Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)

1928-07-22 / nr. 30

Nr. 30 LUMINA SATELOR Veniţi In pustie să-L vedem pe Domnul rugându-se. Patruzeci de zile a fost ispitit Domnul Isus în pustie. «Şi a fost ispitit de d­avolul timp de 40 de zile şi după ce l’au ispitit în tot fe­­liul, au piecat dela El» (Luca 4 vers 2 şi 13). A plecat diavolul bătut şi înfrânt. Ah, ce Şc­oală mi­nunată ne poate fi nouă pustia în care Domnul a biruit ispitele sătenii prin post şi rugăciune. Pustia era plină de şerpi şi animale sălbatice. Dar asupra Domnului n’avea putere. El se ruga. El stătea sub paza ceriului de sus. Era plină pustia şi de şerpi sufleteşti, de ispitele satanii. Era plină de mugetul leului-diavol ce umbla răcnind căutând să-l înghită (I Petru 5, 8). Dar a­­supra Domnului nu aveau nici o putere pentru că El se ruga. Veniţi în pustie să-L ve­dem pe Domnul rugându-se. Veniţi să înţelegem câ şi lu­mea aceasta este o pustie mare plină de şerpi şi iei sufleteşti. Numai prin priveghere şi ru­găciune ne putem apăra de a­­tacurile lor. Veniţi să înţelegem că pe noi ne birue ispitele tocmai pentrucă nu ne rugăm. In lupta cu ispitele ispititorului, suntem nişte slabi şi slăbă­nogi tocmai pentrucă nu ne rugăm. Veniţi în pustie să-l ve­?­dem pe Domnul rugându-se. Veniţi să ne ruşinăm vă­­zându-L pe Isus, pe Fiul lui Dumnezeu, rugându-se cu a­­tâta stăruinţă, în vreme ce noi nişte bieţi oameni slabi şi ne­putincioşi, nu folosim puterea şi darul rugăciunii. O, ce dar mare şi ce pu­tere mare este nouă rugă­ciunea ! Prin rugăciune, îi facem lui Dumnezeu un loc alături de noi pe câmpul nostru de luptă împotriva ispititorului. Rugăciunea atrage darul şi ajutorul lui Dumnezeu în câ­m­­pul nostru de luptă contra is­pititorului. De aceia se cutre­mură şi fuge satana de ru­găciune. O, ce putere mare este rugăciunea ! Ea străbate ceriul şi pământul. Rugăciunea este cea mai puternică ofensivă contra diavoleştilor gloate. Rugăciunea fugăreşte şi alungă gloatele satanii, precum însuşi Mântuitorul a zis că «satana cu nimic nu se poate alunga decât cu post (înf­ânare) şi cu rugăciune» (Marcu 9,29). Noi suntem slabi, fiindcă nu ne rugăm şi nu ne ştim ruga cu putere. Rugăciunea este legătura noastră cu ceriul, cu Dumne­zeu. Rugăciunea este un tele­fon sufletesc pe care ni l-a făcut Crucea şi Jertfa Mân­tuitorului. Prin Jertfa Crucii Sale, Mântuitorul ne-a împă­cat cu Dumnezeu, ne-a lăsat un telefon sufletesc prin care putem cere şi lua neîncetat tot ce ne trebue. De acest «telefon» avem cea mai mare lipsă şi în câm­pul nostru de luptă cu ispiti­torul şi atacurile lui. Prin acest telefon cerem şi primim tot ce ne trebue pentru darul biruinţii. Prin a­­cest telefon cerem şi luăm clar putere, «muniţie». Prin acest telefon cerem să ni să trimită­m ajutor când simţim că vrăjma­şul ne atacă mai înverşunat. Şi ajutorul îndată ne vine. Această legătură «telefonică» este taina biruinţii noastre. Când am pierdut această le­gătură, când ni s’i stricat a­cest «telefon», am perdut o­­rientarea, am perdut puterea am pierdut biruinţa... O, ce dar mare este nouă rugăciunea în câmpul de luptă cu Ispiti­torul ? O, ce putere mare este rugăc­unea peste tot în viaţa noastră de creştini! Prin rugăciune ni se des­copere Domnul şi voinţa Lui şi vorbeşte sufletului nostru într’o limbă minunată pe care lumea nu o inţ­ege. Când noi ne rugim cu adevărat, sun­tem în Dumnezeu şi Dumne­zeu în noi, întocmai cum un burete cufundat în apă, şi apa în el. Sufletul rugăciunii este Duhul sfânt să ne înveţe a ni ruga cu putere. Intr’un loc nu spun evan­gheliile că apostolii n’au putut izgoni pe d­avolul dintr’un tinăr îndrăcit. Au cercat şi n’au izbutit. Atunci vine Isus, îi chiam­ă la o parte şi îi mustră blând pentru «puţina lor cre­dinţă» şi le spune că «acest soiu de draci nu iese decât prin post şi rugăciune» (Ma­­teiu 14, 20; Marcu 9, 14). O, de am înţelege şi noi mustrarea Domnului! Diavo­lul s’a împotrivit apostolilor; el se împotriveşte şi nouă şi nu poate fi biruit decât prin o credinţă vie şi lucrătoare şi prin o viaţă de rugăciune. Ah, ce putere mare este nouă rugăciunea. Te rogi, tu fratele meu? Priveghiaţi şi vă rugaţi! (Luată