Lumina Satelor, 1925 (Anul 4, nr. 1-52)

1924-12-29 / nr. 1

P2~­6 • aft- ^LUMINA SATELOR Mitropolitul Ardealului lămureşte poporul despre îndreptarea Calendarului. De sfintele sărbitori sie Na­­sterii Domnului, păstorii sufleteşti ii bisericii noastre ortodoxe au adresat poporului pastorale fru­moase In care au dat lămuriri si despre Indreptarea calendarului. 1. P. S Sa, mitropolitul Ardealului, N. Bilan, a dat lămuririle cele mai .# Intensul poporului şi cad ar trebui răspândite in întreagă ţara. Dăm şi aici la gazetă o parte din ele: «Îndreptarea calendarului v-o­r hiu, a fost hotărâtă, iub­ţilor mei, de cârmuirea sfintei noastre bise­­rci, da soborul cel mare al tutu­ror vlădicilor cari ca nişte părinţi stau în fruntea bisericii drept mă­ritoare din ţara noastră. Şi Îndrep­tarea aceasta trebuia să o facem, f­indcă prea rămăsesem unspo­ cu 20,ot­ala călind­arului nostru faţă de cli­ndarul cel adevărat, al ce­rului. Vă voiu desluşi lucrul pe scurt, ca voi si înţelegeţi cu luare a­­minte. Cilidarul nostru a fost al­cătuit, ca o măsurătoare a vremii, acum două m­i d­e ani. Dar alcă­tuitorul lui, ori­cât de iscusit a fost, n’a socot­i tocmai pe tocmai timpul ce se scurge Intr’un an, adecă până ce pământul face o roată In jurul soarelui. El a soco­tit că anul are 365 de zile şi 6 ceasuri, câtă vreme s’a dovedit mai târziu că aceas­ă măsuri este prea mare, căci anul cerului are numai 365 de zile, cinci ceasuri, 48 de minute şi 48 di secunde. Atâta timp ti trebueşte pământului până ce se Învârteşte odată in jurul soa­relui, adecă de lung este un an. Călind viii Invlistu'ui nostru — care se numea Sosighene — a rămas deci cu mai bine de 11 mi­nute in urmă, In fiecare an. Socotit­ acum, Iubiţi creştini, cât face această Intârz’ere într’o sută de ani şi vă veţi In cred­nţa ci ea face 20 de ceasuri, adecă aproape o zi. Cu cât treceau su­tele de ani una după alta, cu atâta şi întârzierea călin­darului nostru se făcea tot mai mare, pentruci Întârzierea e ca ghemul; cu cât deveni­se el mai mult, cu atâta urăşte. Rămânând deci tot la o sută de ani cu 20 de ciasuri in urmi, după trecerea mai multor veacuri lumea s’ar fi pomenit odată cu gerul Bobotez’i In luna lui Orator şi cu secerişul prin luna lui Faur, sau serbând Crăciunul vara, iar af. Paşti In dricul iernii. întârzierea aceasta a fost des­coperiti in veacul al XVI lea şi tot atunci creştinii cei din Apus au şi indreptat-o, potrivindi-?i ci liadarul lor cel scrii cu călindarul cel adevărat al cerului. Noi Românii n’am »îndreptat pînă acum calendarul, pentrucă pe vremia străinilor aveam lipsă şi ne deosebim de ei ca să ne apărăm şi in chipul acesta sufli- ul nostru naţional. Acum Insă am scăpat de străini in o ţară a nos­tri, românească. Adi«! noi căpeteniile biseri­­c­eşti dându-ne seamă de acest lu­cru, am socotit că a venit vremea ca să ne Îndreptăm călindarul şi noi. Ş­i am Îndreptat. C- am făcut noi prin aceasta? Am făcut, iubiţii mei, ceea ce face oricare dintre noi când bagă de stânni că ! Întârzie ceasul, il po­triveşte după unul care umbli bine. Şi cel mai bun ceas, după care cu toţii trebue să ne potrivim, este­­ ceasul soarelui. Inchipuiţi-vă că unul dintre voi ar pleca la drum un miez de vară şi ar sosi la oraş seara, la apusul soarelui. Vrând să ştie Îs cât e, toi scoate ceasul şi vede cu mirare că arătătorul acestuia zibo­veşte Încă tot pe numărul 3 Ce va face atunci Românul nostru? Va cere dela soare ca să-şi Întoarcă drumul şi să-şi amâne apusul după ceasul său, d­­eşi va potrivi el ceasul după apusul soarelui? Firi îndoială că va face lucru! din urmă. Altfel s’ar face de râs. Mersul soarelui e rânduit da Dumnezeu, iar