Lumina Satelor, 1923 (Anul 1, nr. 1-52)

1922-06-25 / nr. 24

Anul 1. Sibiiu, Duminecă 25 Iunie 1922. Nr. 24. foaie săptămânală pe PREȚUL ABONAMENTULUI: Pe un an..............................................­Lei 40’— Pe o jumătate de an............................„ 20'— Pe un pătrat de an . ........................,­ 10’— = Un număr 1 Leu. ‹] REDACŢIA şi ADMINISTRAŢ­IA: Sibiiu, strada IV Mitropoliei 45. Redactor responsabil: Preotul Iosif Trifa. Un şir petit 3 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. ANUNŢURI se primesc la administraţia din strada Mitropoliei 45. PREŢUL ANUNŢELOR: orîndu­ră şi ploi. Din Vechiul Regat, Basarabia şi de aici din Ardeal vin veşti rele de grindină şi prea multe ploi cari în foarte multe locuri au nimicit cu totul oste­neala şi nădejdile oamenilor. De câţiva ani încoaci par că şi mer­sul vremii s'a schimbat în spre rău. Domnul vrea aşa şi ne ceartă aşa pentrucă s'au schimbat în­spre rău şi purtările oamenilor de azi. Vremea de azi vorbeşte şi ne arată lămurit că Dumnezeu ne i-a belşugul ce ni l-a arătat pentru păcatele noastre. Aşa zice Domnul: «pentrucă n'au ascultat de cuvintele mele: sămănat-au grâu, dar vor secera spini. Ostenitu-s'au, dar nici un folos nu vor avea» (Ieremia 12, 13). Să luăm aminte. Buruenile şi spinii păcatelor prea ne-au copleşit cu totul ogoarele sufletului nostru şi de­­aceea nici ogo­arele * ce "le "“muncim nu ne mai dau rodul aşteptat. Ascultaţi cum ne învaţă Biblia: « Araţi pământul cel înţelenit al inimii voastre şi nu sămănaţi în spinii păcatelor» {Ieremia). Cu adevărat, când vom ara şi pă­mântul inimii noastre şi vom scoate din el spinii păcatelor atunci vor umbla şi vremuri mai bune. Altfel de purtări şi altfel de vremuri aveau bătrânii no­ştri. Când eram eu băieţaş în casa părinţilor, îmi aduc aminte că bunicul meu niciodată nu arunca grâul în pă­mânt fără să nu cadă mai întâi în genunchi lângă el şi să nu se roage — împreună cu preotul — pentru «bună rodirea lui». La «rugi» şi la hotare se strângea ca la târg poporul să facă slujbe şi rugăciuni. Azi, în locul slujbelor şi rugăciunilor, în multe locuri răsună crâşmele, beţiile, păcatele. Pe uşile şi ferestrile unor birturi de aici am văzut scrisă următoarea învăţătură şi chemare: «De 3X3 face nouă Să bem până plouă». Şi chemarea crâşmarului se îm­plinise, înlăuntru oamenii înghiţiau, iar afară ploua mereu. Este un mare rău că tocmai Dumineca, în ziua Dom­nului, birturile, stau deschise, ca să strice sărbătorile Domnului şi purtările oamenilor. Stăruiţi în comitetele comu­nale pentru închiderea lor în Dumineci şi sărbători şi priveghiaţi să aveţi pur­tările cele plăcute lui Dumnezeu în satul vostru căci numai cu aceste vom putea îndrepta vremurile grele de azi prin cari ne ceartă Tatăl ceresc, P. Trifa. Faceţi cooperative (tovărăşii) săteşti. In numărul de Rusalii al gazetei noa­stre (21) am arătat ce sunt cooperativele şi ce multe şi mari foloase ar aduce ele satelor noastre. Acum voi scrie ceva despre încercările ce s’au făcut aici în Ardeal cu facerea de tovărăşii. In această afacere Vechiul Regat stă cu mult înaintea noastră întrucât acolo aproape fiecare sat îşi are cooperativa lui şi la Bucureşti este o puternică Federală (mamă) a cooperativelor, care lucră acum cu un capital de milioane lei. Noi aici In Ardeal avem numai începuturi şi încercări de tovărăşii. In vremea Ungurilor, oraşele şi orăşelele noastre au făcut numai bănci­­ pentru lipsurile de împrumut ale sătenilor, dar la sate oamenii in foarte puţine locuri au cercat să se strângă ei înşişi în tovărăşii. . E adevărat că s- avea vşi?lunei»pr­o­pagandă (indemn) pentru tovărăşii. O făcea «Asociaţiunea» dela Sibiu şi într’o vreme era un adevărat