Lumina Satelor, 1939 (Anul 18, nr. 1-52)
1939-06-11 / nr. 24
Exemplara d in 8 pagini Lei 3. Inreg. la Anul XVIII Sibiu, 11 Iunie 1939 Nr. 24 Lumina Satelor „răziţi-vl deci de vorbele cârţisate şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire“. (I. Solomon î. 7). Abonamentul 9* cu an .Lumina Satelor* ţi .Oastea Doronulor* Lei 158 .Lumina Satelor* singuri . .... 75 .Oastea Domnului* singuri . .75 Amândouă foile șa jumătate de aa . . „ 75 Pe tre£luni....................................................... 8S Pentru America 8 dolari. Redactata de an comitet sub patronajul LES. Sale Mitropolitului NICOLAS al Ardealului. ?*«!• siptiasinali punira popor. „Vă spun aceasta ca nimeni sg. nu vă înșele prin cuvinte amăgitoare“ (1 Colosen! », 4). Poporul românesc ascultă de chemările sufleteşti. Icoane şi clipe mişcătoare de la cel de al 8-lea Congres al societăţii misionare Spicuiri din cuvântarea I. P. C. Sale Arhimandritul Iuliu Scriban. Mi se aduc mulţumiri că am venit în mijlocul vostru, dar eu simţiam un mare gol în sufletul meu, şi am venit la acest Congres al Oastei, care îmi dă putere pe un an de zile în luptă. Când văd tot poporul în aşa număr mare, mă bucur, căci la nimic nu răspunde în număr mai mare ca la astfel de adunări. Poporul românesc ascultă de chemări sufleteşti. Cum era să mă lipsesc de această adunare. Oastea merge înainte. Prin toate întărim Biserica. Fraţilor preoţi să nu lăsăm aceste suflete să se răsleţească, căci fără păstor unele se pot îneca, sau trec în altă parte. Omul care munceşte îi trebuie mai multă hrană. Aşa şi Ostaşii Domnului cari se străduesc mai mult întru cele duhovniceşti, trebuie să-i îndestulăm cu hrană. Să nu lăsăm Oastea din mână. Eu vestesc în multe părţi Oastea. O tabără de luptă împotriva beţiei cu mai bune rezultate nu s’a făcut prin nici un fel de societate, decât prin Oastea Domnului. Oastea Domnului a pornit lupta contra beţiei şi ţinta ei era de-a o înlătura din poporul nostru. Băutura cea mai bună e apa. Am dat un articol pentru apărarea Oastei în ziarele din Galaţi. I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae m’a numit prieten. Da, sunt. Pe lângă păcatele care le am, am şi eu ceva bun. Sunt un om muncitor. In Biserică e primejdie când stăm cu mânile la spate. Oastea Domnului este a celor harnici, ea cere ca poporul su vină la matca lui. De aceea m’am alăturat şi eu la ea, că este oastea harnicilor. Ei cer mai multă hrană duhovnicească, nu se mulţumesc să se întâlnească numai odată pe săptămână la biserică, ci cer acest lucru de mai multe ori. Sunt fericit când văd că lucrul Oastei merge bine. Totdeauna am fost apărătorul lucrurilor bune. Când s’a ivit Maglavitul am fost primul care am luat condeiul şi am scris pentru apărarea lui, contra tuturor bârfitorilor lui. Studenţilor mei teologi le-am dat îndrumări bune. I-am îndreptat spre scrisul creştin, înduhovnicit al fr. Al. Lascarov- Moldovanu. Oastea Domnului este cu rădăcină din moşi şi strămoşi în neamul nostru. Eu am venit aici la Sibiu să mă umplu de fericire, să văd pe aceşti fericiţi ostaşi care se bucură când se întâlnesc. Mă voi reîntoarce mulţumit căci vă găsesc în spor, în muncă, alergând mai repede, cu toată râvna sufletului vostru. Lucrurile fiind bine