Lumina Satelor, 1936 (Anul 15, nr. 1-52)
1935-01-01 / nr. 1
„Iar enspre tine Doamne am nădăjduit şi-am ars: Tu eşti Dumnezeul meu*. (Ps. 30, 14). Abosameatn] pe sa an ,Lumina Satelor' şi .Oastea Domnului* Lei 150 .Lumina Satelor' singură ....... 75 . Oastea Domnului“ singură............................ 75 AmSndouă folie pe jumătate de an ... » 75 Pe trei luni.................................... 38 Pentru America 3 dolari. Redactată de un comitet sub patronajul I. P. S. Sale Mitropolitului NICOLAE al Ardealului. Foaie săptămânală pentru popor. „Iar pruncul creştea şi se întărea cu Dohei şi Daruil lui Dumnezeu era peste dânsul". (Luca 2, 40). Un an nou . Intrăm într’un an nou. Gândul meu să îndreaptă şi de astă dată către iubiţii mei foi sufleteşti din mişcarea Oastei Domnului, către toţi cititorii foilor noastre atât de scumpe „Lumina Satelor“ şi „Oastea Domnului“ şi către toţi credincioşii Maicii noastre Biserici, dorindu-le din toată părinteasca mea inimă un an nou, un an bun, un an fericit An nou —ora nou. Anul nou în care intrăm, va fi ca şi fratele său de care ne-am despărţit, dacă nu ne vom schimba noi, dacă nu ne vom înainoi sufletele noastre şi întreaga noastră viaţă. Să ascultăm deci la început de an bou, de cuvintele sf. apostol Pavel .* «Inoiţi-vă cu duhul minţii voastre» (Efeseni 4, 23). «Nu vă asemănaţi chipului veacului acestuia, ci vă schimbaţi la faţă, întru înoirea minţii voastre, ca să cunoaşteţi voi, care este voia lui Dumnezeu» (Rom. 12, 2). Căci lucrul de căpetenie al tuturor străduinţelor bunilor creştini acesta este: de a deveni om nou, făptură nouă, întru Isus Hristos. După cum zice acelaşi sfânt apostol: «Oricare este întru Hristos, făptură nouă este» (2 Cor. 6, 15). Anul în pragul căruia ne găsim, va fi pentru fiecare dintre noi un an nou, dacă pe Adam cel vechiu îl vom îmbrăca în Hristos, îl vom preface, cu ajutorul Domnului celui de sus, întru făptură nouă. An bun — om bun. Aducător nu numai de roade îmbelşugate ale câmpului şi ale muncii voastre, dar mai ales aducător de roade duhovniceşti doresc să fie anul cel nou pentru credincioşii sfintei noastre Biserici. In sufletele lor şi în familiile lor să rodească deci cât maiuri multă iubire, pace, bunătate, dreptate şi celelalte virtuţi cari fac podoaba sufletului creştinesc. An fericit — om fericit. Tot omul tinde să ajungă la cât mai multă fericire. Dar adevărata fericire nu o poate da pământul or câtă bunătate ar cuprinde el; adevărata fericire se revarsă în suflete numai ca dar de sus Deci în anul cel nou toţi doritorii de fericire să-şi deschidă larg inimile noilisi pinlcă Siria: vie credinţă în Dumnezeu, pentru cât mai multă supunere şi ascultare de voia cea sfântă a Lui, pentru cât mai caldă rugăciune, fără de care fericirea se depărtează de sufletul omului. Numai prin traiul împreună cu Hristos să sălăşlueşte în cele dinlăuntru ale creştinului acel simţământ scump, care-l ridică deasupra neplăcerilor acestei vieţi, şi-l face să înfrunte cu bărbăţie greutăţile ei, înfruntând frica şi nesiguranţa zilei de mâne, ştiindu-se în grija şi ocrotirea Părintelui ceresc. Acestea sunt, iubiţii mei fii sufleteşti, urările ce vi le fac şi învăţăturile părinteşti ce vi le dau la trecerea pragului unui nou an. Primiţi deci pe Hristos ca Domn şi Stăpân al vieţii voastre. El va curăţi vasul sufletului vostru, făcând din voi făpturi nouă şi cu făpturi nouă şi anul va fi nou. El va face să înflorească în sufletele voastre virtuţile creştineşti