Lumina Satelor, 1935 (Anul 14, nr. 1-52)

1935-09-22 / nr. 39

Jurai XIV fii»!*, 22 Septemvrie 1D35. Nr. 39 „Calea păcătoşilor este netezită ca pietre şi la sfârşitul ei este groapa iadului". I. Sirah 21, 11. Abonamentul pe un an .Lumina Satelor“ şi „Oastea Domnului* Lei 180. .Lumina Satelor“ singură............................ 90. „Oastea Domnului“ singuri.......................» Ba Amândouă foile pe jumătate de an ... „ 9a Pe trei luni.................................................. 45. Pentru America 3 dolari. Redactată de un comitet sub patronajul L P. S. Sale Mitropo­litului NICOLAE al Ardealului. Feata săptămânală pentru popor. „Intru El bine a voit să locu­iască toată plinirea". Col. 1,19. ■ummMnmMHnMHWuwnuMMKWlftlimummMmimHMiiDiuiiimmmmmmumiHnmmMKDifflK» > LA MAGLAVIT. Sâmbătă la 14 Septemvrie, locul minunilor a fost cercetat în mod deosebit. P. S. S. episcopul Bartolomeu al Râmnicului, în­­cunjurat de mare sobor de preoţi, a slujit sfânta Liturghie şi a dat binecuvântarea arhierească ciobanului. Credincioşi la număr de vreo 50 de mii au venit din toate colţurile ţării. De la Sibiu au fost cu 2 vagoane In număr de 120 credincioşi şi ostaşi din Sibiu şi satele din jur. Drum al credinţei. Hotărârea noastră a fost de­ a merge cu autobuzul vreo 25 de persoane. Dar chemarea apărută In „Lumina Satelor“, a avut un răsunet atât de mare, încât ne-ara strâns 120 de suflete, fiind astfel trebuinţă să încheiem 2 vagoane de la căile ferate. In ziua de 13 Septemvrie ora 6, a fost hotărâtă plecarea. Spre acest scop încă de la ora 4 ne am strâns cu toţii la redacţia „Lu­mina Satelor“, la 4 şi jumătate am trecut în catedrala mitropolitană, unde am îngenunchiat cucernic, rugându-ne cu căldură Tatălui ce­resc şi Mântuitorului Hristos, pen­tru drumul credinţei ce ne stă Înainte. Ingenunchieţi Înaintea altaru­lui, fraţi şi surori, vărsau lacrimi, cerând ajutor de la Părintele îndu­rărilor. Păr. Gh. Secaş a tălmăcit In cuvinte pline de simţire bucu­ria acelei clipe. Ne-am Îndreptat apoi cu toţii spre gară ca să ne luăm In primire vagoanele. Călătoria bucuriei. Deşi in cele 2 vagoane eram 120 de oameni, din 32 de sate, o înfrăţire şi o pace stăpânea peste toţi. O ţintă aveam cu toţii şi că­lătoream spre ea cu bucurie. Plugari, meseriaşi, funcţionari, toţi eram înfrăţiţi in credinţa ce ne lega laolaltă. Pentru ca frăţia noastră să crească şi mai mult, am purces la rugăciune. Aveam câţiva cantori buni intre noi, atunci p­r. Gh. Secaş, a început slujba sfinţirii apei, cântându-se pe larg tot canonul. Au fost clipe cu ade­vărat mişcătoare, cu toţii ne ru­gam ferbinte Născătoarei de Dum­nezeu, ca să stea intru ajutorul nostru. La sfârşit toţi credincioşii, fraţii şi surorile au fost stropiţi cu apă sfinţită. Noaptea ce-a urmat, am petrecut-o în pace, în cântece şi rugăciune. La Maglavit. Dimineaţa după ora 9, am sosit în halta Maglavit. Trenul s’a golit cu desăvârşire. Căruţe şi cară fără număr, aşteptau, ca să ducă pe călători spre locul minu­nilor. După 2 kim. am intrat în satul Maglavit, comună mare cu gospodari harnici. Prima oprire am făcut-o la casa ciobanului, casă nouă şi curată. Nu este că­lător care să nu se oprească la această casă. Noi insă ne grăbiam spre lo­cul arătărilor unde era slujbă ar­hierească şi la care era prezent ciobanul Petrache, d­e. Privirea lui are ceva deose­bit. Hărţuit în toate părţile, face ceea ce-i spun alţii şi merge unde-l duc alţii, căci lăsat pe seama lui, mulţ­mea l-ar cotropi şi­­ ar călca în picioare. Doar atunci când se urcă pe locul înalt de unde vorbeşte, se face linişte mare. Acolo Petrache e liniştit, priveşte peste mulţimea oamenilor, priveşte la cer şi apoi ancepe să vorbească despre vede­niile ce Ie-a avut. Cum la trei Vineri, i­ s’a ară­tat un moş îmbrăcat în alb şi cu barbă lungă care­­ a poruncit ace­ste lucruri : ,Să te duci să spui la lume, la părintele, la primărie şi la biserică, că