Lumea, ianuarie-martie 1927 (Anul 10, nr. 2511-2585)

1927-01-14 / nr. 2520

§ § li­g§ É I P­arlamm­entul comunal Ședințele consiliului municipal­­ în Iași, prezintă o caracteristice specială. Nicăeri nu sienează adversari mai hotărât­ și mai reprezentativi ca în micul parla­ment eșan ! Dar iar nicăeri ca în Iași, adversarii nu sunt mai loiali unii față de alții, ca la noi. In cât dacă n’ar fi adversi­tate în rândurile partizanilor — am putea spune că aproape nu există opoziție în consiliul co­munal. D. Petrea este omul emina­mente împăciuitor. Când va a­junge să împace proprii săi pa­­­rizani, vă putea spune că împacă toată lumea. Deocamdată are de luptat cu iL.Cerkez, care dacă nu-i face opoziție, îi face însă sânge rău. Căci este singurul consilier cu care ar avea motiv să se certe, dar evită pe cât posibil și acea­sta singură și inevitabilă ceartă. Continuitate Un cuvânt la ordinea zilei. Să se mai spună că liberalii nu sunt lari. Cuvintele lor de ordine se popularizează, se amplifică, ajung mituri. D. Vintilă Brătianu a cerut continuitate în toate. Lu­mea pollitică s’a opus. Cum continuitate ? Și pe rând au venit loji să se închine. Afirmă loji necesitatea continuității. Până și dl. Buri­­leanu în noua sa calitate de gu­vernator, o proclamă. O afirmă chiar cu riscul de a se contra* * * zice: Cum înțelege dl. Burileanu să-l continue pe dl. Oromolu ? De ce dar a plecat acesta ? Sau a plecat fiindcă n’a mai putut continua ? Până una alta, loji tnalfii dregători se silesc a do­vedi că sunt con­ iiuatori! Ne prindem că primul care va rupe cu continuitatea, cu tradiția curentă și cotidiană, va fi dl. Vintilă Brătianu. Căci este hotă­­rât că d-sa nu poate continua pe alții ! Omul mai necaz... ^ ...foste nervos. Cam așa se explică starea de spirit a presei sârbești. Supărată pe Italia, nu știe ce să mai facă pentru a-și revărsa necazul asupra noastră, iu definitiv, ce rău i-am făcut noi Serbiei, ca să ne facă imputarea de „trădare“ ? Parcă noi n’avem necazurile noastre; parcă noi n’avem bu­clucurile noastre cu un vecin ca Rusia ? Guvernul din Belgrad s'a perdut oare cu firea, ca să arăte Moscovei că nu ne va pă­răsi în momente critice ? In definitiv, Italia nu-i poate face Serbiei, în cel mai rău caz, ub­i a o sută parte din neplăce­rile cari ni le-ar pregăti cu inima voioasă Rusia sovietică. Totuș, ne menținem calm, și nu ne descărcăm nervii pe prie­­trii și altaji ! Nervozitatea e rău afetnic. Preoți contra laicilor Fondul psihologic al conflic­tului dintre Vatican și „l’Action francaise“ este lesne explora­­bil. Un critic francez de mare talent și de o cultură universală, precizează că religia catolică este toată în mâna preoților bi­sericii romane. Imediat ce laici, fie ei cato­lici fervenți, încearcă operă de c­onvertire, de înlocuire sau chiar numai de complectare a misiu­­nei bisericei — ei devin indizi­­rabili. „L’Action Francaise“ a trecut de mult granițele unui ziar laic. A devenit un amvon, s’a ridicat ca o biserică. Nu s’a putut să lase Indiferentă biserica cealaltă, biserica veche, biserica romană. Aceasta s’a executat prompt și stăvilind răul, a pronunțat ana­tema și a pus pe „impostori”­­a Index. Istoria se repetă, fiindcă marea biserică a catolicilor, rămas aceeaș­i de aceia este o eternă. Noua lege sovietică asupra căsătoriilor a înfiat în vigoare.