Lumina Satelor, 1927 (Anul 6, nr. 1-52)

1927-01-02 / nr. 1

Pag. 4 LUMINA SATELOR Nr. 1 însemnări Ini tililirla li lemilin: Sini I Ham inde i si mill Dinu Ini Imn In Biblie este o istorie pe care cred că o cunoaşteţi cu to­ţii. E is­tori­a ce spune că Dumnezeu s’a a­­rfifat lui Avram în chipul alor trei cfilft tori (trei îngeri). A­ceasta istorie se află în B bîie la cartea Fa­cerii (I Mon­e) cap 18: „Şi s’au arătat Dum­nezeu lui Avram la stejarul lui Mamvre, pe când şedea la uşa cor­tului, în timpul zădu­fului zilei. Şi ridicând ochii săi, s’a uitat: şi iată trei băr­baţi (trei îngeri) stăteau in picioare iftngă el, şi vftzându-i pe ei, a al­er­gat dela uşa cortului său Intru In­­timpinarea lor şi s’a închinat până la pământ. Apoi a zis Avram: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe lângă robul tău. Ingădue să se aducă apă şi să se spele picioarele voastre şi odihni­ţi vă sub copacul acesta. Şi voiu aduce pâine şi veţi mânca, şi după aceea veţi merge în calea voastră*... (Facere 18, 1—5) Avram a ospătat pe cei trei călători cu o masă bo­gată: viţel, unt, lapte, azime. Cu acest prilej, Dumnezeu a făgăduit lui Avram că Sarra, soţia lui, va avea peste un an un fiu .Sarra asculta la uşa cortului şi a râs în sine căci Avram şi Sarra erau bă­trâni, trecuţi în zile*. Dumnezeu a mustrat pe Sarra pentru necredinţa ei, zicând: „Nu nu este cu putinţă la Dumnezeu tot cuvântul?* (cetiţi pe larg această istorie la Facere cap 18). Amintirea locului unde Dum­nezeu s’a arătat lui Avram se pă­strează până la ziua de azi. E dela Vitfleem mai spre sud răsărit, nu departe de Marea Moartă Dumne­zeu a voit ca să rămână şi urma stejarului sub care a fost primit din partea lui Avram. Trăeşte pe acest loc până în ziua da azi urma Unui stejar bătrân paste care au trecut veacuri întregi. E un urmaş al stejarului care a văzut pe Dum­nezeu vorbind cu Avram. Veacurile cari s’au scurs peste acest stejar bătrăn­­ au stors rând pe rând viaţa şi sucul. A rămas însă o parte din el care se păstrează până în ziua de azi cu mare sfinţenie, îngrădit într’un grilaj de fer. Pe acest loc este şi o mică biserică în care slujesc călugări. In fiecare an se face din Ierusalim un pelerinaj la acest loc sfânt. Mii de credin­cioşi din Ierusalim şi pelerini află­tori la Ierusalim pleacă In proce­siune la acest loc sfânt, cu pra­pori, icoane şi cântă­ri religioase. La faţa locului se face slujbă în mare sobor. Dăm alături, sus la dreapta chipul tu care se vede fâcându-se o slujbă în sobor la stejarul din Mam ■ vre. Iar jos, la stânga dăm chi­pul stejarului, îngrădit cu grilajul de fer. Da aici dela Mam­vre a­­vestit Dum­nezeu peirea Sodo­­mei şi Gomorei. „Şi sculându se de acolo bărbaţii, s’au uitat spre Sodoma şi spre Gomora şi Avram mer­gea împreună cu ei petrecându-i*­­(Mamvre e aşezat sus pe o con­ort de unde se vede întreg ţinutul So­domei şi Gomorei). Şi a zis Dom­nul: strigarea Sodomei şi Gomorei s’au înmulţit spre Miae şi păcatele lor sunt mari foarte... mă voiu po­­gorft la ei şi îi voiu pedepsi... A­­tunci Avram a început a mijloci pentru iertarea cetăţilor. „De vor fi 50 de drepţi în cetate, au doară pierde-vei pe ei?.. Şi au zis Dom­nul de se vor afla 50 de drepţi, voiu ierta cetatea*... pe urmă Avram a tot scăriţat numărul drepţilor poaft­a ajuns la 10 iaşi... „Şi au zis Domnul: nu voiu perde cetatea pentru acei 10. Insă în Sodoma şi Gomora nu s’au aflat nici măcar 10 oameni drepţi. Domnul a nimicit cetăţile cu foc şi pucioasă şi pe locul lor a ieşit Marea Moartă. Am scris anul trecut aţei în foaie pe larg daspre Marea Moartă. Pe locul unde au fost cetăţile So­doma şi Gomora e azi o apă şi o pustietate ca şi care nu cred să fie în lume alta atât de fioroasă. închipuiţi vă o apă mare în­­cur­jurată din toate părţile de pu­stietate şi moarte. In­hipuiţi-vă că această apă e cea mai joasă dintre toate apele câte sunt pe faţa pă­mântului. Par’că te ai fi coborât în fundul lumii, atât e de joasă. Nici un vânt nu mişcă această apă, nici un fel de mişcare nu vezi cât poţi pătrunde cu ochiul, nici un val, nici o pânză de corabie, nici o vie­tate, nici o mişcare. Par’că e o apă şi o lume încremenită. Un fior de groază te cuprinde. Par’că şi înfăţişarea ei şi mirosul ei de ca­tran îţi dă un fior al blestemului şi al morţii. „Un fior de groază, de des­­gust şi de tri­steţe — scrie un scrii­tor englez — simţeşti când ajungi la Marea Moartă. Cauţi să te de­părtezi cât mai curând de aceste locuri blăstămate*. Urmările şi urmele păcatului doară nieftiri în lume nu se văd aşa de înfiorător şi de grăitor ca aici, ca la locul unda a fost So­doma şi Gomora. O, cum n’am ea putere să aduc pe toţi păcătoşii la Marea Moartă să vază cu ochii şi să simtă cu inima urmele şi urmă­rile păcatului Dăm mai jos chipul Marii Moarte. In apele ei nu trăeşte aici un fel de vietate. Peştii ce vin din Iordan se peri fiert. Aşişderea şi lemnele. Ia chip se văd câteva ra­muri petrificate, scoase din apele mării. Apa Mării Moarte e cea mai sărată dintre toate apele lumii. 1000 kgrame de apă conţin 100 kgrame de sare. E atât de sărată această (Continuare pe pagina a 7-a) I Stejarul din Mamvre. 5— Un colț din Marea Moartă.

Next