Lumina Satelor, 1923 (Anul 2, nr. 1-52)

1923-07-22 / nr. 28

Pag. 2 LUM NA SATELOR Nr 28 niştrii, foştii miniştri, suita regală şi con­ducătorii politici ai poporului ardelean. Ce noroc ar fi pentru ţară dacă în toată vre­mea şi în tot lucrul, toţi fruntaşii neamului s’ar găsi aşa lingă olaltă, umăr la umăr, strânşi In jurul tronului români Parastasul. In faţa mausoleului in jurul mesei cu parastasul I. P. Sfinţiţii mitropoliţi şi epis­copi, alături domni şi doamne, veniţi din mari depărtări la cel mai mare praznic pe care l a avut biserica ortodoxă in Ardeal. In jur, prin grădini, până în depărtări mari, popor mult adunat să facă pomenirea pi­oasă a aceluia ce i-a dat cele mai largi drepturi constituţionale în biserică. Era aici întreaga ţară reprezentată. Regele şi vlădicii ţării în fruntea poporului, veniseră la mormântul lui Şaguna să dea acum cea mai înaltă satisfacţie pentru suferinţele de veacuri, pentru strădania bisericii noastre întru a păstra curat sufletul românesc, până la aceste vremuri de biruinţă deplină. Alături de căsuţa umilită, care a primit şi adăpostit în Răşinari pe întâii noştri episcopi, coborâţi în mijlocul poporului, după desfiinţarea mitropoliei de la Bălgrad prin unaţie, alături de această mărturie a trecutului dureros şi aici la mormântul celui ce ne-a scos iarăş la lumină. Regele şi ţara întreagă dă mărturie de recunoa­ştere şi de slăvire a ortodoxismului şi a bisericii noastre, aşezându-o în dreptul ei, de singură biserică adevărată a Românilor ardeleni. In smerită tăcere adâncă se dă bine­cuvântarea şi începe slujba parastasului, cu duioasele cânturi de îngropare, cântate de corul seminarial. Cuvântările. După slujbă I. P. Sf. nostru mitropolit Nicolae zugrăveşte icoana de preot mare a lui Şaguna, care a împreunat, ca nimeni altul, darul de sus cu însuşirile şi destoi­niciile omului chemat să cârmuiască un popor. I. P. Sf. Mitropolit Primat Miron aduce omagiul bisericii din Vechiul Regat şi din celelalte provincii bisericeşti. Cu­vântul de recunoştinţă şi închinare a stă­pânirii ţării II spune prim-ministru dl I. I. C Brătianu. Apoi grăeşte, ca un arhan­ghel, fiul Răşinarului, poetul Goga în nu­mele Academiei Române, in numele Aso­­ciaţiunii Transilvane vorbeşte dl Dr. Vaier Branişte. Apoi urcă treptele mausoleului un venerabil preot, părintele II Plotoga din Tohanul nou ca să aducă prinos de închinare, ca unul ce şi a primit darul preoţiei din mânile lui Şaguna. Şirul cuvântărilor­­ a încheiat un cinstit ţăran din Răşinari, în casa şi familia căruia Şaguna a petrecut de multe ori sfătuindu-se cu fruntaşii satului despre trebile bisericeşti şi despre nevoile poporului. Poporul românesc întreg prin graiul lui a dat slavă lui Dumnezeu, care ne-a dat nouă pe Şaguna, a cărui pome­nire se făcea în cucernică închinăciune. Regele a ascultat tot timpul în pi­cioare slujba parastasului şi cuvântările de pomenire, apoi a depus o frumoasă cu­nună de flori pe mormântul lui Şaguna. Când prăznuirea a luat sfârşit, Familia Re­gală pleacă în uralele nesfârşite ale popo­rului, iară vlădicii şi preoţii se întorc la biserică. Festivalul religios. După săvârşirea programului sărbării în Răşinari, s’a servit o gustare rece la şcoală şi pe urmă oaspeţii s’au strecurat rând pe rând spre Sibiiu. Aici sărbarea a continuat, după amiaza, cu festivalul re­ligios din