— Cum­ este stabilită paternitatea In ziua de 1 Ianuarie 1927 a intrat în vigoare în Rusia sovie­tică noua lege a căsătorilor. Este deci explicabil de ce în ul­timele z­­e ale lunei ^Decembrie a fost o așa animare la secțiu­­nile primăriilor și au crescut în mai considerabil cererile de inregist­re a căsătoriilor ; cele mai multe cereri au fost înain­tate de către logodnicile mai tănere de 18 ani, deoarece după noua lege a căsători­lor vârsta pentru căsătorie trebue să fie minimum 18 ani și nu 16 după cum a fost până în prezent. Tinerele logodnice au căutat drei să se folosească încă de ultimele zile ale anului vechiu ca să-și înregistreze căsătoria că­­ altfel ar mai fi trebuit să aștepte un an sau doi. Printre femeile cari s-au înregistrat la secțiun­le înregistrărilor au fost și multe soții divorțate, mai ti­­nere de 18 ani, cari s'au temut că după anul nou nu vor putea înregistra noua lor căsătorie. După noua lege fie­care din soji are dreptul să-și aleagă în mod liber profesiunea și ocu­­pața. Când una din părți își va schimba locuința sau se va muta în alt oraș, cealaltă nu este ob­ligată să urmeze. Obligațiile se prevăd și pentru soji cari trăesc fără a avea căsătoria înregis­trată. O dovadă a conviețuirii este locuința comună, cunoaște­rea raporturilor­­ de către alte persoane, scrisori doveditoare, documente, conducerea comună a gospodăriei, etc. Tribunalul va stabili ca după divorț unul din soji trebue să ajute pe celalt în caz dacă se află fără mijloace timp de 6 luni după înregistrarea divorțului și aceasta într'o măsură potri­vită cu situația financiară a ace­lui cu stare, care însă să nu în­treacă nivelul subvenției asigu­rării sociale. La înregistrarea di­vorțului tribunalul va stabili la cine anume vor rămânea copiii, care va fi măsura întreținerii copiilor precum și întreținerea soțului neapt la muncă. Hotărârile in privința divorțu­lui vor fi înscrise de tribunal în registre speciale iar fie­care din soți precum și copiii vor avea dreptul să ceară o revizuire a hotărârilor. In perioada gravidi­tății sau după nașterea copilului, mama are dreptul să ceară ur­mărirea și stabilirea paternității. Secțiunea pentru înregistrarea căsătoriilor în urmă declarațiilor mamei încunoștiințează pe tatăl copilului. In cazul când acesta nu va face vre­ o obiecțiune o lună după ce a fost anunțat, el este înscris ca tată al copilului. „Tatăl“ are dreptul ca un an după primirea înștiințării să în­ceapă o acțiune juridică contra mamei care ar fi făcut declara­ții neadevărate. După noua lege a căsătorii­lor, consimțământul­­ părinților în privința religiunii copilului, nu va avea nici o importantă juridică. In cazul adoptării unui copil el va purta numele familiei adopti­ve numai după învoirea ambilor soji. CONVOCAREA comitetului de conducere a partidului național-țâ­rănesc din Iași Comitetul de conducere a or­ganizației eșane a partidului na­­țional-țărănesc, în ședința de astă­­seară Joi, 13 Ianuarie, va lua mai multe importante dispozițiuni în legătură cu organizarea cen­trelor rurale din cuprinsul jude­țului. Ședința va fi prezidată de d. senator N. Costăchescu, șeful or­ganizației eșane. Bisericești P. S. S. Arhim. Teofan Iones­cu, fost stareț al Schitului Du­rau, a fost numit preot duhovnic la M­rea Agapia.­­ Preotul Petru Manole a fost numit pe ziua de 15 Ia­nuarie, paroh al bisericei co­munei Copou. LUMEA NOUL COD PEN­AL SOVIETIC Zilele acestea a intrat in vi­goare r­ol cod penal sovietic. Legea în privința mituirei și de­­fraudării a stabilit pentru anu­mite cazuri și pedeapsa cu moarte. Această pedeapsă este motivată de juriști sovietici prin faptul că în Rusia nu există o singură în­treprindere sau instituție unde să nu domnească regimul mitui­rii într'o formă sau alta. Această lege a intervenit mai ales în urma marilor procese de mituire ca au avut loc anul acesta în Ru­sia. In ce