Lumina Satelor, 1927 (Anul 6, nr. 1-52)
1927-01-02 / nr. 1
Pag. 4 LUMINA SATELOR Nr. 1 însemnări Ini tililirla li lemilin: Sini I Ham inde i si mill Dinu Ini Imn In Biblie este o istorie pe care cred că o cunoaşteţi cu toţii. E istoria ce spune că Dumnezeu s’a arfifat lui Avram în chipul alor trei cfilft tori (trei îngeri). Aceasta istorie se află în B bîie la cartea Facerii (I Mone) cap 18: „Şi s’au arătat Dumnezeu lui Avram la stejarul lui Mamvre, pe când şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Şi ridicând ochii săi, s’a uitat: şi iată trei bărbaţi (trei îngeri) stăteau in picioare iftngă el, şi vftzându-i pe ei, a alergat dela uşa cortului său Intru Intimpinarea lor şi s’a închinat până la pământ. Apoi a zis Avram: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe lângă robul tău. Ingădue să se aducă apă şi să se spele picioarele voastre şi odihniţi vă sub copacul acesta. Şi voiu aduce pâine şi veţi mânca, şi după aceea veţi merge în calea voastră*... (Facere 18, 1—5) Avram a ospătat pe cei trei călători cu o masă bogată: viţel, unt, lapte, azime. Cu acest prilej, Dumnezeu a făgăduit lui Avram că Sarra, soţia lui, va avea peste un an un fiu .Sarra asculta la uşa cortului şi a râs în sine căci Avram şi Sarra erau bătrâni, trecuţi în zile*. Dumnezeu a mustrat pe Sarra pentru necredinţa ei, zicând: „Nu nu este cu putinţă la Dumnezeu tot cuvântul?* (cetiţi pe larg această istorie la Facere cap 18). Amintirea locului unde Dumnezeu s’a arătat lui Avram se păstrează până la ziua de azi. E dela Vitfleem mai spre sud răsărit, nu departe de Marea Moartă Dumnezeu a voit ca să rămână şi urma stejarului sub care a fost primit din partea lui Avram. Trăeşte pe acest loc până în ziua da azi urma Unui stejar bătrân paste care au trecut veacuri întregi. E un urmaş al stejarului care a văzut pe Dumnezeu vorbind cu Avram. Veacurile cari s’au scurs peste acest stejar bătrăn au stors rând pe rând viaţa şi sucul. A rămas însă o parte din el care se păstrează până în ziua de azi cu mare sfinţenie, îngrădit într’un grilaj de fer. Pe acest loc este şi o mică biserică în care slujesc călugări. In fiecare an se face din Ierusalim un pelerinaj la acest loc sfânt. Mii de credincioşi din Ierusalim şi pelerini aflători la Ierusalim pleacă In procesiune la acest loc sfânt, cu prapori, icoane şi cântări religioase. La faţa locului se face slujbă în mare sobor. Dăm alături, sus la dreapta chipul tu care se vede fâcându-se o slujbă în sobor la stejarul din Mam ■ vre. Iar jos, la stânga dăm chipul stejarului, îngrădit cu grilajul de fer. Da aici dela Mamvre avestit Dumnezeu peirea Sodomei şi Gomorei. „Şi sculându se de acolo bărbaţii, s’au uitat spre Sodoma şi spre Gomora şi Avram mergea împreună cu ei petrecându-i*(Mamvre e aşezat sus pe o conort de unde se vede întreg ţinutul Sodomei şi Gomorei). Şi a zis Domnul: strigarea Sodomei şi Gomorei s’au înmulţit spre Miae şi păcatele lor sunt mari foarte... mă voiu pogorft la ei şi îi voiu pedepsi... Atunci Avram a început a mijloci pentru iertarea cetăţilor. „De vor fi 50 de drepţi în cetate, au doară pierde-vei pe ei?.. Şi au zis Domnul de se vor afla 50 de drepţi, voiu ierta cetatea*... pe urmă Avram a tot scăriţat numărul drepţilor poafta ajuns la 10 iaşi... „Şi au zis Domnul: nu voiu perde cetatea pentru acei 10. Insă în Sodoma şi Gomora nu s’au aflat nici măcar 10 oameni drepţi. Domnul a nimicit cetăţile cu foc şi pucioasă şi pe locul lor a ieşit Marea Moartă. Am scris anul trecut aţei în foaie pe larg daspre Marea Moartă. Pe locul unde au fost cetăţile Sodoma şi Gomora e azi o apă şi o pustietate ca şi care nu cred să fie în lume alta atât de fioroasă. închipuiţi vă o apă mare încurjurată din toate părţile de pustietate şi moarte. Inhipuiţi-vă că această apă e cea mai joasă dintre toate apele câte sunt pe faţa pământului. Par’că te ai fi coborât în fundul lumii, atât e de joasă. Nici un vânt nu mişcă această apă, nici un fel de mişcare nu vezi cât poţi pătrunde cu ochiul, nici un val, nici o pânză de corabie, nici o vietate, nici o mişcare. Par’că e o apă şi o lume încremenită. Un fior de groază te cuprinde. Par’că şi înfăţişarea ei şi mirosul ei de catran îţi dă un fior al blestemului şi al morţii. „Un fior de groază, de desgust şi de tristeţe — scrie un scriitor englez — simţeşti când ajungi la Marea Moartă. Cauţi să te depărtezi cât mai curând de aceste locuri blăstămate*. Urmările şi urmele păcatului doară nieftiri în lume nu se văd aşa de înfiorător şi de grăitor ca aici, ca la locul unda a fost Sodoma şi Gomora. O, cum n’am ea putere să aduc pe toţi păcătoşii la Marea Moartă să vază cu ochii şi să simtă cu inima urmele şi urmările păcatului Dăm mai jos chipul Marii Moarte. In apele ei nu trăeşte aici un fel de vietate. Peştii ce vin din Iordan se peri fiert. Aşişderea şi lemnele. Ia chip se văd câteva ramuri petrificate, scoase din apele mării. Apa Mării Moarte e cea mai sărată dintre toate apele lumii. 1000 kgrame de apă conţin 100 kgrame de sare. E atât de sărată această (Continuare pe pagina a 7-a) I Stejarul din Mamvre. 5— Un colț din Marea Moartă.