Lumina Satelor, 1939 (Anul 18, nr. 1-52)

1939-01-01 / nr. 1

Pag- 2 Câtă înşelare pe sărmanii şi neisprăviţii „cărturari“ cari nu primesc în viaţa lor pe Domnul Isus : lumina, lumii. Atâtea maimuţării culturale, atâtea petre­ceri tradiţionale şi atâta osteneală pentru trâmbiţarea deşertăciunilor omeneşti, încât nu le mai poţi da de rost. Anumiţi „luminători“, cari fac In întunericul păcatelor, aleargă, pe drumul vieţii ce duce la osânda veşnică... Se strigă pre­tutindeni: lumea trăieşte o viaţă nouă. Intr’adevăr, în privinţa muncei obşteşti, In privinţa gos­podăriei naţionale şi aitor treburi româneşti, etc. mărturisim şi noi cu toată bucuria: trăim o viaţă nouă. Pe noi Insă ne stăpânesc şi alte gânduri mai înalte, care se ridică până la Dumnezeu şi se coboară iarăşi in lumea asta plină de păcate... Ne gândim la mântuirea sufletului la veş­nicie. Ne gândim la Dum­ezeu şi Mântuitorul nostru Isus Hristos pe care mulţi „creştini“ L’au zăvorit In biserici şi II „vizitează“ în anumite sârbă­tori şi atunci fără zguduire sufletească. Multă tătărie creştinească este In lume. Având legă­tură numai cu ce este vre­melnic şi trupesc, zaia ei, In numele lui Isus şi sub mantia Bisericii „petrec“, ca odinioară cei din Sodom­a şi Gomora, amânând veni­rea Stăpânului... Irozii —­­oaamenii cari se cred singurii stă­pâni pe avutul şi viaţa lor — „petrec“ cu „zarafii“, gândind cum să-L omoare pe Domnul laus ! E plină lumea de creştini, cari nu au nici o legătură cu cerii. E plină lumea de „predi­catori“ şi „conferenţiari“ fără Hristos. LUMINA SATELOR Se predică mult, dar nu se trăieşte cum se pre­dică. Puţin merg cu Isus pe drumul vieţii veşnice, pen­tru că puţini „predicatori“ predică statornic cu pilda vieţii pe Isus. Cunosc un „luminător“ din­­tr’un sat — unde preotul şi în­văţătorul nu duc casă bană, ci bat pragul judecătoriei de ani de zile,­­­ care la o adunare cre­ştinească plângea cân­ vorbea despre mântuirea sufl­etului, dar care cu câteva zile mai târziu juca In stare de beţie la o nuntă tradiţională cu 12 lăutari, ţinând hangul flecarilor şi neruşinaţilor nuntaşi. Cunosc alt „luminator“ care In prag da an non, Irozii și Zarafii de azi. entru sprijinirea gazetelor noastre, lat­ă-ne în prag de an nou. Gazeta «Lumina Satelor» cu suplimentul ei religios « Oastea Domnului», porneşte iarăşi la drum. Şi-a încheiat cu anul 1938 un răstimp de rodnică lucrare duhovnicească, ducând săptămână de săp­tămână hrană aleasă şi învăţături folositoare pe la casele abonaţilor ei. Vestim însă cu durere pe abonaţii noştri, că alături de lucrarea duhovnicească „Lumina Satelor“ a rămas greu apăsată băneşte din anul care a trecut. Atâţia şi atâţia din abonaţi nu şi-au plătit abonamentul pricinuind gazetei pagube grele. Păşim în anul nou, cu dor de muncă şi cu dragoste de-a servi pe cetitorii «Luminii Satelor», dar mersul nostru înainte este îngreunat nespus de sarcinile cu care am rămas din anii trecuţi. Rugăm pe toţi aceia cari au restanţe de plătit, să le plătească fără întârziere iar acum la început de an nou, rugăm pe toţi abo­naţii noştri să şi înoiascâ abonamentul la gazetă. Celor cari ne-au trimis ajutoare le mulţumim din suflet. Chiar de sărbători am primit un frumos ajutor de Lei 2000, de la un preot din America. Dăm mai jos lista cu ajutoarele ce am mai primit. Văd. Ane Matei, Lugoj........................Lei 25 H­ler Ioan, Văleni, Someș........................... 