privește defraudarea și escrocheria, Rusia sovietică se află în prezent In stadiul unei oarecari „stabilizări", adică aci numărul cazurilor n’a crescut dar nici n’a scăzut. Pentru o redu­cere a neregulilor noua lege prescrie măsuri mai severe și stabilește pedeapsa cu moarte. Articolele în privința mituirii sunt după cum se vede funda­mental schimbate. Dacă un func­ționar la mită poate fi după noul cod penal condamnat la doi ani închisoare. Pentru cazul când un funcționar răspunzător care a fost odată condamnat pentru mită și a comis a doua oară a­­celaș delict, articolul prevede că i se poate da de la minimum doi ani închisoare până la pedeapsa cu moarte. Caracteristic pentru noua lege a mituirii este faptul că persoana care ia mită este mai strict pe­depsită decât acea care oferă. Persoana care a dat mită poate fi condamnată la maximum 5 ani închisoare. Persoanele ce au fost silite să dea mită sau după ce li s'a luat mită au declarat faptul autorităților superioare, nu vor fi supuse pedepselor. VIN DIN 1540 Angrosistul Ehrmann din Lon­dra, într-o convorbire avută cu un reprezentant al ziarului londonez „Dailly Express“ îi vorbește de un vin pe care îl posedă în piv­nițele sale din anul 1540. E vi­nul cel mai vechi din lume și angrosistul mai poseda vre-o sută de mii de sticle. A fost cumpărat din pivnițele regale ale regelui Ludovic al Bavariei— care a poruncit să se vândă, în­­tr-un moment de tulburare­­ men­­tală. _ .1 Firma londoneză păstrează a­­cest vin ca titlu de curiozitate pentru amatorii excepționali. Ofițerii ruși demobilizați — înră lucru Prin restricția efectuată în rân­durile ofițerilor ruși, precum și prin trecerea în rezervă a unui însemnat număr de ofițeri, tre­cut considerabil și șomajul a din Rusia sovietică. Plasarea a­­cestor ofițeri la diferite servicii a devenit o chestiune acută, de­oarece mai toate întreprinderile au refuzat să-i primească la lucru. In urma acestui fapt procuratu­ra militară din Moscova și-a luat asupra sa căutarea de servicii pentru ofițerii demobilizați. A­­ceștia au fost trimiși de câtre procuratura militară cu urmă­toarea recomandație: Câtre di­recțiunea întreprinderii, Vă nn­­cunoștiințăm că procuratura mi­litară vă intentează proces in caz dacă nu prim­ți la lucru pe demobilizatul ce vid trimitem. Presa sovietică comentează a­­cest procedeu și spune că pre­siunea procuraturei militare a silit intr’adevăr administrația mul­tor întreprinderi să primească la lucru pe militarii ruși. S’a reușit astfel a se plasa nu­mai la Moscova vreo 2 mii per­soane. In loc de BAZAR Pseudonimul lui Hamlet Propuneam, cândva, in a­­ceiaș rubrică, să se reabiliteze plagiatul. Extindeam atunci de­finițiea lui Prudhon „ la pro­prie,a cest le vot" la întreaga istorie a cugetărei omenești. Imputernicindu-ne cu aforismul lui La Bruyere „toate au fost spuse, venim cu zece ani prea târziu“ arătam că mai toate te­mele literaturei moderne pot fi puse în strânsă legătură cu cele ale antichității. Istoria li­­teraturei s-ar defini deci un lanț de fapturi, care de care mai ingenioase, fiecare autor reeditează pe Mirbeau care, dând ca perso­nală o butadă auzită într’un salon, atunci când i s’a atras atenția, a declarat: „în clipa când am spus-o îmi aparținea“. Iată de ce nu trebue să ne mi­răm când aflăm că Goethe în „ Cr ui­go“ a transcris pas­agii întregi din Beaumarchais, și să nu luăm figură de nedumeriți când ni s ar pune pe doua co­loane Shakespeare și Plu­arch. Marile genii au înțeles să ono­reze cu iscălitura lor subiectele multor înaintași. Iată că și Hamlet nu-și are o stare civilă proprie. Este un