Lumina Satelor, 1934 (Anul 13, nr. 1-52)

1934-07-22 / nr. 30

Anul XIII. Si biu, 22 iulie 1954. ABONAMENTUL: L­min­a Satelor" cu suplimentul ei: „Oastea Do mo ni n i" KU an Î80 Lei. Pe o jumătate de an 90 Lei H i luni 50 Lei. — Pentru străinătate 300 Lei. Pentru America 2 Dolari Un număr din „Lumina Satelor" împreunat cu „Oastea Domnului" 3 Lei 50 ". Se poate abona „Lumina Satelor" singură, cu 100 Lei pe an, 50 Lei pe 6 luni. Foaie pentru popor Redactată de: Preot: IOSIF TRIFA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : Sibiu, strada Avram Iancu Nr. 5. PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir petit [mărunt] 6 Lei (cm. 1 4 Lei] de­odată. Dacă se publică de mai multe ori se dă ceva rabat* /$' \ Nr. 30 i Doamne nu ne lăsa.De vorbă cu sătenii. Cuvâatare ţinută la Radio-Bucureşti. S’a spus de atâtea ori că Statul în­deobşte este ceea ce sunt părţile lui alcătuitoare, deci ora­şele şi satele. La noi pecetia, adică înfăţi­şarea de căpetenie a Statului, o dau satele pentru că ele covâr­şesc prin număr şi prin izvoarele de bogăţie sufletească. Statul este şi rămâne cămăraşul tradiţiilor noastre sfinte. Am putea sfice deci fără teamă de a greşi­­ca Statul românesc este, în cea mai mare măsură, ceea ce este satul româ­nesc. Şi spre a merge mai de­parte de firul acesta de gândire, aşi îndrăzni să spun că satul este ceea ce sunt sătenii lui. Stând de vorbă cu Dvs., pe calea aceasta, am să vă spun câteva din cele bune ale Dvs., şi — să nu vă supăraţi — câteva şi din cele cari nu sunt tocmai bune. Unele şi altele , cu gândul pe care numai dragostea de-a fi de folos, mă îndeamnă. Vorbeam cu un drumeţ din aceia care a colindat multe ţări din lume. Un român neaoş care a voit să cunoască oameni şi lo­curi. Şi care nu s’a dus numai aşa să „taie câinilor frunză“, cum au unii obiceiu când trec hotarul. Ci oprindu-se într’o ţară, ca s’o cunoască, s’a apucat să-i înveţe limba şi să facă şi o treabă din care să-şi scoată pânea. Bu­năoară, în cutare ţară s’a apucat să facă prisacă. Şi a ajuns cu în­deletnicirea aceasta la desăvârşire. In alta, s’a îndeletnicit cu meca­nica. Aiurea, cu meşteşugul foto­grafierii. Şi, umblând el, ani şi ani, prin străinătăţi a cunoscut pe ţă­rani, a avut de a face cu oamenii câmpului căci pe el ţăranii îl in­teresau. Ei bine, îmi spunea că­lătorul acesta îndrăgit de oamenii brazdei, că nicăeri n’a întâlnit un ţăran mai vioi, mai deschis la su­flet, mai ager şi mai pătrunzător în inima tainelor decât al nostru. Un alt cunoscător al ţărani­lor, unul dintre scriitorii noştri de seamă, fost ofiţer în războiul cel mare, îmi povestea un fapt de is­cusinţă neîntrecută a săteanului nostru în vremea când venise în­tâia dată pe frontul Moldovei, puştile-mitraliere. Căpitanul fran­cez care urma să instruiască pe soldaţii noştri cu această armă, luă, la întâmplare, dintr’o compa­nie, un număr de soldaţi. Le des­făcu, bucăţică cu bucăţică, puşca­­mitralieră, lămurind rostul fiecărei piese în faţa lor, apoi le puse la loc. Şi, după ce făcu această lec­ţie cu ei, o singură dată, întrebă: — Băeţi, acum care dintre voi poate să facă ce am făcut eu? Soldaţii se uitară unul la altul ca şi cum s’ar fi îndemnat, — şi unul dintre ei, sătean, eşi înainte să ceru voie ofiţerului francez să­­facă o probă. Soldatul scoase, după rându­­ială, ca şi când ar fi făcut şcoală cu puşca-mitralieră de când lumea — mădularele acestei arme. Le aşeză pe pătură, oscior cu oscior, şi apoi le puse la loc fără greşală. Căpitanul, uimit de agerimea lui, îl întrebă unde a învăţat me­canica. I se răspunse că n’a făcut niciodată aşa ceva. Atunci ofiţerul francez grăi camarazilor lui ro­mâni: nu mi s’a întâmplat să văd aşa iscusinţă la un ţăran. Dacă am avea noi ţăranul d-voastră, am face minuni! In primăvara trecută, îmi măr­turisea un consătean de al meu, că feciorul lui, care-şi făcuse ar­mata la marină, nu s’a mai întors acasă. Şi că a primit dela el, de câteva ori câte o scrisoare, de pe vapoare străine, din diferite părţi ale lumii. Intr’una din acele scri­sori, istorisea el tatălui său, cum într’o împrejurare din acelea pe care mările mânioase le înfăţişează prea adesea, a fost singurul dintre toţi marinarii care a înfruntat până la capăt furia mării, scăpând dela înec pe nişte desnădăjduiţi care se scufundaseră cu corabia lor. Şi mi-am adus aminte dintr’o convorbire cu un marinar străin, că dintre toţi marinarii lumii, cei mai căutaţi pentru umblare pe ape sunt dintr’ai noştri. Iată vă adusei trei mărturii despre