Lumina Satelor, 1936 (Anul 15, nr. 1-52)

1935-01-01 / nr. 1

Pag. 2 LUMINA SATELOR Slava şi ticăloşia omului. 1. Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Deşteaptă-te suflete al meu, deşteaptă te,­­acordează duhul tău, trezeşte simţământul tău. Izgone­şte somnul, aducător de moarte, Imbracă-te in grija pentru mântui­rea ta. Părăseşte rătăcirile în cu­getări fără folos, fugi de trândăvie, veghează cu luare aminte. De­­pinde-te în sfinte meditaţii, alipe­şte-te dumnezeeştilor bunuri, de­­dă-te veşnicilor lucruri, după ce ai părăsit pe cele vremelnice Căci ce mai de folos, ce mai măntuitor ai putea să cugeţi în deprinderea aşa de dumnezeească a minţii, decât să guşti, in medi­taţie plină de desfătare, nesfârşi­tele binefaceri ale Ziditorului? Gândeşte-te, aşadar, ce strălucire, ce vrednicie ţi- a dat El în dimi­neaţa zidirii şi socoteşte cu ce iu­bire, cu ce închinare trebue cin­stit?! Când a făcut şi a rânduit cele văzute şi nevăzute în lume, când a purces a zidi natura ome­nească, ca mare sfat s’a sfătuit asupra vredniciei în care voia să străluceşti, hotărând a te împo­dobi cu mult mai presus decât pe celelalte făpturi din lume. Vezi aşadar, strălucirea zidirii taie şi cugetă cât de mult eşti îndatorat în iubire. „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră* (Fac. I, 26). Nu te zguduie pe tine acest cuvânt al Ziditorului? Nu te înflă­cărezi, cu totul în iubire, la o aşa de negrăită bunătate a slavei Sale faţă de tine? Nu se aprind toate cele dinlăuntru ale tale un dar dumnezeesc după El? Dacă nu, ce trebue să zic? Dormi? Sau eşti chiar mort? Cumpăneşte, aşadar, sârgui­­tor, ce însemnează aceasta! ma fi făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu* ? O oarecare asemănare ca Dumnezeu putem dobândi în felul acesta, cumpănind bunătatea Sa, să ne ostenim a fi îişine buni; cu­noscând dreptatea Sa, să năzuim a fi inline drepţi; văzând milosti­­virea Sa, să ne luptăm a fi Înşine milostivi. Cum putem dobândi, Insă chipul Său? Şi luăm aminte. Dum­nezeu necontenit se gândeşte la Sine, se cunoaşte pe Sine, se iu­beşte pe Sine. Şi tu, aşadar, vei deven­i chipul Său, dacă, după pu­terea ta, neoftenii te vei gândi la Dumnezeu, vei cunoaşte pa Dum­nezeu, vei iubi pe Dumnezeu, de­oarece aceea te osteneşti să faci, ce Dumnezeu dea pururea face. A se gândi la Dumnezeu, a-L cunoa­şte şi a-L iubi, după aceasta să-şi orânduiască omul toate cari viază întru ei Spre aceasa în­dreptei ză-ţi dea pururi toate gândurile şi porni­rile inimii tale; fă-le să privească ţintă la aceasta şi să se desăvâr­şească după aceasta, un cânt, în neostenită dragoste să te gândeşti la Dumnezeu, să cunoşti pe Dum­nezeu, să iubeşti pe Dumnezeu. Atenei şi va arăta în tine, spre mântuirea ta, strălucirea zidirii, prin care ai fost zidit după chipul lui Dumnezeu. Dar ce zic eu? Să fi tu fă­cut după chipul lui Dumnezeu, cum zice apostolul, să­­ ia chipul lui Dumnezeu însuşi? »Bărbatul, zice apostolul, este dator săşi acopere capul, pentru că este chipul și slava lul Dumnezeu* (I Corin­­teni XI, 7). Trad. de Pr. Z. Oaricea. Noaptea de anul nou, o noapte a Domnului. Ca şi’n anii trecuţi, ostaşii Domnului, ca fii credincioşi ai Bisericii noastre, vor petrece noaptea de anul nou în rugăciune, în cântări duhovniceşti şi în citirea sfintei Scripturi. La Sibiu, la centrul Oastei, sub conducerea P. C. Preoţi, vom priveghia în capela cea nouă a Mitropoliei, sfârşind în reculegere du­hovnicească anul ce trece şi începând în rugăciune noul an. Fraţii din toate părţile ne vor trimite rapoarte despre felul cum au petrecut noaptea de anul nou, noaptea Domnului. In căutarea desăvârşirii. Un ostaş al Domnului a cu­­trierat ţara întreagă, dela Nistru pân’ la Tisa, să caute, să găsească şi să cunoască pe cel mai desă­vârşit ostaş dintre cei una sută de mii înrolaţi sub steagul Domnului. In drumul lui a întâlnit multe ta­bere duhovniceşti, cu multe feluri de trăiri ale credinţii. — Care vi se pare a fi mai desăvârşit dintre voi, fraţii mei? — întreba el în fiecare adunare. Şi ostaşii îi arătau pe unul şi pe altul, care li se părea că se di­stingea mai mult prin viaţa lui du­hovnicească mai deplină. — Acesta-i omul pe care-l cauţi ! — îi grăiră