dacă nu se po­toleşte, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele, dacă nu vin la biserică, dacă nu se apro­pie, atunci fac, atunci ne rupe muncile“. Mai Îndeamnă lumea la po­căinţă, la îndreptarea de la rele. Cuvintele lui sunt ascultate cu toată liniştea şi cucernicia orcâtă ! Mulţime de oameni ar fi­­I privesc ca pe un ales al lui Dum­nezeu drept aceea II cinstesc. Bolnavii de la Maglavit. La Maglavit aleargă cu deo­sebire mulţi bolnavi : orbi, şchiopi, surzi, muţi, slăbănogi de tot felul şi uscaţi, Ii vezi acolo aşteptân­­du-şi fiecare tămăduirea. Dorul fiecăruia este ca să-l atingă Pe­trache şi să se roage pentru el. Se fac şi vindecări, precum am avut prilejul să arătăm şi noi la gazetă. In ziua Crucii chiar sub ochii P. S. Sale Episcopului Bar­tolomeu, băiatul Tudor Gh. Petre surd şi mut din naştere, din corn. Corbeanca, jud. Ilfov, a început să vorbească rostind cuvinte ca „maică“, „apă“, „mână“. L’am văzut şi auzit şi noi, dar bine În­ţeles nu ştim cum a fost băiatul înainte. Lumea vorbeşte multe, dar până la dovedirea faptelor mai este de văzut. „Duh este Dumnezeu. Şi cine i­ se închină Lui se cade a se închina cu duhul şi cu adevărul“. Iată cuvinte ale Mân­tuitorului Hristos, spuse femeii Sa­­marinence la fântâna lui Iacob. La aceste cuvinte femeia a părăsit fân­tâna patriarhului şi s-a dus cu apa cea vie în suflet, să vestească oa­menilor pe Mesia-Hristos. Către Hristos trebuie să ne întoarcem cu toţii şi închinarea noastră să fie duhovnicească. La Maglavit inimi credincioa­­e, au înălţat câteva cruci mari, cu chipul celui Răstignit. Marea mulţime însă, nu pare a înţelege taina acestor cruci. In loc de-aş plânge necazul la poalele crucii, aleargă la buturugi, căutând să culeagă picurii de la ce se preling de pe ele. Or credinţa or­todoxă ne învaţă, că sângele lui Hristos jertfit pe Golgota, numai acest sânge poate să mântuiască şi să tămăduiască trupuri şi suflete. Pom de viaţă făcător nu cu­noaştem altul în afară de crucea Domnului. La Maglavit acest pom trebuie propoveduit, căci deocam­dată, acolo lipseşte propoveduirea crucii. Iar oamenii în lipsă rătăcesc şi se leagă de buturugi. Lumina lui Hristos, a risipit întunerecul cre­dinţelor deşarte. E bine ca creştinii să rămână în această lumină. Ne rugăm bunului Dumnezeu ca să facă El să biruiască la Maglavit lumina credinţei în Hristos. (Asupra Maglavitului vom mai scrie) Petrache Lupu, la stână. La stâna oilor. Cam la un krm. de Dunăre, o stână mică, e stâna lui Petra­che. La intrarea ei o troiţă (cruce) nu departe de ea s’a orânduit un pod inuit, unde a avut Ioc slujba şi de unde P. S. Sa episcopul Bartolomeu, a vorbit mulţimilor. De pe Înălţimea acestui pod Iţi puteai da seama de numărul mare al credincioşilor veniţi la Maglavit. In acea zi, 14 Sept., au fost nu mai puţin de vreo 50 de mii de oameni pe locul minunilor. Petrache Lupu. Pe la Maglavit i­ se zice acum „Sfântu“. Este un ciobănaş ca la 30 de ani, slab, de statură mijlo­ La icoana lui Isus... Noi azi cu drag ne închinăm La chipu-Ji preacurat Şi toată viaţa li o dăm, Divinule împărat!... Căci Te-ai jertfit cu jertfă grea Pe cruce răstignit; Am stat mult timp în vină rea Şi tu ne-ai mântuit. Păcatele ce greu ne ţin In lanţuri de robie Le mântue acum deplin Şi vecinie „Slavă l­et­ !... Pr. T. Sărac. Au apărut nouile Calendare. 1. Calendarul „Bunului Creştin“, ediţia bogată Lei 45, ediţia pentru popor Lei 10. 2. Calendarul „Oastea Domnului“ Lei 10, V A se cere la Redacţia noastră şi la Librăria Arhidiecezană. Cu toţii la adunarea din Deva. Precum s’a­ publicat la vreme, Duminecă în 22 Sep­temvrie, DEVA, capitala judeţului Oastei, va fi în mare sărbătoare. Fraţii ostaşi din toate părţile sunt aşteptaţi cu dragoste. Părinţii misionari de la Sibiu, Dr. N. Popoviciu şi Gh. Secaş, vor fi prezenţi amândoi, aducând binecuvân­tarea I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae.

Next