apostol al mişcării de coo­peraţie dl Vasile C. Osvadă dela «Tovă­răşia» Libertăţii din Orăştie (păcat că acum acest apostol şade pe un scaun de direc­tor la o mare bancă). Dar puţină ispravă s’a putut face atunci, poate şi din pricina că băncile ungureşti şi stăpânirea ungu­rească se uitau cu ochi răi la aceste înso­ţiri şi la cei cari încercau să se facă. Aveau însă şi Ungurii o puternică tovărăşie cu numele «Hangya» (Furnica) în Pesta şi în legătură cu aceasta în multe locuri au făcut şi Românii tovărăşii de consum (vânzare) cari lucrau cu bună ispravă. «înfrăţirea» din Sibiu încă a cercat să strângă în jurul ei băncile săteşti şi to­vărăşiile noastre, mai ales pe cele din jurul Sibiului. O mişcare mai mare pentru facerea de tovărăşii s’a făcut aici în Ardeal numai după strângerea tuturor Românilor în o singură ţară. Mai anii trecuţi, în vremea guvernului Averescu, s’a pornit o însufle­ţită mişcare pentru tovărăşii. S’au şi făcut cooperative şi federale în părţile Bihorului, Aradului, pela Târgul-Mureş şi în Munţii­ Apusenii (cu totul avem vre-o 6 federale. Cum te merge? Apicat nu se ştie, dar semnele arată că însufleţirea cu care au pornit, s’a cam domolit. Aceasta din pri­cina că vremurile (şi mai ales oamenii) de azi nu-s din cele mai potrivite pentru to­vărăşii. Cei care scriu aceste rânduri, am tovărăşie în satul meu şi cunosc din pă­ţanie unele din multele greutăţi ce le în­­timpină tovărăşiile şi facerea lor. Voi aminti câteva. Cea dintâi şi cea mai mare e aceea că tovărăşiile cer oameni cu inimă şi dragoste faţă de popor,­­ iar vremurile noastre tocmai de aceşti oameni nu prea are. Oraşele şi satele sunt pline de spe­culanţi cari fac fel de fel de «afaceri» bune pentru punga lor şi aceştia toţi pândesc că oare n’ar fi ceva de ros şi de câştigat şi pe la tovărăşie. Dacă te spui că tovă­răşia ii pentru popor nu pentru afacerile lor — se fac cei mai mari duşmani şi hu­litori ai mişcării cooperative. Aceştia sparie pe oameni să nu se facă membri că îşi «pun averea zălog»... şi cu alte, fel de fel de apucături şi scornituri — pentru că ei îşi văd primejduite speculaţiile şi «câştigu­rile» lor. O altă greutate este apoi aceea că n’avem în Ardeal un apostol şi o Federală centrala cari să bage In legaşă mai bună mersul tovărăşiilor de aici. Bucureştii cu Centrala de acolo sunt prea departe de n­oi şi trebuinţele noastre de a ne strânge rândurile. Greutăţi pentru cooperative fac apoi chiar şi sătenii noştri. In foarte multe lo­curi dau ascultare minciunilor şi hulitorilor, iar în altele aşteaptă îndată să vadă minuni de la noua şi tinera tovărăşie din sat. Nu mai puţină greutate face şi valuta (preţurile) schimbăcioasă precum şi transporturile. Fe­derala Moţilor a cheltuit, spre pildă opt­zeci de mii de lei pentru adusul alor 15 vagoane grâu dela Caracal-Câmpeni. Un lucru care ne-a opărit mult însufleţirea. Şi apoi orice s’ar zice din gură, dar nici băncile — mai ales cele mari — nu-s din prietinii cei adevăraţi ai tovărăşiilor (de câte ori s’a certat Federala din Câmpeni cu «Banca Centrală» prin Turda pentru grâul Moţilor?) Prietinii cei adevăraţi ai tovărăşiilor trebue să fiţi voi, iubiţilor ţăranii Voi tre­­bue să stăruiţi mai mult pentru facerea lor pentru că ale voastre sunt şi pe voi vă apără de multele năcazuri şi lipsuri. Până când nu veţi avea tovărăşie în satul vostru, amin zic vouă: glasul vostru şi plângerile voastre sunt «glasul celui ce strigă în pustie»... T. Povaţă. Din sfintele Scripturi: «Spăla­­ţi-vă, curăţiţi-vă, ştergeţi răutăţile din su­fletele voastre»... *învăţaţi-vă a face bine, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, judecaţi săracului şi faceţi dreptate vădu­vei»... (Isaia 1, 16, 17).

Next