Lumina Satelor, 1936 (Anul 15, nr. 1-52)

1935-01-01 / nr. 1

„Iar en­spre tine Doamne am nădăjduit şi-am ars: Tu eşti Dumnezeul meu*. (Ps. 30, 14). Abosameatn] pe sa an ,Lumina Satelor' şi .Oastea Domnului* Lei 150 .Lumina Satelor' singură ....... 75 . Oastea Domnului“ singură............................ 75 AmSndouă folie pe jumătate de an ... » 75 Pe trei luni.................................... 38 Pentru America 3 dolari. Redactată de un comitet sub patronajul I. P. S. Sale Mitropo­litului NICOLAE al Ardealului. Foaie săptămânală pentru popor. „Iar pruncul creştea şi se în­tărea cu Do­hei şi Daruil lui Dumnezeu era peste dânsul". (Luca 2, 40). Un an nou . Intrăm într’un an nou. Gândul meu să îndreaptă şi de astă dată către iubiţii mei foi sufleteşti din mişca­rea Oastei Domnului, către toţi cititorii foilor noastre atât de scumpe „Lumina Satelor“ şi „Oastea Dom­nului“ şi către toţi credin­cioşii Maicii noastre Bise­rici, dorindu-le din toată părinteasca mea inimă un an nou, un an bun, un an fericit An nou —­ora nou. Anul nou în care intrăm, va fi ca şi fratele său de care ne-am despărţit, dacă nu ne vom schimba noi, dacă nu ne vom înainoi sufletele noastre şi întreaga noastră viaţă. Să as­cultăm deci la început de an bou, de cuvintele sf. apostol Pavel .* «Inoiţi-vă cu duhul minţii voastre» (Efeseni 4, 23). «Nu vă asemănaţi chipului veacului acestuia, ci vă schim­baţi la faţă, întru înoirea min­ţii voastre, ca să cunoaşteţi voi, care este voia lui Dum­nezeu» (Rom. 12, 2). Căci lucrul de căpetenie al tuturor străduinţelor buni­lor creştini acesta este: de a deveni om nou, făptură nouă, întru Isus Hristos. După cum zice acelaşi sfânt apostol: «Oricare este întru Hristos, făptură nouă este» (2 Cor. 6, 15). Anul în pragul căruia ne găsim, va fi pentru fiecare din­tre noi un an nou, dacă pe Adam cel vechiu îl vom îm­brăca în Hristos, îl vom pre­face, cu ajutorul Domnului celui de sus, întru făptură nouă. An bun — om bun. Aducător nu numai de roade îmbelşugate ale câmpu­lui şi ale muncii voastre, dar mai ales aducător de roade duhovniceşti doresc să fie anul cel nou pentru credin­cioşii sfintei noastre Biserici. In sufletele lor şi în familiile lor să rodească deci cât mai­­­u­­ri multă iubire, pace, bunătate, dreptate şi celelalte virtuţi cari fac podoaba sufletului cre­ştinesc. An fericit — om fericit. Tot omul tinde să ajungă la cât mai multă fericire. Dar adevărata fe­ricire nu o poate da pământul or câtă bunătate ar cuprinde el; adevărata feri­cire se revarsă în suflete numai ca dar de sus Deci în anul cel nou toţi doritorii de feri­cire să-şi deschidă larg inimile noi­lisi pinlcă Si­r­ia: vie credinţă în Dumnezeu, pen­tru cât mai multă supunere şi ascultare de voia cea sfântă a Lui, pentru cât mai caldă ru­găciune, fără de care fericirea se depărtează de sufletul omului. Numai prin traiul împreună cu Hristos să sălăşlueşte în cele dinlăuntru ale creştinului acel simţământ scump, care-l ridică deasupra neplăcerilor acestei vieţi, şi-l face să înfrunte cu băr­băţie greutăţile ei, înfruntând frica şi nesiguranţa zilei de mâne, ştiindu-se în grija şi ocrotirea Părintelui ceresc. Acestea sunt, iubiţii mei fii sufleteşti, urările ce vi le fac şi învăţăturile pă­rinteşti ce vi le dau la tre­cerea pragului unui nou an. Primiţi deci pe Hristos ca Domn şi Stăpân al vieţii voastre. El va curăţi va­sul sufletului vostru, fă­când din voi făpturi nouă­­ şi cu făpturi nouă şi anul va fi nou. El va face să înflorească în sufletele voastre virtuţile creştineşti