Lumina Satelor, 1925 (Anul 4, nr. 1-52)
1924-12-29 / nr. 1
P2~6 • aft- ^LUMINA SATELOR Mitropolitul Ardealului lămureşte poporul despre îndreptarea Calendarului. De sfintele sărbitori sie Nasterii Domnului, păstorii sufleteşti ii bisericii noastre ortodoxe au adresat poporului pastorale frumoase In care au dat lămuriri si despre Indreptarea calendarului. 1. P. S Sa, mitropolitul Ardealului, N. Bilan, a dat lămuririle cele mai .# Intensul poporului şi cad ar trebui răspândite in întreagă ţara. Dăm şi aici la gazetă o parte din ele: «Îndreptarea calendarului v-or hiu, a fost hotărâtă, iubţilor mei, de cârmuirea sfintei noastre biserci, da soborul cel mare al tuturor vlădicilor cari ca nişte părinţi stau în fruntea bisericii drept măritoare din ţara noastră. Şi Îndreptarea aceasta trebuia să o facem, findcă prea rămăsesem unspo cu 20,otala călindarului nostru faţă de clindarul cel adevărat, al cerului. Vă voiu desluşi lucrul pe scurt, ca voi si înţelegeţi cu luare aminte. Cilidarul nostru a fost alcătuit, ca o măsurătoare a vremii, acum două mi de ani. Dar alcătuitorul lui, oricât de iscusit a fost, n’a socoti tocmai pe tocmai timpul ce se scurge Intr’un an, adecă până ce pământul face o roată In jurul soarelui. El a socotit că anul are 365 de zile şi 6 ceasuri, câtă vreme s’a dovedit mai târziu că aceasă măsuri este prea mare, căci anul cerului are numai 365 de zile, cinci ceasuri, 48 de minute şi 48 di secunde. Atâta timp ti trebueşte pământului până ce se Învârteşte odată in jurul soarelui, adecă de lung este un an. Călind viii Invlistu'ui nostru — care se numea Sosighene — a rămas deci cu mai bine de 11 minute in urmă, In fiecare an. Socotit acum, Iubiţi creştini, cât face această Intârz’ere într’o sută de ani şi vă veţi In crednţa ci ea face 20 de ceasuri, adecă aproape o zi. Cu cât treceau sutele de ani una după alta, cu atâta şi întârzierea călindarului nostru se făcea tot mai mare, pentruci Întârzierea e ca ghemul; cu cât devenise el mai mult, cu atâta urăşte. Rămânând deci tot la o sută de ani cu 20 de ciasuri in urmi, după trecerea mai multor veacuri lumea s’ar fi pomenit odată cu gerul Bobotez’i In luna lui Orator şi cu secerişul prin luna lui Faur, sau serbând Crăciunul vara, iar af. Paşti In dricul iernii. întârzierea aceasta a fost descoperiti in veacul al XVI lea şi tot atunci creştinii cei din Apus au şi indreptat-o, potrivindi-?i ci liadarul lor cel scrii cu călindarul cel adevărat al cerului. Noi Românii n’am »îndreptat pînă acum calendarul, pentrucă pe vremia străinilor aveam lipsă şi ne deosebim de ei ca să ne apărăm şi in chipul acesta sufli- ul nostru naţional. Acum Insă am scăpat de străini in o ţară a nostri, românească. Adi«! noi căpeteniile bisericeşti dându-ne seamă de acest lucru, am socotit că a venit vremea ca să ne Îndreptăm călindarul şi noi. Şi am Îndreptat. C- am făcut noi prin aceasta? Am făcut, iubiţii mei, ceea ce face oricare dintre noi când bagă de stânni că ! Întârzie ceasul, il potriveşte după unul care umbli bine. Şi cel mai bun ceas, după care cu toţii trebue să ne potrivim, este ceasul soarelui. Inchipuiţi-vă că unul dintre voi ar pleca la drum un miez de vară şi ar sosi la oraş seara, la apusul soarelui. Vrând să ştie Îs cât e, toi scoate ceasul şi vede cu mirare că arătătorul acestuia ziboveşte Încă tot pe numărul 3 Ce va face atunci Românul nostru? Va cere dela soare ca să-şi Întoarcă drumul şi să-şi amâne apusul după ceasul său, deşi va potrivi el ceasul după apusul soarelui? Firi îndoială că va face lucru! din urmă. Altfel s’ar face de râs. Mersul soarelui e rânduit da Dumnezeu, iar