roditoare de fapte îmbelşugate — şi cu belşugul vostru sufletesc se va îmbogăţi şi anul. Şi El vă va ajuta să purtaţi cu vrednicie jugul vieţii acesteia, care — trăită creştineşte — nu vă va deschide şi porţile fericirii celei vecinice — şi fericirea voastră întru Domnul va ferici și anul cel nou. Odată cu urările ce Un an bun — Un an fericit Vi le fac, rog pe bunul Dumnezeu să aibă în părinteasca Sa grijă întregul nostru neam şi întreaga noastră ţară, rânduindu-i şi ei un an bun, pacinic şi plin de fericire. Cu arhiereşti binecuvântări Nicolae, arhiepiscop şi mitropolit. O, Tu Maică!... O, Tu Maică Protectoare, Uita-te pe-acest pământ; Varsă-fi raza ’ndurătoare Şi nu’mbracă’n sfânt vestmânt ! Tu eşti Maica cea mai bună Şi pe Tine Te rugăm: Dă-ne numai voie bună, Numele să-Ţi lăudăm ! Pentru noi mereu Te roagă, La Prea dulcele Isus, Să ne dăruiască 'ntreagă Pacea, liniştea de sus! Roagă- Te, nădejde vie, La Prea bunul Dumnezeu, Să ne dee bucurie Şi scăpare de orice rău! Pr. T. SĂRAC, Fnghîu. Unde este temerea de Dumnezeu? E un semn rău pentru un popor când slujitorii Bisericii şi lucrurile sfinte sunt privite ca oricare alte treburi de rând şi eu mai sunt încunjurate cu sfiala de odinioară. Un astfel de semn, vestitor de multe rele, e spargerea de biserici. Când acestea se petrec la ţară, semnul e şi mai rău. Dacă şi sătenii şi-au pierdut fiorul către cele sfinte şi se apucă de spart biserici, înseamnă că starea de lucruri e şi mai nenorocită. Fapte de acestea se întâmplă destul de des în ţara noastră şi sunt o dovadă de prăbuşirea sufletească la care am ajuns. Oamenii cu spoială de carte au venit intre săteni, le-au spus că nu e Dumnezeu, sătenilor li s’a răpit propteaua aceasta, iar acum te poţi aştepta dela ei la orice. Omul care nu mai are Dumnezeu e în stare să facă orice nelegiuire. Nu e de mirare de ce relele au sporit la sate într’un chip înspăimântător, nu mai este temere de Dumnezeu. In anul 1933, au fost sparte in jud. Covurlui, una după alta, bisericile din marele sat Cudalbi, apoi cea din satl Oancea, iar apoi din alte sate, 4-5 deodată. In Cudalbi au fost sparte 4 biserici în aceiași noapte. După spargeri de biserici, vine lovirea de preoţi. Iată şi una din acestea, tot din 1933, despre care scria ziarul Cuvântul din 17 Nov. 1935. După cum cetim acolo, preotul N. Grigoraş, din satul Ciureşti, jud Tutova, a fost lovit de săteanul E. I Păun, In Dumineca dela 12 Nov. 1935. Pe când el slujea la desgroparea răposatului Gheorghe Alba, Păun, cumnatul mortului, s’a răpezit la preot, l-a strâns de gât, l-a lovit, l-a smuls patrafirul din gât, l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare. Sătenii au fost grozav de tulburaţi de fapta lui Păun şi puţin a lipsit să nu-l omoare. Pricina lovirilor a fost o veche ură a lui Păun asupra preotului. Jandarmii au înhăţat pe Păun, şi l-au închis. Nu mai ştim ce urmare va fi avut fapta. Se înţelege însă că grea osândă a trebuit sâ aştepte pe făptaş, nu numai că a lovit un preot, ci şi fiindcă se afla la săvârşirea slujbei. Câtă insălbătăcire însă, când săteanul nu se mai sfieşte de a Iovi un preot! Nu e bine că se pot petrece asemenea fapte. Oare nu te teme omul de Dumnezeu? Arhim. SCRIBAN. Câţi români sunt In America. După o statistică mai nouă publicată la New York in America, s’ar alia peste 203 mii români stabiliţi definitiv acolo. Cea mai numeroasă colonie românească te află in oraşul Detroit unde se spune că sunt peste 35 mii români. Nr. 1