roditoare de fapte îmbelşu­gate — şi cu belşugul vo­stru sufletesc se va îmbo­găţi şi anul. Şi El vă va ajuta să purtaţi cu vred­nicie jugul vieţii acesteia, care — trăită creştineşte — n­u vă va deschide şi porţile feri­cirii celei vecinice — şi fe­­­ricire­a voastră întru Dom­nul va ferici și anul cel nou. Odată cu urările ce Un an bun — Un an fericit Vi­ le fac, rog pe bunul Dumnezeu să aibă în pă­rinteasca Sa grijă întregul nostru neam şi întreaga noastră ţară, rânduindu-i şi ei un an bun, pacinic şi plin de fericire. Cu arhiereşti binecuvântări Nicolae, arhiepiscop şi mitropolit. O, Tu Maică!... O, Tu Maică Protectoare, Uita-te pe-acest pământ; Varsă-fi raza ’ndurătoare Şi nu’mbracă’n sfânt vestmânt ! Tu eşti Maica cea mai bună Şi pe Tine Te rugăm: Dă-ne numai voie bună, Numele să-Ţi lăudăm ! Pentru noi mereu Te roagă, La Prea dulcele Isus, Să ne dăruiască 'ntreagă Pacea, liniştea de sus! Roagă- Te, nădejde vie, La Prea bunul Dumnezeu, Să ne dee bucurie Şi scăpare de­ orice rău! Pr. T. SĂRAC, Fnghîu. Unde este temerea de Dumnezeu? E un semn rău pentru un po­por când slujitorii Bisericii şi lu­crurile sfinte sunt privite ca oricare alte treburi de rând şi eu mai sunt încunjurate cu sfiala de odinioară. Un astfel de semn, vestitor de multe rele, e spargerea de bi­serici. Când acestea se petrec la ţară, semnul e şi mai rău. Dacă şi sătenii şi-au pierdut fiorul către cele sfinte şi se apucă de spart biserici, înseamnă că starea de lu­cruri e şi mai nenorocită. Fapte de acestea se întâmplă destul de des în ţara noastră şi sunt o dovadă de prăbuşirea su­fletească la care am ajuns. Oa­menii cu spoială de carte au venit intre săteni, le-au spus că nu e Dumnezeu, sătenilor li s’a răpit propteaua aceasta, iar acum te poţi aştepta dela ei la orice. Omul care nu mai are Dum­nezeu e în stare să facă orice ne­legiuire. Nu e de mirare de ce relele au sporit la sate într’un chip în­spăimântător, nu mai este temere de Dumnezeu. In anul 1933, au fost sparte in jud. Covurlui, una după alta, bisericile din marele sat Cudalbi, apoi cea din sa­tl Oancea, iar apoi din alte sate, 4-5 deodată. In Cu­dalbi au fost sparte 4 biserici în aceiași noapte. După spargeri de biserici, vine lovirea de preoţi. Iată şi una din acestea, tot din 1933, despre care scria ziarul Cuvântul din 17 Nov. 1935. După cum cetim acolo, pre­otul N. Grigoraş, din satul Ciureşti, jud Tutova, a fost lovit de să­teanul E. I Păun, In Dumineca dela 12 Nov. 1935. Pe când el slujea la desgro­­parea răposatului Gheorghe Alba, Păun, cumnatul mortului, s’a ră­­pezit la preot, l-a strâns de gât, l-a lovit, l-a smuls patrafirul din gât, l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare. Sătenii au fost grozav de tulburaţi de fapta lui Păun şi puţin a lipsit să nu-l omoare. Pricina lovirilor a fost o veche ură a lui Păun asupra preotului. Jandarmii au înhăţat pe Păun, şi l-au închis. Nu mai ştim ce urmare va fi avut fapta. Se înţelege însă că grea osândă a trebuit sâ aştepte pe făptaş, nu numai că a lovit un preot, ci şi fiindcă se afla la săvâr­şirea slujbei. Câtă insălbătăcire însă, când săteanul nu se mai sfieşte de a Iovi un preot! Nu e­­ bine că se pot petrece asemenea fapte. Oare nu te teme omul de Dumne­zeu? Arhim. SCRIBAN. Câţi români sunt In Ame­rica. După o statistică mai nouă publicată la New York in America, s’ar alia peste 203 mii români sta­­biliţi definitiv acolo. Cea mai nu­meroasă colonie românească te află in oraşul Detroit unde se spune că sunt peste 35 mii români. Nr. 1

Next