Lumina Satelor, 1940 (Anul 19, nr. 1-52)

1940-07-22 / nr. 30

Nr. 30 LUMINA SATELOR P*£ 3 Să ajutăm pe fraţii noştri refugiaţi. De la 1 iulie privirile tulburate de lacrima durerii ale conducătorilor şi conduşilor din ţara noastră, se îndreaptă spre acea parte a pământului ro­mânesc care a fost tăiat din trupul patriei noastre, spre Ba­sarabia şi Bucovina. Radio, foile şi toate insti­tutele noastre sociale îşi în­dreaptă glasul către inimile ro­mâneşti să vină în ajutorul a­­celora ce de dragul ţării, a limbii, a credinţei şi a obiceiu­rilor sfinte, au renunţat la tot ceea ce şi-au strâns în jurul ve­­trelor în decursul vieţii şi-au luat drumul pribegiei. Străjeri, premilitari, crucea roşie etc. se întrec în a strânge daruri pe seama refugiaţilor. Cum să rămână streină de la această lucrare de sama­­rinean milostiv, tocmai Biserica lui Hristos? 1. P. S. Su­văr, Mitropolit Nicolae, al Ardea­lului a şi trimis de îndată un apel către preoţimea şi credin­cioşii din cuprinsul arhiepisco­piei. Acest apel este ca o trâm­biţă ce trezeşte lacrimile milei, el izvoreşte din inima largă şi plină de iubire a arhipăstorului nostru şi aşa trebue să-l înţe­legem şi noi. Ne ceartă mai întâi pe noi preoţii glasul conştiinţei dacă vom trece nepăsători pe lângă cei loviţi de cruda soarte şi dacă vom socoti apelul căldu­ros al Ierarhului nostru numai ca act de arhivă. Mă văd alături de preotul de lege veche şi a­­semeni lovitului ce au întors cu capul în altă parte când din şanţul de la marginea drumu­lui venea un strigăt răguşit, înăbuşit de durere şi cerşea ajutor, dispreţuit de oameni şi osândit de Dumnezeu, aşa pre­cum cei din Evanghelie au făcut. Aceiaşi mustrare o veţi primi şi voi, dragilor fraţi şi surori din Oastea Domnului, care v-aţi legat a sluji din toată inima bisericii lui Hristos. Nu este o palmă usturătoare pen­tru noi ca alţii să ne întreacă în lucrarea de ajutorare a ce­lor nenorociţi ? Drept aceea, fraţi şi surori, fiţi garda preo­tului în lucrarea de ajutorare. Fraţii să dea ajutorul în strân­gerea alimentelor, iar surorile a îmbrăcămintei. De­sigur zadarnic colin­daţi prin sat după ajutor dacă în frunte nu v’aţi pus voi în­şivă cu sprijinul. Nu aveţi? Sunteţi săraci? Aşa să nu ne scuzăm niciodată. Samarineanul din pilda Domnului încă putea spune: „n’am decât acest asin şi pe el trebue să-mi duc po­vara mea, dacă aş mai fi avut unul îl luam, dar dacă n’am trec mai departe...“ Dar nu, sa­­marineanul şi-a dat povara lui jos şi a luat pe asin pe cel ce era mai necăjit decât el. Pilda vrea a spune că tre­bue să ne uităm de povara noastră când a aproapelui no­stru este mai grea. Eu ştiu, fraţi şi surori, că nu trăiţi în palate, nici vă îmbrăcaţi în „porfiră şi în vison“, dar to­­tuş aveţi mai mult decât cei ce n’au nimic. Când voi ve­niţi dela lucrul vostru osteniţi, de bine de rău trageţi la o că­suţă unde vă aşteaptă o mân­care, o mămăliguţă, un pat unde să vă odihniţi. Dar gân­­diţi-vă că fraţii noştri refugiaţi n’au nimic din toate astea, ei toate le-au părăsit. Gândiţi-vă la bietele mame cu copii mulţi, unii la sân, alţii de mână, care n’au mai putut lua nici o hăi­nuţă din casa lor şi au pornit la drum fără să ştie unde, iar din spate le aştepta cruzimea bolşevică. — „Să-i ajute cei bogaţi, sau ţara, noi n’avem“, va zice poate vre­o gură pe ici pe colo. N’aţi auzit că în pilda Domnu­lui, Samarineanul deşi era de alt neam, l-a dus pe cel sufe­rind la casa de oaspeţi şi n’a aşteptat să-l îngrijească acela fără plată, deşi hangiul era poate de zeci de ori mai bo­gat. Ci i-a plătit şi i-a spus că-i mai plăteşte pentru ce va mai cheltui cu el. Nu daţi deci în seama ce­lor ce-i credeţi mai bogaţi de­cât voi pe cei în suferinţă ei săriţi în ajutor cu ce aveţi, uitaţi de povara voastră şi pri­viţi că a altora este mult mai grea. Aşa ne-a îndemnat Mân­tuitorul Hristos, aşa ne-a în­demnat întotdeauna biserica Sa sfântă, aşa ne îndeamnă apelul I. P. Sf. nostru Mitropolit Ni­cola­e, şi aşa să ne îndemne şi inima noastră a tuturora. Preot SABĂU HAN. Samarineanul