pornite, mulţumesc mai întâi lui Dumnezeu apoi I. P. S. Mitropolit Nicolae şi frăţiilor Voastre. Doresc din suflet izbândă Oştii Domnului. Spicuiri din cuvântarea fr. Al. Lascarov-Moldovanu. I. Prea Sf. Părinte ai Iubiţii mei fraţi După toată hrana duhovnicească care ni s’a dat până acum şi prin cele două vorbiri ale I. P. S. Sale Mitropolit Nicolae şi cele două grăiri ale I. P. Cuv. Scriban, par’că n’aşi mai avea nimic de spus, atâtea ni s’au spus. Iubiţi fraţi, facem cum a spus I. P. S. Sa, un popas duhovnicesc pentru a ne întreba cum am mers până acuma şi ce vom face de acum înainte? Iată I. P. C. Părinte Scriban a vorbit multe lucruri despre ostaşi şi este adevărat că unde sunt ostaşi sunt case vrednice de creştini, şi dacă acesta este un adevăr, mai este un adevăr, care ni-l înfăţişează Cartea Sfântă că: „Tot celui ce are i se va da şi de la cel ce mult are, mult i se va cere“, şi deci şi noi ostaşii să întărim mai mult credinţa noastră, temelia credinţei. Tocmai pentru ca ele să fie mai tari, să întărim răbdarea noastră. Şi mai tare să facem ascultarea noastră de Domnul Hristos, de Biserica noastră, de slujitorii altarelor. Mai presus de toate să întărim dragostea Domnului Hristos care să ne fie tovarăş nedespărţit pe pământ şi călăuză în tot ceea ce vom face şi tot mai multă şi necontenită omenie. „Iar tu să rămâi întru cele smerite“ zice porunca Domnului. Cel mai tare este omul smerit şi cel mai slab este omul supus păcatului mândriei: „Oastea Domnului“. Astăzi, iubiţi fraţi, eu vin în mijlocul vostru şi cu o altă însărcinare, viu şi în numele unui nou aşezământ care de puţină vreme a început să-şi arate roadele, după cum a spus I. P. S. Stăpân, Serviciul Social, ieşit dintr’un gând înalt al M. Sale Regelui nostru Carol II. Serviciul Social este o slujbă a obştii. El chiamă toate puterile şi energiile fiecărui român pentru ridicarea naţiei, a neamului nostru. Lămurirea care aţi putea-o primi în această chestiune, iubiţi fraţi, o puteţi cere de la toţi intelectualii satului, preot, învăţător, notar, etc. cari toţi lucrează în cadrele Serviciului Social. Iar văzând ce este, să vă daţi toată silinţa, dând din duhul Oastei Domnului acestui serviciu. Acest aşezământ nu va putea să dea roade decât dacă-şi va pune la temelie duhul dragostei creştine, duhul Bisericii, pe Domnul Hristos, poruncile Bisericii şi aceea ce noi de totdeauna am avut ca şi la premilitărie şi Străjerie. Neamul nostru a dăinuit pentru că a respirat duhovniceşte şi vom dăinui pentru că râvnim după viaţa duhului. La temelia vieţii lui, a pus românul duhul, ca acela care-i dă toată puterea. Atâta vreme cât poporul a avut acest duh, a fost tare. Când duhul a slăbit, au venit ceasuri de răstrişte, iar când duhul s’a întărit, ne-am întărit şi noi. Noi, ostaşii Domnului, avem această datorie sfântă de-a da din prisosul inimii noastre acolo unde ne aflăm, acestor organizaţii pentrucă Domnul Hristos a zis: „îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea“. Şi noi să fim mulţumiţi în toate felurile, iar Dumnezeu e şi mai mulţumit pentru ceea ce vede în întreaga noastră ţară. Turma năvăleşte asupra păstorului; la ieşirea din Catedrala Mitropolitană fraţii se apropie de P. S S. pentru a-I sărută dreapta arhiereaică.