mersul ceasului e rânduit di mintea nepu'iacioasi a omului. E limpede deci, ci nu soarele va potrivi marșul după c*»«ul nou, ci noi tiabîe să ne potrivimcașul dupi mersi! soarelui. Cu călindarul e acelaş lucru. De aceea a trebuit să Îndreptăm. Şi l-am Îndreptat. Aşa, iubiţii mei, Îndreptând călindarul, am Îndreptat numai măsurătoarea vremii, dar n’am schimbat nimic din legea noastră cea sfântă, nici nu ne am dat cu alte legi. Toate rânduielile sfintei noastre biserici, credinţa ei, poveţele ei, slujbele şi sărbătorile ei rămân aşa cum au fost şi până acum. Soarele a aşezat Dumnezeu pentru toată lumea, iar daci ne potrivim călindarul şi noi după călindarul soarelui, de aici nu poate spune nimeni cu dreptate că am fi Îmbrăţişat legi străine de sufletul nostru. Numai cei ce vor să spargă unitatea bisericei şi a neamului nostru, vânturi zvonuri mincinoase, că prin îndreptarea călendarului ne-am fi schimbat şi legea»... Lupta naţionala a studenţilor noştri — cei închişi la Iaşi au declarat greva foamei. „ In legătură cu uciderea prefectului de poliţie, Manciu, din Iaşi, au fost arestaţi şi cei 4 studenţi cari abia scăpaseră dela Văcăreşti şi n’aveau nici o legătură cu omogeul din Iaşi Cei Închişi au tot cerut mereu să fie judecaţi, adecă să judece legea de sunt vinovaţi ori ba. Dar tribunalul i-a tot amânat. După o aşteptare de 50 de zile, studenţii au Înaintat tribunalului un ultim apel In care au pus termin să li se facă dreptate, altcum Intră In greva foamei: «Preferăm o moarte repede pentru dreptate — zic studenţii — decât una care ne fură sănătatea Încetul pe IncetuL Răspunderea celor ce vor urma, să o poarte autorii nedreptăţii»... Mari tulburări la Cluj şi alte oraşe,. Studenţimea, din ţară înţelegând de soartea celor Închişi in temniţă la Orlata, a pornit mari mişcări în oraşele cu universităţi. La Cluj, mii de studenţi au demonstrat pe străzi şi au spart ferestrile de la prăvăliile jidovilor şi de la hotelul New York. Intre poliţie şi studenţi a fost incăerare. Pentru potolirea mişcării a intervenit armata. Tulburări au fost şi pe la Orade, Cernăuţi, şi Timişoara. Abonament nou peniu „Lumina Satelor“. Numărul acesta din gazeta noastră e numărul de anul nou şi cu acest număr deschidem abonament nou pe anul viitor. Scriperea ce tot creşte mereu sileşte iarăşi gazetele să-şi ridice abonamentul. Mai ales pentru gazetărie se prevăd zile negre şi grele căci hârtia şi lucrătorii se tot scumpesc. Chiar în zilele aceste, plăţile tipografilor s’au riscat cu încă 1 la sută. Silite de scumpete, toate gazetele şi-au ridicat abonamentul. Ca şi celelalte gazete, am pus şi noi pe anul ce vine următorul abonament: Pe un an .... Lei 120 Pe jumătate de an „ 60 Pe 3 luni .... „ 30 Un număr........... 3 Şi cu acest preţ ne băgăm in anul viitor aşa pe noroc căci preţurile sunt nestiiutoare şi până acum tot ca pagubă bănească am lucrat. Ne mângăiem însă că câştigul cel sufletesc a tot crescut. Să ne mai recomandăm cetitorilor noştri, cred că e de prisos. Cetitorii ne cunosc şi ii rugim să recomande gazeta şi la alţii. Cine ajută răspândirea acestei gazete, ajută lucrul Domnului şi îşi ajută sufletul ajutănd şi pe alte suflete să afle lumini sufletească. Inoiţi-vâ abonamentul fără întârziere căci binii cu poşta vin Arziu şi noi suntem siliţi de cudueli să sistăm fără nici o cruţare pe toţi cari au şi-au topit abonamentul. Păţania din trecut ne-a Învăţat să nu mii dim gazeta nimănui pe aşteptare. Cine plăteşte ereşte, ăsta i lucrul cel mai ban pe urma cărui nu rămân nici provocări, nici supărări și alte Încurcături. Ge mai emia lumea mare? înţelegere în