Lumina Satelor, 1930 (Anul 9, nr. 1-51)

1930-01-01 / nr. 1

Anul IX. PREȚUL ABONAMENTULUI: f*e sa an —____________Lei 180’— .Pe o jumătate de an____„ 90'— 31» 8 lua: _. ___________50' -Pentru străinătate _ _____ „ 300'— sP*atru America pe an____Dolari 2'— - ■ mim, — ^ Prețul acestui număr, cu supliment, Lei 6. Sibiu, Mercuri, 1 Ianuarie 1930. Foaie pentru popor Redactată de preoţii: I. TRIFA şi GH. MAIOR. ANUNŢURI primeşte admin. din str. Avram Iancu 5. PREŢUL ANUNŢELOR : Un şir mărunt 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. ­fă­ră Subiţii Cetitori ai foii „Lumina Satelor". Cu multă bucurie am luat cunoştinţă de reorganizarea, pe care redacţia a hotărît să o facă foii «Lumina Satelor» acum, când întră un al nouălea an al fiinţării sale. Şi bucuria aceasta a Noastră, care socot că este şi a Bisericii dreptcre­­dincioase şi dreptmăritoare a Răsăritului, vrem să ţie cunos­cută şi de cei ce au cetit şi vor mai ceti această foaie. Constatăm şi noi că reor­ganizarea e bine venită şi cerută, pe deoparte de experienţa de până acum, ne de alta de duhni şi învăţătură bisericii noastre. După ce cedincioşii noştri au fost inprietiniţi cu cuvântul Domnului, cel păstrat in Sfânta Scriptură ca într'o ladă cu co­mori nepreţuite şi scos ia iveală prin frumoasele tâlcuiri ale vred­nic­ului şi ostenitorului intru roada Duhului Sfânt, ale redac­torului, preot Iosif Trifa, este firesc acum să se arate şi cum a fost dus înainte lucrul Dom­nului în cursul miilor de ani până în zilele noastre; este fi­resc să se arate pildele de viaţă creştinească întru Domnul, osteneala şi strădania sfinţilor şi măriţilor Apostoli, suferinţele şi mărturisirea şi baia de­­ sânge a sfinţilor Mucenici şi Mărturisitori, şi neostoita strădanie după desăvârşire­a sfinţilor Părinţi, — căci multe pilde vrednice de urmat ne-au lăsat prin felul vieţii lor sfinte. Şi este firesc şi aşa cum cere cuvântul Sf Evanghelii, să caute acum această foaie şi pe cele câteva oi pierdute din turma Domnului, şi aflăndu-le şi cu bu­curie luăndu-le pe umeri să le aducă la păşunea cea grasă şi la apa odihnii, rânduite să se afle în biserica Sa cea sfântă, în care intrând iarăşi să se bu­cure şi ei auzind cum îi chiamă să fie împreună cu noi, o turmă şi un păstor. Aşa reorganizată, sub în­făţişare înoită, «Lumina Sa­telor» îşi îmulţeşte apa cea vie­ţi răcoritoare adăugându-şi câ­teva izvoare nouă, şi chiamă să se adape pe toţi cei ce au gu­stat-o şi pe cei ce până acum au stat departe de această fân­tână cu apa vieţii. Ii chiamă şi Noi ii îndemnăm pe toţi cre­dincioşii noştri să guste ca să vadă adeverindu-se, că râuri de apă vie curg şi azi pentru cei ce ascultă şi fac cuvântul Dom­nului. Cele mai de pe urmă cu­vinte ale Domnului nostru Isus Hristos cătră sf. apostoli, când s'a înălţat la cer, au fost: «Mergând învăţaţi toate nea­mume, potezându-i pe ei în nu­mele Tatălui şi al fiului şi al sfântului Duh, şi învâţăn­­du-i să păzească toate câte Eu v’am porun­cit vouă şi (atunci) iată Eu cu voiu sunt până la sfâr­şitul veacurilor.— A­min» Foaia aceasta aşa cum s'a reorganizat, mi se pare că tocmai împlinirea acestei porunci o caută­ pe toţi să­­ înveţe toate câte ne-a po­runcit Domnul şi care cu sfin­ţenie au fost făcute şi propo­văduite fără schimbare de sfinţii şi măriţii Apostoli şi de toţi urmaşii lor drept credincioşi. De aceea bucurăndu se de acest însemnat pas înainte, pe care-l face foaia «Lumina Sa­telor» în pragul celui de al nouălea an al existenţii sale, împărtăşim arhiereasca Noastră binecuvântare şi cerem cu stă­ruinţă şi pe a Tatălui, Fiurii şi Duhului celui sfânt, a Treimii cei de o fiinţă şi de viaţă fă­cătoare,­­ asupra toii, asupra celor ei se ostenesc să o scrie şi tipărească, şi asupra celor ce cu bucurie cetindu-o vor ajuta şi ei să sporească între oameni lucrul