simplu pseudonim al eroului antic Telemac. Shakespeare împrumutând fabula tragediei sale din Saxo Gramaticus („Gesta Do­nor­um"), nu l’a deposedat cu nimic pe scriitorul secolului al Xll-lea. Hamlet ii aparține lui Saxo Gramaticus, în aceicș mă­sură ca și lui Shakespeare. La mijloc e tot o simplă în­­cetățenire Intre cete într’o lume nouă, ce se povestește Saxo despre Hamlet și intre istoria eroului homeric, Telemac, e o similitudine perfectă. După versiunea lui Gramaticus , Ham­let era fiul unui rege din Iut­­landa și își trăi tinereța in casa mamei sale, căsătorită cu asasinul fostului ei soț—părin­tele lui Hamlet. Ca să scape de amarul traiului, Hamlet si­­mută nebunia. Tatăl vitreg­ i-l expedie în An­glia, unde urma să fie omorât. Hamlet zădărnicind planul Re­gelui, se întoarse acasă pe când nunta mamei lui era în toi. Ham­let puse foc palatului și nuntașii fură mistuiți de incendiu. Comparată, această anecdotă, cu aceia a lui Telemac, fiul re­gelui din Italia, se poate lesne observa identitatea peripețiilor. Un essaist de talent, d-rul W. Planks, într-un volum recent apă­rut, dovedește că la miljloc e numai o confuzie. Hamlet este povestirea lui Te­lemac, cu titlu numai schimbat. Forma literelor grecești din cu­vântul Telemac dau exact titlul eroului din Saxo-Grammaticus. Iată schema din care se poate vedea cele de mai sus : TELEMAX—XAMELET Ținând seama că X din gre­cește corespunde in latină lui h, vedem că literele eroilor sunt a­­celeași. Dacă cetim deandă­­râtul cuvântul TELEMAX, cetim numele eroului danez. D-rul Plankl crede că la anul 1000, un danez vizitând Byzan­­tul, a auzit povestirea isprăvilor lui Telemac și reîntorcăndu-se in patria lui, a răspândit-o in po­por, de unde a cules-o Saxo- Gramaticus. Iată cum călătoresc ideile de­­alungul secolelor și continentelor. Autorii celebri care le leagă de numele lor, n’au decât meritul jucătorilor de tennis , acelaș min­gle o azvârl însă cu o deosebită dexteritate. EM. SERGHIE Rubrica „Radio“ Marea extindere pe care a luat-o Radiofonia în­­ ara noas­tră, ne-a determine­ să înființăm și în ziar o rubrică specială de Radio. Radiodifuziunea, care e pe cale de înfăptuire, va permite ca extinderea Radiofoniei în­­ ara noastră să ia proporții cu mult mai mari. Acei care se ocupă cu apli­cațiile curente ale R­diofoniei și mai ales amatorii, vor găsi in rubrica de Radio a ziarului nostru o prețioasă contribuție. Rubrica „Radio“, va publica toate știrile în legătură cu miș­carea radiofonică din întreaga lume. Rubrica „Radio“ va avea con­­tr­buția multor speciei­ști, care vor expune pe rând principiile curente și esptim­e­ ale Radiofo­niei. Redacția noastră a întocmii,un serviciu special de Radiofonie, astfel ca prin oarecari sacrificii să poată aduce un serviciu real celor interesați în materie. Deocamdată rubrica „Radio“ va apare de 3 o­r pe săptămâna, urmând ca după câtva timp să apară zilnic. Mâine cei­lorii vor putea găsi in rubrica „Radio" ultimile știri radiofonice. SURZENIA se vindecă, printr’o cură de zgomot Fizicianul englez, prof. Ho­ward, renumit prin lucrările­­ sale de acustică a reușit să vindece definitiv cazurile de surzenie me­die și își continuă experiențele cu sur­zii abse’al refractari su­netelor, ajungând să se mărească apreciabil senzibilitatea auditivă. Descoperirea doctorului Ho­ward se datorește tot unei în­tâmplări. Avea un prieten surd. L’a luat într’o cursă de automo­bil. Cursa s’a produs într’o larmă neobișnuită. Sirene mari dădeau consini semnale. Deja o vreme doctorul observă că prietenul său începe a distinge oarecare sunete, întors acasă, se puse