faţa primejdiei... Ţările din Europa sunt Încă departe de o Înţelegere Intreolaltă Dar totuşi e csin care le strânge MtFan singur front de Înţelegere. E primij iia bolşevismului cu cari ji iovii din Rusia vreau să tulbure toată lumea. Toate ţările Înaintate — Anglia, America, Fiinţa, etc. — au ajuns să se convingi despre ce planuri ?r# bolşevismul din Rusia. România, Cehia, Iugoslavia sunt pe cale să facă o ali-.nţi, adecă un singur front de apritre tn faţa bolşevismului. La spatele lor stă Franţa şi alte ţări mai mari. Revoluţie în Albania. In Albania iară a izbucnit revoluţia. Se crede ci fi pe acolo sovietele din Rusia şi-au băgat coda lor, doară, doară ar putea tulbura iarăşi Balcanii. VT_ Pentru Crăciunul orfanilor din orfelinatul bisericii noastre din Sibiu, am mai primit următoarele daruri: Preotul Marcu Pantea, catehet la liceul „Gh. Lazăr( Sibiu 3 X) Lei, Pr. Pompeiu Moruşca, directorul Internatului arhidiecezan 103 Lei, Timotei Popovici, profesor Şcoala normali Sibiu 100 Lei, Mihail Stoia, profesor liceul „Gib. Lazir“ Sibiu 100 Lei, Aurel Popoviciu, profesor Şcoala normali Sibiu 100 Lei, Ion Barac, econom Turnişor 100 Lei, Jand. Plutonier Corola Mihail Sânbenello 30 Lei, Preot Aurel Roxin Cavasol (I. Bihor) 100 Lei, Preoţii Nicolae şi Alexandra Ciconban, Chilar 100 Lei, Ioan Pop, I. V. din Frata 100 Lei, Corneliu Şovrea din Fânaţe 120 Lei, Petru Joandrea Sibiu 100 Lei, Aurel Popescu, comerciant, Sibiu 100 Lei, Otila Ognean şi Hortensia Tobias din Sivanjia 200 Lei, Gheorghe Chiperi din Poiana- Stampi (Bucovina) 50 Lei. Păreri despre politica cu grâul. In vremea din urmă, grâsul şi pâinea s’au acumpit şi in lagătură cu aceasta iarăşi a Început a se discuta afacerea cu grâul ţării. Un ziar («Argus» din Bucureşti), publică părerile mai multor pricepători, din cari dăm şi noi mai jos câtteva: Un pricepător spune că grâul s'a scumpit fiindcă s’a împuţinat şi l’a Împuţinat din pricina măsurilor greşite ce s’au lust. In tot timpul războiului şi 5 ani după războia, plugarii au fost siliţi să-şi vândă grâul pe jumătate mai lesne can alte ţări. Plugarii au Început să se lapede de această marfă cu bucluc şi au Început a semina orz, porumb etc. MuH a descurajat pe plugari şi protecţia ce au avut-o şi o au morile cele mari (precum scriem ta altă parte). Plugarii trebue întorşi la cultivarea grâului tocmai prin o libertate a grâului. A reveni acum iarăşi la recvltări, ar tesemna că compromitem pentru totdeauna cultura grâului. Recvltările nici odată n’au dus la rezultat pentrucă marfa se ascunde. O altă pricină că s’a scumpit pâinea e și aceia că mâncăm prea multă pâine albă. „Ucidem grâul ca sft ‘mâncăm pâine albă“. «Noi — zice un alt pricepător — Îndată după război, ne-am puspe pâine albă. Nici măcar săcară n’am Îngăduit să ni se bage in pâine. Am preferit să ucidem grâul numai ca să mâncăm pâinea albă a zi cu 15 Lei. Consumatorii ar tebui să Înţeleagă că agricultorii (plugarii) nu pot cultiva grâu fără câştig eu aşa fac ţi comercianţii, industrialii etc. Când negustorul cere 1200 Lei pe pachetul de bumbac, iar cămătarul poate să ia un pol la sută dobândă pe lună, in zadar aşteptăm şi pretindem să mâncăm pâine şi albă şi ieftină. Pâinea albă e un lux păgubitor pentru ţară. In făina de pâine să punem un anumit procent de făină de orz sau porumb şi atunci am săpat şi noi şi ţara din încurcături. O altă scăpare nu i pentru vremea şi năcazul de acum. Pe viitor să se dea apoi libertate deplină cultivării şi comercialul de grâu, pentru că plugarii să se Încurajeze a sămâna cât mai mult»... Bune păreri, numai de le-ar fi asculte cârmuitorii 11