Lumina Satelor, 1929 (Anul 8, nr. 1-52)

1929-09-15 / nr. 38

Pag. 4 LUMINA SATELOR Istorioare, pilde şi asemănări sufleteşti. L-a convertit un cerşitor. Un mire vestitor al evanghe­­liei, englezul Taylor, a lisat urmă­­toarea Istorie a convertirii sale: Eram un mire necredincios — spune Taylor — dar dela an timp Incesai si losetoşez dupl cele sufleteşti. Imi pasei In gând să mi dee la biserici şi să mi Întorc la Dumnezeu. Dar pe când ajunsei Ia bise­rici, era prea târziu. Slujbi se uitase şi lumea se Imprăştiase Nn mii era decât an biet cerşitor rimas la aşa bisericii. «Dumnezeu să-ţi dea o zi bană» — li zisei — aruncându-i şi an o milă de câţiva gologani. Mulţumesc — riipense cer­­şitoral — dar eu n’am avut nici­odată vre-o zi rea. RXmisei cam ruşinat de acest răspuns şi adiogai: «Dumnezeu să-ţi dea multi fericire». Mulţumesc — dar eu n’am fost niciodată nefericit. Cam aşa? Pentruci ascuit intr’a toate de voia lui Dumnezeu. Voinţa lui Dumnezeu este voinţa mea şi de aceea mi simt mulţumit şi fericit şi In cele bane ca şi In cele rele. Pii tine, dar dacă voinţa lui Dumnezeu ar fi să stengi In fan dai nidalai ce ai face? De asta nu mă tem pentra el am două braţe ca care să mi apăr: braţul credinţi! şi braţul iubirii. Ca braţul credinţi! mi razim In voia şi grija bunului Dumnezeu, ier ca braţul iubirii mi ţin ca putere de dragostea şi bonitatea Lui. înfig acest braţ ca putere In dra­­gostea Domnului şi Mântuitorului meu lins Hristos şi un mi las de El, iar cu Ei sânt gata şi merg şi In iad. Mai bine cu Domnul In iad decât firă El In cer. Rămăsei uimit de acest răspuns şi întrebai: Dar ta cine eşti omule de gr­eşti aşa? Eu sânt an rege. Dar node este împărăţia ta ? In mine, pentruci aşa a zis Domnul, că împărăţia lui Dumne­zeu este In noi Înşine. Şi de când ai ajuns ta li lucrurile aceste? De când am Început şi nu mai vid lumea şi oamenii, ci toate privirile mele se îndreaptă clipă de clipă spre Domnul şi Stăpânul vieţii mele. Din aceea clipă — încheie Taylor — am devenit an vestitor al evangheliei. Pe Taylor l-a convertit un cerşitor. O credinţi tare şi o viaţă trăită după voia lui Dumnezeu poate aduce suflete la picioarele Crabii şi poate face misionari — chiar dacă aceea viaţă e trăită de un biet cerşitor. „Aici este raiul meu". Un scriitor şi vestitor al e­­vangheliei, Bettex, istoriseşte ur­mătoarele : înainte de asta cu 10 ani am cercetat în vechia prietin al meu. L’am aflat Intr’o splendidă situaţie materială. Locala Intr’un palat In­­canjurat de o grădini ca un ade­vărat paradis. Am încercat să­­ vorbesc despre cele sufleteşti, dar prietenul meu întrerupse vorbele mele şi Ie puse punct grăind sfiditor: dragul meu prietin, mie tn zadar Imi griesti despre astfel de lucrari. Raiul meu iată-I acesta este ..aici este raiul meu. Peste 5 ani 1’am­ cercetat de nou, dar vai, ce schimbări grozave am aflat. Oridina era dirâpinati, casele ruinate. Pretinul meu zicea bolnav de ani de zile. Un copil al lui se înecase. O fată Incheiase o căsătorie nefericită. Mai avea o singură fată pe care am auz­t-o astfel ințelegându se ca tatăl sia bolnav: Tată dragă, mi duc la oraș; ce ai dori să-ți mai aduc? Un revolver 1 — grăi tatăl ei chinuit de boală. In decari de 5 ani, «raiul» prietenului meu devenise un a­devărat «iad». Mâini „nebotezate*. Intre păgânii cari se botează era odată — şi mai este şi acum pe ane!