fraţii din o oaste sătească. — Din straja dimineţii şi până în noapte el se tot roagă şi se închină în faţa crucii din mijlocul satului. Credem că ’n toată Oastea Domnului nu se află ostaş mai desăvârşit decât acesta! — Nu lucrează nimic? — Nu! — Din ce trăieşte dar? — Din mila creştinilor, cari îşi fac pomeană cu el. — Fraţii mei, rugăciunea-i cheia ceriului. Sufletul are trebuinţă în toată clipa de ea, ca plumânii de aier bun. Dar ea încă nu-i de­săvârşirea. E numai o cărare ce duce la culmea desăvârşirii. Trecu de-acolo la altă adunare, unde i se spuse: — Acesta-i cel mai desăvâr­şit ostaş dintre noi, care posteşte tot anul, cu pâne şi cu apă numai. — De ce posteşte? — Şi din credinţa lui şi din opreliştea doctorilor, căci a fost tăiat la rânză. — Ei, fraţilor dragi, numai po­stul credinţii e bineprimit de Tatăl milostivirilor. Acesta-i scara, pe care se poate urca ostaşul pe acope­rişul desăvârşirii. Dar încă nu-i de­săvârşirea ! Ajunse în altă tabără ostă­şească: — Acesta-i cel mai desăvârşit dintre noi, căci şi-a împărţit ave­rea săracilor! — De ce-a făcut-o? — Ca să fie pomenit şi nu­mele lui în istoria biruinţelor ostă­şeşti. — O, dragii mei fraţi întru Hristos Domnul nostru, ce minunată este în ochii lui Dumnezeu sătu­rarea şi îmbrăcarea săracilor! Dar nici această virtute nu-i desăvârşirea, ci numai barca pe care se pluteşte la ţărmul desăvârşirii ! — Spune-ne dar, frate drag, care este desăvârşirea? — Rugăciunea e calea, postul e scara, binefacerea e barca de­săvârşirii ; fecioria sau curăţenia trupească este arma şi smerenia este unealta ei. Toate virtuţile ne apropie de desăvârşire. Ele, însă, nu sunt desăvârşirea. Aceasta-i mai mult decât ele! — Care-i aceea? — Temelia ei este: iubirea lui Dumnezeu, iar acoperişul , cură­ţenia sufletului şi neîntinarea lui cu nici un fel de prihană!... In anul 1936 să deprindem rugăciunea şi postul şi binefacerea şi toate virtuţile, în acest duh, ca prin ele să putem iubi mai mult pe Dumnezeu şi să putem spori mai mult curăţenia sufletului nostru! Să ne putem apropia mai mult de culmea desăvârşirii omeneşti! Din copilăria, la bărbăţia ei minunată şi fericită !... Pr. A. NANU - O casă din Abisinia. Precum arătam întrun articol mai mare din Oastea Dom­nului ! Abisinia este o ţară cu călduri mari. Satele şi casele oamenilor seamănă mai mult a colibi. In chipul de mai sus dăm o astfel de casă, în jurul căreia se văd femei ocupându-se cu gospodăria şi un copilaş, jucându se. Nr. 1 o şcoală de mulgători. La ferma Gherghiţa, din jud. Prahova s-a înfituţat la toamna trecută o­­ aşa zisă „şcoală de mulgători “. Numele credem că ne-i po­trivit, deoarece a mulge o vacă nu e o specialitate care trebue în­văţată numai­decât în şcoală. La această şcoală se primesc elevi cari au absolvat şcoala pri­mară Cursurile se ţin ln serii de câte 5 săptămâni cu câte 10—15 elevi. La aceste cursuri elevii pri­mesc instrucţiuni cu privire la cre­şterea şi Îngrijirea vitelor, boalele vitelor, mulgerea vitelor, tratarea şi controlul laptelui. Până în prezent s-au ţinut două cursu­­. Seria a treia de cur­suri începe la 15 ianuarie. Interesant e că ziarul din care spicuim această ştire spune că „toţi absolvenţii celor două cur­suri au fost angajaţi, adecă au că­­pătat slujbe“. Se vede că şi această şcoală fabrică vânători de slujbe cu plată. Nu peste mult ne pomenim că s’or ţinea congrese şi de-ala „mulgătorilor* cari vor pretinde slujbe. Impozit asupra beţiei. Un impozit ce­ ar trebui introdus şi la noi. In republica Uruguay, din America de miază­zi, s-a rnfiinţat un impozit de 15 la sută asupra veniturilor de orice fel, care se va aplica tuturor persoanelor frecute pe lista beţivilor. Acest impozit se va incasa fără cruţare Înaintea tuturor altor impozite. Din venitul rezultat de pe urma acestui impozit se vor con­strui spitale anume, unde se vor trata beţivii îmbolnăviţi din cauza alcoolului. Deşi nu suntem pentru spo­rirea impozitelor, cam­ har­ta anu­lui sunt atât de numeroase la ţara noastră — totuşi n’am fi contra înfiinţării unui asemenea impozit, la care să fie supuşi toţi beţivii. Căci, Doamne, multă nenoro­cire şi sărăcie aduce beţia şi multe suflete se pierd din cauza ei.

Next