Lumina Satelor, 1937 (Anul 16, nr. 1-52)

1935-01-01 / nr. 1

jHteat nt« Dom a«1«I d­*4 ta dapSrtamt da r* atâta* (I Sire­h 35, 4). SadactatA da na comitet rab patronajul LF.S. Sala Hltropo­­litalal NICOLAS al Ardealului. Foaie «ftptimlaali ram popor. .Ma laoitati dar la driva«» la veastrA a r» ara «#»» d­isift* tiro« (Enel 10. 35­. Din pragul Anului Nou. Mulţumim bunului no­stru Părinte ceresc, că ne-a învrednicit sâ vedem răsă­ritul unui An Nou In viaţa lumii, la viaţa ţării şi a neamului nostru, In viaţa fiecăruia dintre noi Anul cel vechiu, care a intrat în sânul veşniciei, 11 însoţim cu amintirile ce ne leagă de el — unele bune, altele neplăcute — aşa cum se împletesc schim­­­fcaeioasele întâmplări din viaţa omeneasca. Din cele bune să luăm îndemn şi putere spre a înfăptui bi­nele, iar din cele rele omul Înţelept va şti să culeagă Învăţaturi, ca să se ferească 9« A « —T— —: -w lî Iii IiilOi UU it«U OU OU Mi­ruiasca răul, când nu-1 poate înlătura din calea sa. Anul cel nou !1 primim cu nădejdi şi cu încredere In Dumnezeu. Noi nu pu­tem pătrunde în tainele vii­torului şi astfel nu putem şti ce ascunde în sânul său anul în care am Intrat Fi-va el an de pace ori an de răsboi? Fi-va an care va răsplăti cu roduri bo-Îjate harnica munca a ce­­or ce lucrează ogoarele ţării ori va fi mai zgârcit In darurile pământului? Fi-va el an aducător de să­nătate şi mulţumire în fa­miliile creştinilor noştri ori va fi împreunat cu în­cercări grele? Nimeni nu poate răspunde astăzi la aceste şi la alte multe în­trebări, ce şi le pun oa­menii în pragul anului nou. Una însă totuşi o ştie cu siguranţă tot creştinul cu credinţa în inima sa, anume: că la, cârma lumii întregi, la cârma vieţii po­poarelor şi a fiecăruia din­tre noi, oricât de smerit şi neînsemnat s’ar părea a fi, stă iubirea nemărginita a Părintelui nostru ceresc. Cel ce-şi întăreşte şi lumi­nează sufletul cu această credinţă neclătită, acela pri­veşte viitorul cu încredere şi cu convingere mângâie­toare că şi piedecile, greu­tăţile şi suferinţele ce le va m­ai întâlni în calea anului nou, se vor întoarce în cele din urmă spre binele lui. Aceasta nu înseamnă ca tu să renunţi la luptă şi să aştepţi toate de- a gata de la Dumnezeu, ci, dimpotrivă, tu trebue să lucrezi îm­preună cu Dumnezeu şi să-fi Încordezi toate puterile tale ca să aduci la biruinţă voia cea sfântă a lui Dumnezeu în sufletul tău, în vorbele şi faptele tale, în sânul fa­miliei tale şi în legătură cu semenii tăi. Creştinul ade­vărat se socoteşte pe sine în tot momentul ostaş gata de luptă împotriva păcatului şi a răului dinlăuntrul său şi dimprejurul său, sub co­manda Domnului şi Mân­tuitorului nostru Isus Hri­­stos. Aşa învaţă sf. apostol Petru: »Drept aceea, sme­­riţi-vă sub măna cea tare a lui Dumneze­u, ca să vă înalţe pe voi în vreme. Toată grija voastră aruncând spre dânsul, că acela se grij­şte pentru voi, fiţi treji, prive­­ghiaţi; pentrucă protivnicul vostru diavolul, ca un leu răcnind, umblă căutând pe cine sa-1 înghită. Căruia staţi împotrivă întăriţi fiind în credinţă... Iar Dumnezeu a tot harul, care ne-a che­mat la slava Sa cea veci­­nică prin Hristos Isus acela pe voi cari aţi pătimit puţin, să vă facă desăvârşit, să vă întărească, sâ vă facă pu­ternici, să vă întemeieze“ (I Petru 5, 6-11). La lupta aceasta împo­triva păcatului este anga­jată sfânta noastră biserică şi înlăuntrul ei frăţia reli­gioasă „Oastea Domnului“. Oricare oaste, ca să câ­ştige biruinţa trebue să nie bine organizată şi cu su­fletul ei înălţat şi înarmat cu toate armele necesare în luptă. Astfel şi „Oastea D o m n u l­u i“, ca să câştige izbânzi şi mai mari ca până acum, trebue să fie organi­zată solid pentru scopurile ei. Sf. Sinod al bisericii noastre, purtând această grijă, a votat Statutele de organizare a „Oastei Dom­nului“, după cum am dat de ştire în gazeta noastră. In numărul acesta, cel dintâi din anul 1937, tipărim aceste Statute, ca să le cunoască iubiţii noştri fii sufleteşti din „Oastea Domnului“, iar în timpul cel mai apropiat vom da o scrisoare pasto­rală, care se va ceti în toate bisericile noastre, arătând cum trebue să se purceadă la organizarea „Oastei“ pe baza Statutelor. Astfel Anul Nou, 1937* îl Ine» pem on gânduri şi hotărâri nouă, de «întărire a lucrului^ Domnului prin „Oaste“. 'S* \ ■ Sont convins că toţi ostaşii vor primi ctT raar© bucurie Statutele „O«stei Domnului“ şi se vor înrola în şiruri complete sub stea­gul de luptă al ei, care e acela­ş­iu al sfintei noastre biserici. Acesta este ordinul du­hovnicesc pentru toţi osta­şii cu începutul anului 1937 . Cu Hristos-Domnul la luptă sfântă, în şiruri închiegate. Mulţumind lui Dum­nezeu pentru toate câte ni-a făcut nouă şi rugându-l fierbinte să-şi coboare da­rul Său cel sfânt peste lu­crul bun şi frumos ce l în­chinam Lui, peste neamul nostru cel credincios şi pe­ste întreaga noastră ţară, fac urările cele mai bune de Anul Nou iubiţilor mei fii sufleteşti din „Oastea Domnului“, cetitorilor foi­lor noastre „Lumina Sate­lor“ şi „ Oastea Domnului“ şi tuturor credincioşilor Maicii noastre Biserici. Cu arhiereşti binecu­vântări şi cu părintească iubire : NICOLAE «Thirpscop fi mitropolit. Dorire de anul nou. „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbricăm dar de laptele bituperecului şi să ne îmbră­căm la armele luminii. Sâ trăim frumos, ca în timpul zilei, nu in chefuri şi in beţii; nu în desfrânari şi in fapte de ruşine; nu in certuri şi în pizmă, ci imbrăcaţi-vă in Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă do­area ome­nească, pentru ca să-i treziţi poftele“ (Rom. 13, 12—14).

Next