« locuri — obiceiul ca cel cufundat In apa botezului să şi ţină o mână sus, afară din apă, si-şi păzească o mâni si n’ajungi In apă. De ce? Pentruci pigânii işi ziceau: mina asta nu este botezată; prin urmare pot ca ea şi pe mai departe să fur, şi bat, să omor etc. Deşartă credinţă, dar oare nu sunt şi printre creştinii de azi astfel de mâini «nebotezate?» De ce grâul străin e liber la import? In vreme ce teranul nu-și poate vinde grâul? Mai la vară s’a publicat o știre mică, nebăgată la seamă. Guvernul a lăsat liber importul de grâu pe lângă o taxă de 6000 Lei de vagon. Acest import a’a slobozît pentru morile cele mari cari, in schimb, vor avea drept să exporteze acest grâu după ce II vor fi prefăcut In făină. Li s’a făcut un hatâr morilor, iar statul a râvnit la cele 6000 de Lei. Dar şi lucrul acesta merge la paguba plugarului român. Recolta de grâu a fost destul de bună, pre­ţul grâului a scăzut grozav. Morile se pot aproviziona din pieţele noa­stre, ajutându-se şi prin aceasta va­lorizarea grâului românesc. Oare n’ar trebui ca guvernul să oprească importul de grâu? Şi oare n’ar fi vremea să se şteargă şi taxele pure pe exportul grâului şi porumbului? Şi oare n’ar fi vremea să se oprească din vreme şi importul po­­rumbului, că şi porumbul e liber. Dacă nu s’a făcut nimic cu fi­nanţarea recoltei şi cu creditul Agricol, să se facă măcar atât. Ordin aspru pentru Încasarea dărilor. Pentru a putea face față cheltuelilor, guvernul a dat un or­din foarte aspru pentru încasarea dirilor. Nu se mai admite de azi Înainte nici un fel de amânare. Numai ministerul direct are drep­tul si amâne plata, altul nime. Se zice ci prin misara a­­ceasta se simte o îmbunătăţire la ci priveşte încasările statului, ră­mânând zilnic peste cheltueli un plus de câteva milioane, pe cari ministerul le depune la Banca Naţională. Va fi, zicem noi, însă guver­nul ar trebui să ia mituri ca bie­tul ţăran să-şi poată valoriza pro­dusele ca să aibă de unde-şi plăti impozitele. Un oraş întreg s’ar putea vopsi ca rosei ce’i dau pe buze femeile din America Intr’un an de zile, după socotelile făcute la con­gresul coaforilor ţinut la Chicago. Păţania unui sectar. Un sectar milenist din com. Sada(r. Sibiu). In praznicul Schim­bării la faţă, ca să batjocorească credinţa şi datinile credincioşilor ortodocşi, a ieşit afară la hotar şi a cotit. Tot In acea zi a tăiat şi zâmbrele la an mânz al lui. Femeia lui­­ a dojenit mereu să nu facă astfel de lucrări căci Dumnezeu II va certa. Şi certarea a venit Până de­seară, mânzul a perit. Tot o astfel de «bravură» au ficat sectarii şi In praznicul Tăerii Capului, angajând maşina de trec­­tat cu care au trecrat toată ziua. Nu­­ târziu ca să Ie vie răs­plata şi lor, căci cu adevărat «Dum­nezeu nu se lasă batjocorit» (Calateni 6, 7). Corespondent. n pui de găină cu 18 mii de Lei. Ziarul «Curentul» aduce următoarea ştire: Camera agricoli din T.­Migu­ele s’a gândit si cum­pere o maşină de clocit ouă. A dat 17000 Lei pe ana şi a cum­părat o. Pentru îngrijirea ei a fost angajat an om, care a fost plătit cu 1.000 Lei lunar. Au fost puse 200 ouă la clocit şi s’a ars o lună de zile petrol. Rezultatul: după o lună de zile ies numai 1 pui, dintre cari 3 ologi şi numai 2 sănătoşi. Socotiţi cât costă un pai, căci clo­citoarei a fost părăsită. Şi apoi să mai zică cineva ci nu poate face ţăranul gospodărie, când 2 pui de găină au ajuns la preţul alor 2 boi buni. Şi să mai zică cineva că ca­merele agricole , pe cari le plă­tim ca multe, multe milioane, nu-şi fac datoria ! Nr. 38 Boala de vite bântue în toată Europa. Boala ce a dat In vite, aşanu­­mita febră afeoasă, bântue cu mare furie nu numai la noi, ci In toată Europa. In Italia sunt inferate 1920 comune; In Germania 340 comune; In Eleeţia 61 comune. Sunt foarte multe cazuri In Franţa, Anglia, Suedia, Olanda, Da­nemarca, Austria, Cehoslovacia. Măsurile luate de veterinarii englezi spre a stârpi această epizotie sunt foarte drastice. Ucid şi distrug prin ardere toate animalele bolnave sau bănuite. Este desigur foarte buni, dar care numai bogăţia Angliei o poate permite.

Next