Lumina Satelor, 1924 (Anul 3, nr. 1-52)

1924-01-13 / nr. 1

anul nr. Si bit a, Duminecă 13 Ianuarie 1024 nijanuiiws—i» . ..i__ PREȚUL ABONAMENTULUI Pe na S3 . . ... Lei 90­— H» a Innsătate de an . , 45 — P« 3 luni................................... . , 2250 Pentru America pe an an ... dolari 3 -= Un iiMinir 3 Lei.­­ Gazetă pentru popor Redactor: Preotul IOSIF TRIFA. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiiu, strada Mitropoliei Nr. 30. ANUNŢURI Onor. «Asociaţiunea» (Of.) Sibiiu •i se primesc la admin. din atr. Mitrpolini 30. PREŢUL ANUNŢELOR: Un fir mărunt 3 Lei pentru odată, daci se publ­i de mai multe ori se dă rabatul cuvenit ­Cum si au stările din lumea mare? — sau când va fi pace şi bine in lume. — încep cu 3 ştiri pe cari le am­ aflat în gazetele de Cră­ciun. Intr'o gazetă cetesc ştirea că Anglia a construit un sub­marin uriaş (corabie ce umblă pe sub apă). Duce pe sub apă 100 de oameni înarmaţi cu 6 tunuri grele şi merindea­n ce trebue acestor bălauri de fer. Intr'o altă gazetă cetesc că Ame­rica acum a terminat un uriaş aeroplan de răsboiu. Noua pa­sere de fer zboară prin văz­duh cu 2 tunuri, 7 mitraliere precum şi oamenii şi gloanţele de lipsă pentru a trimite... «pe pământ pace». O altă gazetă scrie că Nemţii de ani de zile îşi tot bat capul să iscodească gaze (otrăviri) cumplite pentru viitorul răsboiu. Iată 3 ştiri foarte mult grăi­toare despre stările din lumea mare. Neamurile se zavistuesc mai tare ca oricând şi se în­armează mai tare ca oricând pentru că nu-i încredere şi iu­bire între ele. Trăim vremuri de cumplită decădere sufletească a oamenilor şi popoarelor. Trăim vremurile despre cari apostolul Pavel scrie lui Timoteiu: «Să şti că în zilele din urmă vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de bani lăudăroşi, trufaşi, hulitori, ne­­mulţămitori, fără evlavie, fără dragoste, clevetitori, neînfrânaţi, îngâmfaţi, vor iubi mai mult plăcerile decât pe Dumnezeu»... (II Timoteiu 3, 1—6). De la răsboiu încoace tot mereu se vorbeşte de o «întoar­cere la normal», adecă de o scăpare din relele şi năcazurile de azi la stări de pace şi de bine în lume. Dar aceste stări nu vor veni până când Isus Hristos şi învăţăturile Lui vor lipsi din mijlocul oamenilor şi din sufletul oamenilor şi po­poarelor de azi. Mântuitorul a fost prorocit ca un împărat care «va domni de la mare şi până la marginile lumii... şi se vor închina Lui toate împără­ţiile pământului şi toate nea­murile vor sluji Lui... răsă­­ri-va în zilele Lui dreptatea şi mulţimea păcii» (isalm 71). Dar această împărăţie a lui Isus pe pământ încă n'a sosit. Prorocul Isaia l'a prorocit pe Isus ca pe un prunc ce se va chema­­Domn al păcii Dum­nezeu biruitor». Când va veni acest prunc: «atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul, şi viţelul şi leul şi taurul împreună vor paşte şi un prunc mic îi va paşte pe ei... şi nu­­ vor face rău căci pă­mântul va fi plin de cunoştinţa Domnului»... (Isaia 9, 6, 7). Această prorocie o arată aşa de frumos chipul de mai jos. Dar nici această prorocie nu s'a împlinit căci animalele sălbatice pe cari le-a îmblânzit un «copil» şi le duce la păşune cu ramura păcii în mână ar trebui să fie neamurile şi po­poarele lumii. Dar între ele, popoarele de azi sunt tot ani­­­male sălbatice gata să se sfâşie unele pe altele. Pentru stările din lume şi dintre popoarele de azi. Fiul cel născut în peştera Vifleemului încă n'a ieşit din faşă şi pentru asta nu-i pare şi bine în lume. p.