din cartea cu Oastea Domnului, ce s’a pus sub ti­­per a treia oară, ediţia a Ili-a). Fondul de evanghelizare al Oastei Domnil. Fondul de evanghelizare al Oastei Domnului se află şi el pe calea de a deveni un bun ajutor în ofensiva ce o purtăm cu lupta noastră cea sufletească şi cu cărţile noastre de evanghelizare. Domnul ne trimite şi din partea aceasta ajutor ca să putem duce la izbândi lucrul ce ni l-a În­credinţat Fondul a atins suma de 53 mii lei. In toamnă vom începe cu acest fond o mişcare nouă pe care o vom face de cunoscut cetitorilor la vremea sa. Am mai primit da­ruri dela: Dumitra Nohai, com­. Păstră­veni-Fălticeni . .­­ . . Lei 50-— Maria Popovici, com. Sada 200-— Ana M. Buzaș, corn. Jacul Român...........................­­»100-­Văd. Maria S. Condiia, c. Băcel................................ 100-­Văd. Sora Sasu, com. BăcelV 50-— Laura Vişan, Lngoj . . . )) 100-— Ştefan Musca și rot­a Ana corn. Olari.......................» 100-— Floria Colceri, București . ft 180'— Pavel Savulovici și sofia Domolea, corn. Sarbova ft 500 -Cu totul din acest număr Lei 1380- Din numărul 29 . . . „ 52,202-— Cu totul piuă acum.. . Lei 53,582’— Pag. 3 Istorioare mici cu în­ţeles mare. „Răsuflă*... „răsuflă*... Aici la marginea mării, am văzut o întâmplare cu un adânc înţeles sufletesc. Un om a intrat să se scalde In apele mării şi a tn­eput să se Înece. Se depărtase prea mult de ţărm şi n ştia Înota. A alergat un înotător şi­­ a scos In braţe. Adus pe ţărm, cel Înecat era ca şi mort. Toată lumea se umpluse de spaimă. Salvatorul scurgându-l mereu de apă, asculta cu Încordare să afle de mai răsuflă ori ba. Deodată scoate un strigăt de bucurie: «el răsuflă»... «răsuflă»... Sute de oameni repetează pe ţărmurul mării această veste de bucurie: cel Înecat răsuflă... nu e mort... el trăeşte... In clipele aceste eu m’am gândit că o aşa veste de bucurie sufletească se face şi pentru un om ce Începe a se ruga. In clipele acestea mi am adus aminte de o femeie intrată In Oa­stea Domnului, îmi scrie cu o ne­stăpânită bucurie că bărbatul său a Început să se roage, «i-am vorbit mult despre Oastea Domnului şi despre cele sufleteşti — îmi scrie femeia — şi ieri l-am văzut ru­­gându se... el se roagă şi eu plâng de bucurie»... Iată şi acesta era un fel de Înecat ce a Început să «răsufle». El «răsuflă», el se roagă, şi un su­flet plânge de bucuria acestei izbăviri. Toţi cai ce cunoaştem pe Dom­nul şi rugăciunea, să scăpăm şi noi suflete ce şi-au perdut «răsu­fletul». Ce bucurie mare vom avea şi noi când vom putea zice: su­fletul acesta nu e mort... el ră­suflă ... el a început să se roage... el poate fi Încă adus la viaţă prin darul şi harul Duhului Sfânt. Oastea noastra ennic. Prea cucernice părinte şi bunul nostru Îndrumători Cetind cartea D-stre cu oastea Domnului şi văzând mai ales pe ceialalţi ostaşi ce frumos traesc in linişte şi pace, fără sudalme fără beţii şi fără alte obiceiuri rele, faptele lor m’au făcut şi pe mine să intru şi eu in Oastea Domnului. Deci vă rog din suflet să mă înscrieţi şi pe mine in rând cu ceialalţi fraţi ce s’au hotărât în contra răutăţilor şi vreau să fiu şi eu un bun ostaş al Domnului (Isus Hristos). Gheorgheoiu Petru, şcoala de meserii Orăştie. In Oastea Domnului au mai intrat: Thodor Men­can şi soţia Zamfira com Pungeşti j. Vaslui. Filimon Cormos, com. Sanger j. Turda. Ioan Suciu, com. Jibou­ jud. Tr. Mare. Ecaterina a Dumitrian Pripic, com­. Botuşana Bucovina. Casandra a Gh. Ghiaţa, com. Botuşana Bucovina. Todor Iosif şi soţia Truţa Ileana corn. Topliţa Română jud. Mureş. Ştefan St. Opriş, com. Vişina ve­che­­. Romanaţi. I. Şerbănescu şi copiii Dumitru şi Traian, Craiova. Dămian Dobieu, Calşa ]. Arad. Simion Iile, corn. Brazi judeţul Prahova. Anastasia lui Paul Dumitrescu şi copiii Maria, Alexandru şi Constan­­­tin, corn. Popindeleşti j. Romanaţi. Toader St. lonescu, corn. Pechea j. Co.vurlui. Mariuţa Moţ, Critici j. Arad. Elisaveta şi loan C. Paraschi­­vescu, corn. Pantelimon de sus judeţul Constanţa. Sârbu Maria şi Sârbu Marta, com. Cuvin j. Arad. Elisabeta Tudan, Răzeşă corn. Igeşti, Bucovina. Iacob Romaniuc şi soţia Floarea corn. Igeşti, Bucovina. « CB»11*'

Next