virtuţile cu care l-a înze­strat Dumnezeu pe ţăranul nostru, în ce priveşte agerimea minţii şi curajul lui şi care sunt podoabe de mare preţ ale sufletului româ­nesc de totdeauna. Acum, ca să mă ţin de cu­vânt, să vă spun măcar una din­tre relele care macină sufletul şi trupul sătenilor noştri, pentru ca să arăt, cu acest prilej, şi o cale de scăpare. Multe plăgi s’au abătut asu­pra sătenilor. Care de care mai dureroase. De unele, ei nu sunt vinovaţi, decât într’atâta întrucât nu folosesc, nu aleargă aproape de loc după mijloacele de apărare, mijloace de vindecare. Bunăoară mortalitatea copiilor sub vârsta de un an. Se pierd zeci şi zeci de mii de copii mici, pentru că nu sunt îngrijiţi cum se cuvine. Oftica face pustiire mare şi pentru că omul nu preţuieşte ceea ce are de la Dum­nezeu din belşug: hrană şi aer. Zeci de mii de oameni ca bradul cad pe fiecare an sub securea ne­miloasă a acestei boale. Sifilisul are în multe părţi, la ţară, mai întâmplările din vremea din urmă, în legătură cu descoperirile comisiunii par­lamentare, care anchetează afacerea Skoda, ne uimesc de-a dreptul şi ne pun pe gânduri. Când vezi că oameni cu nume mare, foşti mini­ştrii, comandanţi de corp de armată, coloneii şi alţi bărbaţi sus puşi, în loc de-a purta grije de marile nevoi ale ţării, se poartă cu o uşu­rinţă de copil, rămâi uluit şi te întrebi: Până când vor mai putea merge lucru­rile aşa? Pe zi ce trece se des­copere că atâţia din fiii Ro­mâniei au fost nevrednici de ţara scumpă şi adăpată cu sângele taţilor şi fraţi­lor noştri. Patria, nume sfânt, e batjocorită zi de zi şi ra­­nele ei cele mai dureroase în loc de-a fi legate şi vin­decate, se toarnă mereu apă fiartă asupra lor. Acum însă s’a început a se afla urmele multor vi­novaţi, începe a se face lu­mină în jurul multor desi­şuri. O ţară întreagă aşteaptă adevărul şi pedepsirea celor vinovaţi. Să se facă lumină şi dreptate. Dl Constantin Bacal­­başa, într’un zguduitor ar­ticol din ziarul Universul Nr. 192, scrie între altele următoarele în legătură cu afacerea Skoda: »Tremură ruşinea şi răscoala în sufletele noastre, căci am ajuns la o răspântie de unde nu ne mai putem întoarce decât făcându-se suprema justiţie! Este adevărat că dl Marin Şeinescu a propus dlui general Uică 20 de milioane? Este adevărat că dl general Uică a înaintat pe dl Şeinescu la gradul de colonel? Este adevărat că dl Uică n’a spus adevărul, când acuză pe co­lonelul Seinescu? Iată întrebările cele mari. De acum înainte şi comisia de anchetă parlamentară şi întreg aparatul de stat vor trebui să-şi încordeze puterile şi să caute ade­vărul. De acum înainte, marile secrete politice din afară vor tre­bui să amuţească... Ţara întreagă aşa cum au dovedit cele din urmă zile, s’a ridicat hotărâtă şi a ce­rut lumină! Am fost până acum scufun­daţi în mlaştina gata să ne înnece. Oamenii­ttecinstei, oameni cari se înbogăţesc de atâta vreme din su­fletul ţării trădat şi vândut, oa­meni cari fac politică, foşti repre­zentanţi ai ţării, militari superiori, fără inimă românească, fără sim­ţul onoarei, s’au vândut zilnic străinilor şi şi-au vândut ţara în acelaş timp. Dela tribuna parlamentului vor răsuna la toamnă cuvintele hotărîtoare şi fără cruţare. Iar membrii comisiei de an­chetă parlamentară nu mai au dreptul la somn. Ţara cere adevărul şi lumina, întreaga lumină şi întreg adevărul!“ Ţinem a face cunoscut cu mulţumită că aproape toate ziarele mari, cer sus şi tare aceleaşi lucruri. Să nădăjduim că bunul Dumnezeu, nu ne va lăsa şi nu va lăsa dreptatea bat­jocorită. Dacă oamenii au fost nemernici, Dumnezeu e drept şi sfânt. El va face ca ceea ce s’a spus la întu­­nerec, să se rostească în auzul ţării întregi, spre ru­şinea celor vinovaţi. O. Bunescu. Vizita primului-m­inistru in Franţa. După cum am anunţat la tim­pul său, primul-ministru al ţării noastre, dl Gh. Tătărăscu, a fost invitat de guvernul francez ca să facă o vizită oficioasă la Paris. Dl prim-ministru se află de câteva zile în Franţa. Din prilejul acestei vizite toate ziarele franceze au scris articole elogioase la adresa ţării noastre. Dl prim-ministru a avut nu­meroase consfătuiri cu bărbaţii fruntaşi ai Franţei, precum şi cu preşedintele republicei franceze, dl Lebrun. Prin vizita făcută ţării noa­stre de către marele bărbat de stat francez, dl Barthou şi vizita dlui Tătărăscu, făcută zilele acestea în Franţa, legătura dintre cele două ţări surori s’a cimentat şi mai mult. Dl prim-ministru Tătărăscu se întoarce în ţară Vineri, 20 iulie.

Next