pe ex­periențe în laboratorul său, reu­șind să sporească senzibilitatea auditivă a câtorva surzi din naș­tere. Profesorul și-a construit un aparat care produce un zgomot de înaltă intenzitate. Vibrațiile pe care le produce acest aparat, lucrează asupra ner­vilor celor în tratament de așa manieră că le trezește senzibi­litatea lanteată. Rezultatele ex­periențelor sunt fericite. Din 26 surzi, 16 reușesc să audă. Școlare Eri, a avut loc deschiderea cursurilor Liceului Militar din Iași. Ministerul Instrucțiunei a acor­dat d-lui M. Herșcovici, cuve­nita autorizațiune de funcționare ca institutor la școala primară israelito-româ­n No. 2 din Iași. * Ministerul Instrucțiunei a apro­bat înființarea comitetului școlar pentru construcții, pe lângă li­ceul teh­nic din Soroca. * Pentru dl. Goldie, * ■ ministrul Artelor Țin­­e să prevenim pe dl. ministru Go­ldiș că, in culise se pune la cale o mare ned­rep­tate , e vorba de îndepărtarea talentatului profesor de violon­cel, N. Teodorescu, din postul de director al Conservatorului din Iași. Ținem să aducem la cunoștință celor de buna cre­dință că sub directoratul d-lui N. Teodorescu instituția artis­tică din Iași a făcut progrese surprinzătoare. E destul să mințim că sa organizat o or­a­­chestră a școlii, ale cărei con­certe cu atras laudele fără re­zervă ale d-lui Castaldi — sub al cărui derijorat s’au dat două concerte de gal­ă. Dacă dl. Goldiș va pleca u­­rech­ea la toate insinuațiile fără temei ale câtorva intriganți, va aduce o mare pagubă școalei și in genere mișcărei artistice din sa­t. Actualul director, d. N. Teodo­rescu, a reușit să adune în mă­­nunchiut, in jurul său, toate per­sonalitățile artistice din Iași. E destul să amintim că vechi pro­fesori ca doamna Aspasia Bu­rad­a, Sofia Teodoreanu, Agatha Bâ­sescu, Mihai Codreanu, Rod, Nestor­escu, Roșca, Aurescu, En­­ciuiescu etc.; tineri de necontes­­tat talent ca d-nii Mircea Bâr­san, Radu Constantinescu, Georges cu frații Nosek—bine cu­­­­noscuți în lumea muzicală—toți înțeleg să facă front în jurul talentatului violoncelist. Sperăm că toate intervențiile câtorva intriganți nu­ vor reuși să decidă pe cei din fruntea Mi­­nisterului Artelor la un gest care ar însemna strangulare a vie­­ței muzicale ieșene—așa de greu pusă pe bun drum în ultimii ani, prin stăruința actualului director Statistica divorțurilor și adulterul , statistică făcută cu minu­țiozitatea caracteristică­­ germa­nilor, duce la concluzia că din două divorțuri, unul se datorește adulterului. (Bine­înțeles, e vor­ba de adulterele surprinse în fla­grant delict. De altfel, credem că aproape toate­ divorțurile au la bază ta­ imixtiunea în familie a celui de al treilea). In ultimii ani, căsătoriile­­ eu devenit îngrijitor de elastice. Pă­trund cu ușurință elementele străine în intimitatea lor. Deprecierea valorilor care ți­neau de morală a avut ca re­zultat înmulțirea considerabilă a divorțurilor. De cele mai multe ori sunt vinovați barbarii de a­­ceste despărțiri. Din 13.631 pro­cese de divorț intentate anul tre­cut în Prusia, 8055 au la bază a­­dulterul de care s’au făcut vino­­vați, barba­ti. Numai In 5576 de cazuri, vina a fost pusă In sar­cina femeilor. Orașul cel mai cu multe di­vorțuri din Germania, e Berlinul. Din 30.000 de căsătorii contrac­tate anul trecut, s-au desfăcut prin divorț 7372— ceea ce e de­sigur, un record. Acordarea a trei milioane­­ jumătate pen­tru laboratoarele Universității din Iași Ministerul Instrucțiunii a făcut cunoscut Decanatului Facultății de Medicină din Iași,— că s’a pre­văzut prin noul buget suma de trei milioane jumătate, destinată