraudarea și escrocheria, Rusia sovietică se află în prezent In stadiul unei oarecari „stabilizări", adică aci numărul cazurilor n’a crescut dar nici n’a scăzut. Pentru o reducere a neregulilor noua lege prescrie măsuri mai severe și stabilește pedeapsa cu moarte. Articolele în privința mituirii sunt după cum se vede fundamental schimbate. Dacă un funcționar la mită poate fi după noul cod penal condamnat la doi ani închisoare. Pentru cazul când un funcționar răspunzător care a fost odată condamnat pentru mită și a comis a doua oară acelaș delict, articolul prevede că i se poate da de la minimum doi ani închisoare până la pedeapsa cu moarte. Caracteristic pentru noua lege a mituirii este faptul că persoana care ia mită este mai strict pedepsită decât acea care oferă. Persoana care a dat mită poate fi condamnată la maximum 5 ani închisoare. Persoanele ce au fost silite să dea mită sau după ce li s'a luat mită au declarat faptul autorităților superioare, nu vor fi supuse pedepselor. VIN DIN 1540 Angrosistul Ehrmann din Londra, într-o convorbire avută cu un reprezentant al ziarului londonez „Dailly Express“ îi vorbește de un vin pe care îl posedă în pivnițele sale din anul 1540. E vinul cel mai vechi din lume și angrosistul mai poseda vre-o sută de mii de sticle. A fost cumpărat din pivnițele regale ale regelui Ludovic al Bavariei— care a poruncit să se vândă, într-un moment de tulburare mentală. _ .1 Firma londoneză păstrează acest vin ca titlu de curiozitate pentru amatorii excepționali. Ofițerii ruși demobilizați — înră lucru Prin restricția efectuată în rândurile ofițerilor ruși, precum și prin trecerea în rezervă a unui însemnat număr de ofițeri, trecut considerabil și șomajul a din Rusia sovietică. Plasarea acestor ofițeri la diferite servicii a devenit o chestiune acută, deoarece mai toate întreprinderile au refuzat să-i primească la lucru. In urma acestui fapt procuratura militară din Moscova și-a luat asupra sa căutarea de servicii pentru ofițerii demobilizați. Aceștia au fost trimiși de câtre procuratura militară cu următoarea recomandație: Câtre direcțiunea întreprinderii, Vă nncunoștiințăm că procuratura militară vă intentează proces in caz dacă nu primți la lucru pe demobilizatul ce vid trimitem. Presa sovietică comentează acest procedeu și spune că presiunea procuraturei militare a silit intr’adevăr administrația multor întreprinderi să primească la lucru pe militarii ruși. S’a reușit astfel a se plasa numai la Moscova vreo 2 mii persoane. In loc de BAZAR Pseudonimul lui Hamlet Propuneam, cândva, in aceiaș rubrică, să se reabiliteze plagiatul. Extindeam atunci definițiea lui Prudhon „ la proprie,a cest le vot" la întreaga istorie a cugetărei omenești. Imputernicindu-ne cu aforismul lui La Bruyere „toate au fost spuse, venim cu zece ani prea târziu“ arătam că mai toate temele literaturei moderne pot fi puse în strânsă legătură cu cele ale antichității. Istoria literaturei s-ar defini deci un lanț de fapturi, care de care mai ingenioase, fiecare autor reeditează pe Mirbeau care, dând ca personală o butadă auzită într’un salon, atunci când i s’a atras atenția, a declarat: „în clipa când am spus-o îmi aparținea“. Iată de ce nu trebue să ne mirăm când aflăm că Goethe în „ Cr uigo“ a transcris pasagii întregi din Beaumarchais, și să nu luăm figură de nedumeriți când ni s ar pune pe doua coloane Shakespeare și Pluarch. Marile genii au înțeles să onoreze cu iscălitura lor subiectele multor înaintași. Iată că și Hamlet nu-și are o stare civilă proprie. Este un