Lumina Satelor, 1934 (Anul 13, nr. 1-52)

1934-01-14 / nr. 3

Anul XIII. Sibiu, 14 Ianuarie 1934. Nr. 3 Lumina ABONAMENTUL: „Lumina Satelor“ cu: „Oastea Un număr din „Lumina Satelor“ împreunat cu „Oastea Domnului" 3 Lei 50 b. Foaie pentru popor Domnului" ---­Pl­am­an 180 Lei. Pe o jumătate de an 90 Lei. Se poate abona „Oastea Domnului“ singură, cu PS 3 lini 50 Lei. — Pentru străinătate 300 Lei. 100 Lei pe an, 50 Lei pe 6 luni. Pentru America 2 Dolari. Redactată de: Preot: IOSIF TRIFA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiu, strada Avram­ Iancu Nr. 5. PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir petit [mărunt] 3*Lei (cm. * 6 Lei] de­odată. Dacă se publică de mai multe ori se dă ceva rabat. dupa sărbători. Lungul şir al sărbăto- | rilor a trecut. Ar fi să ne întrebăm ce au lăsat de astă dată în sufletul nostru atâ­tea zile de praznice? Ce amintiri s’au întipărit în mintea noastră şi care este fo­losul cu care ne-am ales din ele ? Sărbătorile au fost aşe­zate în trecutul Bisericii noastre pentru a fi prilejuri de înălţare sufletească. In sărbători creştinii merg la închinare, îşi mărturisesc astfel credinţa ce-o poartă în suflet. Nu poate fi un ta­blou mai frumos decât o biserică plină de credincioşi,­­ — mănunchiu de suflete în-­­ chinate lui Dumnezeu. Mai ales sărbătorile care au trecut de curând, sârbă-­­ tori de iarnă, câte lucruri nu ne-a trezit în suflet Cră­­i­cianul, praznicul Naşterii pruncului Isus. Frumoasele tradiţii, colindele, cântecele de stea şi alte datini fru­moase strămoşeşti, nu ne-au dus toate cu gândul la ostea din Nazaret, unde în adâncă smerenie sufletul nostru s’a plecat? O, cât sunt de bi­necuvântate sărbătorile, când sunt petrecute creştineşte, când în lucrurile noastre stă­pâneşte duhul blând şi plin de sfinţenie al Mântuitoru­lui Hristos. Făcând o privire mai mare asupra sărbătorilor trecute, nu putem să nu amintim cititorilor noştri, întâmplările triste care le-au însoţit. Cu câteva zile îna­intea Crăciunului în ciocni­rea de trenuri, care a avut loc în Franţa, au pierit 220 de vieţi omeneşti. Apoi în jurul anului nou, într-o mină de cărbuni din Cehoslovacia, aprinzându-se gazele, au pierit în flăcări 142 de oameni. Iar dacă ne gândim la dureroasa întâmplare de la noi, tot din preajma anului nou, când primul-ministru al ţării I. G. Duca a fost ucis mişeleşte,­­ atunci, iată lucruri triste cari au cernit praznicile noastre. Trei ţări au intrat în jale adâncă şi împreună cu ele lumea întreagă. Ochiul duhovnicesc, nu se poate opri numai la acea­stă constatare, el trebuie să privească mai departe şi să se întrebe: Care va fi pri­cina întâmplărilor de felul acesta ? De ce Dumnezeu ne trimite încercări atât de grele ? Iată semne ale vre­mii, în faţa cărora trebuie să ne trezim. Se vede că păcatele omenirii se ridică până la cert­uri, iar Dumnezeu, nu ne mai poate răbda. O, de am înţelege cercările pe care Dumnezeu ni­ le trimite şi de ne-am întoarce de la fă­rădelegile noastre! Mi se pare că lumea de azi prea e creştină numai de Dumineci şi de praz­nice, iar pe urmă, uită de Dumnezeu. Dar iată mâna lui Dumnezeu ne’ndeamnă să fim creştini pe deplin, nu numai de praznice, ci de toată viaţa. Doamne întăreşte-ne în credinţa cea întru Tine şi ne fereşte de rău. G. Benescu­ Pentru „Gazeta Pingamini“. Nici nu am avut cunoştinţă de apariţia unei gazete cu acest nume aici în Sibiu, până ce un creştin ne-a trimis Nr. 12 al ei. Se numeşte „Foaia partidului naţional ţărănesc din judeţul Sibiu“ şi are ca redac­tor responsabil un advocat unit. Să nu credeţi însă că se ocupă în ceea ce scrie de luminarea pluga­rilor noştri, ci se vede că în lipsă de lucru se face advocat nepoftit al gazetelor noastre. Oare şeful judeţan aproabă asemenea ieşiri cari nu cunosc nici macar elemen­tarul bun simţ. Cinci elefanţi arşi de vii. La grădina de animale sălbatice din localitatea Vincenes în