20 Meria Pirtee, Sârbova.................................... 25 loan Armean, Halta Coves........................... 10 Paraschiva Armean, Agnita ..... . 10 Nichita Balescu­, student teolog an IV . „ 60 loan Suciu, student teolog an IV......................130 loan Haimegiu, student teolog an III . . „ 20 Dumitru Dârjan, student teolog an II . „ 50 Gheorghe Popa student teolog an 11 . , 20 Colecta adunării, Rășinari . . . . . „ 200 Miron Mihailescu, abs. teolog, secretar. Academiei................................................... 20 Sinea Avram, Deva ................................... 100 Preot loan Petrovici, South Omaha, Nord America...................................................... 2000 „Frontul Renaşterii Naţionale“. O nouă şi singură organiza­ţie politică în Stat a fost alcătuită de bărbaţii cel mai de seamă ai neamului nostru, foşti sau acum fiind miniştri şi mai ales Inatri­ Consilieri Regali. Organizaţia a fost înfiinţată prin înalt decret Re­gal şi şi a început lucrările din prima zi a publicării. To­i Românii cu drept de vot, se pot înscrie în none formaţie politică, în care se va lucra numai şi numai la binele şi propăşirea României noastre scumpe. Mulţi vor crede că se încep iar ciorovăelile şi căpătuelile po­litice din trecut, dar aceasta nu va mai fi. Noua organizaţie va lucra fără şoaptele partizanilor din club şi fără alte idealuri, afară de cel naţional. După cum e numele : Frontul Renaşterii Naţionale, aşa va fi şi lupta pe care­ o va duce; luptă de renaştere şi de smulge­rea drepturilor naţionale din mâi­nile hrăpăreţilor străini. Cel puţin aşa credem că va fi. De altfel trăim o vreme de redeşteptare cum n’a fost alta în istorie. Ţări de-ar fundul au trebuit să se ridice împotriva demagogiei (înşelăciunea) partidelor politice, care pentru a se menţinea la pu­tere făgăduiau cerul şi pământul fără a-şi putea vre­odată ţinea făgă­duinţa. Eie se foloseau de nepricepe­rea poporului şi sub minciuna că apără drepturile celor mici, le în­şelau voturile, se făceau mori şi apoi pradau avutul Statului fără ruşine. In orice ţară, câtă vreme a dăinuit astfel de înşelăciuni, ruina şi sărăcia şi-a arătat colţii şi îndată ce s'a lepădat putregaiul minciunii au înflorit roadele fru­moase ale ordinei şi bunei cuviinţe. O asemenea lepădare s’a fă­cut şi la noi în anul acesta. Toata partidele au fost desfiinţate, sau mai bine zis toate certurile au fost oprite. Apoi s’a înscăunat gu­vernul de acum şi a lucrat cu sâr­gulina la potolirea vrăşmăşiilor dintre cetăţeni şi punerea fiecăruia la locul lui. Şi cei mai mulţi sunt de pă­rere că e mai bine aşa. Slujbaşii statului îşi fac datoria nestinghe­­riri de strigoii politici şi treburile merg mai bine. Acum prin noua organizaţia înfiinţată, se caută ridicarea celor vrednici la posturile de comandă ale treburilor publice, unde fie­care va pune suflet şi înţelegere pentru tot ce este bun şi folositor neamului nostru. Fără