­rata. ! Pe noul preşedinte al Americei vestea alegerii sale l-a ar­at mulgând vaca. America a avut în toamna anului trecut alegere de preşe­dinte (după ce Harding a murit pe neaşteptate). A fost ales un bărbat vrednic şi cuminte cu numele Coolidge. Când trimişii ţării i-au dus acasă vestea ale­gerii sale de preşedinte, l-au aflat mulgând o vacă. Tu râzi, cetitoare, de acea* »ni ştire, dar num­i In România noastră ti de râs um astfel de lucru, da în America ba. In America nime nu se ruşine* zi de lucru şi munca o afli pe tot locul şi prin toate casele, ale săracilor ca şi ale bo­gaţilor. O dovadă grăitoare despre aceasta este Însăşi casa preşedin­telui Cool­dge. In vremea slobodă, Coolidge tşi vede şi acum de go­spodăria lui, iar femeia sa coase şi cârpeşte ciorapi şi nu se ruşi­nează a lucra In bucătărie. Ba încă mai mult decât atât, gazetele de acolo scriu că doamna Coolidge ştie face minunate lucruri de mână (broderii) şi nu se ruşinează să-şi vânzâ pe bani lucrul mânilor sale. Un fecior al preşedintelui Coolidge este simplu muncitor de fabrică cu o plată de 3 dolari la zi şi lucră în rând cu ceilalţi mun­citori. Când în casa celui mai mare «domn» al Americei se petrec astfel de «minuni» pentru noi, ne putem închipui de câtă cinste se bucură munca in America. Americanul crede In muncă aşa cum crede creştinul în cred eu şi la evanghelie. Cu aceia care n'ste ocupaţie cin­stită, in America nime nu stă de vor­bă, fie el cât de bogat... Tot cam aşa e şi In Anglia şi in alte ţări înaintate. Cât de departe suntem noi Românii şi in privinţa aceasta de popoarele ceie Învăţate din Apus. La noi ţinta şi alergarea tuturor oa­menilor este să ajungă «douiul* ca să scape de lucru. Rumânul işi bate capul sa ajungă slujbaş. Cu adevărat azi mâne vom fi o ţară de slujbaşi care-şi joacă coatele pe masa câ m­ălăriilor in vreme ce străinii ne cuprind comerciul, indu­stria şi bogăţiile ţării. Avem 55 mii de elevi In ceie 8­ de licee din ţară, dar şcole de specialitate stau goale şi muncitorii specialişti trebue * si-i aducem de prin Germania. Ca să mai zicem apoi de prea multele banchete, părăzi şi vorbe late şi umflate de cari răsună ţara. Sa mai lăsăm vorbele goale şi pofta de a trăi cât mai bine fără muncă. Mai multă muncă ne trebue In toate ogoarăle vieţii noastre căci tocma asta i una din pricinile că țara noastră stă p­e loc și nu poate înainta. De ce se îmbată, oamenii la Anul-Nou? Eu socot că diavolul a scornit cu mare vicleşug acea­stă datină între creştini. Dia­volul vrea cu orice preţ să tul­bure mintea şi judecata omu­lui în noaptea anului nou şi în ziua de Anul nou ca nu cumva omul să-şi poată da seama cum stă cu afacerile sale sufleteşti şi să bage cumva de seamă că el merge înainte pe calea o­peirii. în pragul Anului nou tot creştinul ar trebui să-şi facă socoată cu sufletul său şi cu afacerile sale sufleteşti, dar în loc de această socoată diavolul a învăţat pe oameni să se îm­bete când trec pragul anului. Cu orice preţ şi cu orice chel­tuială, oamenii ţin la datina năroadă şi diavolească să-i afle anul cel nou beţi şi să se îm­bete în ziua de Anul nou.. Şi asta e una din pricinile că oa­menii trec dintr’un an într’altul fără de nici o schimbare sufle­tească. Cu păcatele cu cari ies din anul cel vechiu cu acele intră în anul cel nou şi tot cu acele se apropie şi de ca­pătul anului şi de... groapa din cimiter.

Next