Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)
1928-01-01 / nr. 1
Pag. 4 LUMINA SATELOR Nr. I „Iată 3 ani de când caut rod în smochinul acesta şi nu aflu“... *Şi zicea (bus) pilda aceasta : Oarecine avea un smochin in vila lul sădit şi a venit căutând roadă întru el şi nu a aflat. Şi a zis câtră vierul: Iată trei ani sunt, de când viu căutând roadă în smochinul acesta şi nu aflu: tate-l pe el, pentruca şi pământul cuprinde In zadar ? Iar el răzpunzând zice lui: Doamne, lasă-l pe el şi intr’acist an, pând voiu săpa împrejur, şi voiu pune gunoiul doară va face rod, iar de nu îl voiu tăia în anu ■ ce vine*. (Luca cap. 12 vers 6—9). Intre pildele Mântuitorului am căutat una potrivită pentru ziua de Anul nou şi am aflat-o pe aceasta cu smochinul cel neroditor. Pilda aceasta este par’că anume spusă şi scrisă pentru ziua de Anul nou. In pilda aceasta, viaţa omului e pusă in asemănea unui pom care trebue să facă roadă de fapte bune. In multe şi alte locuri din evanghelie, a asămânat Mântuitorul viaţa omuui cu viaţa unui pom. «După roadele (faptele) lor ii veţi cunoaşte pe oameni — cea Mântuitorul — căci nu culeg oamenii struguri din spini» (Mat. 7, 15—18). Scripturile amintesc despre trei feluri de «pomi răi», despre 3 clase de oameni cari n’aduc roadă de fapte bune. Unii sunt pomul cel sălbatic dela Ieremia cap. 17 vers 6. Aceştia sunt «pomii cei tomnatici, fără de rod, de două ori uscaţi şi desrâdăcinaţi» (ep. Iuda 1, 12). Pe aceştia ii aşteaptă securea morţii să-i taie şi In focul peirii sâ-i arunce. Anii sunt in chpul unui alt smochin despre care o altă evanghelie spune că arăta de departe frunze frumoase, dar când s’a apropiat de el Mântuitorul «să ia smochine, n a aflat decât frunze» (Mateiu 11, 13). Şi iarăşi, pilda de alături vorbeşte despre un smochin altoit şi grăit care nu dădea roadă. Aici in rândul din urmă sunt pomii cu buni despre care zice psalmistul că «sunt răsădiţi lângă izvoarele apelor şi rodul său vor da la vremea sa» ( salm 1, 2—3). Aceştia sunt oamenii cei roditori de fapte bune. In clasele acestor 3 feliuri de pomi este şi viaţa cea sufletească a oamenii. In clasa primă — pomii cei uscaţi — sunt cei ce stătue în păcate şi fărădelegi... sunt cei uscaţi cu totul de vânturile şi furtunile fărădelegilor. In clasa a doua — smochinul cu frunze frumoase — sunt creştinii cari ţin datinile, ţin posturile. Îşi fac seara şi dimineaţa rugăciunile, se duc şi la biserică, dar dară cauţi mai deaproape in viaţa lor, nu afli roadă de fapte bune. De departe se văd frunze frumoase In viaţa multor creştini, dar când dai in laturi aceste funze, nu se vede rod. Sunt evlavioşi la înfăţişare, dar in traiul lor sunt răi, îndărătnici, egoişti, zgârciţi, sfădioşi etc. Ceea ce se chiamă azi creştinism este mai net un frunziş verde şi frumos la înfăţişare. Insă când te apropii de el, vezică n’are roadă. In clasa a treia sunt cei din pilda cu smochinul care era altoit , îngrijit şi totuşi roadă nu făcea. In chipul acestui smochin suntem noi, mulţimea cea mare a creştinilor cărora «stăpânul grădinei» — Tatăl ceresc — ne-a dat scumpe daruri sufleteşti: botezul, credinţa, rugăciunea, darurile Duhului sfânt etc. să rodim cu ajutorul lor. Insă smochinul vieţii noastre n’arată roadă. De ce nu face roadă pomul vieţii noastre? Pentrucă rădăcinile lui nu sunt adâncite In pământul cel cu suc de viaţă şi de putere creştinească dătător. Trăim o viaţă de suprafaţă o viaţă neadânctă in evanghelia Mântuitorului şi in Jertfa Lui cea sfântă, de aceea pomul vieţii noastre n’are putere de rodire. Pomul vieţii noastre nu este altoit în Isus Mântuitorul, in viaţa cea nouă, nu «naşterea cea de nou», de care spunea El (ev loan 3, 13), iar fără această altoire, fără această renaştere, pomul vieţii noastre nu poate rodi. Pe smochinul de pilda de alături stăpânul grădinii