mersul ceasului e rânduit di mintea nepu'iacioasi a omului. E limpede deci, ci nu soarele­­ va potrivi marșul după c*»«ul no­u, ci noi tiabîe să ne potrivim­­ca­șul dupi mersi! soarelui. Cu călindarul e acelaş lucru. De aceea a trebuit să­­ Îndreptăm. Şi l-am Îndreptat. Aşa, iubiţii mei, Îndreptând călindarul, am Îndreptat numai mă­surătoarea vremii, dar n’am schim­­bat nimic din legea noastră cea sfântă, nici nu ne am dat cu alte legi. Toate rânduielile sfintei noa­stre biserici, credinţa ei, poveţele ei, slujbele şi sărbătorile ei rămân aşa cum au fost şi până acum. Soarele­­ a aşezat Dumnezeu pen­tru toată lumea, iar daci ne po­trivim călindarul şi noi după că­­lindarul soarelui, de aici nu poate spune nimeni cu dreptate că am fi Îmbrăţişat legi străine de sufletul nostru. Numai cei ce vor să spargă unitatea bisericei şi a neamului nostru, vânturi zvonuri minci­noase, că prin îndreptarea că­­lendarului ne-am fi schimbat şi legea»... Lupta naţionala a studenţilor noştri — cei închişi la Iaşi au declarat greva foamei. „ In legătură cu uciderea pre­fectului de poliţie, Manciu, din Iaşi, au fost arestaţi şi cei 4 studenţi cari abia scăpaseră dela Văcăreşti şi n’aveau nici o legătură cu omog­eul din Iaşi Cei Închişi au tot ce­rut mereu să fie judecaţi, adecă să judece legea de sunt vinovaţi ori ba. Dar tribunalul i-a tot amânat. După o aşteptare de 50 de zile, studenţii au Înaintat tribunalului un ultim apel In care au pus termin să li se facă dreptate, altcum Intră In greva foamei: «Preferăm o moarte repede pentru dreptate — zic studenţii — decât una care ne fură sănătatea Încetul pe IncetuL Răspunderea celor ce vor urma, să o poarte autorii nedreptăţii»... Mari tulburări la Cluj şi alte oraşe,. Studenţimea, din ţară înţele­gând de soartea celor Închişi in temniţă la Orlata, a pornit mari mişcări în oraşele cu universităţi. La Cluj, mii de studenţi au de­monstrat pe străzi şi au spart fe­­restrile de la prăvăliile jidovilor şi de la hotelul New York. Intre poli­ţie şi studenţi a fost incăerare. Pen­tru potolirea mişcării a intervenit armata. Tulburări au fost şi pe la Orade, Cernăuţi, şi Timişoara. Abonament nou peniu „Lumina Satelor“. Numărul acesta din gazeta noastră e numărul de anul nou şi cu acest număr deschidem abona­ment nou pe anul viitor. Scriperea ce tot creşte mereu sileşte iarăşi gazetele să-şi ridice abonamentul. Mai ales pentru gazetărie se pre­văd zile negre şi grele căci hârtia şi lucrătorii se tot scumpesc. Chiar în zilele aceste, plăţile tipografilor s’au riscat cu încă 1 la sută. Si­lite de scumpete, toate gazetele şi-au ridicat abonamentul. Ca şi celelalte gazete, am pus şi noi pe anul ce vine următorul abonament: Pe un an .... Lei 120 Pe jumătate de an „ 60 Pe 3 luni .... „ 30 Un număr........... 3 Şi cu acest preţ ne băgăm in anul viitor aşa pe noroc căci pre­ţurile sunt nestiiutoare şi până a­cum tot ca pagubă bănească am lucrat. Ne mângăiem însă că câşti­gul cel sufletesc a tot crescut. Să ne mai recomandăm ceti­torilor noştri, cred că e de prisos. Cetitorii ne cunosc şi ii rugim să recomande gazeta şi la alţii. Cine ajută răspândirea acestei gazete, ajută lucrul Domnului şi îşi ajută sufletul ajutănd şi pe alte suflete să afle lumini sufletească. Inoiţi-vâ abonamentul fără întârziere căci binii cu poşta vin Arziu şi noi suntem siliţi de c­ud­­­ueli să sistăm fără nici o cruţare pe toţi cari au şi-au topit abona­­mentul. Păţania din trecut ne-a În­văţat să nu mii dim gazeta ni­mănui pe aşteptare. Cine plăteşte ereşte, ăsta i lucrul cel mai ban pe urma cărui nu rămân nici pro­vocări, nici supărări și alte Încur­cături. Ge mai e­m­ia lumea mare? înţelegere în