Lumina Satelor, 1935 (Anul 14, nr. 1-52)

1935-09-15 / nr. 38

Pag- 2 LUMINA SATELOR Dl Nicolae Titulescu la Geneva. Marele nostru diplomat reprezintă la Geneva cinci stata europene. Adunarea Micii înţelegeri şi adunarea înţelegerii Balca­nice, ţinute amândouă la B­ed în Iugoslavia, au hotărât ca să fie reprezentate în Consi­liul Ligii Naţiunilor de către dl Nicolae Titulescu, ministrul nostru de externe. Prin urmare dl N. Titu­lescu va reprezenta la Geneva cinci ţărî şi anume: pe Ro­mânia, Cehoslovacia, Iugosla­via, Turcia şi pe Grecia însărcinarea pe care o are dl N. Titulescu la Geneva este şi o datorie grea dar în ace­­laş timp şi o mare cinste, căci consiliul Ligii Naţiunilor este alcătuit dintr’un număr restrâns de diplomaţi cari lucrează în numele tuturor statelor din Ligă. Astfel marele diplomat român va avea prilejul să lu­creze pentru pacea lumii ală­turi de dl Laval prim ministrul Franţei şi alături de reprezen­tanţii Angliei şi ai Italiei. Dl N. Titulescu a plecat spre Geneva, Luni în 8 Sep­temvrie a. c., după ce Dumi­necă a avut o consfătuire cu dl prim-ministru Gh. Tătărăscu. Ministrul nostru de ex­terne a declarat că cele două înţelegeri au hotărât să nu se amestece deloc în războiul italo etiopean, dacă ar izbucni. O carte nouă: „Iibftvire pria Biserica lui Hristos*. Iată cartea nouă, scrisă de preaiubitul părinte loan Ale­­xandrescu, harnicul împreună lu­crator şi fruntaş ofiţer în Oastea Domnului. După Cartea de Rugăciuni, vor apare acum în ediţia pentru popor „Popasuri duhovniceşti“, mai mu­te cărţi de zidire sufle­tească, având toate binecuvântarea I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae al Ardealului. Una din aceste cărţi este: „Izbăvire prin Biserica lui Hristos“, a părintelui I. Alexan­­drescu de la Şarânga—Buzău. In cele 36 de file ale ei, căr­ticica aceasta, ne arată desluşit, ce este Biserica, atât ca locaş de închinare, cât şi ca adunare a cre­ştinilor dreptcredincioşi. Este în­tărită la fiecare propoziţie cu lo­curi din sfânta Scriptură, scoţân­­du-se la iveala legătura sfântă a inimilor credincioase cu Hristos, legătură ce se plineşte în Biserică. Cereţi cu toţii această bro­şură la Redacţia noastră. Preţul ei este de Lei 8. POPASURI DUHOVNICEŞTI. IZBĂVIRE PRIN BISERICA LUI HRISTOS DE Preot. IOAN ALEXANDRESCU. I, SIBIU, 1935. TIPARUL TIP. ARHIDIECEZANE. Biruinţa Sfintei Cruci. » — „Cuvântul Crucii puterea lui I. Era o dimineaţă frumoasă de pri­măvară. Pământul covor de flori, iar văzduhul numai mireasmă. Pe cre­stele munţilor din răsăritul capitalei persane, Dasdagarda, s’avântau spre ceriu firezi de flăcări. In jurul lor se închinau şi cântau flinte în haine albe şi cu fiare scumpe pe cap. Erau magii Persiei, cari aduceau jertfa arderei de tot în cinstea soarelui ce răsărea şi a preabunului Ahuramasda, de la care vine tot darul de folos din lume. De faţă era la rugăciune şi la jertfă şi marele împărat Cosroe cel înţelept şi împărăteasa lui Sirina şi cei nouă­sprezece feciori zdraveni ai lor şi cei douăzecişidoi de regi supuşi împără­ţiei persane şi toţi mai marii ţării şi oastei. Se închinau toţi şi cereau bi­necuvântarea lui Ahuramasda, asupra armelor persane, cu care pleca în acea zi Cosroe să lupte şi să biruească şi să cucerească Sfânta Cruce de pe Golgota Ierusalimului şi să supună pe toţi închinătorii ei, şi să-i aducă la Dumnezeu este“ (1 Cor. 1, 18). — credinţa în zeul Ahuramasda. Şi de faţă mai era şi o mare de popor, încât s’au împestriţat cu oameni toate coastele munţilor, ca livezile cu flori. — Dă-ne biruinţa, Doamne! stri­gau din răsputere magii, când aruncau în flăcări animalele de jertfă. — Dă-ne-o ! Dă-ne-o ! le răspundea împăratul şi curtenii lui şi tot po­porul. Glasurile lor multe şi felurite păreau o vijelie pornită de pe vârful munţilor să cotropească înălţimea cerului. Pe când prinse roata soarelui a se înălţa pe boltă, flăcările se potoliră, rugăciunile încetară, împăratul şi curtenii lui apucară pe povârnişurile coastelor în jos, spre casă şi se risipi