simplu pseudonim al eroului antic Telemac. Shakespeare împrumutând fabula tragediei sale din Saxo Gramaticus („Gesta Donorum"), nu l’a deposedat cu nimic pe scriitorul secolului al Xll-lea. Hamlet ii aparține lui Saxo Gramaticus, în aceicș măsură ca și lui Shakespeare. La mijloc e tot o simplă încetățenire Intre cete într’o lume nouă, ce se povestește Saxo despre Hamlet și intre istoria eroului homeric, Telemac, e o similitudine perfectă. După versiunea lui Gramaticus , Hamlet era fiul unui rege din Iutlanda și își trăi tinereța in casa mamei sale, căsătorită cu asasinul fostului ei soț—părintele lui Hamlet. Ca să scape de amarul traiului, Hamlet simută nebunia. Tatăl vitreg i-l expedie în Anglia, unde urma să fie omorât. Hamlet zădărnicind planul Regelui, se întoarse acasă pe când nunta mamei lui era în toi. Hamlet puse foc palatului și nuntașii fură mistuiți de incendiu. Comparată, această anecdotă, cu aceia a lui Telemac, fiul regelui din Italia, se poate lesne observa identitatea peripețiilor. Un essaist de talent, d-rul W. Planks, într-un volum recent apărut, dovedește că la miljloc e numai o confuzie. Hamlet este povestirea lui Telemac, cu titlu numai schimbat. Forma literelor grecești din cuvântul Telemac dau exact titlul eroului din Saxo-Grammaticus. Iată schema din care se poate vedea cele de mai sus : TELEMAX—XAMELET Ținând seama că X din grecește corespunde in latină lui h, vedem că literele eroilor sunt aceleași. Dacă cetim deandărâtul cuvântul TELEMAX, cetim numele eroului danez. D-rul Plankl crede că la anul 1000, un danez vizitând Byzantul, a auzit povestirea isprăvilor lui Telemac și reîntorcăndu-se in patria lui, a răspândit-o in popor, de unde a cules-o Saxo- Gramaticus. Iată cum călătoresc ideile dealungul secolelor și continentelor. Autorii celebri care le leagă de numele lor, n’au decât meritul jucătorilor de tennis , acelaș mingle o azvârl însă cu o deosebită dexteritate. EM. SERGHIE Rubrica „Radio“ Marea extindere pe care a luat-o Radiofonia în ara noastră, ne-a determine să înființăm și în ziar o rubrică specială de Radio. Radiodifuziunea, care e pe cale de înfăptuire, va permite ca extinderea Radiofoniei în ara noastră să ia proporții cu mult mai mari. Acei care se ocupă cu aplicațiile curente ale Rdiofoniei și mai ales amatorii, vor găsi in rubrica de Radio a ziarului nostru o prețioasă contribuție. Rubrica „Radio“, va publica toate știrile în legătură cu mișcarea radiofonică din întreaga lume. Rubrica „Radio“ va avea contrbuția multor specieiști, care vor expune pe rând principiile curente și esptime ale Radiofoniei. Redacția noastră a întocmii,un serviciu special de Radiofonie, astfel ca prin oarecari sacrificii să poată aduce un serviciu real celor interesați în materie. Deocamdată rubrica „Radio“ va apare de 3 or pe săptămâna, urmând ca după câtva timp să apară zilnic. Mâine ceilorii vor putea găsi in rubrica „Radio" ultimile știri radiofonice. SURZENIA se vindecă, printr’o cură de zgomot Fizicianul englez, prof. Howard, renumit prin lucrările sale de acustică a reușit să vindece definitiv cazurile de surzenie medie și își continuă experiențele cu surzii abse’al refractari sunetelor, ajungând să se mărească apreciabil senzibilitatea auditivă. Descoperirea doctorului Howard se datorește tot unei întâmplări. Avea un prieten surd. L’a luat într’o cursă de automobil. Cursa s’a produs într’o larmă neobișnuită. Sirene mari dădeau consini semnale. Deja o vreme doctorul observă că prietenul său începe a distinge oarecare sunete, întors acasă, se