mi­ne ştiu. Cu echipa misionară la sate. La Regatul­ român,­­ Sibiu, am fost în ziua de Sf. împăraţi Constantin şi Elena (21 Maiu), sub conducerea părintelui Ioan Langa. Deşi unele glasuri se îm­potriveau zicând că n’ar fi nevoie de film aici, totuşi cu mare dor şi de multă vreme ne aşteptau grafii ostaşi ai Domnului. Aici pă­storeşte părintele M. Popovici. Am luat parte la sf. Liturghie, iar la Priceasnă a predicat cu multă căldură duhovnicească iubitul păr. I. Langa despre puterea de cre­dinţă a sf. Impărati Constantin şi Elena, dându-ni-se ca pildă şi nouă. La sfârşitul slujbei părintele Po­­povici face chemare către numărul mare de credincioşi aflaţi la slujbă, pentru a veni să vadă filmul reli­gios şi pentru a-şi întări fiecare credinţa în zilele grele prin care trecem. La orele 2 d. m. am ţinut o înălţătoare adunare a Oaslei în casa fr. Aug. Hadăr însufleţitul lup­tător pentru Domnul de-aici. Au luat parte la această adunare şi un frumos grup de fraţi şi surori din corn. Păuca în frunte cu fr. Teiuşan, cantor-ostaş. După câteva vorbiri pline de duh şi cântări, ne-am îndreptat spre sf. biserică, unde ne aştepta tot satul. Glasul de chemare al păstorului dela sf. Liturghie s'a dovedit foarte ascultat. La orele 4 s’a rulat în faţa marei mulţimi de credincioşi fil­mul religios cu „Viaţa şi Patimile Domnului“, cari cu toţii au răs­plătit cu belşug de lacrimi ceea ce El a făcut pentru noi. Zidirea su­fletească ce s’a făcut în această zi aici avem toată nădejdea să credem că va hotărî pe fraţii no­ştri ostaşi să-şi ducă lupta sfântă cu mai multă râvnă sfântă ştiind că nu luptă pentru om ci pentru Domnul lisus. La Mohu, I. Sibiu, am fost în după amiaza zilei de 26 Maiu. Păr. V. Stăpescu ne-a primit cu dragoste părintească, dându-ne bi­necuvântarea pentru o adunare a Oasiei plină de întărire duhov­nicească, ţinută în casa unei râv­­nitoare surori ostaşe de aici. Zi­direa sufletească ce s’a făcut în această adunare avem nădejde tare că va hotărî pe fraţii şi suro­rile din Mohu să-şi reînceapă ia­răşi cu putere lucrarea Oasiei de odinioară. Alături de râvnitoarele surori de-aici, depune multă stă­ruinţă pentru cheagul Oasiei în Mohu, iubitul frate Ilie Stoia, care deşi înaintat în vârstă, nu pregetă alături de râvnitoarea-i sofie să ţină sus steagul Oasiei cu toată neînţelegerea de care se îsbesc de cei din jur. Seara la orele 9 s’a rulat filmul religios al Oastei în fața unui frumos număr de suflete, cari cu lacrimile în ochi au urmărit Jertfa ce fără seamăn a Mântuito­rului nostru Iisus Hristos. Peste tot pe unde echipa noastră misionară a putut ajunge cu filmul religios. C. preoţime a mulţumit în călduroase cuvinte I. P. Sf. Mitropolit Nicolae al Ardea­lului, care ca un Păstor mare şi bun trimite soli dela Centrul Mitropo­liei în dreapta şi ’n stânga cari într’armaji cu mijloace moderne de propoveduire, cum este şi fil­mul religios aduc multă mângăere celor ce le văd şi le aud expli­caţiile şi cuvântările membrilor echipei. NIC. bacilA. Volumul Omagial închinat I. P. Sf. Mitropolit NICOLAE al Ardealului cu prilejul Împlinirii a 20 ani de arhipăstorire. Un grup de cărturari clerici şi mireni, în frunte cu P. Sf. epis­cop Nicolae al Clujului, au alcă­tuit o carte în care se arată pe larg marile înfăptuiri bisericeşti şi naţionale ale I. P. Sf. Mitropolit Nicolae al Ardealului în cei 20 de ani de rodnică arhipăstorire. Au scris în această carte mare peste 90 de scriitori şi cărturari de seamă, arătând lucrarea mare­lui nostru ierarh în toate laturile ei. Pomenim aici numai câţiva din cei ce şi-au întâlnit condeele în a­­ceastă carte: 1. P. Sf. Patriarh Nicodim, dl ministru Nichifor Crainic, P. S. Nicolae al Oradiei, P. S. Nicolae al Clujului, profesorul Sextil Puşcariu, arhim. Iuliu Scri­­ban, Al. Lascarov-Moldovanu, I. Gr. Oprişan precum şi dl N. Iorga, I. Lupaş şi alţii. Acest Volum Omagial, e o carte rară, cuprinzând peste 800 de pagini şi 80 de ilustraţiuni. Ti­pografia Arhidiecezană şi-a dat toate silinţele ca s’o împodobească­­ cât mai frumos.

Next