Domnului şi să imp­li­nească întocmai cuvintele Lui cele mai de pe urmă. Darul şi binecuvântarea Domnului să fie cu toţi ceti­torii acestor rânduri. Sibiu, la 1 ianuarie 1930. NICOLAE arhiepiscop și mitropolit. Foile de la Sibiu şi cele de la Orăştie. In cunoscuta foaie „Liber­tatea“ de la Orăştie, redactorul ei, părintele I. Moţa, scrie ur­mătoarele: „O creştere bună dă popo­­rului nostru numai cetirea de scrieri şi de gazete­ şi creştine şi naţionale! Azi poporul nostru are no­rocul de a găsi uşor gazete de acest fel şi de una şi de alta. Cei ce vreau să-şi însu­şească o gândire dreaptă cre­ştinească, au la îndemână mi­nunata foaie poporală creştină „Lumina Satelor“ la Sibiu. „Lumina Satelor“ prin mă­­iestrele tâlcuiri ale scripturilor, făcute d de părintele Iosif Trifa, îndreaptă şi întăreşti în cap f­ericit multe suflete creştine, cari află în aceste cetiri, un ra­­zim, un tâlc, credinţei lor. Iar cei ce vreau să-şi însu­şească cunoştinţe şi bogate şi drepte, nepărtinitoare şi bine chibzuite, despre mersul trebu­rilor neamului nostru românesc şi a scumpei noastre Ţări, — aceia găsesc în „Libertatea“ pe învăţătorul lor cel bine povăţu­­itor. Cei ce ceteşte „Libertatea“,­­ ajuge în scurtă vreme un ade­vărat Plugar luminat, care poate sta de vorbă cu orice domn, despre trebile din lume şi ţară! Om deplin e, însă, acela care ceteşte amândouă aceste foi: „Lumina Satelor“ de la Sibiu şi „Libertatea“ (cu „Foaia ei Interesantă“] de la Orăştie". Ne alăturăm şi noi cu drag la cele scrise de părintele Moţa. Noi am mai scris o aici la foaie (anul 24 din anul trecut): părin­tele I. Moţa a făcut şi face cu foile dsale o şcoală naţională şi culturală pentru care neamul a­­cesta va trebui să-i păstreze o veşnică recunoştinţă. Alături de această şcoală, „Lumina Satelor" şi-a făcut şi ea o şcoala i­srperială a ei, o şcoală religioasă, o şcoală de în­­creştinare a vremilor noastre bântuite de atâtea vânturi slabe. Aceste două şcoli —­ şcoala foilor de la Orăştie şi şcoala foi­lor de la Sibiu — se întregesc reciproc şi foarte fericit una pe alta. Cetitorii ei vor fi buni cre­ştini şi buni români — precum spune atât de bine părintele I. Moţa. Cereţi numere de probă! Corpul învins., „Ştiu, în adevăr, cu nimic bun nu locueşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce i drept, am voinţa să fac binele, dar n’am puterea să­­ fac“. (Romani, c. 70, 18) Trupul este un fel de ter­mometru al vieţii sufleteşti. Cine din noi nu a simţit destul de ades, că trupul îşi are o voinţă a lui proprie, care stă în necontenită luptă cu voinţa spiritului. Şi vai, de câte ori vo­inţa trupului nu rămâne birui­toare Astăzi printr-o stranie ră­sturnare a lucrurilor se predică renunţarea la voinţa sufletului şi supunerea complectă voinţei trupului. Se duce chiar o luptă pentru a supune pe oameni poftelor nestăp­ânite ale trupu­lui lor. Dar păcatul care locueşte în om este un viclean fără de­­ seamăn. Cu cât te supui mai mult voinţei trupului, cu atât el tinde a-şi bate joc mai tare de tine. Analizaţi toate patimile. Iar lupta de stăpânire a­­ trupului, experimentată în viaţa­­ de fiecare zi, arată că şi aci se­­ respectă principiul de bază al conlucrării dintre om şi Dum­nezeu. Omul nu poate face nimic singur. Insă voinţa şi încercările hotărâte ale omului de a birui, însoţite de vo­iţa dragostii lui Isus-Dumnezeu de a înălţa pe om, aceste două voinţi conlu­­crătoare pot să dea omului însăş stăpânirea firii. O, de câte ori în viaţa mea nu am strigat cu Pavel în scri­soarea sa către romani: „Nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte ?... Mulţumciri fie aduse lui Dum­nezeu, prin Isus Hristos, Dom­nul nostru!... In adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m'a izbă­vit de legea păcatului şi a morţii“, ing Emilian Popescu, Hunedoara.

Next