puse pe experiențe în laboratorul său, reușind să sporească senzibilitatea auditivă a câtorva surzi din naștere. Profesorul și-a construit un aparat care produce un zgomot de înaltă intenzitate. Vibrațiile pe care le produce acest aparat, lucrează asupra nervilor celor în tratament de așa manieră că le trezește senzibilitatea lanteată. Rezultatele experiențelor sunt fericite. Din 26 surzi, 16 reușesc să audă. Școlare Eri, a avut loc deschiderea cursurilor Liceului Militar din Iași. Ministerul Instrucțiunei a acordat d-lui M. Herșcovici, cuvenita autorizațiune de funcționare ca institutor la școala primară israelito-român No. 2 din Iași. * Ministerul Instrucțiunei a aprobat înființarea comitetului școlar pentru construcții, pe lângă liceul tehnic din Soroca. * Pentru dl. Goldie, * ■ ministrul Artelor Ține să prevenim pe dl. ministru Goldiș că, in culise se pune la cale o mare nedreptate , e vorba de îndepărtarea talentatului profesor de violoncel, N. Teodorescu, din postul de director al Conservatorului din Iași. Ținem să aducem la cunoștință celor de buna credință că sub directoratul d-lui N. Teodorescu instituția artistică din Iași a făcut progrese surprinzătoare. E destul să mințim că sa organizat o orachestră a școlii, ale cărei concerte cu atras laudele fără rezervă ale d-lui Castaldi — sub al cărui derijorat s’au dat două concerte de gală. Dacă dl. Goldiș va pleca urechea la toate insinuațiile fără temei ale câtorva intriganți, va aduce o mare pagubă școalei și in genere mișcărei artistice din sat. Actualul director, d. N. Teodorescu, a reușit să adune în mănunchiut, in jurul său, toate personalitățile artistice din Iași. E destul să amintim că vechi profesori ca doamna Aspasia Burada, Sofia Teodoreanu, Agatha Bâsescu, Mihai Codreanu, Rod, Nestorescu, Roșca, Aurescu, Enciuiescu etc.; tineri de necontestat talent ca d-nii Mircea Bârsan, Radu Constantinescu, Georges cu frații Nosek—bine cunoscuți în lumea muzicală—toți înțeleg să facă front în jurul talentatului violoncelist. Sperăm că toate intervențiile câtorva intriganți nu vor reuși să decidă pe cei din fruntea Ministerului Artelor la un gest care ar însemna strangulare a vieței muzicale ieșene—așa de greu pusă pe bun drum în ultimii ani, prin stăruința actualului director Statistica divorțurilor și adulterul , statistică făcută cu minuțiozitatea caracteristică germanilor, duce la concluzia că din două divorțuri, unul se datorește adulterului. (Bineînțeles, e vorba de adulterele surprinse în flagrant delict. De altfel, credem că aproape toate divorțurile au la bază ta imixtiunea în familie a celui de al treilea). In ultimii ani, căsătoriile eu devenit îngrijitor de elastice. Pătrund cu ușurință elementele străine în intimitatea lor. Deprecierea valorilor care țineau de morală a avut ca rezultat înmulțirea considerabilă a divorțurilor. De cele mai multe ori sunt vinovați barbarii de aceste despărțiri. Din 13.631 procese de divorț intentate anul trecut în Prusia, 8055 au la bază adulterul de care s’au făcut vinovați, barbati. Numai In 5576 de cazuri, vina a fost pusă In sarcina femeilor. Orașul cel mai cu multe divorțuri din Germania, e Berlinul. Din 30.000 de căsătorii contractate anul trecut, s-au desfăcut prin divorț 7372— ceea ce e desigur, un record. Acordarea a trei milioane jumătate pentru laboratoarele Universității din Iași Ministerul Instrucțiunii a făcut cunoscut Decanatului Facultății de Medicină din Iași,— că s’a prevăzut prin noul buget suma de trei milioane jumătate, destinată înzestrărei