Franţa, a isbucnit în seara de 2 ianuarie un incendiu (foc). Cu această oca­zie au fost arşi de vii 5 elefanţi. Nenorocire de aeroplan în Belgia. In apropiere de orăşelul Ruyselede (Belgia), s’a întâmplat o mare nenorocire. Un aeroplan în care se aflau 10 oameni, s’a lovit de un stâlp de telegraf, sfârâmân­­du-se cu desăvârşire. Toţi cei aflaţi în aeroplan au murit arşi de vii, întrucât aeroplanul s’a aprins în­dată după ciocnire. răsplata devotamentului. Gazetele nu şi-au cruţat de­loc laudele pe care le-au scris des­pre o foarte jertfelnică femee din capitala ţării. Prin hărnicia sa excepţională şi prin devotamentul fără seamăn cu care susţine o foarte numeroasă familie, această femee s’a făcut vrednică de ma­rele premiu al virtuţii, dăruit de Academia Română din fundaţia unui înţelept boier: Mavrogeni. N’am scrie şi noi despre această faptă frumoasă, dacă ea nu s’ar deosebi cu totul de faptele urâte pe cari ni le vestesc de obiceiu gazetele. Intr’adevăr ne-am deprins aşa de mult cu veştile rele de prin foi, încât cetind o veste bună în ele — ne cuprinde mi­marea. Mai ales când­ e vorba de premii mari — ele se dau de obi­ceiu celorce aleargă mai repede călare, celorce o iau mai nebu­neşte cu motocicleta sau cu auto­mobilul, celorce se cârpesc mai straşnic în box, celorce se cotono­gesc mai cumplit la fotbal, celor ce dansează câte 3—4 zile fără în­trerupere, sau celor ce sunt în stare să mânce mai mult. Iată, în sfârşit, un premiu dat pentru hărnicia creştinească, pentru iubirea şi devotamentul pus în slujba deaproapelui, pentru vir­tutea la care ne îndeamnă fiecare slovă din Scripturile Sfinte. Laudă i se cuvine celui ce a întemeiat fondul premiului pentru virtute şi celei ce — prin jertfelni­­cia sa — s’a făcut vrednică de acest premiu, cel dintâi dând pildă strălucită de felul în care trebue să-şi întrebuinţeze prisosul averii sale, iar cea de a doua dând o tot aşa de frumoasă pildă de cre­ştinească jertfelnicie. Ştim că Statul nostru este sărac de bani şi că judeţele şi co­munele luptă cu mari greutăţi la alcătuirea bugetelor lor. Totuşi, dacă se gătepesc bani uneori ,­ pentru lucruri netrebnice, ar fi foarte cuminte, ca Statul, judeţele şi comunele să ia în bugetele lor şi nişte sume pentru cât mai multe premii ale virtuţii. Prin ele s’ar încuraja hărni­cia şi devotamentul, care trebue să stea la temelia oricărei socie­tăţi durabile. n. c Alcoolismul în Rusia. Cât au beat Ruşii in 4 ani de zile ? Cea mai mare vină pe care o aduceau bolşevicii după veni­rea lor la putere, regimului ţarist, era că a favorizat prea mult al­coolismul. Ca şi în alte ţări înainte de 1914, în Rusia vânzarea alcoo­lului era monopol de stat, care aducea însemnate venituri pe seama bugetului statului. Cei cari învinovăţeau pe ţar că protejează alcoolismul, adecă bolşevicii, după ce au pus mâna pe putere, nu numai că n’au stân­­jenit alcoolismul, dar l’au prote­jat chiar mai mult decât stăpâni­rea ţaristă. Monopolul alcoolului desfiin­ţat de ţar, a fost iarăşi introdus de bolşevici, iar consumaţia beuturi­­lor spirtuoase a sporit an de an. Astfel în anul 1924 s’au beut în Rusia 98 mii hectolitri votca (rachiu), în 1927 s’au beut 504 mii hectolitri, iar în 1930 două milioane 321 mii hectolitri, iar în 1933 be­ţia a fost mai cruntă, bându-se 3 milioane 875 mii hectolitri votcă. Numai în aceşti 4 ani, în cari sunt calculaţi şi anii 1924 şi 1927, când consumaţia alcoolului era neînsemnat de mică faţă de 1933, s-au beut aproape 600 mili­oane litri alcool în Rusia bolşevică. Natural că întinderea alcoo­lismului în Rusia bolşevică este fă­cută cu scopul de a distruge şi corpul populaţiei ruseşti, după ce sufletul i-a fost distrus. Numai în Moscova, capitala Rusiei, cazurile de moarte din cauza beţiei s-au înzecit dela 1924 , încoaci. Bolşevismul, a aflat mijlocul , cel mai bun pentru a putea stă­­i­pâni pe marele popor rus: alcoolul.

Next