catedrală, care, prin frumuseţa cântărilor religioase, a înălţat sufleteşte şi a trezit admiraţia ascultătorilor, în frunte cu Familia Regală şi cu Vlădicii noştri. Discursul festiv al păr. Dr. Ioan Lupaş, profesor universitar, ca şi celelalte cuvân­tări ţinute în catedrală, a dlui Valaori în numele societăţii macedo-române, a dlui general Anastasiu în numele Ligei Cultu­rale, a păr. protoiereu Georgescu, în nu­mele societăţii ortodoxe şi clerului din Vechiul Regat, toate au preamărit memoria marelui sărbătorit. Banchetul. Seara s’a dat banchet (masă mare) în cinstea M. Sale Regelui. La masă au fost chemaţi 400 per­soane, alături de căpeteniile ţării. Frun­taşii partidului naţional prin o neînţeleasă abţinere, au lipsit dela acest ospăţ de fră­ţietate, făcând pe supăratul. A fost o mâh­nire, că nici la astfel de praznice biseri­ceşti, politicianismul păcătos nu lasă pe oameni să stea alături. Dar so­­mnitatea mesei n’a suferit ştirbire. A vorbit frumos I. P. Sfinţitul nostru mitropolit Nicolae, mulţămind M. Sale Re­gelui pentru marea onoare ce a făcut bi­sericii ardelene, luând parte la praznicul lui Şaguna şi asigurându-l, că în cuprinsul ţării nu este un alt factor mai de seamă, pe care să se poată răzima tronul, decât este biserica ortodoxă, concrescută cu su­fletul neamului românesc. Vădit mulţămit M. Sa a răspuns prin discursul pe care îl publicăm în fruntea foii noastre. Frăţietatea şi dragostea familiară ce a domnit la această masă a fost o frumoasă încununare a sărbărilor întru pomenirea fericitului în Domnul Marele Andreiu, a cărui memorie va trăi în veci în sufletul poporului nostru, ca o pavăză împotriva rătăcirilor și ca un stâlp de lumină, care va călăuzi pasul nostru pe drumul făptui­rilor bune. Ce mai e nou în lumea mare? Pace încheiată „în ceasul cel rău“. ^ După lungi desbateri cari ţin de 34 săptămâni, în sfârşit sfatul de pace dela Lozanna ajunsese săptămâna trecută să încheie pacea în afacerile stărilor din Ră­sărit. Se învoiserâ şi Turcii şi în ziua de 10 Iulie, noaptea la 12 ore s’a iscălit un fel de învoială de pace după care era să urmeze în cealaltă zi Contratul de pace. Dar pe semne miezul nopţii este ceasul cel rău căci în cealaltă zi încurcăturile iar au început dela început şi cine ştie cât vor mai ţinea. Intre Francezi şî Nemţi stările sunt tot aşa, pline de mare ură şi duşmănie. Francez­i şi Belgienii nu vreau să iasă din Rrhr nici­decum, ba încă ame­ninţă că vor pătrunde şi mai departe în inima Germaniei dacă Nemţii nu vor pleca de plată. De altă parte şi între Francezi şi Englezi se observă anumite neînţele­geri în ce priveşte plata Germaniei și ocu­parea ținutului Ruhr. încă unul a intrat în oastea noastră. Onorate Domnule Redactor! Şi eu am iscălit Hotărârea împotriva păcatelor pentru că sunt şi la noi mulţi pocăiţi şi vreau să le arăt că şi noi putem să nu mai facem păcate în contra lui Dum­nezeu, dar biserica n’o lapăd pe cum fac ei. Vă rog să mă primiţi şi pe mine în oastea d-voastră că vreau să mă fac un bun ostaş a lui Hristos, să lupt şi eu împotriva păcatului. George Moguţ 1. Dumitru din Zlatna. Clipe măreţe în serbările lui Şaguna. — Corul parintelui-profesor T. Popovici. — In programul serbărilor lui Şaguna a fost şi un «festival religios», care s’a ţinut în biserica catedrală. La acest festival, corul părintelui T. Popoviciu