laboratoarelor facultăților de Medicină și Știință. Suma va fi repartizată proporțional cu nevoile urgente ale laboratoarelor respective. We te Ills, Paris, Ianuarie 1927 Pletora pieselor ce inundă nenumăratele teatre pariziene se împiedică să întrevezi criza jlprin care trece în momentul de față producția dramatică franceză. Printre sutele de piese ce se succed în timp de un an de zile—unele având o existență quasi-efemeră, ellele ajungând până la 5 și 6oo de reprezentații (exemplu: la Prisonn’ére și Mon curé chez Ies riches) — toi îți este dat să vezi un sectacol nou cu adevărat interesant. La Comedie franceză și Odeon : anticii și clasicii francezi. Teatrul la Paris lin de M. Papi Marile scene—Sarah Bernhardt, Théatre de Paris, Porte Saint- Martin—îți oferă piesele de altă dată a lui Porte Riche-Robert de Fiere și Nozière. La Atelier și l'Oeuvre, Pirandello, Ibsen și d’Annunzio. In site zeci de teatre o avalanșă de comedii banale, operete, farse, vaudeviluri și reviste. Aceste din urmă gen e foarte „en vogue”. Gen puțin artistic, dar foarte rentabil. De Flers și Caillavef, Fou*chardiere, Sacha Guitry, Maurice Donnoy și Davemois semnează câte două, trei reviste pe an. Până și Odeonul își are revista sa ! Din când în când, câte o producție dramatică serioasă a unui anctor tânăr își face apariția. Scenele de avant-gardă și câteodată Firmir Gémier îi încurajează prin sprijinul lor necondiționat. Una din aceste lucrări ,cea mai importantă, poate va forma subiectul prezentei scrisori. Autorul piesei, Marcel Pagnol, e cunoscut și la noi în țară prin una din lucrările sale (scrisă în colaborare): Neguțătorii de glorie. Titlul desfid de modern cu toate că piesa are mai multe afinități cu trecutul decât cu prezentul. Până la sfârșit, denumirea te lasă nedumerit: ultima scenă, D. Grig. Roiu, inspectorul școlar al învățământului primar, pleacă astăzi în inspectarea școalelor din jud. Botoșani. D. Lucian Roiu, inspctorul șef al Regionalei lași, care se află in Capitală. In interes de serviciu, se reîntoarce Vineri în localitate. Dl. Silvestru Lupea, a fost numit în postul de secretar conducător a Internatului Gimnaziului din Tg. Pârliți—Iași, însă, îi dă o alură simbolică. Eroul presei: un profesor de limba și literatura greacă la Facultate din provincie. Timp de o mai bine de douăzeci de ani lucrează la descifrarea unui manuscris pe care-l atribue lui Platon. Opera li este încoronată de succes. Toți savanți lumei întregi sunt unanimi în a recunoaște veracitatea celor susținute de el. Legiunea de onoare nu lipsește nici dânsa de la butoniera ilustrului savant. Ultima onoare care ar putea încorona o viață închinată pe altarul științei ar fi alegerea la Institut. Candidatura îi este susținută de toți prietenii de la Academie. In ajunul alegerilor, însă, un savant englez publică adevăratul manuscris. Primul nu era deci o operă apocrifă. Toate conjecturile profesorului Blaise, toate afirmațiunile, de a căror valoare nimeni nu se îndoia, ced de la sine. Urmează demisia. Inainte de a părăsi Universitatea—savantul ratat tine să și ia rămas bun de la foștii săi elevi. Cuvântarea profesorului dezamăgit e una din paginile cele mai patetice și mai puternice din lucrarea lui Pagnol. Zdrobit de crâncena lovitura suferită, „fostul savant“ neagă orice valoare utilitară activităței științifice; munca manuală și viața „reală“ (pe care el n’e trăit-o) trebue să fiind singurele cărora le închinăm forțele noastre. In culmea disperării, ornaears și-a sacrificat viața pentr* 1..MUIUIMM—5BS—BM