Lumina Satelor, 1923 (Anul 2, nr. 1-52)

1923-11-25 / nr. 46

Anul II Sibiiu, Duminecă 25 Noemvrie 1923. Foaie săptămânală pentru popor. PREȚUL ABONAMENTULUI: f« tw an......................................................................Lei 55'— fi o jumătate de an....................................... „ 3*­•—' Pentru străinătate . . . . IDO­— Pentru America pe un an...................................dolari 9— = Un nu­măr Lei 1*50. == REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiiu, strada Mitropoliei Nr. 45. Redactor: Preotul IOSIF TRIFA. Schimb On. Red. «Transilvania» Loco (str. Şaguna 6) ANUNŢURI se primesc la administraţia din strada Mitropoliei 45. PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir mărunt 3 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit Şi eu m-am hotărât... In numărul 37 al gazetei, scriam între altele şi următoarele: I­n cetirea şi adâncirea Scripturilor mi-am petrecut cele 2 luni de vară şi acum mă întorc la Sibiiu schimbat, adecă mă în­torc hotărât ca să trăesc deplin lui Hristos şi să hotărăsc şi pe alţii pentru Hristos». Da, da, iubite cetitorule, şi eu triam hotărât împotriva păcatelor. Dacă această gazetă chiamă pe oameni la luptă împotriva păcatelor apoi şi eu am intrat cel dintâi în această luptă aducăndu mi aminte de cuvintele apo­stolului Pavel ce zice: «Dacă şi trim­­biţa va da un glas nehotărât, cine se va găti de răsboiu?» (Corinteni 4,8). Dacă această gazetă place şi dacă scrisul ei a început să câştige suflete pentru Hristos, apoi lucrul ace­sta nu stă în meşteşugul penei de scris, ci stă în sufletul celui ce scrie această gazetă. «Puterea» acestei ga­zete stă tocmai în aceea că o scrie un suflet ce s'a hotărât pentru Hristos; o scrie un suflet ce şi crede ceeace scrie şi şi face ceea ce învaţă pe alţii. Că şi eu «m­am schimbat» după ce m'am hotărât, şi lucrul acesta e foarte firesc. Ar fi foarte nefiresc să fiu rămas tot neschimbat şi după ce m'am hotărât să trăesc cu Hristos. O hotărâre ce nu schimbă pe om, ii ajunge nimic. E o hotărâre fără Hristos şi fără nici o putere. Eu nu mă ruşinez să spun, că m’am schimbat după ce m’am hotărât să trăesc cu Hristos şi pentru Hristos. O ce minu­nate schimbări s’au făcut în sufletul meu după ce m’am hotărât să trăesc aşa cum spune evanghelia. O ce bucurie am de când «alerg» cu apostolul Pavel ,spre darul de bi­ruitor» al păcatului (Filipeni 3,12). Par’că de atunci sunt altul; par’că am alţi ochi şi altă vedere, alte picioare şi altă umblare, alte urechi şi altă auzire, altă gură şi alte vorbe. De atunci ochii mei, şi picioarele şi urechile şi mânile şi gura mea încep să asculte numai de Mântuitorul meu Şi o ce uşurare am de când m’am hotărât pentru Hristos. De atunci Domnului i-am încre­dinţat toate grijile mele, toate gândurile mele, toate frământările şi lipsurile mele. De atunci eu mă ţin de El şi ca un copil mă alipesc de El şi El «are grijă de mine». O ce bucurie mare, o ce «bucurie deplină» (Ioan 16,24), am de când m’am hotărât să ies din păcate şi să trăesc cu Hristos. N’aş da această bucurie pe toţi banii şi pe toate bogăţiile din această lume. Hotăreşte te şi tu cetitorule să ieşi din păcate. Hotăreşte-te şi tu să în­cepi o vieaţă nouă cu Hristos şi atunci vei simţi şi tu această bucurie. P. Trifa. Nr. 46. In slujba mântuirii deaproapelui. In săptămâna trecută am primit urmă­toarea mult grăitoare scrisoare: «Onorate Domnule Redactor! Eu, Simeon Iacob, din comuna Dăişoara am câştigat cu aju­torul Domnului Isus Hristos încă un ostaş în oa­stea lui Isus, cu numele Pumnea George şi se roagă acest frate mai tinăr să-l primim şi pe el în oastea noastră.. Simeon Iacob din Dăişoara. Onorate Domnule Redactor şi Părinte! In mai multe Dumineci, prietinul meu, Simeon Iacob a venit acasă la mine şi mi-a cetit din gazeta «Lu­mina Satelor, multe învăţături bune şi frumoase şi mi-a spus şi de oastea D-Voastră care luptă împotriva beţiilor, sudalmelor şi altor rele. Mustrat fiind şi eu de cunoştinţa păcatelor mele, m’am ho­tărât să întru şi eu în oastea Domnului Isus pe care îl rog să-mi ajute să fiu şi eu un bun ostaş şi să pot aduce şi eu pe alţi prietini şi cunoscuţi în oastea noastră.... George Pumnea din Dăişoara. Iată doi oameni cari s’au pus in slujba mântuirii sufleteşti a