şi tot poporul. In suita lui Cotroe tot ochiul era plin de veselie, toată frun­tea încărcată cu mândrie şi toată limba vorbea numai de biruinţă. O singură flintă era tristă şi tăcută. Aşa de tăcută, încât părea că-i mută. Era împărăteasa Sirina. — Ce vierme-ţi roade inima, tu, podoabă a vieţii mele? o întrebă îm­păratul văzându-i faţa îndurerată. — Grija de zilele tale, o, soare al zilelor mele... Ce lucru greu te-apuci acum... Căci mare şi înfricoşată este puterea Crucii lui Hristos!... Nici­ un vrăşmaş al Crucii n’a rămas nebiruit!... Şi, nu sa putut feri de moarte ni­menea din câţi au îndrăznit să-i pân­dească viaţa ei !... — O, împărăteasă mult iubită, alungă-ţi norii dela inimă şi las’o să se scalde în razele biruinţei şi ale slavei persane, căci cu noi este Ahu­ramasda ! Sbura-voi ca vulturul Ara­­ratului, din biruinţă în biruinţă, pân’ m’oi odihni pe măgura Golgotei, cu podoabe de flori pe tâmple!... Lu­mea-mi spune că sunt: Înţelept!.. Ii voi arăta îndată că înţeleptul Cosroe ştie să fie şi: Viteaz!... — O, împărate, lumina visurilor mele, eu ştiu taina Crucii, încă din copilărie. Căci eram pe-atunci cre­ştină. Şi ştiu şi taina Golgotei... Cine se trufeşte pe culmea acelui munte, pe locul Crucii lui Hristos, pe cre­menea înmuiată de balta sângelui Său — acela se smereşte când se po­goară... Bucuria lui se schimbă ’n Comorile din judeţul Mehedinţi sas comorile lui Păcală.» In nişte vechi case boereşti din judeţul Mehedinţi s’a găsit, acum câteva săptămâni un testa­ment In care se vorbeşte de ni­şte comori domneşti. S’au mai găsit deasemenea şi nişte planuri cari arătau locurile din judeţul Me­hedinţi unde ar fi îngropate co­morile. La început s’a crezut că te­stamentul şi planurile comorilor ar fi scrise de răposatul vistiernic Boboiceanu şi au fost socotite vrednice de crezare. De aceea au fost anunţate şi autorităţile şi s’au făcut primele săpături. S’a lucrat la echipe de câte 50 oameni, dar comorile css’n palmă. A fost cercetat atunci testa­mentul mai deaproape şi cu mi­rare s’a constatat că el este cam „aiurea*. Testamentul vorbeşte de nişte comori ale unor domnitori cari au trăit cu mult după 1746, anul cuprins in data testamentului. De altfel testamentul mai cuprinde şi un an mult mai apropiat de noi. Deasemenea şi „planurile* cuprind o mulţime de copilării. Intre altele ele cer ca, desgropătorii să nu se gândească la un anumit cuvânt In tot timpul căutării comorilor, căci altfel totul va fi zadarnic. Cu mirare s’a sfiat deci că testamentul găsit nu este al vis­tiernicului Boboiceanu ci al vre­unui mare păcălici care a vrut să păcălească lumea şi după moar­tea lui. „Comorile­ din Mehedinţi par a fi un fel de comori ale lui Pă­cală al nostru din poveste. Nr. 38 ■ ■—!_I­i!g », j _ n im mi————o—s^awcji amilii „Viaţa Ilustrativ*» Revista aceasta, menită pentru, familiile intelectua­lilor noştri, îşi face drumul înainte; duhul ei creştin cheamâ şi trezeşte la credinţă; alcătuirea ei atât ca Înfăţişare din afară, cât şi ca cuprins, este intr* adevăr măiestrită. Abo­namentul pe un an Lei 200. A se abona la Librăria Ar­­hidiecezană Sibiu, Strada Mitropoliei 45. E ziua sfintei Cruci. E ziua Sfintei Cruci... Praotu’n nCasa sfântă“ MAstăzi crucea merge înainte*... Cântă. E ziua Sfintei Cruci... Un lung convoiu străbate Săruţul — cu Icoane, Şi iese’n câmp să’nalţe Spre ceruri rugi curate... E ziua Sfintei Cruci. E timpul orişicul, Să-şi tee crucea sa Sl^să urmeze Lull... NICOLAE M. IS­AC, Zlaști—Hunedoara. Ce mai este in Etiopia ? O rasă de nădejde. La Radio s’a anunţat, că dl Laval, ministrul de externe al Franţei, a făcut propunerea dlui Mussolini, ca să primească ideea, ca Etiopia să fie pusă sub ocroti­rea Angliei, Franţei şi a Italiei, având Italia vot hotărâtor. Se pare că dl Mussolini a pri­mit această propunere. In felul ace­sta războiul s’ar putea înlătura, întrebarea estei vrea Etiopia, să primească ocrotirea celor trei ţări şi mai ales a Italiei? Dacă nu primeşte acest lucru, atunci vor hotărî tunurile.

Next