faţa primejdiei... Ţările din Europa sunt Încă departe de o Înţelegere Intre­olaltă Dar totuşi e csin care le strânge MtFan singur front de Înţelegere. E primij iia bolşevismului cu cari ji iovii din Rusia vreau să tulbure toată lumea. Toate ţările Înaintate — Anglia, America, Fiinţa, etc. — au ajuns să se convingi despre ce planuri ?r# bolşevismul din Rusia. România, Cehia, Iugoslavia sunt pe cale să facă o ali-.nţi, adecă un singur front de apritre tn faţa bolşevismului. La spatele lor stă Franţa şi alte ţări mai mari. Revoluţie în Albania. In Albania iară a izbucnit re­voluţia. Se crede ci fi pe acolo sovietele din Rusia şi-au băgat co­­d­­a lor, doară, doară ar putea tul­bura iarăşi Balcanii. V­T_ Pentru Crăciunul orfanilor din orfelinatul bisericii noastre din Sibiu, am mai primit următoarele d­aruri: Preotul Marcu Pantea, catehet la li­ceul „G­h. Lazăr( Sibiu 3 X) Lei, Pr. Pom­­peiu Moruşca, directorul Internatului arhi­­diecezan 103 Lei, Timotei Popovici, pro­fesor Şcoala normali Sibiu 100 Lei, Mihail Stoia, profesor liceul „Gib. Lazir“ Sibiu 100 Lei, Aurel Popo­viciu, profesor Şcoala normali Sibiu 100 Lei, Ion Barac, econom Turnişor 100 Lei, Jand. Pluto­nier Corola Mihail Sânbenello 30 Lei, Preot Aurel Roxin Cavasol (I. Bihor) 100 Lei, Preoţii Nicolae şi Alexandra Ciconban, Chilar 100 Lei, Ioan Pop, I. V. din Frata 100 Lei, Corneliu Şovrea din Fânaţe 120 Lei, Petru Joandrea Sibiu 100 Lei, Aurel Po­­pescu, comerciant, Sibiu 100 Lei, Otila Ognean şi Hortensia Tobias din Siva­njia 200 Lei, Gheorghe Chiperi din Poiana- Stampi (Bucovina) 50 Lei. Păreri despre politica cu grâul. In vremea din urmă, grâsul şi pâinea s’au acumpit şi in lagă­tură cu aceasta iarăşi a Început a se discuta afacerea cu grâul ţării. Un ziar («Argus» din Bucureşti), publică părerile mai multor price­pători, din cari dăm şi noi mai jos câtteva: Un pricepător spune că grâul s'a scumpit fiindcă s’a împuţinat şi l’a Împuţinat din pricina măsurilor greşite ce s’au lust. In tot timpul războiului şi 5 ani după războia, plugarii au fost siliţi să-şi vândă grâul pe jumătate mai lesne ca­­n alte ţări. Plugarii au Început să se lapede de această marfă cu bucluc şi au Început a semina orz, po­rumb etc. MuH a descurajat pe plugari şi protecţia ce au avut-o şi o au morile cele mari (precum scriem ta altă parte). Plugarii trebue în­torşi la cultivarea grâului tocmai prin o libertate a grâului. A re­veni acum iarăşi la recvltări, ar tesemna că compromitem pentru totdeauna cultura grâului. Recvltările nici odată n’au dus la rezultat pentrucă marfa se as­cunde. O altă pricină că s’a scum­pit pâinea e și aceia că mâncăm prea multă pâine albă. „Ucidem grâul ca sft ‘mâncăm pâine albă“. «Noi — zice un alt pricepător — Îndată după război, ne-am pus­­pe pâine albă. Nici măcar săcară n’am Îngăduit să ni se bage in pâine. Am preferit să ucidem grâul numai ca să mâncăm pâinea albă a zi cu 15 Lei. Consumatorii ar t­ebui să Înţeleagă că agricultorii (plugarii) nu pot cultiva grâu fără câştig eu aşa fac ţi comercianţii, industrialii etc. Când negustorul cere 1200 Lei pe pachetul de bumb­ac, iar cămătarul poate să ia un pol la sută dobândă pe lună, in zadar aşteptăm şi pretindem să mâncăm pâine şi albă şi ieftină. Pâinea albă e un lux păgubitor pentru ţară. In făina de pâine să punem un anumit procent de făină de orz sau porumb şi atunci am s­ăpat şi noi şi ţara din încurcă­turi. O altă scăpare nu i pentru vremea şi năcazul de acum. Pe viitor să se dea apoi li­­b­ertate deplină cultivării şi comer­cialul de grâu, pentru că plugarii să se Încurajeze a sămâna cât mai mult»... Bune păreri, numai de le-ar fi asculte cârmuitorii 11

Next