înzestrărei laboratoarelor facul­tăților de Medicină și Știință. Suma va fi repartizată propor­țional cu nevoile urgente ale la­boratoarelor respective. We te Ills, Paris, Ianuarie 1927 Pletora pieselor ce inundă nenumăratele teatre pariziene se împiedică să întrevezi criza jlprin care trece în momentul de față producția dramatică franceză. Printre sutele de piese ce se succed în timp de un an de zile—­unele având o existență quasi-efemeră, ellele ajungând până la 5 și 6oo de reprezen­tații (exemplu: la Prisonn’ére și Mon curé chez Ies riches) — toi îți este dat să vezi un s­ec­­tacol nou cu adevărat interesant. La Comedie franceză și O­­deon : anticii și clasicii francezi. Teatrul la Paris lin d­e M. Papi Marile scene—Sarah Bernhardt, Théatre de Paris, Porte Saint- Martin—îți oferă piesele de altă dată a lui Porte Riche-Robert de Fiere și Nozière. La Atelier și l'Oeuvre, Piran­dello, Ibsen și d’Annunzio. In site zeci de teatre o avalanșă de comedii banale, operete, farse, vaudeviluri și reviste. A­­ceste din urmă gen e foarte „en vogue”. Gen puțin artistic, dar foarte rentabil. De Flers și Caillavef, Fou*­chardiere, Sacha Guitry, Mau­rice Donnoy și Davemois sem­nează câte două, trei reviste pe an. Până și Odeonul își are re­vista sa ! Din când în când, câte o producție dramatică serioasă a unui anctor tânăr își face apa­riția. Scenele de avant-gardă și câ­teodată Firmir Gémier îi încu­rajează prin sprijinul lor necon­diționat. Una din aceste lucrări ,cea mai importantă, poate­ va forma subiectul prezentei scrisori. Autorul piesei, Marcel Pagnol, e cunoscut și la noi în țară prin una din lucrările sale (scrisă în colaborare): Neguțătorii de glorie. Titlul desfid de modern cu toate că piesa are mai multe a­­finități cu trecutul decât cu pre­zentul. Până la sfârșit, denumirea te lasă nedumerit: ultima scenă, D. Grig. Roiu, inspectorul școlar al învățământului primar, pleacă astăzi în inspectarea școalelor din jud. Botoșani. D. Lucian Roiu, insp­ctorul șef al Regionalei lași, care se află in Capitală. In interes de serviciu, se reîntoarce Vineri în localitate. Dl. Silvestru Lupea, a fost numit în postul de secretar con­ducător a Internatului Gimnaziu­lui din Tg. Pârliți—Iași, însă, îi dă o alură simbolică. Eroul presei: un profesor de limba și literatura greacă la Facultate din provincie. Timp de o mai bine de douăzeci de ani lu­crează la descifrarea unui ma­nuscris pe care-l atribue lui Platon. Opera li este încoronată de succes. Toți savan­ți lumei în­tregi sunt unanimi în a recu­noaște veracitatea celor susți­­nute de el. Legiunea de onoare nu lipsește nici dânsa de la bu­toniera ilustrului savant. Ultima onoare care ar putea încorona o viață închinată pe al­tarul științei ar fi alegerea la Institut. Candidatura îi este sus­ținută de toți prietenii de la Aca­demie. In ajunul alegerilor, însă, un savant englez publică adevăratul manuscris. Primul nu era dec­i o operă apocrifă. Toate conjecturile profesoru­lui Blaise, toate afirmațiunile, de a căror valoare nimeni nu se îndoia, ced de la sine. Urmează demisia. Inainte de a părăsi Universitatea—savantul ratat tine să și ia rămas bun­­ de la foștii săi elevi. Cuvântarea profesorului dezamăgit e una din paginile cele mai patetice și mai puternice din lucrarea lui Pagnol. Zdrobit de crâncena lovitura suferită, „fostul savant“ neagă orice valoare utilitară activităței științifice; munca manuală și viața „reală“ (pe care el n’e trăit-o) trebue să fiind singurele cărora le închinăm forțele noastre. In culmea disperării, orna­­ears și-a sacrificat viața pentr* 1..MUIUIMM—5BS—BM

Next