a voit să-l taie, dar grădinarul s’a întrepus pentru el zicând: «Doamne lasă-l pe el şi intr’acest an, până îl voiu săpa împrejur şi voiu pune gunoiu». Şi viaţa noastră e un astfel de smochin neroditor pe care Dumnezeu il ameninţă cu tăiere Avem însă şi noi un grădinar milostiv, care se intropune pentru pomul vieţii noastre să nu fie tăiat până va mai cerca El să-i dea putere de rodire. Acest «grădinar» milostiv este Isus Mântuitorul. Lui ii e milă de noi... opreşte săcurea morţii şi se roagă pentru noi Tatălui ceresc zicând: «Tată şi Doamne, mai îngădueşte pomul acestui om... mai lasă să-l ud cu dragostea Mea... mai lasă să sap şanţ mai adânc în jurul lui in care să se strângă mai multă credinţă. Fără ajutorul acestui Grădinar bun şi milostiv, pomul vieţii noastre nu poate rodi. Pe El să-l chemăm zicând: vino bunule Doamne căci pomul vieţii noastre se usucă, omideie îl rod şi vânturile il răstoarnă. Când ÎL chemăm cu adevărat, El vine, El altoeşte, El taie, retează, îngrădeşte, El sapă, El leagă şi udă. O! cum se schimbă penal vieţii noastre şi cum se umple de roade când Il chemăm şi il primim cu adevărat pe Mântuitorul. Roadftnumai cu darul şi ajutorul Lui putem face. Până la sfârşitul vieţii noastre, El să fie Stăpânul şi îngrijitorul pomului vieţii noastre. Dragă cetitorule! Stăpânul grădinei s’a mâniat că nu-i rodise smochinul la 3 ani de zile. Stăpânul vieţii noastre aşteaptă 30, aşteaptă 40 50—60 ani să facă roadă de fapte bune omul vieţii tale şi fi tot numai frunze goale arăţi? Dragă cetitorule! Stăm In pragul anului nou. Nu ştim ce ne aşteaptă în viitor: bucurie sau întristare, moarte sau viaţă Un lucru însă il ştim de bună seamă: pomnit vieţii noastre a îmbătrânit cu incă un an. Ce şti, poate că secureamorţii stă gata să-l taie. «Iată securea stă la rădăcina pomilor» (Matei 3, 10), «faceţi dar roduri vrednice de pocăinţă» (Mateiu 3, 8). Poate ca mâine Domnul va trimite slugile sale să adune rodul din pomul vieţii taie (Mateiu 21, 34), oare vor avea ce să culeagă? Poate că mâine «Domnul va scutura roadele» (Isaia 27, 12). Oare va afla roade ori numai frunze goale? Mai îngădueşte-ne Doamne şi anul acesta să săpăm mai adânc în lună pomului şi să ne adâncim mai adânc rădăcinile in pământul credinţii. Cu această făgăduinţă să intrăm in amci cel nou! Rugăciune. O prea bunul meu Mântuitori Mulţămescu-ţi că pe mine un pădureţ sălbatic m’ai scos din pădurea peirii sufleteşti şi m’ai altoit in grădina vieţii. Dar te rog, bunule Doamne, rămâi lângă mine şi grijeşte de pomul vieţii mele până la sfârşit căci din tulpina cea sălbatecă — din firea cea veche — răsar mereu vlăstare; vânturile ispitelor sunt grele şi omideie patimilor sunt multe. Apără-tă cu darul Tău, leagă-mă şi mă întăreşte cu Crucea şi Jerfa Ta; taie şi curăţă cu cuţitul suferinţelor unde vei afla de bine, ca tot mai multă roadă să pot aduce. (Luată din cartea «Pildele Mântuitorului» care a eşit acum de sub tipar). Oastea noastră creşte. Prea Cuvioase Părinte! Cetind gazeta D-voastră »Lumina Satelor» şi văzând câte învăţături frumoase cuprinde, vă rog din toată inima să mă înscrieţi in Oastea Domnului Isus zicând: Doamne ajută-mi la aceasta începere cu o altă viaţă nouă. Costachi Marian corn. Mărgineni (jud. Băcău). Cucernice Părinte! Subsemnaţii locuitori Gh. P. Apopiu etate de 70 ani şi Chirilă Danea în etate de 30 ani ambii din corn. Sarul Dornei, jud. Câmpulung, cetind cartea Oastea Domnului şi foaia «Lumina Satelor» voim să plecam şi noi pe drumul mântuirii noastre sufleteşti, şi vă rugăm să ne înscrieţi şi pe noi la Oastea Domnului. Cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a urma această hotărâre. Eu, Oh. P. Apopi odată cu această declaraţe vă trimet 1000 Lei (una mie Lei) pentru folosul sufletului meu. Oh. P. Apopi şi Chirilă Danea din Şarul Dornei (Bucovina).