ceartă, fără întrecere vor ajunge fiecare după mintea şi vrednicia sa la loc de răspundere de unde va avea mână liberii să facă tot ce trebuie fă­cut. Şi dacă nu va face acela ce trebue, scuză nu va avea ci va fi înlăturat ca un ne­rebrifc. Cu alte cuvinte Statul, prin Majestatea Sa Regele Carol II, încredinţează cârma în mâna câr­­muitorilor, dar dacă ei nu vor putea sau nu vor şti să fină calea dreptă vor fi pe loc înlocuiţi cu alţi cari vor fi destoinici. Să fim dar încrezători în is­cusinţa marelui nostru Rege pe care să-l ascultăm şi cu toate pu­terile să ne punem în slujba bi­­nelui obştesc fiecare după rostul său ca să putem face din tara noastră un colt de ralu pe pă­mânt. GR. F. Mari nenorociri Tocmai înaintea săr­bătorilor Crăciunului, când trenurile erau mai încăr­­cate, când cei ce trăiesc în străini se întorc cu drago­ste şi dor spre casă, s’au întâmplat în 3 părţi ale ţă­rii noastre nenorociri de cale ferată. 1. In Basarabia­ pe li­nia Reni Chişinău s’au cioc­nit două trenuri în plin mers. De sub dărâmături au fost scoşi 93 de morţi şi peste 200 de răniţi. Este una din cele mai groaznice nenorociri de cale ferată întâmplată până acum In România. 2. In Ardeal între Te­ de cale ferată, Jaş şi Blaj, s’au ciocnit alte 2 trenuri. Au fost 4 morţi şi mai mulţi greu răniţi. 3. In Bucovina pe li­nia Cernăuţi-Lipcani, un automotor s’a ciocnit cu un tren de marfă. A fost omorât mecanicul automo­torului şi 12 călători s’au ales cu răni. In legătură cu aceste nenorociri, Direcţiunea Ge­nerală C. F. R. a dat un comunicat în care spune că ea este gata să plă­tească cuvenitele despăgu­biri familiilor celor morţi, precum şi răniţilor cari se află în spitale. Nr. 1 într’o revistă se tânguia despre „nepăsarea“ unor „luminători“ faţă de chemarea lor în condu­cerea lumii, dar care, ca preşe­dinte de cămin cultural, nu scăpa prilejul de a chema lumea la ba­lurile căminului său... La adună­rile Castei Domnului dintr’o pa­rohie unde se serba şi hramul bisericii, un „gadarean“ răsculase autorităţile împotriva Oastei. Erai acolo mulţi „luminători“, dar nici unul n’a îndrăznit să potolească pe „gadareanul“ furios, ci au ple­cat cu dânsul ca să se ospăteze din bunurile vieţii, lăudând oa­recum fapta gadareanului care aruncase cu „petri“ împotriva ce­lor cari strică „tradiţia*. Cine nu trăieşte cu Hristos şi pentru Cer, acela­ şi preot de­ ar­c, ţine mai mult la „oalele cu carne ale Egiptenilor* decât la „mana cerească“, la Isus şi copiii Lui... Predica fără Isus, rămâne „chimval ră­sunător“. Cultura ţară Hri­stos dă naştere la dihănii­­ omeneşti cari se lasă stă­pânite de legheoana de draci, cari umblă după stârnirea dobitocului din om... Cine trăieşte cu duhul, ajunge la Dumnezeu, iar cine se învo­­ieşte cu poftele trupului, acela tă­găduieşte de Dumnezeu, şi „ um­blând ca nişte dobitoace fără minte“... vor peri în însăşi stricăciunea lor“ (2 Petru 2, 12) Iubiţii mei fraţi din Oastea Domnului, că ne ferim de faptele irozilor şi zarafilor acestui veac. Să ne rugăm pentru „luminarea“ lor. Să mergem bărbăteşte pe calea mântuirii, fugind de poftele lumii şi însetând mereu după Dom­nul (Psalmul 42). Preot MUNTEANU-MUNTMAR­G

Next