Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)
1928-01-01 / nr. 1
Anul VIL SOUG1 Prețul acestui număr cu Calendar de părete Lei 8* Sibiu. Duminecă, 1 Ianuarie 1928 WmMKHMMMBM Nr l Ceasul vremii... Un an s’a dus iarăşi. Cu un an s’a scurtat timpul şi viaţa noastră. Vremea îşi are şi ea un ceas al ei. Un ceas uriaş ce merge mereu, mereu înainte. In acest ceas al vremii este şi timpul vieţii noastre. Ni se pare mult un an de zile, dar în ceasul vremii, acest timp nu numără nimic. Nici chiar o viaţă întreagă de om nu numără nimic în ceasul vremii. Nici măcar o secundă. Peste 10- 20- 80 - 40 de ani, noi toţi ăştia de acum vom fi pământ şi cenuşă. Peste mormântul nostru vremea va curge mai departe. Peste 50—100 de ani ne va acoperi cu totul iarba şi uitarea ca şi când n'am fi trăit niciodată. Ce rost are viaţa noastră în acest ceas al vremii şi al veşniciei? Ea ni s’a dat ca o clipă cu ajutorul cărei să dobândim o veşnicie, o viată veşnică. Viata ni s’a dat ca o clipă pe care să o trăim cu Domnul ca pe urmă să intrăm cu El în o viată şi fericire veşnică. Insă, vai, ce nebunie se vede azi în lume! Oamenii folosesc această clipă a vieţii ca să-şi câştige cu ea osândă şi peire veşnică. Pentru o clipă de plăceri şi patimi lumeşti perd o fericire veşnică şi câştigă o osândă veşnică. Dragă cetitorule! Viaţa noastră curge înainte ca apa, ca ceasul, ca vremea. După primăvara copilăriei şi funiei, vine vara bărbăţiei, urmează apoi toamna bătrâneţelor şi pe urmă vine iarna morţii. Cu o mică deosebire. Ceasul vieţii noastre nu umblă aşa de regulat ca ceasul vremii. In orice*,, clipă e amenintat să • se e-^r preascâ in loc. Moartea opreşte în loc ceasul vieţii noastre când noi nu ne gândim şi nu ne aşteptăm. De aceea zicea Mântuitorul: „Priveghiaţi şi staţi gata că nu ştiţi ziua şi ceasul“... (Mateiu 25, 10). Ah! ce nebunie este a trece dintr’un an într’altul fără să ne gândim la sfârşitul vieţii noastre, fără să ne dăm seama că moartea poate opri în fiecare clipă ceasul vieţii noastre... Stând în pragul anului nou, eu te întreb, dragă cetitorule, cum stai tu cu cele sufleteşti?? Un cuvânt al M. Sale Reginei Marii „Binecuvântează Doamne, iubita noastră Românie“. Io acul trecut, 1927, s’su implicit 60 ani dela proclamarea independenţei primului regat român. Iibitul nostrc, un Dotnid adormit rege, Ferdinand, ă ţinut mult la pritocirea acestei zile mari. A luaat al ie bstfc s* o nedti» pectrn steagurile |i eroii războiului dn 77, cari mai trleae. A pilcuit ei a desenat el Însuti medalia. Dar bunul Dimnereu l-a chimat la Sine Irr ir te de aşi vtde» piacul hfăp’uit. Medalia Insă a’a fleet şi ea va fi price! de M. Sa Rigna pe sterguire şi pe peptorile eroilor din 77. Din acest prilej, M. Sa Regina a dresat ministruim de externe, dli i Tituieicc, o presfri moasă scrisoare tu care Intre alte' e Bre si crmftiocrele eu viate e* d* ti eînntpe Ic sd?«sx timss. poporului romuri: „Ca una o® am taapărtăşiîdai&rile şi fericirile României timp da 35 de ani alături de neuitatul Meu soț Ml socotesc tndreptfit tl sft ro »tose astâzi cu viate pe care iubitul Nostru dreprat le sr fi zis: „Bir®cu»enfes*S Do^—ne, iubita Noastră Românie, ca de-a pururea *& tofloreaxcl si sft progreseze I Dea Domnul ca dragostea, sacrificiul, crtdieta fi sperent* acelora cari i-au fost mari întemeietori sft nu fie lezadar I Mait bits mea Românie poate fi îcer*dinfât», ei întrefg* câtS ton vs fi dacft dala Dcnancz^o to’i tta zid neclintit spre a sluji frumoasa noastră Patrie cu o dragoste și mai mare, fiiodift inima Mea a ajuns păstrătoarea vitelor acelora, cu cari am lucrat şi cari prea curând M'au lăsat singură cu amintirile a duse generaţii“. Ţara şi poporul român primeşte aceate preafrumoase colinţa ca inima deschisă şi asigură pe M. Sa Regina de toată dragostea, credinţa şi recunoştinţa unui neam Întreg. Ger mare a fost in ţară şi în toată Europa. In zilele de Marţi până Joi, înainte de Crăciun a fost un ger groaznic în toată ţara. Gerul s’a Început cu zăpadă. A nins in toate părţile şi apoi a dat ger şi îngheţ. La noi in ţară Culmea gerului a fost la noi în ziua de Joi înainte de Crăciun. Pe unele locuri gerul a atins 30—35 grade. In părţile muntoase, gerul a fost mai mare. Viscol mare in Bucovina. In Bucovina, pe lângă ger, a fost şi viscol cu zăpadă mare, pe alocuri de câte 2 metri. Trenurile abia au putut străbate cu întârziere de zile întregi. Trenurile au avut mult de suferit. Au circulat cu mari întârzieri. De mai ţinea gerul, era cât p’aci să stea pe loc. Crăpau şi ţevile încălzitoare. Bucovina şi Moldova au suferit şi din cauza zăpezilor mari, îngheţarea Dunării. In urma gerului, Dunărea a început să îngheţe. Vapoarele s’au refugiat repede în porturi. Apele au scăzut. Sloiuri au început să curgă. Pe unele focuri, sloiurile de ghiaţă au blocat apele. A ieşit armata cu tunurile să sloboadă apele blocate, îngheţul a prins în ghiaţă câteva vapoare. Au alergat în ajutorul lor vapoare zdrobitoare de ghiaţă. Umblarea vapoarelor a fost sistată. O mulţime de morţi. Din toate părţile au sosit ştiri despre oameni şi vite cari au îngheţat în gerul cel groaznic. In Europa. Gerul a fost general în toată Europa. Toate ţările din Europa