a cântat nespus de frumos şi înălţător diferite cântări religioase. A fost acest festival una din clipele cele mai măreţe ale serbărilor lui Şaguna şi miile de ascultători cari l-au ascultat nu vor putea uita niciodată fiorul şi înălţarea religioasă ce le-a trezit-o în suflete aceste minunate cântări. Părintele T. Popovici a pus în aceste cântări o muncă uriaşi şi stăruitoare de săptămâni de zile şi pe lângă mulţămirea sufletească ce i-a adus o reuşita festivalului, biserica noastră e datoare să-şi arate toată recunoştinţa faţă de munca acestui adevărat preot şi dascăl. Membrii corului Catedralei, cari cu însufleţire s’au grupat în jurul dlui prof. Popovici ca să facă fală catedralei noastre cu înălţătoarele cântări pe cari le cântă în fiecare Duminecă şi sărbătoare, ca şi corul şcoalei normale, care înţelege să-şi dea concursul preţios la toate manifestările artistice şi naţionale din oraşul nostru, încă merită toată lauda. Festivalul a fost ascultat de toţi înalţii oaspeţi ai serbărilor lui Şaguna, în frunte cu MM. II, Regele, Regina, Familia Re­gală, mitropoliţii, episcopii, miniştrii şi alt public de mii de oameni. Călduri mari în toată Europa. După răceala din săptămânile trecute, vremea s’a întors dintr’odată spre călduri, învăţaţii spun că valurile căldurii s’au pornit din America şi străbătând marea au plecat spre Europa ce zgribuia de frig mai săptămânile trecute. Valurile căldurii au cuprins Anglia, Franţa, Germania şi acum sunt în trecere peste noi spre răsărit. La Berlin şi Paris au murit mulţi oameni înăduşiţi de căldurile cele mari. La Londra de 12 ani n’au mai fost călduri aşa de mari. Călduri mari sunt şi în Olanda, unde se aude că ar fi murit 60 oameni. Fraţii noştri dela Blaj n’au vrut să ia parte la serbările lui Şaguna. Biserica noastră ortodoxă a invitat la serbările lui Şaguna cu toată dragostea şi pe biserica soră dela Blaj, dar Blajul a răspuns scurt (şi prost) că «nu e in situaţia (starea) să poată lua parte» şi astfel s’a în­tâmplat că la praznicul lui Şaguna, din partea Saşilor a luat parte însuşi episcopul Io­, iar Blajul n’a aflat de bine să trimită nici măcar un singur preot la prăznuirea marelui mort. La 3 săptămâni după sfinţirea sa de episcop, Şaguna a alergat la Blaj şi ală­turi de minopolitul Blajului s’a pus în fruntea adunării de pe Câmpia Libertăţii; toată vieaţa lui, Şaguna a luptat pentru drepturile politice ale tuturor Românilor din Ardeal şi iacă după 50 de ani, Blajul n’a vrut să se apropie cu recunoştinţă de mormântul marelui mort. Calea ce au apucat-o de o vreme în­­coaci (mai ales dela încoronare) păstorii poporului unit, nu e cea bună. Poporul nu-i va urma pe această cale. Lucrul acesta s’a văzut şi la Răşinari. Sate întregi greco­­catolice (unite) au venit la prăznuirea din Răşinari şi fără preoţii şi păstorii lor. Din un singur sat, din Veştem, spre pildă, a venit poporul cu peste 15 căruţe. Este faptul acesta un semn de bucurie că poporul nostru — ortodox şi unit — se simte una căci doar un* ni-e sufletul, credinţa, legea şi slujba bisericească. Şi este faptul acesta un semn de nă­dejde că se apropie praznicul cel mare când se vor rupe peceţile cu cari stră­iii ne-au despărţit în două biserici şi toţi Ro­mânii din această ţară vom fi iarăşi ca în vremile de demult, un neam, o lege, o cre­dinţă şi o singură biserică.

Next