deaproapelui lor. Pe unul îl chiamă Simeon şi acest nume îmi aduce aminte de Simion pescarul pe care Hristos l-a făcut pescuitor de sufiete. Şi tu Simeone din Dăişoara te-ai făcut un mic Simeon care in casa fratelui tău Ge­orge ai aruncat Duminecă de Duminecă mreaja să pescueşti un suflet pentru Hri­stos. Şi osteneala ta iată n’a fost zadarnică. Ai câştigat un suflet pentru Domnul Isus şi acum acest suflet s’a făcut şi el un mic pescuitor de suflete ca şi Fie şi Mântui­torul va binecuvânta mai departe cu spor pescuirea voastră. Eu la voi gândindu-mă, dragă Si­meone şi George, am scris la tâlcul evan­gheliei despre Samarineanul cel milostiv. Că şi voi sunteţi doi Samarineni milostvi cari căutaţi pe cei răniţi de tâlharii păca­telor şi îi duceţi la tămăduire în casa lui Isus. Aceasta este, dragă cetitorule, şi astăzi chemarea oricărui creştin adevărat: să fi, să te faci şi tu un mic apostol, un mic pescuitor de suflete pentru Hristos. «Când vezi un frate pe calea păcatului — zice sfântul Ioan Dura de aur — nu trece pe lângă dânsul, ci prin un cuvânt de în­văţătură îl opreşte dela calea sa cea rea. Când tu torni în ranele sufletului celui căzut în păcate untdelemnul învăţăturei creştineşti, când tu îl legi cu blândeţe şi îl vindeci cu răbdare, prin aceasta ai făcut mai mult ca cine dă unui păcătos mi­lioane». .. In această slujbă de îndreptare şi de mântuire sufletească a deaproapelui s’au pus cei doi creştini din Dăişoara. Dum­nezeu să le ajute! Şi din a treia iobăgie a scăpat poporul român în întreaga Românie si au împărţit aproape 10 milioane iugăre de pământ. In Sfatul ţării de la Bucureşti, ajungând vorba despre împărţirea moşiilor, ministrul acestor afaceri, Al. Constantinescu, a ară­tat că­­­forma Agrară a împărţit în Vechiul Regat 2 milioane şi jumătate hectare de pământ (cam 4 milioane şi jumătate de jugăre); în Ardeal s’au expropriat şi stau sub împărţire 6400 de moşii cu o întin­dere de 2 milioane şi 200 mii de jugăre; în Bucovina a’au împărţit 200 mii de ju­găre, iar în Basarabia peste 3 m­lioane. Adecă cu totul, în întreaga ţară s’au trecut şi se vor trece în stăpânirea de veci a plugarilor români aproape 10 milioane de jugăre de pământ. Adevărat că în jurul împărţirii moşiilor s’au făcut pe alocarea unele nedreptăţi mai mici sau mai mari dar nu se poate tăgădui adevărul şi faptul că Reforma cea mare de fapt s’a şi înfăp­tuit. Făgăduinţa ce a făcut-o bunul şi vi­teazul nostru Rege la vremea războiului, s’a împlinit. Această veste este de cea mai mare însemnătate pentru ţara şi neamul nostru. Poporul nostru scapă acum din a treia iobăgie. Cea dintâi a fost cea cu robotă din vremile bătrânilor, a doua a fost iobăgia cea politică ce ne-a ţinut pe noi ardelenii, basarabenii şi bucovinenii sub împăraţi străini, iar a treia iobăgie din care scapi poporul român acum e cea economiei in care poporul român veacuri dearândul a stropit cu sudorile muncii sale un pământ ce nu era a lui, ci a boierului. Această iobăgie a fost cea mai lungă şi cea mai grea şi numai jertfele răsboiului celui mare au putut-o şterge. Roadele binecuvântate ale scăpării poporului român şi din cea din urmă io­băgie nu vor întârzia să se arete. Ele şi încep a se arăta. Umblând astăvară prin câmpia Ardealului am văzut un lucru îm­bucurător. Jidovii cari se cuibaseră foarte mult prin acele părţi acum încep a-şi lua catrafusele şi satele încep a se curăţi de ei. Este şi lucrul acesta un semn vădit că poporul s’a întărit şi se întăreşte prin Re­forma Agrară şi în măsură ce poporul se întăreşte economiceşte, jidovul fuge pen­­tru că el se poate opri slui şi se poate îm­bogăţi numai acolo unde Românul trăeşte în sărăcie şi în întunerec. Dar cea mai binecuvântată urmare a Reformei Agrare va fi aceea că cele 10 milioane de jugăre vor lega de alie sute de mii de Români plugari. „E legat cu sânge pământul de popor» a zis un poet de al nostru şi Reforma Agrară întăreşte şi mai mult această legătură de sânge. Cine-şi are şi cine-şi capătă moşioara lui, va fi gata să şi-o şi apere oricând cu vieaţa şi sângele său împotriva duşmanilor cari s’ar ridica să ne fure iarăşi ţara şi pă­mântul. Să trăiţi plugarilor ! Domnul să vă dea spor lam­uncă, sănătate şi ajutor să puteţi folosi cu pace şi bucurie moşioara ce vi s’a dat

Next